Cod operator: xxxxx

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SATU M___

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 410/_____________________> Ședința publică de la 28 Octombrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE P____ M______

Judecător C_______ F____ M______

Grefier A______ A______ F____

Pe rol fiind judecarea apelului în materia C_________ administrativ și fiscal formulat de către apelanta - petentă _____________, cu sediul în Satu M___, _______________________, jud. Satu M___, împotriva sentinței civile nr. 950 din data de 26.02.2014 pronunțată de către Judecătoria Satu M___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata C_______ N________ DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA DRDP CLUJ, cu sediul în Cluj N_____, _____________________, jud. Cluj, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție OG15/2002-rovinetă.

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nimeni.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care.

Președintele completului de judecată, verificând personal constată că procedura de citare este legal îndeplinită.

Totodată, se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc la data de 24.10.2014, dată la care susținerile părților au fost consemnate în încheierea acelei ședințe, încheiere ce face parte integrată din prezenta decizie, amânându-se pronunțarea la data de azi.

Când în urma deliberării.

TRIBUNALUL,

DELIBERÂND:

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 950/26.02.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M___, în dosar nr. unic de mai sus, a fost respinsă plângerea petentei _____________, în contradictoriu cu intimata C_______ N________ DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA DRDP CLUJ, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ______________, nr.xxxxxxxxxx/ 09.09.2013 încheiat de agentul constatator din cadrul intimatei.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare a contravenției ______________ nr.xxxxxxxxxx/09.09.2013 petenta _____________ a fost sancționată cu amendă în valoare de 3.000 lei pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzută de art. 8 alin.1 din O.G.15/2002 și sancționată conform dispozițiilor art.8 alin.2 din O.G.15/2002. S-a reținut în sarcina sa că, în data de 09.09.2013 ora 00:10, vehiculul A2S3 cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX/XXXXXXXXX a circulat pe DN 19A fără a deține rovinietă valabilă la data și ora controlului.

În soluționarea plângerii contravenționale trebuie observate prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora instanța sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, scop în care ascultă pe cel care a făcut plângerea contravențională și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat și administrează orice alte probe prevăzute de lege.

Raportat la motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, astfel cum au fost interpretate prin decizia Secțiilor Unite ale ÎCCJ nr.22/2007, instanța a reținut că procesul verbal de contravenție cuprinde toate mențiunile obligatorii, prevăzute de art.17 din OG 2/2001, și anume: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Susținerile petentei în sensul că procesul verbal este nul, deoarece în procesul verbal nu a fost indicată instanța judecătorească competentă a judeca plângerea, sunt nefondate.

Neindicarea instanței competente nu se încadrează în cazurile expres și limitative prevăzute de lege, care atrag nulitatea absolută a procesului verbal. Instanța a reținut că depunerea neregulată a plângerii nu poate atrage nulitatea acesteia atât timp cât este prevăzut termenul limită de 15 zile înăuntrul căruia trebuie formulată plângerea împotriva procesului verbal de contravenție la instanța competentă, chiar dacă agentul constatator nu a nominalizat în mod expres instanța.

Cu privire la motivul de nelegalitate invocat de petentă, și anume că procesul verbal este lovit de nulitate, ca urmare a încălcării dispozițiilor art.16 alin.7 din OG nr.2/2001, întrucât nu li-i s-a adus la cunoștință posibilitatea de a formula obiecțiuni, instanța constată că acesta este neîntemeiat.

Instanța a reținut că nerespectarea dispozițiilor art.16 din OG nr.2/2001 nu se încadrează în cazurile expres și limitative prevăzute de lege, care atrag nulitatea absolută a procesului verbal, prin urmare, nerespectarea acestora, dacă ar exista, ar fi putut cel mult atrage, nulitatea relativă a actului administrativ. Dar, pentru ca sancțiunea nulității relative să fie aplicabilă, este necesar ca petenta să facă dovada unei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel, decât prin anularea procesului verbal.

În speță, petenta nu a făcut o astfel de dovadă.

Un alt motiv de nulitate invocat de petentă este faptul că procesul verbal de contravenție nu este semnat de un martor asistent, fiind încălcate astfel prevederile art. 19 din OG 2/2001. Instanța a reținut că singurele mențiuni imperative prevăzute sub sancțiunea nulității absolute sunt cele stipulate la art.17 din OG 2/2001. Nesemnarea procesului verbal de contravenție de către un martor asistent poate atrage anularea procesului verbal de contravenție în condițiile în care se produce petentului o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului verbal de contravenție. În plus, martorul asistent, de regulă, nu poate atesta decât faptul că procesul verbal a fost încheiat în lipsă sau că petenta a refuzat semnarea procesului verbal de contravenție și nu alte împrejurări de fapt.

În plus, potrivit legii este posibilă încheierea procesului-verbal în lipsă, astfel că, în mod logic, este perfect legal ca în acest caz să lipsească semnătura contravenientului (în speță, a reprezentantului legal al petentei) și obiecțiunile formulate de către acesta.

În speța de față, având în vedere că procesul-verbal a fost întocmit în lipsa reprezentantului legal al petentei, care nu era de față (șoferul neavând calitatea de reprezentant legal), că agentul constatator a menționat atât această împrejurare, cât și motivul care a condus la încheierea procesului-verbal în acest mod (”procesul-verbal a fost încheiat în lipsa martorilor întrucât nu a fost de față nici o persoană neutră care să aibă calitatea de martor”), instanța constată că au fost respectate întocmai dispozițiile art. 19 din OG nr. 2/2001, motivul de nelegalitate invocat de petentă fiind neîntemeiat.

În ceea ce privește ultimul motiv de nelegalitate invocat de petentă, și anume că s-au încălcat dispozițiile art. 16 alin. 6 din OG nr. 2/2001, întrucât nu s-a indicat persoana îndreptățită a reprezenta petenta, nu s-a indicat nr. de înmatriculare în registrul comerțului, instanța constată că și acesta este neîntemeiat.

Instanța a reținut că în procesul verbal a fost consemnat codul unic de înregistrare a persoanei juridice, prin urmare o asemenea eroare a agentului constatator, dacă a fi existat, ar fi putut cel mult atrage, nulitatea relativă a actului administrativ.

În ceea ce privește obiecțiunile, instanța așa cum anterior a precizat acestea puteau fi făcute doar de către reprezentantul legal al contravenientei. D__ fiind faptul că, la momentul constatării faptei, acesta nu era de față, în cauză, în mod obiectiv nu a existat posibilitatea formulării de obiecțiuni de către petentă la momentul încheierii procesului-verbal.

Oricum, instanța, așa cum anterior a mai precizat, arată că mențiunile prevăzute de dispozițiile art. 16 din OG 2/2001 nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, care atrag nulitatea absolută a procesului verbal. Nerespectarea acestor dispoziții pot cel mult atrage nulitatea procesului verbal numai în condițiile producerii unei vătămări care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.

Or, nu poate fi reținută existența unei vătămări a petentei în condițiile în care aceasta a avut pe deplin posibilitatea de a-și formula obiecțiunile pe calea plângerii contravenționale (aceasta fiind rațiunea existenței acestei căi de atac), astfel că nu se pune problema vreunei vătămări cauzate acesteia, ori a anulării procesului-verbal pentru acest motiv.

Prin urmare, cercetând procesul-verbal de constatare a contravenției sub aspectul legalității întocmirii și observând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța a constatat că, în speță, procesul verbal ______________ nr. xxxxxxxxxx/09.09.2013 cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, astfel că, sub acest aspect, procesul-verbal este legal încheiat.

Instanța a reținut că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 (Fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă) sancționată de art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002 (Cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) este prevăzut în anexa nr. 2).

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța a apreciat că fiind vorba de un act juridic legal întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor stabilite expres în acest sens de lege, procesul verbal, legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.

Instanța a reținut că, în speță, petenta contestă temeinicia procesului-verbal, invocând că nu există fapta contravențională reținută în sarcina sa, întrucât petenta avea achitată taxa de drum, depunând înscrisuri în acest sens.

Instanța a respins ca neîntemeiate apărările petentei, potrivit cărora la momentul constatării faptei contravenționale avea achitată taxa de drum, având în vedere că din înscrisul depus în probațiune (f. 4) rezultă că valabilitatea rovinietei pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXX era numai pentru o zi, începea la data de 08.09,2013, ora 00,00 și se termina la ora 23,59 aceeași zi.

Instanța a reținut că, așa cum rezultă din analiza dispozițiilor art. art. 1 alin. 1¹ din OG nr. 15/2002, rovinieta și documentul care atestă plata trebuie să fie anterioare utilizării drumului și să existe la bordul vehiculului care utilizează drumul, or în speță vehiculul deținut de petentă nu avea la bord o rovinietă valabilă pentru data de 09.09.2013, la momentul efectuării controlului.

Prin urmare, instanța a reținut că petenta nu a făcut dovada unei stări de fapt contrară celei reținute în procesul verbal, ceea ce contravine dispozițiilor art. 249 din cod procedură civilă, potrivit cărora cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.

Instanța a apreciat ca petentei îi incumbă obligația legala de a proba prin orice mijloace de proba afirmațiile deduse judecații, având în vedere temeinicia aplicării sancțiunilor contravenționale de către un funcționar public în exercitarea atribuțiilor conferite de lege. Ca atare, în lipsa unor probe temeinice, nu putem vorbi de răsturnarea prezumției de legalitate si temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție.

Prin urmare, instanța a reținut că, în speță, probele administrate în cauză nu sunt de natură să contureze o stare de fapt contrară celei reținute în actul de constatare a contravenției.

Instanța a apreciat așadar că fapta reținută în sarcina petentei există și prezintă elementele constitutive prevăzute în actul normativ de incriminare. Astfel, în lipsa vreunei dovezi care să probeze netemeinicia procesului-verbal și în lipsa vreunui element care să ateste o altă situație de fapt decât cea reținută de agentul constatator, sau cel puțin un dubiu, instanța apreciază că situația de fapt prezentată prin procesul-verbal de contravenție corespunde realității.

Cu privire la individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța a constatat că aceasta s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art.21 din O.U.G. 2/2001 și totodată proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Instanța a respins solicitarea făcută în subsidiar de petentă, de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, apreciind că fapta săvârșită prezintă un grad ridicat de pericol social, iar petenta, așa cum rezultă din înscrisurile depuse de intimat în probațiune (f. 30-37) nu este la prima abatere contravențională, încălcând în mod constant dispozițiile legale. Totodată, instanța apreciază că înlocuirea sancțiunii cu avertisment ar încuraja practica deja răspândită, în special în rândul transportatorilor, de a nu achita tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale.

Pe cale de consecință, instanța a reținut că susținerile din plângerea contravențională sunt neîntemeiate și, prin urmare, în temeiul art. 34 din OG 2/2001, a respins plângerea conform dispozitivului prezentei hotărâri și a menținut actul de constatare și sancționare a contravenției ca legal și temeinic întocmit.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel petenta, solicitând admiterea căii de atac și în consecință admiterea plângerii contravenționale, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu „Avertisment”.

În motivare (filele 2,3), apelanta arată că prin procesul verbal contestat a fost sancționată contravențional cu amendă în valoare de 3.000 lei, pentru încălcarea prevederilor art. 8 din O.G. nr. 15/2002.

Raportat la economia stării de fapt desprinse din procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, apreciază că acesta este lovit de nulitate, plecând de la următoarele considerente:

- în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nu a fost indicată instanța judecătorească competentă a judeca plângerea contravențională, locul presupusei fapte fiind insuficient individualizat.

- procesul verbal contestat s-a întocmit cu încălcarea prevederilor art.16 alin.7 din O.G. 2/2001, respectiv nu i s-a adus la cunoștință posibilitatea de a formula obiecțiuni și de a le formula, sens în care invocă faptul că la rubrica alte mențiuni, destinată consemnării obiecțiunilor, nu s-a făcut nicio mențiune, cu toate că există o astfel de obligație în sarcina agentului constatator, sub sancțiunea nulității procesului verbal.

- contrar prevederilor art. 17 din O.G. 2/2001, procesul verbal contestat nu conține elementele de identificare ale agentului constatator, respectiv calitatea agentului constatator.

- contrar prevederilor art. 19 alin. 1 din O.G. 2/2001, procesul verbal contestat nu a fost semnat de un martor, dat fiind faptul că acesta (procesul verbal) a fost încheiat în lipsa ei, împrejurare ce atrage sancțiunea nulității procesului verbal. Art.19 din O.G. 2/2001 prevede la modul imperativ semnarea și de către un martor a procesului verbal încheiat în lipsa contravenientului, pârâta aflându-se în culpă pentru imposibilitatea semnării procesului verbal de către un martor, această imposibilitate fiind o consecință unică și directă a conduitei pârâtei, conduită ce nu se poate răsfrânge asupra subscrisei. Prin conduita aleasă de către pârâtă s-au încălcat normele de procedură legate de încheierea procesului verbal în lipsa contravenientei, nerespectare ce a cauzat apelantei o vătămare procesuală, constând în lipsirea subscrisei de orice posibilitate de apărare, de a formula obiecțiuni și care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal contestat.

- în contra prevederilor art.16 alin.6 din O.G. 2/2001 nu s-a indicat persoana îndreptățită a reprezenta _____________, respectiv numărul de înmatriculare în registrul comerțului a _____________.

- _____________ avea achitată taxa de drum, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în probațiune. Ori în condițiile date, este de ordinul evidenței că _____________ nu a fost animată de intenția de a încălca prevederile art. 8 din OG 15/2002, aspect ce vine să lipsească fapta contravențională de elementul subiectiv, intențional al acesteia cât și de latura obiectivă a acesteia. Potrivit art. 1 din O.G. 2/2001 constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, ori față de înscrisurile atașate plângerii contravenționale este vădită lipsa elementului intențional a _____________ raportat la fapta reținută în procesul verbal de contravenție contestat.

Precizează că _____________ a început efectuarea cursei la data de 08.09.2013, dată la care s-a aflat la punctul de trecere a frontierei Petea în vederea părăsirii țării spre a ajunge la destinație. În atare condiții _____________ a achitat taxa de drum, astfel cum rezultă din înscrisurile deja depuse în probațiune. Împrejurarea ce a făcut posibilă aplicarea amenzii a constat în prelungirea controlului efectuat tocmai în scopul expirării valabilității rovientei din data de 08.09.2013, aspect pus în evidență de chiar de momentul controlului din data de 09.09.2013, ora 00:10, respectiv de data întocmirii procesului verbal 00:42, agentul având nevoie de mai bine de o jumătate de oră pentru redactarea unui proces verbal tipizat.

De asemenea, arată că potrivit art.6 din Ordonanța Guvernului nr.43/1997 privind regimul drumurilor, drumurile de interes național aparțin proprietății publice a statului și cuprind drumurile naționale, care asigură legăturile cu capitala țării, cu reședințele de județ, cu obiectivele de interes național, între ele, precum și cu țările vecin, și pot fi clasificate ca: n) autostrăzi; h) drumuri expres; c) drumuri naționale europene (E); d) drumuri naționale principale; e) drumuri naționale secundare.

Practic începând cu data de 08.09.2013 autovehicolul XXXXXXXXX se afla în staționare în punctul de trece a frontierei Petea, așteptând să iasă din țară, neexistând un prejudiciu sau o vătămare în sensul pretins de către pârâtă, iar faptul că nu s-a mai achitat rovineta se justifică prin împrejurarea potrivit căreia autovehicolul se afla în afara țării.

Ori în condițiile date, este de ordinul evidenței că _____________ nu a fost animată de intenția de a încălca prevederile art. 8 din OG 15/2002, aspect ce vine să lipsească fapta contravențională de elementul subiectiv, intențional al acesteia cât si de latura obiectivă a acesteia. Potrivit art. 1 din O.G. 2/2001 constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, ori față de înscrisurile atașate plângerii contravenționale este vădită lipsa elementului intențional a _____________ raportat la fapta reținută în procesul verbal de contravenție contestat.

În considerarea celor de mai sus, apelanta apreciază că instanța de judecată într-o (cu o) viziune mult mai largă decât pârâta, ținând cont de faptul că a achitat taxa de drum, respectiv că nu există alte motive care ar indica sau ar trăda intenția _____________ de a se sustrage de la prevederile legale, poate transforma sancțiunea amenzii contravenționale în avertisment. Art. 7 alin. 3 coroborat cu art. 21 alin.3 din O.G. 2011 privind regimul juridic al contravențiilor, permit acest lucru. În acest sens se prevede că sancțiunea se aplică ținându-se seama de împrejurările și modul în care a fost săvârșită fapta, de scopul urmărit (apelanta nu era animată de intenții frauduloase), precum și de circumstanțele personale ale contravenientului (amenda aplicată nu va duce decât la adâncirea capacității de derulare a activității _____________, de a face față celorlalte obligații comerciale, salariale, bugetare asumate în mod temeinic și legal).

Concluzionând, apelanta arată că poate afirma cu certitudine că existența prezentului litigiu, precum și sancțiunea avertismentului, constituie demersuri suficiente ce fac ca scopul incriminării și rolul educativ-preventiv al proceselor de natură contravențională, să fie atinse și fără menținerea sancțiunii amenzii aplicate.

În considerarea celor de mai sus solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

În drept, invocă dispozițiile art.14, 16, 17, 19, 26, 27, 31 din O.G. 2/2001.

Exprimându-și poziția procesuală în cauză, intimata C_______ N________ DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA DRDP CLUJ a solicitat respingerea apelului declarat de petentă și menținerea ca temeinică și legală a sentinței apelate.

În motivare (filele 27-30), intimata precizează că așa cum a arătat si pe fondul cauzei la data de 09.09.2013 în urma unui control efectuat de către agentul constatator H___ loan din cadrul DRDP Cluj - ACI Petea, pe DN 19A km 62+226- Petea, s-a constatat că vehiculul de tip A2S3 cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX/XXXXXXXXX utilizat de _________________., a circulat pe DN 19A fără a deține rovinieta valabilă la momentul controlului

Conform art.8 din O.G. nr.15/2002: „Fapta de a circula fără rovinieta valabilă constituie contravenție si se sancționează cu amenda". Ca urmare, consideră că agentul constatator a aplicat în mod corect dispozițiile legale în sensul sancționării petentei.

Arată că la data efectuării controlului de către agentul constatator, petenta-apelantă nu deținea la bordul autovehiculul o rovinieta valabilă, așa cum prevede legea, motiv pentru care, în mod corect a fost sancționată contravențional.

Conform art.8 din O.G. nr. 15/2002: „Fapta de a circula fără rovinieta valabilă constituie contravenție si se sancționează cu amenda". Ca urmare, consideră că agentul constatator a aplicat în mod corect dispozițiile legale în sensul sancționării petentei.

Așa cum a arătat si pe fondul cauzei, precizează intimata, rovinieta depusă de petenta în probațiune, cu valabilitate în ziua de 08.09.2013 de la ora 00.00 până la ora 23.59, arată că aceasta nu era valabilă si pentru data de 09.09.2013, data efectuării controlului si a întocmirii procesului-verbal în conformitate cu dispozițiile art.3 alin.6 din Ordinul 769/2010, publicat în Monitorul Oficial partea I, nr.670/01.10.2010, care prevede că: " Dacă ziua de început a valabilității este ziua în curs, valabilitatea rovinietei începe de la ora achitării tarifului de utilizare si expira la ora 24.00 a ultimei zile a perioadei pentru care a fost achitat.``, rezultă în mod clar că rovinieta achitată în data de 08.09.2013 avea valabilitatea doar până la ora 23.50 (a zilei de 08.09.2013), în timp ce controlul a fost efectuat în data de 09.09.2013 ora 00.10 , data si ora la care pentru vehiculul în cauză nu era achitată rovinieta. Având în vedere faptul că petenta nu a depus în probațiune nicio rovinietă care să fie valabilă si pentru data de 09.09.2013, a procedat la verificarea numărului de înmatriculare al vehiculului în cauza în baza electronica de date la nivel național, rezultând faptul că pentru vehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX a fost achitată rovinieta în data de 08.09.2013, cu valabilitate până la ora 23.59, iar următoarea rovinieta a fost achitată abia în data de 19.09.2013. Practic, la data de 09.09.2013 , petenta nu avea achitată rovinieta valabilă.

Referitor legalitatea si temeinicia procesului-verbal, intimata precizează următoarele:

La întocmirea procesului verbal de constatare a contravenției au fost respectate cerințele impuse de art. 16 si art.19 din O.G. 2/2001.

Contravenienta, persoană juridică, în momentul constatării săvârșirii faptei contravenționale, nu a avut un reprezentant legal care să aibă dreptul de a face obiecțiuni cu privire la modul de întocmire a procesului verbal. Conducătorul auto nu are calitatea de reprezentant legal al societății, acesta fiind împuternicit doar pentru a efectua un transport. Deoarece contravenienta nu era de față prin reprezentanții săi legali, procesul verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 19 alin. 3 O.G. 2/2001.

Conducătorul auto nu are calitatea de reprezentant legal al societății iar în acel moment nu a existat o altă persoană autorizată să facă obiecțiuni pentru a fi trecute la rubrica „alte mențiuni". Potrivit art.19, alin.3, în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod. În cazul de față, organul constatator a respectat dispozițiile art.19 din O.G. 2/2001 justificând absența semnăturii petentei prin faptul că reprezentantul legal al unității nu a fost de față, fapt care nu a putut fi confirmat de către martor, întrucât așa cum se menționează în procesul verbal, nu a fost de față nicio persoană neutră care să îndeplinească calitatea de martor.

Având în vedere aceste aspecte, agentul constatator nu avea obligația de a înmâna conducătorului auto procesul-verbal, având în vedere că acesta nu este reprezentantul legal al societății. Astfel dreptul petentei nu a fost obstrucționat, aceasta având posibilitatea de a formula plângere contravențională în termen de 15 zile de la înmânarea sau primirea procesului-verbal.

Învederează intimata faptul că dispozițiile art. 16 si 19 din O.G.2/2001 nu sunt edictate sub sancțiunea nulității absolute.

Potrivit deciziei nr.XXII/2007 pronunțata de secțiile Unite ale ÎCCJ în recurs în interesul legii, decizie obligatorie pentru instanță, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe legale la încheierea procesului verbal de contravenție atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art.17 din O.G. nr.2/2001.

În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator se ia în considerare si din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.

Arată că procesul verbal de constatare a contravenției a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale.

De asemenea, procesul verbal de constatare a contravenției încheiat de către intimată are forța probantă în cauză, acesta constatând lipsa de la bordul autovehiculului a documentelor prevăzute de lege.

Cu privire la susținerea petentei-apelante si anume că vehiculul nu era în mișcare ci era staționat, motiv pentru care nu utiliza rețeaua de drumuri naționale si astfel nu trebuia sancționat, precizează intimata faptul că în conformitate cu prevederile legale, petenta avea obligația de a deține rovinieta pe toată perioada de parcurs si staționare pe teritoriul României. Astfel, Ordinul 769/2010, la art.l alin.5 definește noțiunea de "durata de utilizare", respectiv: "Prin durata de utilizare se înțelege durata de parcurs si staționare.” Astfel, chiar în situația în care vehiculul era staționat avea obligația de a deține rovinieta valabilă.

Pe de altă parte, atâta timp cât vehiculul a fost supus controlului, este absolut normal ca se afla în staționare , având în vedere ca a fost oprit la ACI Petea de către agenți constatatori din cadrul DRDP Cluj. De asemenea, petenta-apelantă are o nedumerire în ceea ce privește perioada de timp necesară agentului constatator de a întocmi procesul-verbal, respectiv «mai bine de o jumătate de ora pentru redactarea uni proces-verbal tipizat». Precizează că în cauză are relevanță momentul efectuării controlului (ora 00.10) si nu perioada scursa până la întocmirea procesului-verbal având în vedere dispozițiile art.l3 alin.l din O.G.2/2001 care prevede că: (1) Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.

Arată că petenta-apelantă nu a achiziționat rovinieta nici măcar după constatarea contravenției motiv pentru care, consideră că aceasta se face vinovată de comiterea faptei reținute în sarcina sa si în realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal - actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond si de formă prevăzute de lege - si cu prezumția de veridicitate - actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă - prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrina cât si de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îi dă acestei noțiuni.

Referitor la înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul, precizează faptul că se opune înlocuirii având în vedere că, într-adevăr, instanța, în baza art.34 alin.l din O.G.2/2001, poate să hotărască asupra sancțiunii aplicate. Această prerogativă legală conferă instanței posibilitatea de a proceda la o reindividualizare a sancțiunii contravenționale, în funcție de criteriile stabilite de art.21 alin.3 din O.G.2/2001. Astfel, sancțiunea aplicată în concret contravenientului trebuie să răspundă imperativului proporționalității acesteia cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, avându-se în vedere, sub acest aspect, împrejurările în care s-a săvârșit fapta, modul si mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă si circumstanțele personale ale contravenientului. În același sens, art.5 alin.5 din O.G.2/201 prevede că sancțiunea aplicată trebuie să fie cu proporțională cu gradul de pericol social al faptei.

De asemenea, arată că potrivit art.7 din O.G.2/2001, sancțiunea avertismentului se aplică atunci când fapta este de o gravitate redusă si chiar dacă actul normativ care stabilește contravenția nu menționează expres această sancțiune.

În cauza de față, intimata consideră că nu se impune înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul, cu atât mai mult cu cât petenta-apelantă nu face dovada faptului că a achiziționat rovinieta nici măcar ulterior efectuării controlului. Sancțiunea pecuniară, prin rolul său coercitiv si preventiv, are menirea de a descuraja încălcarea acestor dispoziții legale de către utilizatorii rețelei de drumuri naționale. În plus, prin cuantumul ridicat al amenzilor prevăzute în această materie, legiuitorul atrage atenția asupra gradului de pericol social abstract ridicat al acestei contravenții, înlocuirea cu avertismentul putând să se facă numai în mod excepțional.

Precizează că agentul constatator care a aplicat amenda a avut în vedere, pentru contravenția constatată, limitele legale, iar amenda stabilită se găsește în limitele stabilite de art.8 alin.2 din O.G.15/2002, respectiv Anexa 2, fiind chiar minimul reglementat pentru contravenția cu vehiculul utilizat de petentă. Instanța trebuie să aibă în vedere că sancțiunea este proporțională față de fapta reținută atâta vreme cât sancțiunea este minimul legal stabilit prin norma legală. Simpla faptă săvârșită în formele sancționate de O.G.15/2002 este suficientă pentru a antrena răspunderea contravențională nefiind necesară producerea unui rezultat concret sau a unei pagube. Dacă s-ar admite un raționament contrar, s-ar ajunge la concluzia inadmisibilă că petenta în calitate de operator rutier nu ar mai fi obligată la plata tarifului atâta vreme cât sancțiunea neplății ar fi avertismentul, ceea ce este inadmisibil si cu încălcarea flagrantă a finalității practice a legislației incidente în acest domeniu. De altfel, rolul reglementărilor din O.G.15/2002 este de disciplinare, astfel că respectarea de către operatorii rutieri a reglementărilor se impune cu atât mai mult, neputându-se crea excepții care nu fac decât să lipsească de finalitate prevederile O.G.15/2002 în ansamblu.

Cu privire la afirmația petentei-apelante potrivit căreia nu a dorit să se sustragă de la prevederile legale, intimata depune în probațiune un număr de 16 procese-verbale încheiate pe numele petentei tot pentru încălcarea prevederilor O.G.15/2002. Precizează intimata faptul că procesul-verbal _______ 13 nr.xxxxxxx a fost încheiat la data de 02.12.2013, rezultând că și după aplicarea sancțiunii contestate petenta-apelantă a continuat să nu respecte prevederile legale.

Față de cele arătate, intimata solicită respingerea apelului formulat si pe cale de consecință menținerea în totalitate a Sentinței civile nr.950/2014 pronunțată de Judecătoria Satu M___ ca temeinică și legală.

În drept, invocă dispozițiile O.G. nr.15/2002, cu modificările și completările ulterioare, O.G. nr.2/2001, Ordinul MTI 769/2010, O.G. nr.8/2010 .

Analizând sentința civila atacată , prin prisma motivelor de apel invocate, cât și a dispozițiilor art.476 și 479 din Noul Cod.proc.civ., Tribunalul a apreciat următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție contestat petenta – apelantă a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 3000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin.1 din OG nr.15/2002, reținându-se că la data de 09.09.2013, ora 00:10 vehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX a circulat fără a deține rovinietă valabilă la data efectuării controlului.

Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța de control judiciar reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute .Nici lipsa mențiunii privind instanța competentă să soluționeze plângerea și nici lipsa semnăturii martorului nu sunt sancționate cu nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție .

Instanța mai reține, de asemenea și împrejurarea că faptei reținute în sarcina petentului s-a dat o corectă încadrare juridică raportat la dispozițiile OG nr. 15/2002 și a Legii nr.61/1991, acte normative ce au stat la baza constatării contravenției și aplicării sancțiunii aferente.

Sub aspectul temeiniciei, tribunalul retine că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probanta a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrara, în concordanta cu art. 34 din O.G. 2/2001.

Tribunalul constata ca în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant ca indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.

Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, acest gen de contravenție, intra în sfera "acuzațiilor în materie penala" la care se refera primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata și de a solicita acuzării sa dovedească faptele ce i se imputa nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respecta limite rezonabile, având în vedere importanta scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanta fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franta, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Tribunalul mai reține că potrivit aceleiași jurisprudențe a Curții E.D.O. (cauza I___ P__ c. României, hotărârea din 28 iunie 2011), Curtea a analizat modalitatea concreta în care instanțele naționale au respectat garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, aplecându-se îndeosebi asupra echilibrului ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei penale și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, existenta în dreptul național. Astfel, Curtea a apreciat că invocarea de către instanțe a acestei din urma prezumții, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională (A_____, par. 58 și 59). Curtea a mai reținut că petentului i s-a oferit cadrul necesar pentru a-si expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă și că petentul nu a fost pus într-o situație dezavantajoasă față de autorități pentru simplu fapt că regimul contravențional este diferit de regimul aplicabil în penal.

Instanța de apel apreciază că instanța de fond a administrat probele care sunt utile pertinente și concludente cauzei, nerezultând elemente care să formeze convingerea tribunalului că procesul verbal atacat ar fi netemeinic.

Raportând dispoziții legale la situația de fapt reținută în sarcina petentei - contraveniente, instanța de apel a apreciat că acesta nu a învederat suficiente argumente pentru a răsturna prezumția de veridicitate a procesului verbal de contravenție.

Argumentele de fapt invocate de către petentă prin plângere nu sunt suficiente prin ele însele pentru a înlătura probele administrate în susținerea procesului verbal de contravenție de către agentul constatator, iar prin nicio probă administrată în cauză, petenta nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută de agentul constatator, în mod temeinic și legal prima instanță a constatat că actul de control contestat este temeinic și legal sub aspectul săvârșirii contravenției de către petentă și sub aspectul vinovăției acesteia.

Verificând însă temeinicia soluției primei instanțe prin prisma dispozițiilor art.304 indice 1 C.proc.civ. respectiv art. 31 și art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța de apel apreciază că prima instanță a statuat în mod greșit asupra gradului de pericol social al faptei și a apreciat că acesta este suficient de ridicat pentru a se justifica aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale față de apelant.

Astfel, art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor prevede: “Instanța competenta să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.”

Pronunțarea de către instanța de judecată asupra sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat se realizează prin prisma dispozițiilor legale care stabilesc sancțiunile contravenționale și modalitatea de aplicare a acestora.

Astfel, în legea generală privind regimul juridic al contravențiilor se prevede la art. 5 alin. 5 că „Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”,iar la art. 21 că “sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”

De asemenea potrivit art. 7 din OG nr. 2/2001,” Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale.”

Avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune.”

Raportând aceste dispoziții legale la situația de fapt prezentată de petentă (lipsa altor antecedente contravenționale ale acestuia, atitudinea sinceră), instanța de apel a apreciat că acesta a învederat suficiente argumente pentru a justifica gradul de pericol social redus al contravenției pe care acesta a săvârșit-o și pentru a forma convingerea instanței de apel, în sensul că acesta a înțeles gravitatea faptei săvârșite, necesitatea și importanța respectării pe viitor a dispozițiilor legale încălcate.

Cu alte cuvinte instanța de control judiciar apreciază că scopul social al sancțiunilor contravenționale se poate realiza în cazul petentului și prin aplicarea unei sancțiuni contravenționale mai ușoare,cum este sancțiunea “avertismentului”, în condițiile în care astfel cum rezultă și din actele dosarului petenta deținea rovinietă pentru ziua anterioară și la data efectuării controlului se afla în Vama Petea în vederea părăsirii tării .

În consecință, în temeiul art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va admite apelul declarat de petent, va modifica sentința apelată, în sensul admiterii în parte a plângerii la contravenție și va înlocui sancțiunea amenzii aplicate cu sancțiunea „Avertisment”, conform dispozitivului deciziei.

Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate .

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelanta–petentă _____________, J XXXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxxx, cu sediul în Satu M___, _______________________, jud. Satu M___, în contradictoriu cu intimata C_______ N________ DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA DRDP CLUJ, CUI xxxxxxxx, J XXXXXXXXXXX, cu sediul în Cluj N_____, _____________________, jud. Cluj, împotriva sentinței civile nr. 950 / 26.02.2014 pronunțată de către Judecătoria Satu M___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX , modifică în tot sentința apelată în sensul că,

Admite în parte plângerea la contravenție formulată de petentă.

Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale de 3000 lei aplicată petentei prin procesul verbal de contravenție ______________, nr. xxxxxxxxxx/09.09.2013 de către intimată, cu sancțiunea AVERTISMENT”.

Fără cheltuieli de judecată.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică de la 28 Octombrie 2014.

Președinte, P____ M______		Judecător, C_______ F____ M______
	Grefier, A______ A______ F____

Red.P.M./31.10.2014.

Tehnored_VD /03.11.2014.

4 ex. – _____________.cu: _____________ Satu M___, CNADNR SA – DRDP Cluj

Jud.fond: C_____ D____ N_____