Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEȘ[*]

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 3382/2015

Ședința publică de la 29 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A______ M_____ P______

Judecător C_______ D_________

Grefier M______ L___

S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de intimatul I____________ DE P______ AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL RUTIER P______ împotriva sentinței civile nr. 3710/27.04.2015, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind petentul R________ L_____ D______, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Tribunalul constată că este investit cu soluționarea cauzei în lipsă( fila 4), situație în raport de care rămâne în pronunțare asupra apelului .

INSTANȚA

Asupra apelului civil de față, deliberând:

Constată că, prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu V_____ la data de 22.07.2014 sub nr. XXXXXXXXXXXXX petentul R________ L_____ D______ a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/18.07.2014 întocmit de intimatul I____________ DE P______ AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL RUTIER ARGES, în subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunilor aplicate cu avertisment.

În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că sancțiunea aplicată a fost nelegală și netemeinică, întrucât nu se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.

Susține petentul că nu s-a deplasat cu viteza reținută de organele de poliție în cuprinsul procesului verbal atacat, întrucât traficul la acea oră se desfășura cu dificultate.

Totodată, a arătat că, deși a solicitat organelor de poliție să-i arate înregistrarea, a fost refuzat, însă organul constatator este cel care trebuie să facă dovada celor reținute în sarcina sa.

În drept, au fost invocate prev. OG 2/2001.

Organul constatator, legal citat, a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Râmnicu V_____, iar pe fond a solicitat respingerea plângerii și meneținerea procesului verbal ca legal și temeinic încheiat.

Prin sentința civilă nr. 5515/11.11.2014 Judecătoria Râmnicu V_____ și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.01.2015, sub același număr de dosar în care părțile au fost legal citate.

La dosarul cauzei au fost depuse procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/18.07.2014, copie CI, raport al agentului constatator, fiind administrată proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. 3710/27.04.2015, pronunțată de Judecătoria Pitești a fost admisă în parte, plângerea contravențională și s-a dispus înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii aplicată petentului prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/18.07.2014, cu sancțiunea avertismentului, au fost înlăturate punctele penalizatoare corespunzătoare și măsura complementara a reținerii permisului auto, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal.

În considerentele sentinței se rețin următoarele:

Petentul R________ L_____ D______ a fost sancționat contravențional de către intimatul I____________ DE P______ AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL RUTIER ARGES, prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/18.07.2014.

Astfel, s-a reținut de organul constatator că la data de 18.07.2014, contravenientul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX cu viteza de 119 km/h, pe raza localității Drăganu, județ Argeș, depășind cu 69 km/h viteza legală maximă admisă pe acel sector de drum, faptă prev. de art.121 alin.1 din HG nr.1391/2006 și sancționată de art. 102 alin.3 lit. e din OUG 195/2002.

Procesul verbal de constatare a contravenției întrunește toate condițiile de formă cerute de art. 16 din OG 2/2001 și face dovada deplină a celor consemnate în cuprinsul său până la proba contrară, proba pe care contravenientul nu a făcut-o.

Petentul a fost sancționat cu amendă și s-a aplicat măsura complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării, procesul verbal fiind întocmit în prezența acestuia.

Sub aspectul individualizării sancțiunii însă, potrivit art.21 alin.3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită, de modul si mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, de urmarea produsa, de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Mai mult, în art. 16 din aceiași ordonanță prevede că, „procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu data și locul unde este încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale de actul de identitate, CNP, descrierea faptei cu indicarea datei, orei locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește contravenția”.De asemenea, potrivit art. 19, „procesul verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de către contravenient, iar în cazul în care nu se află de față, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor, care va cuprinde datele personale din actul de identitate, semnătura martorului”.

În speță, se poate observa la o simplă lecturare a procesului verbal de contravenție, care se bucură de o prezumție relativă de adevăr până la proba contrarie că a fost întocmit în prezența petentului și cuprinde mențiunile obligatorii prev. de art. 19 din OG 2/2001, menționate mai sus.

În cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că, deși sancțiunea aplicată petentului are o natură pecuniară, cuantumul ei este scăzut, iar legea care incriminează contravenția respectivă are caracter civil, procedura vizată poate fi asimilată unei proceduri penale, în speță fiind incidente dispozițiile art. 6 CEDO în materie penală. Normele aplicabile aveau un caracter general aplicabil, nevizând un grup determinat de persoane, ci adresându-se tuturor cetățenilor.

Curtea a reamintit că în materie penală problema administrării probelor trebuie privită din perspectiva parag. 2 și 3 ale art. 6 CEDO. Primul consacră prezumția de nevinovăție. El impune ca sarcina probei să aparțină celui care acuză, iar îndoiala să profite acuzatului.

Curtea a notat, de asemenea, că în materie contravențională dispozițiile legale consacră principiul disponibilității, specific procedurii civile. În temeiul art. 34 din OG 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerile cu privire la procesele-verbale de stabilire și sancționare a contravențiilor au obligația de a verifica dacă a fost respectat termenul legal de formulare a plângerii, de a asculta atât pe contravenient, cât și pe autoritatea care a aplicat sancțiunea și pe martorii indicați în cuprinsul procesului-verbal sau al plângerii. Prin OG 2/2001 nu se face referire expres la garanțiile procedurale aplicabile în materie penală, cum ar fi spre exemplu respectarea prezumției de nevinovăție.

Deși statele contractante sunt în măsura să hotărască dacă anumite fapte ar trebui sancționate contravențional sau penal, autorii acestor fapte nu trebuie să se găsească într-o situație dezavantajoasă pentru simplul motiv că prin prevederile legale aplicabile se consacră un regim juridic distinct de cel aplicabil în materie penală.

Concluzionând, Curtea a considerat că, deși „depenalizarea” contravențiilor nu ridică probleme în sine, nerespectarea garanțiilor fundamentale (cum ar fi prezumția de nevinovăție), care să protejeze individul, chiar daca este societatea comercială, de eventualele abuzuri ale autorităților nu este compatibilă cu dispozițiile art 6 CEDO. Reiterând importanța unei astfel de garanții (care să restabilească echilibrul între autorul prezumat al unei fapte incriminate prin lege și autoritățile publice competente să stabilească și să sancționeze fapta respectivă) în cadrul unei proceduri ce poate fi calificată drept penală, Curtea a constatat că în cauză nu au fost respectate dispozițiile art. 6 CEDO privind dreptul la un proces echitabil.

Potrivit disp.art.20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Potrivit disp.art.46 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale înaltele părți contractante se angajează să se conformeze hotărârilor definitive ale Curții în litigiile în care ele sunt părți.

Ca urmare, instanța a constatat că în cauză este deplin aplicabil principiul respectării prezumției de nevinovăție, în accepțiunea art.6 din CEDO, astfel cum s-a stabilit în cauza sus-menționată, petentul nefăcând dovada nelegalității procesului verbal de contravenție.

Totodată, instanța a reținut că susținerea intimatului, că aceasta este politica statului în domeniul prevenirii și combaterii comportamentului contravențional, că scopul legii contravenționale nu ar fi atins, nu poate conduce decât la crearea unei situații în contradicție cu prevederile legale, din Constituția României, cum este și cazul în speță. Se poate reține că petentul a săvârșit fapta contravențională atâta vreme cât procesul verbal de contravenție este întocmit legal de agentul constatator, nefiind lovit de nulitate absolută, pentru nerespectarea prevederilor legii, ce reprezintă cadrul general în domeniul contravențiilor.

Instanța, având însă, în vedere gradul relativ redus de pericol social al faptei, faptul ca petentul este la prima abatere de aceasta natură, iar fapta nu a avut urmări social periculoase, a constatat ca sancțiunea amenzii aplicate este mult prea mare în raport de criteriile de individualizare, mai sus menționate, astfel încât, a fost înlocuită cu sancțiunea avertismentului, potrivit art.7 din OG.2/2001.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul I____________ DE P______ AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL RUTIER P______, care susține:

Sentința este netemeinică și nelegală, întrucât instanța nu trebuia să înlocuiască sancțiunea aplicată petentului cu avertismentul și să înlăture punctele de penalizare precum și măsura complementară a reținerii permisului de conducere.

Intimatul petent a condus în interiorul localității cu viteza de 119 km/h iar această faptă putea avea urmări periculoase, constând în pierderea de vieți omenești.

Prin înlocuirea sancțiunilor, se înlătură scopul preventiv educativ al acestora, intimatul petent fiind chiar încurajat să săvârșească și alte contravenții, întrucât știe că sancțiunile vor fi înlocuite cu avertisment.

Sancțiunea complementară putea coexista și cu sancțiunea principală a avertismentului, situație în care nu trebuia să fie înlăturată de către instanță.

Instanța trebuia să aibă în vedere că viteza neadaptată la condițiile de trafic constituie una dintre principalele cauze generatoare de accidente. De asemenea, trebuia să rețină că intimatul nu este la prima abatere de acest gen.

În drept, apelul a fost întemeiat pe disp.art.466 Cod de procedură civilă.

Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, deoarece sancțiunea aplicată este lipsită de temei legal, în condițiile în care viteza cu care a rulat pe drumurile publice nu a fost cea imputată.

Apelantul nu a depus la dosar nicio înregistrare video pentru că nu a fost făcută o astfel de înregistrare, aparatul nefiind legal.

Sancțiunea a fost aplicată numai pentru că apelantul trebuia să-și justifice activitatea.

Apelantul nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Examinând actele și lucrările dosarului și sentința apelată, tribunalul va reține:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/18.07.2014, s-a reținut de apelantul organ constatator că la data de 18.07.2014, intimatul contravenient a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX cu viteza de 119 km/h, pe raza localității Drăganu, județ Argeș, depășind cu 69 km/h viteza legală maximă admisă pe acel sector de drum, faptă prev. de art.121 alin.1 din HG nr.1391/2006 și sancționată de art. 102 alin.3 lit. e din OUG 195/2002.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa că și faptele contravenționale privind regimul de circulație rutieră, intră în sfera acuzațiilor în materie penală, la care se referă primul paragraf al art.6 din Convenție, întrucât norma juridică sancționatoare are caracter general, iar sancțiunile urmăresc un scop represiv și preventiv.

În consecință, intimatului contravenient îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală, între care se regăsește prezumția de nevinovăție.

Prin art.34 alin.1 din OG 2/2001, legiuitorul a conferit situației de fapt descrise în procesul verbal de contravenție o prezumție relativă de adevăr, care poate fi înlăturată prin proba contrară.

Prevederile art.34 alin.1 din OG 2/2001 și art.6 din CEDO nu sunt contradictorii, în sensul că prezumția de nevinovăție subzistă în toate cazurile , diferența constând în cui îi revine sarcina probei.

În privința contravențiilor la circulația rutieră, în care contravenientul este pus într-o imposibilitate absolută să probeze contrariul celor reținute în procesul verbal (exemplu viteza nu era cea reținută în procesul verbal), sarcina probei revine organului constatator.

În cauză apelantul organ constatator a probat săvârșirea contravenției cu planșele foto depuse la dosar (f.15,16), cu menționarea faptei contravenționale în registrul de abateri (f.17), cu atestatul operatorului radar (f.19) și cu buletinul de verificare metrologică a aparatului radar utilizat (f.18).

Cât privește individualizarea sancțiunii, în raport de principiul proporționalității prev.de art.5 alin.5 din OG 2/2001 și de criteriile prev.de art.21 alin.3 din OG 2/2001, tribunalul reține că fapta prezintă un grad de pericol social concret ridicat, deoarece rularea cu viteza excesivă în interiorul localității este de natură să pună în pericol nu doar viața, sănătatea și integritatea fizică și psihică a conducătorului auto, ci și a celorlalți participanți la trafic.

Pentru considerentele expuse, în baza art.480 Cod de procedură civilă și art.34 din OG 2/2001, tribunalul va admite apelul, va schimba sentința în sensul că va respinge plângerea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de intimatul I____________ DE P______ AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL RUTIER P______ cu sediul în Pitești, ______________________, jud. Argeș împotriva sentinței civile nr. 3710/27.04.2015, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind petentul R________ L_____ D______ domiciliat în Râmnicu V_____, _______________________, jud. V_____

Schimbă sentința în sensul că respinge plângerea ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 29 Octombrie 2015

Președinte, A______ M_____ P______		Judecător, C_______ D_________
	Grefier, M______ L___

red.C.D.

dact.C.E.C./6 exp.

03.11.2015.

jud.fond C.I.E__