ROMÂNIA

TRIBUNALUL A___ Operator - 3207/2504

Secția de contencios administrativ și fiscal,

litigii de muncă și asigurări sociale

Dosar nr.XXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR.44/R

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2012

Președinte M________ C____

Judecător R_____ M______

Judecător D____ C_____ U____

Grefier C______ I_____

S-a luat în examinare recursul formulat de recurenta-intimată C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara - Secția de Drumuri Naționale A___ împotriva sentinței civile nr.6338 / 08.06.2011, pronunțată de către Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu petenta S.C. M_____ I____________ SRL, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal lipsesc părțile.

Procedura de citare este completă.

Recursul este declarat și motivat în termen și este scutit de plata taxei judiciare de timbru conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind solicitată administrarea altor probe ori formulate alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.

T R I B U N A L U L

Constată că prin sentința civilă nr. 6338/08.06.2011, pronunțată de către Judecătoria A___ în dosar civil nr. XXXXXXXXXXXX, a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petenta ___________________________, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA, Direcția Regională Drumuri și Poduri Timișoara prin Secția Drumuri Naționale A___, împotriva procesului-verbal de contravenție nr. xxxxxxx/19.02.2011 și a fost înlocuită sancțiunea amenzii contravenționale aplicate petentei cu sancțiunea avertismentului, cu exonerarea petentei de plata tarifului de despăgubire.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție nr. xxxxxxx/19.02.2011, petenta a fost sancționată cu amendă în sumă de 3.000 lei, pentru încălcarea dispozițiilor art. 8 alin. 1 din OG 15/2002, întrucât a circulat cu vehiculul transport marfă cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX/XXXXXXXXX, fără a deține rovinietă valabilă. Totodată, potrivit art. 8 alin. 3 din același act normativ, petenta a mai fost obligată și la plata tarifului de despăgubire în sumă de 5.151,09 lei.

Instanța de fond a constatat că, așa cum rezultă din bonul fiscal eliberat de _______________________, în sumă de 46,83 lei, pentru vehiculul cu nr. XXXXXXXX și aferent zilei de 18.02.2011, petenta a achitat contravaloarea rovinietei, însă controlul deținerii rovinietei s-a efectuat în data de 19.02.2011 (la orele 02³⁰), dată pentru care nu s-a făcut dovada achitării tarifului de utilizare.

Având în vedere că la momentul controlului în trafic petenta nu a făcut dovada deținerii rovinietei valabile, instanța a apreciat că fapta reținută constituie contravenția prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, actul sancționator fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16, 17 și 19 din OG nr. 2/2001.

Instanța de fond a procedat însă la o nouă individualizare a sancțiunii aplicate, în raport de criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 și având în vedere împrejurarea că vehiculul petentei se afla în Vama Nădlac din data de 18.02.2011, dată pentru care petenta deținea rovinietă valabilă și unde, liberă de orice culpă, a fost nevoită să staționeze mai mult timp pentru trecerea frontierei de stat, precum și faptul că societatea se află la prima abatere de acest gen, considerând că fapta prezintă un grad de pericol social redus a apreciat că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru realizarea scopului sancționator.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 7, 21 alin. 3, art. 34 și 38 alin. 3 din OG nr. 2/2001, prima instanță a admis în parte plângerea formulată, a înlocuit amenda contravențională cu sancțiunea avertismentului și a înlăturat obligația petentei de a achita tariful de despăgubire în sumă de 5.151,09 lei (echivalentul a 1.210 euro), apreciindu-l nejustificat față de distanța parcursă în frontieră.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata C. N.A.D.N.R.- Direcția Regională Drumuri Poduri Timișoara, prin Secția Drumuri Naționale A___, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în totalitate a sentinței atacate, menținerea ca temeinic și legal a procesului verbal de contravenție cât și a sancțiunilor aplicate prin acesta în sensul de menținere a amenzii contravenționale aplicate cât și de menținere a obligației de a achita contravaloarea tarifului de despăgubire.

În motivarea recursului, intimata recurentă a arătat că în momentul efectuării controlului, petenta nu a fost identificat în S.I.E.G.M.R. - bază de date a informațiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul în cauză și în conformitate prevederile art.1 (1A1 litera c) din O.G. nr. 15/2002 cu modificările și completările ulterioare aduse prin O.G. nr.8 din 29.01.2010 cu aplicabilitate începând cu data de 01.03.2010: "Rovinieta electronică ce atestă existenta în baza de date a S.I.E.G.M.R. a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea". Vehiculul supus controlului a fost verificat și în baza de date a S.I.E.G.M.R, acesta nefiind înregistrat ca având achitat tariful de utilizare .

Recurenta a susținut că instanța de fond în mod netemeinic și nelegal a reținut faptul că poate proceda la o reindividualizare a sancțiunii aplicată petentului prin actul constatator întrucât petentul nu a făcut dovada că în momentul efectuării controlului, deținea rovinieta valabilă.

Față de împrejurarea că instanța de fond a reținut faptul că nu din culpa petentului a fost săvârșită contravenția deoarece din cauza traficului aglomerat, petentul nu a putut în timp util să treacă frontiera României anterior datei expirării rovinietei achiziționate, recurenta a opinat că această împrejurare nu este exoneratoare de răspundere contravențională, contravenția consumându-se la momentul efectuării controlului și neexistând în susținerea aceste împrejurări nici un înscris determinant în acest sens sau un alt mijloc de probă.

Petentul fiind operator de transport avea obligația să își organizeze activitatea de transport în deplină concordanță cu legislația în domeniu, iar pe cale de consecință s| prevadă faptul că rovinieta achiziționată va expira anterior părăsirii teritoriului României.

De asemenea, recurenta a învederat că petentul a achitat 1/2 din contravaloarea amenzii, adică suma de 1.500 lei însă nu a achitat contravaloarea tarifului de despăgubire în sumă de 1.210 Euro legal datorat conform, art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 cu modificările și completările ulterioare aduse prin O.G. nr. 8 din 29.01.2010 cu aplicabilitate începând cu data de 01.03.2010.

Petenta-intimată S.C. M_____ I____________ SRL, a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului ca fiind neîntemeiat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței civile atacate.

Se arată că potrivit art. 1 lit. e din OG nr. 15/2002 privind regimul juridic al rovinietei, cu modificările și completările ulterioare, tariful de utilizare reprezintă o anumită sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, rețeaua de drumuri naționale din România, concesionată Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.

Petenta a susținut că aferent perioadei în care rețeaua de drumuri naționale a fost tranzitată de către autoturism, tariful de utilizare a fost achitat, aspect reținut în mod corect de către instanța de fond.

Potrivit textului de lege ce instituie obligativitatea utilizatorilor de a plăti tariful de folosință a rețelei de drumuri naționale, taxa este datorată numai în ipoteza utilizării propriu - zise a acesteia, autovehiculele nefiind obligate de legislația în vigoare sa plătească acest tarif și pe perioada de staționare în punctul vamal întrucât punctele de trecere a frontierei beneficiază de o reglementare distinctă ce derogă de la dreptul comun cu privire la exploatarea rețelei de drumuri naționale.

Petenta consideră că împrejurarea că autovehiculul petentei se află încă pe teritoriul național la orele 00.00 în data de 19.02.2011, dat fiind traficului aglomerat, nu poate constitui suport pentru aplicarea unei sancțiuni contravenționale, reprezentând o aplicare excesiva a textului de lege.

Referitor la individualizarea judiciara a sancțiunii aplicate, petenta apreciază că instanța de judecată a procedat la o individualizare judicioasă a situației de fapt, dat fiind faptul că la momentul organizării expediției de transport rutier pe rețeaua de drumuri naționale, societatea petentă a îndeplinit obligațiile legale stabilite de către legiuitorul român, în sensul de a achiziționa rovinieta pentru perioada de o zi, perioadă pe care a apreciat-o în mod obiectiv ca fiind suficientă pentru efectuarea în condiții normale de drum a cursei.

Petenta-intimată și-a exprimat opinia că în mod corect a reținut prima instanță aplicabilitatea art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, potrivit cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțional cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, având în vedere că autovehiculul aparținând societății fost nevoit să staționeze mai mult timp decât media normală, aspecte care nu puteau fi prevăzute.

În aprecierea petentei, scopul sancțiunii aplicate poate fi atins și prin aplicarea avertismentului potrivit art.7 si art.5 alin.3 din OG nr.2/2001.

Examinând recursul recurentei prin prisma motivelor invocate, a probelor existente la dosarul cauzei și a prevederilor art.304 pc.9 coroborate cu cele ale art.304¹ Cod pr.civilă, tribunalul a apreciat că recursul recurentei este neîntemeiat, urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin procesul verbal de contravenție atacat, i s-a aplicat petentei sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 3.000 lei, deoarece a circulat fără a deține rovinietă valabilă și a fost obligată la plata tarifului de utilizare a drumurilor naționale.

În mod corect prima instanță a constatat că procesul verbal de contravenție conține toate mențiunile prevăzute de art.16 din O.G. nr.2/2001, fără a lipsi mențiunile prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001, care atrag nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție.

Tribunalul constată că potrivit art.8 al.1 din O.G. nr.15/2002, fapta utilizatorilor români sau străini de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă, legea sancționând fapta de a nu deține rovinieta la bordul autovehiculului în momentul efectuării controlului, deoarece doar prin prezentarea acesteia organului constatator se poate face dovada că s-a plătit tariful de utilizare a drumurilor naționale.

Din documentul de roviniete emise (fila 11 dosar primă instanță) rezultă că taxa de drum a fost achitată până la data de 18.02.2011, orele 23.59, dată la care fusese preconizată ieșirea din țară, însă din cauza unui concurs de împrejurări independente de voința petentei, șoferul acesteia fiind reținut la punctul de trecere a frontierei în vederea controlului, această ieșire a avut loc doar 3 ore mai târziu, când termenul de valabilitate a rovinietei a expirat, procesul verbal de contravenție atacat fiind încheiat la data de 19.02.2011, ora 03,10.

Tribunalul constată în mod corect prima instanță a reținut că petenta nu a acționat cu intenția de a încălca dispozițiile legale, ci dintr-o împrejurare mai presus de voința ei, autovehiculul a fost reținut la punctul de trecere a frontierei în vederea controlului, iar ieșirea din țară a avut loc doar 3 ore mai târziu, când termenul de valabilitate a rovinietei a expirat.

Prin urmare, nu s-au parcurs sute sau zeci de kilometri, fără a avea taxa de drum plătită, ci doar câteva zeci de metri.

În mod corect prima instanță a considerat că nu se impune aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale în sumă de 3.000 lei, cum a fost aplicată de agenții constatatori prin procesul verbal atacat, deoarece fapta petentei nu prezintă pericolul social pe care l-ar fi prezentat în cazul în care nu deținea deloc rovinietă, astfel încât scopul sancțiunii poate fi atins și prin aplicarea avertismentului.

Tribunalul nu poate reține susținerile recurentei din recursul formulat, deoarece din dovezile depuse la dosar rezultă fără echivoc faptul că petenta a deținut rovinietă valabilă, dar care a expirat doar cu cca.3 ore înaintea efectuării controlului, dar cu toate acestea, petenta a circulat pe drumurile naționale având rovinieta valabilă și doar în perioada staționării la punctul de control vamal, termenul de valabilitate al rovinietei a expirat.

Având în vedere considerentele anterior menționate, în temeiul art.312 Cod pr.civilă și art.5, 7, 16, 17, 19, 21 al.3 și 34 din O.G.nr.2/2001, instanța va respinge recursul formulat de recurenta Direcția Regională Drumuri și Poduri Timișoara prin secția Drumuri Naționale A___, împotriva sentinței civile nr.6338 din 08.06.2011 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, pe care o păstrează în totalitate.

În temeiul art.274 Cod pr.civilă, tribunalul constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara - Secția de Drumuri Naționale A___ – cu sediul în mun. A___, ______________________/A. jud. A___, împotriva sentinței civile nr. 6338 din 8.06.2011 pronunțată de Judecătoria A___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata S.C. M_____ I____________ SRL cu sediul social în C________, ____________________, nr. 39, ____________. B, ______________________.

Fără cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2012.

Președinte Judecător Judecător

M________ C____ R_____ M______ D____ C_____ U____

Grefier

C______ I_____

red D.C.U./tehnored.I.M./ ex 2 /25.I.2012

prima instanță – judecător – C.B____