Operator de date cu caracter personal nr.3727

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G______

SECȚIA CIVILĂ

Decizia civilă Nr. 577/C__/2015

Ședința publică de la 23 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE F_________ R_____

Judecător G______ U_____

Grefier V_______-I______ M___

Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe apelant T____ N______ și pe intimat I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G______, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP xxxxxxx.

La apelul nominal făcut în ședința publică părțile au lipsit.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că apelul este la al doilea termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, intimatul I____________ de Poliție al Județului G______ a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,

Tribunalul dispune repunerea cauzei pe rol la termenul de astăzi când procedura este completă.

Tribunalul, constatând că nu sunt motive de amânare, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare, luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă.

INSTANȚA

Asupra apelului civil de față;

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei G______, la data de 05.02.2014, sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul T____ N______ a chemat în judecată pe intimatul I____________ Județean de Poliție G______, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 22.01.2014, exonerarea de la plata amenzii și înlăturarea sancțiunii complementare.

Prin sentința civilă nr. 1519/17.03.2015 pronunțată de Judecătoria G______ s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul T____ N______, în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de Poliție G______, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 22.01.2014, petentul T____ N______ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 340 lei, echivalentul a 4 puncte amendă, pentru săvârșirea faptei prevăzute de dispozițiile art. 135 lit. h din HG 1391/2006 și sancționată de dispozițiile art. 100 alin. (3) lit. b din OUG 195/2002, respectiv fapta de a nu acorda prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.

Prin același proces-verbal de contravenție, petentului i-a fost aplicată sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

În privința legalității procesului-verbal de contravenție, art. 16 alin. (1) din O.G. 2/2001 precizează elementele pe care trebuie să le conțină acest proces-verbal, și anume: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.

Potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.

Verificând legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, prima instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.

Instanța de fond nu a putut reține apărările formulate de către petent în sensul că procesul-verbal de contravenție nu cuprinde descrierea faptei reținute și a locului în care a fost săvârșită, având în vedere că agentul constatator a descris în mod complet fapta reținută în sarcina petentului și a indicat cu exactitate locul săvârșirii acesteia.

Astfel, în procesul-verbal de contravenție este menționat faptul că în data de 22.02.2014, ora 13:18, pe ___________________________ M________, petentul a condus autoturismul marca Daewoo Tico cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe ____________________________ Teatrul T____ V____ către __________________________ a doua de mers, iar la trecerea pentru pietoni marcată și semnalizată corespunzător din fața Liceului I__ M________, nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversarea străzii, aflându-se pe sensul său de mers.

Sub aspectul temeiniciei, prima instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

În speța de față, petentul a contestat cele reținute în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, precizând că cele consemnate de către agentul constatator nu corespund realității și că i-a fost aplicată sancțiunea amenzii la momentul la care dorea să plece de la vulcanizarea situată pe ___________. din G______.

Analizând cuprinsul procesului-verbal de contravenție, instanța de fond a reținut că, la rubrica „Alte mențiuni”, agentul constatator a consemnat obiecțiuni în sensul că nu a existat situația prezentată de către agent. Instanța reține că această mențiune a fost semnată de către aceeași persoană care a semnat și procesul-verbal de contravenție, însă semnătura nu îi aparține petentului.

Astfel, analizând semnăturile din cuprinsul procesului-verbal de contravenție, cea din dreptul obiecțiunilor și cea din dreptul contravenientului, prin raportare la semnăturile existente la filele 6, 11 și 13 din dosar, instanța fondului a constatat că semnătura petentului este cea executată și existentă pe adresa prin care acesta a depus cererea de chemare în judecată și copie de pe procesul-verbal de contravenție aflată la fila 6 din dosar, pe certificatul de grefă aflat la fila 11 din dosar și pe adresa prin care petentul a depus, în original, dovada achitării taxei judiciare de timbru, aflată la dosar la fila 13.

Din aceste motive, instanța fondului nu a putut reține că petentul a formulat obiecțiuni la momentul încheierii procesului-verbal de contravenție, din moment ce obiecțiunile consemnate în procesul-verbal nu sunt semnate de către acesta, nefiind însușite prin semnătură.

În privința probatoriului, petentul a arătat că solicită administrarea probei testimoniale și a precizat că lista privind datele de identificare ale acestora urmează să o prezinte instanței ulterior. Deși a fost legal citat, petentul nu a indicat numele, prenumele și adresa vreunui martor la termenul la care a fost încuviințat probatoriul, fiind decăzut din proba testimonială.

Instanța de fond a reținut că prevederile art. 194 lit. e) din Codul de procedură civilă au drept scop stabilirea cadrului procesual și a probelor solicitate încă din etapa regularizării cererii de chemare în judecată, astfel încât, cu ocazia comunicării cererii și a înscrisurilor atașate către intimat, acesta să aibă posibilitatea de a-și formula apărări și propune probe prin raportare la cele arătate de către petent prin cererea de chemare în judecată și având în vedere și probele solicitate de către acesta. Astfel, aceste reguli de procedură se circumscriu principiului exercitării drepturilor procesuale cu bună-credință, principiu enunțat de către art. 12 din Codul de procedură civilă.

Instanța de fond a constatat că petentul nu și-a îndeplinit obligațiile procesuale prevăzute de către art. 194 lit. e) din Codul de procedură civilă, neindicând numele, prenumele și adresa vreunui martor, nici prin cererea de chemare în judecată, nici la termenul la care instanța a încuviințat probatoriul.

Totuși, în vederea aflării adevărului, prima instanța a încuviințat, din oficiu, proba testimonială cu martorul T____ N_______, soția petentului, iar în aprecierea sincerității acestui martor, instanța are în vedere coroborarea celor declarate de acesta cu celelalte probe existente în dosar, precum și faptul că martorul este soția petentului.

Potrivit declarației martorului T____ N_______, acesta se afla în autoturismul condus de către petent la data respectivă, iar la momentul la care autoturismul petentului a ajuns la trecerea de pietoni din dreptul Liceului I__ M________, nu se afla angajată în traversare nicio persoană.

Martorul a precizat că a observat un autoturism al poliției care staționa pe sensul opus de circulație, fiind situat în apropierea trecerii de pietoni. Acesta a declarat că petentul și-a continuat deplasarea, a virat dreapta pe ______________ oprit să ridice roata de la vulcanizare, moment la care, staționat fiind, petentului i-au fost solicitate actele, iar agentul de poliție i-a comunicat că nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversarea trecerii de pietoni din dreptul Liceului I__ M________.

Martorul T____ N_______ a arătat că știe exact viteza cu care a circulat petentul la data respectivă, 22.01.2014, aceasta fiind de 45 km/h, motivarea fiind că acesta s-a uitat pe vitezometru.

În privința declarației martorului T____ N_______, încuviințat din oficiu, prima instanța a constatat că aceasta este nesinceră și dată pro cauza. Astfel, martorul a afirmat cu certitudine faptul că la trecerea de pietoni din dreptul Liceului I__ M________ nu se afla angajată în traversare nicio persoană, petentul asigurându-se de acest lucru, având în vedere că pe banda întâi de circulație staționa o dubă. În privința direcției de deplasare, martorul a arătat că se deplasa împreună cu petentul către ING, ca ulterior să revină și să precizeze că se deplasa de la sediul ING către Primăria Municipiului G______.

De asemenea, martorul a precizat că petentul a fost abordat de către agentul de poliție după ce a oprit la vulcanizarea situată pe _______________ știe cu exactitate viteza cu care s-a deplasat petentul, aceasta fiind de 45 km/h, motivul fiind că s-a uitat pe vitezometru.

Instanța de fond a constatat că aceste afirmații sunt neverosimile, având în vedere, pe de-o parte, siguranța cu care martorul a precizat viteza avută de autoturismul petentului la data de 22.01.2014, la mai mult de un an de la data producerii incidentului, precum și celelalte elemente ale traseului urmat de petent și ale situației de fapt, acest eveniment nefiind unul ieșit din comun de natură a fi reținut în memoria martorului cu exactitate. Pe de altă parte, prima instanță a reținut că între ora săvârșirii faptei, respectiv ora 13:18 și ora încheierii procesului-verbal de contravenție, respectiv 13:26, este un interval de timp de 8 minute, timp în care agentul constatator nu avea cum să îl urmărească pe petent până la vulcanizarea situată pe _____________________, să îl aștepte pe acesta să ridice anvelopa și, la momentul plecării de la vulcanizare, să îl sancționeze pentru neacordarea priorității de trecere unui pieton, astfel cum a afirmat petentul.

De asemenea, instanța fondului a reținut că există neconcordanțe între cele menționate de petent și cele declarate de martor sub aspectul momentului la care petentul a fost abordat de către agentul de poliție. Petentul a precizat că agentul constatator i-a solicitat actele după ce a luat anvelopa și la momentul la care se îndrepta către autoturism pentru a pleca de la vulcanizare, iar martorul a arătat că agentul de poliție i-a solicitat actele petentului în timp ce autoturismul se afla staționat la vulcanizare.

Instanța de fond a reținut că, în dovedirea netemeiniciei procesului-verbal contestat, petentul nu a solicitat administrarea vreunei probe, în afara înscrisurilor depuse, decât ulterior aflării probatoriului solicitat de către intimat. Astfel, când a aflat că fapta nu a fost înregistrată video de către agentul constatator, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la dosar la fila 26, petentul a solicitat audierea soției sale în calitate de martor.

Totodată, petentul nu a arătat motivele pentru care nu a solicitat ascultarea martorului direct prin cererea de chemare în judecată, deși potrivit împrejurărilor invocate respectiva persoană era o persoană pe care o cunoștea, existând astfel posibilitatea indicării datelor acesteia încă de la formularea cererii de chemare în judecată, potrivit art. 194 din Codul de procedură civilă.

Față de aceste împrejurări, prima instanță reamintește că principiul fundamental al aflării adevărului cuprinde în conținutul său două orientări adiacente care constituie la rândul lor principii derivate. Prima dintre aceste orientări privește principiul libertății probelor, potrivit căruia în procesul civil pot fi prezentate orice probe și folosite orice mijloace de probă, în măsura în care acestea sunt pertinente, concludente și utile.

A doua orientare implicată în regula de bază a aflării adevărului privește obligația celor care participă în orice mod la aflarea adevărului de a se comporta riguros corect, obligație ce formează conținutul principiului derivat al loialității procesuale.

În acest sens, legiuitorul a reglementat o procedură prealabilă, scrisă, în cadrul căreia a instituit termene precise până la care părțile pot propune probele de care doresc să se folosească, astfel încât la primul termen de judecată acestea să fie cunoscute, urmând ca fiecare parte să-și evalueze conduita ulterioară și în funcție de probele pe care adversarul său înțelege a le utiliza. Ulterior acestui moment procesual, părțile nu pot propune probe decât în condițiile speciale ale art. 254 alin. (2) C__, respectiv când s-au aflat într-o imposibilitate obiectivă a propune toate probele în procedura prealabilă.

În speță, proba cu martori nu a fost cerută de către petent în condițiile art. 194 din Codul de procedură civilă, acesta indicând în mod generic că solicită martori „ale căror date urmează să le prezinte cu listă”, fără însă a arăta datele de identificare a martorilor, deși cererea de chemare în judecată a fost formulată de către avocat.

Ulterior, petentul a solicitat audierea soției sale, după ce acesta a luat cunoștință de probatoriul propus de către intimat, a observat că acesta nu solicită audierea vreunui martor și a luat la cunoștință că nu există o înregistrare video cu privire la fapta reținută în procesul-verbal de contravenție.

Pentru aceste motive, instanța de fond a constatat că, în speță, nu a fost respectat principiul loialității procesuale la momentul formulării cererii de suplimentare a probatoriului, petentul ignorând dispozițiile art. 194 și 254 din Codul de procedură civilă, pentru a lua la cunoștință de probatoriul propus de intimat și de inexistența unei înregistrări video a faptei, și numai când a constat că la fața locului nu mai erau prezente și alte persoane care ar fi putut asista la incident, a solicitat citarea soției sale în calitate de martor pentru a confirma propria versiune a celor întâmplate la data de 22.01.2014, fapt pentru care a respins cererea acestuia pentru suplimentarea probatoriului și a constatat decăderea petentului din proba testimonială.

În analiza proporționalității dintre prezumția de legalitate a procesului-verbal și ocrotirea dreptului la apărare, instanța de fond a constatat că petentul s-a mulțumit să depună la dosar, cu titlu de probe, exclusiv înscrisul reprezentând procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 22.01.2014, deși a invocat faptul că cele menționate în cuprinsul actului sancționator nu corespund situației de fapt și că, pe parcursul acestor evenimente, în autoturism s-a mai aflat o persoană, tot ce a afirmat în plângere putând dovedi cu martori. Totodată, petentul nu a stăruit în citarea și ascultarea vreunei persoane care ar fi asistat la faptele din data de 22.01.2014 sau administrarea altor probe din care să rezulte cele invocate. Această posibilitate îi stătea la dispoziție petentului, care a avut ocazia de a formula cereri de probațiune atât prin plângerea formulată, cât și ulterior, la termenul de judecată din data de 09.09.2014, când instanța a încuviințat probe.

Așa cum s-a reținut de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza N_______ G_______ c. României (decizia din 3 aprilie 2012, cererea nr. xxxxx/05), nici litera și nici spiritul art. 6 din Convenție nu împiedică o persoană să renunțe, de bună-voie, la garanțiile care sunt consacrate în acesta în mod expres sau tacit, printre care cea de a întreba sau de a solicita audierea unui martor, însă această renunțare trebuie să fie neechivocă și să nu fie contrară niciunui interes public important [Håkansson și Sturesson împotriva Suediei, hotărârea din 21 februarie 1990, _______ nr. 171-A, pct. 66 și Kwiatkowska împotriva Italiei (dec.), nr. xxxxx/99, 30 noiembrie 2000].

Totodată, prin considerentele hotărârii pronunțate în cauza A_____ c. României, s-a reținut că statul poate conferi procesului-verbal de constatare a contravenției o prezumție de legalitate, cu obligația de a-i da posibilitatea petentului de a solicita și administra în apărare un probatoriu apt a naște un dubiu rezonabil cu privire la veridicitatea celor reținute în cuprinsul actului prin care s-a constatat săvârșirea contravenției.

Nesolicitând instanței prezentarea altor probe în apărare, fără a justifica o eventuală imposibilitate de obținere a acestora, petentul s-a expus, cu bună-știință, riscului pronunțării unei soluții întemeiate numai pe probele aflate la dosar, incluzând așadar procesul-verbal de contravenție pe care acesta însuși l-a prezentat în fața instanței și căruia îi este atribuită o prezumție relativă de temeinicie.

Având în vedere acesta considerente, instanța de fond a reținut că intimatul a făcut dovada săvârșirii contravenției, iar petentul nu a probat o situație contrară celei descrise în procesul-verbal contestat, sens în care a constatat temeinicia procesului-verbal încheiat de intimat.

În privința sancțiunii amenzii și a sancțiunii complementare, prima instanța reține că acestea au fost aplicate în mod legal, în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. (3) lit. b din OUG 195/2002, fapta fiind sancționată cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

Conform prevederilor art. 98 alin. (4) lit. b din OUG 195/2002, clasa a II-a de sancțiuni reprezintă echivalentul a 4 sau 5 puncte-amendă, cuantumul unui punct amendă fiind de 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului, conform art. 98 alin. (2) din OUG 195/2002.

În privința proporționalității sancțiunii amenzii cu gradul de pericol social al faptei, prima instanța reține că petentului i-a fost aplicată sancțiunea minimă prevăzută de lege, respectiv echivalentul a 4 puncte amendă, fiind avut în vedere și scopul normei încălcate, respectiv ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel apelantul T____ N______ criticând-o pentru nelegalitate și netemenicie.

În motivarea apelului său, apelantul a arătat în esență că nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa , că în mod injust a fost înlăturată declarația soției sale dată sub prestare de jurământ și ă a fost oprit de poliție în mod nefiresc, după 4 – 5 km. Zona unde s-ar fi produs contravenția.

Intimatul nu a formulat întâmpinare .

Apelul este fondat pentru următoarele considerente:

Orice hotărâre judecătorească trebuie să se întemeieze pe probe , în cauză fiind audiată martora T____ N_______, a cărei declarație se coroborează cu plângerea formulată de apelantul petent.

Intimatul I.P.J. G______ nu are nici o dovadă în susținerea procesului verbal de contravenție, astfel că, față de susținerile martorei, tribunalul apreciază că plângerea apelantului petent este întemeiată urmând să, admită apelul declarat de apelantul T____ N______, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului G______, împotriva sentinței civile nr. 1519/17.03.2015 a Judecătoriei G______ pe care o schimbă astfel:

”Va admite plângerea contravenientului T____ N______ împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/22.01.2014 întocmit de IPJ G______, pe care îl anulează ca netemeinic.

Va exonera petentul de plata amenzii contravenționale de 340 lei.

Va anula sancțiunile complementare privind punctele amendă și suspendarea dreptului de a conduce. ”

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 480 Cod procedură civilă,

Admite apelul declarat de apelantul T____ N______, cu domiciliul în mun. G______, ______________________ C, județul G______, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului G______, cu sediul în mun. G______, Bld. CFR nr. 9, județul G______, împotriva sentinței civile nr. 1519/17.03.2015 a Judecătoriei G______ pe care o schimbă astfel:

”Admite plângerea contravenientului T____ N______ împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/22.01.2014 întocmit de IPJ G______, pe care îl anulează ca netemeinic.

Exonerează petentul de plata amenzii contravenționale de 340 lei.

Anulează sancțiunile complementare privind punctele amendă și suspendarea dreptului de a conduce. ”

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 23 Noiembrie 2015

Președinte, F_________ R_____		Judecător, G______ U_____
	Grefier, V_______-I______ M___

Red. Jud. U.G.

Ex.4/14.01.2016

Jud. fond.

Dact. P.M.