Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX Apel – plângere contravențională
TRIBUNALUL B_______
Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal
Ședința publică din data de 26.10.2015
Instanța compusă din:
Președinte - T________ C_______
Judecător - B______ L_____
Grefier - B____ C______
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul I____________ T_________ de Muncă B_______, în contradictoriu cu intimata Asociația de P__________ nr. 23 B_______, împotriva Sentinței civile nr. xxxxx/4.12.2014 pronunțată de Judecătoria B_______.
La apelul nominal realizat în ședința publică, a răspuns mandatar Ș________ G_______ pentru intimată, lipsește reprezentantul apelantului.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Reprezentantul intimatei depune împuternicire la dosar.
Instanța, văzând că nu mai sunt cereri de formulat și că nu se invocă excepții, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul părții prezente pe cererea de apel.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului, conform motivelor expuse pe larg în întâmpinare.
T R I B U N A L U L,
Asupra cererii de apel de față,
Prin Sentința civilă nr. xxxxx/4.12.2014, Judecătoria B_______ a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta ASOCIAȚIA DE P__________ NR. 23, în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ DE MUNCĂ B_______, a modificat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxxx din data de 06.02.2014, întocmit de intimatul I____________ T_________ DE MUNCĂ B_______, în sensul că a înlocuit sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 3.500 de lei cu sancțiunea contravențională a avertismentului, a menținut restul dispozițiilor din procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxxx din data de 06.02.2014 și a respins capătul de cerere referitor la restituirea sumei de 1750 lei, achitată cu titlu de amendă contravențională, ca inadmisibil pe calea plângerii contravenționale.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxxx/06.02.2014, intimatul I____________ T_________ DE MUNCĂ B_______ a reținut că, în urma producerii evenimentului suferit de D_____ D____, la data de 08.01.2014, în calitate de lucrător în cadrul Asociației de P__________ nr. 23 din B_______, angajatorul nu a anunțat evenimentul de îndată la ITM B_______, nerespectându-se prevederile art. 27 alin. 1 lit. a din Legea nr. 319/2006, comunicarea fiind făcută prin înaintarea fișei de comunicare la ITM B_______ la data de 13.01.2014.
Pentru fapta reținută în sarcina sa, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în valoare de 3.500 lei, conform art. 39 alin. 5 din Legea nr. 319/2006.
Petenta a semnat de luare la cunoștință procesul-verbal, la rubrica ”alte mențiuni” fiind consemnate următoarele: ”Formulăm obiecțiuni deoarece în data de 09.01.2014 s-a telefonat la ITM, în jurul orei 13:30”, iar față de cele consemnate în acesta, a formulat plângere, în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, motivând că nu se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa și solicitând înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Față de data formulării plângerii, instanța a constatat că plângerea contravențională este formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001, putându-se trece la soluționarea pe fond a cauzei.
În temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a analizat legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și a hotărât asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța a reținut că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art.34 O.G. nr.2/2001.
Procedând la verificarea legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petentă, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr.2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art.17 O.G.nr.2/2001, neexistând niciun motiv de nelegalitate care să poată fi invocat de instanță din oficiu, iar petenta nu a invocat niciun motiv de nulitate relativă pentru a fi analizat de către instanță.
În plus, instanța a apreciat că fapta reținută în sarcina petentei a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare
Pentru aceste motive, instanța a apreciat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr. xxxxxxxx/06.02.2014, respectă condiția legalității.
Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța a reținut că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art.34 O.G. nr.2/2001.
Instanța a considerat că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 5 lit. f), ale art. 27 alin. 1 lit. a) și ale art. 39, alin. 5 din Legea nr. 319/2006.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 27, alin. 1, lit. a) din Legea nr. 319/2006, ” Angajatorul are obligația să comunice evenimentele, de îndată, după cum urmează: a) inspectoratelor teritoriale de muncă, toate evenimentele așa cum sunt definite la art. 5 lit. f).”
De asemenea, potrivit art. 5, lit. f) din Legea nr. 319/2006: ”În sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următorul înțeles: (…) f) eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului, produs în timpul procesului de muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situația de persoană dată dispărută sau accidentul de traseu ori de circulație, în condițiile în care au fost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum și cazul susceptibil de boală profesională sau legată de profesiune.”
Nu în ultimul rând, potrivit dispozițiilor art. 39, alin. 5 din același act normativ, ” Constituie contravenție și se sancționează cu amenda de la 3.500 lei la 7.000 lei încălcarea dispozițiilor art. 7 alin. (4)-(6), art. 8, art. 11 alin. (1) și (3), art. 13 lit. q) și s) și ale art. 27 alin. (1) lit. a) și b).”
Din probatoriul administrat în cauză - declarația martorului D_____ D____, coroborată cu certificatul de concediu medical ___________, nr. xxxxxxx din data de 08.01.2014, dar și cu concluziile procesului-verbal de cercetare a evenimentului, încheiat la data de 23.01.2014 de către comisia de cercetare a Asociației de P__________ nr. 23 B_______, a rezultat cu certitudine faptul că la data de 08.01.2014, numitul D_____ D____ era angajatul petentei Asociația de Porprietari nr. 23 din B_______ și că a suferit, în jurul orei 10:00, un accident produs în timpul procesului de muncă privind asigurarea curățeniei pentru spațiile verzi din jurul blocurilor arondate asociației. Acest accident a avut ca urmare incapacitatea temporară de muncă a angajatului și a fost cauzat, pe de o parte, de lipsa controlului prin cunoașterea și aplicarea prevederilor legale din domeniul securității și sănătății în muncă și, pe de altă parte, de faptul că angajatul a continuat să muncească, deși se afla în condiții psihofiziologice necorespunzătoare, aspect recunoscut chiar de către acesta în fața instanței, acesta arătând că nu a anunțat că se află sub influența băuturilor alcoolice, astfel încât și-a continuat sarcinile pe teren.
Accidentul soldat cu incapacitate temporară de muncă se încadrează în noțiunea de ”eveniment”, astfel cum este definit acesta de art. 5, lit. f din Legea nr. 319/2006, numitul D_____ D____ fiind diagnosticat cu contuzie forte genunchi stâng, pentru care i s-a aplicat o atelă gipsată și i s-a eliberat un certificat medical pentru 5 zile, astfel cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de cercetare a evenimentului, coroborat cu certificatul de concediu medical ___________ nr. xxxxxxx din data de 08.01.2014.
Astfel cum reiese din depoziția martorului, alături de aspectele descrise în procesul-verbal de cercetare a evenimentului, angajatul s-a accidentat la genunchiul stâng, întrucât nu a observat faptul că în apropierea uneia dintre gurile de canal de pe __________________ se afla o groapă de dimensiuni aproximative - 30 cm adâncime și 20 cm circumferință.
În ceea ce privește fapta reținută în sarcina petentei, referitoare la necomunicarea evenimentului de îndată către ITM, reprezentanții asociației anunțând accidentul soldat cu incapacitate temporară de muncă la data de 13.01.2014, instanța a reținut că, din ansamblul materialului probator, aspectele consemnate în procesul-verbal de contravenție se confirmă.
În acest sens, din depoziția martorului D_____ D____ rezultă că după accidentarea sa a mers la contabila asociației și i-a solicitat acordarea unor zile aferente concediului de odihnă, având intenția de a pleca acasă, subliniind totodată că i-a adus la cunoștință acesteia faptul că s-a accidentat, însă aceasta l-a îndemnat să plece acasă pentru că era sub influența alcoolului, nu din cauza leziunilor suferite. De altfel, petenta nu a negat faptul că evenimentul a fost comunicat efectiv la ITM în data de 13.01.2014, însă a arătat că s-a încercat și contactarea telefonică a reprezentanților intimatului în vederea raportării accidentului, însă acest lucru nu a fost posibil, întrucât era o zi de vineri.
În ceea ce privește aceste din urmă susțineri, instanța a constatat că aspectele învederate de petentă nu constituie situații dintre cele prevăzute de art. 11 din OG nr. 2/2001, care să înlăture caracterul contravențional al faptei, în contextul în care din cererea de chemare în judecată reiese că petenta a luat cunoștință de urmările produse de accident cel mai târziu la data de 09.01.2014, când, în jurul orei 10:00, a fost transmis la sediul asociației certificatul medical ___________, nr. xxxxxx, emis pe numele angajatului D_____ D____, având cod boală 06 (urgență medico-chirurgicală), având astfel timp ca, până în ziua de vineri, 10.01.2014, să comunice evenimentul către ITM.
Cu privire la probațiune, instanța a constat că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul-verbal legal întocmit face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentei reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, care pot fi abordate și cumulativ, atunci când analiza lor separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, respectiv: natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În speță, s-a constatat că norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată petentei, în cuantum de 3.500 de lei, nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecință directă, în privința probațiunii, incidența prezumției de nevinovăție de care se bucură petenta și, pe cale de consecință, obligația organelor statului de a convinge instanța în privința vinovăției ”acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Față de cele expuse mai sus, instanța a concluzionat că acuzația adusă petentei este o acuzație penală în sensul Convenției, iar aceasta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, iar nu petentei.
Referitor la procesul-verbal, instanța a reținut că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt, în principiu, contrare Convenției.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku împotriva Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie sa depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragraful 28).
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentei i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
În speță, petenta a avut posibilitatea de a-și proba susținerile și de a-și formula apărările, acesteia fiindu-i comunicate întâmpinarea depusă de intimat și formulând răspuns la întâmpinare, având totodată posibilitatea de a solicita administrarea de probe și obținând încuviințarea de către instanță a probei cu înscrisuri.
Pe cale de consecință, instanța a reținut că petentei i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina acesteia responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Având în vedere că petenta nu a adus probe pertinente pentru a-și dovedi susținerile, instanța nu a reținut o altă situație decât cea menționată de agentul constatator în procesul- verbal de contraventie.
Având în vedere cele expuse mai sus, instanța a apreciat că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea faptei prevăzute de art. 27, alin. 1, lit. a din Legea nr. 319/2006 și sancționate de art. 39, alin. 5 din același act normativ.
În ceea ce privește sancțiunea amenzii în cuantum de 3.500 lei, aplicată petentei pentru fapta prevăzută de art. 27 alin. 1 lit. a din Legea nr. 319/2006, instanța a avut în vedere faptul că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (art.5 alin.5 OG 2/2001) iar avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă (art.7 alin.2 din OG 2/2001). De asemenea, potrivit art.21 alin.3 O.G. nr.2/2001, la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel, ținând seama de principiul proporționalității în stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale raportat la împrejurările săvârșirii faptei și la gradul de pericol social al acesteia și având în vedere că petenta a comunicat evenimentul către ITM într-un interval de timp relativ scurt (la data de 13.01.2015) față de momentul producerii accidentului ce a avut ca rezultat producerea unei incapacități temporare de muncă pentru salariatul D_____ D____ (08.01.2015), atitudine ce denotă dorința petentei de a respecta normele privind securitatea și sănătatea în muncă, instanța a considerat că aplicarea sancțiunii avertismentului este suficientă pentru îndeplinirea scopului preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale.
În stabilirea acestei sancțiuni, instanța a avut în vedere și modul de desfășurare al evenimentelor, din depoziția martorului D_____ D____ rezultând, pe de o parte, că, imediat după accident, a anunțat-o doar pe contabila asociației despre cele întâmplate, neînțelegând să se adreseze și președintelui asociației de proprietari, pe care nu l-a întâlnit în ziua respectivă, iar, pe de altă parte, că nu a precizat exact în acea zi că se va duce la medic sau că va chema salvarea, aspecte din care instanța a concluzionat că martorul în cauză nu cunoștea imediat după accident urmările produse de acesta, astfel încât nici petenta nu putea să cunoască exact circumstanțele și leziunile suferite de către angajat în aceeași zi. În acest context, instanța a reținut, astfel cum a precizat mai sus, că președintele asociației de proprietari a aflat despre existența acestei situații cel mai târziu la data de 09.01.2014, când a fost transmis la sediul asociației de proprietari certificatul medical eliberat pe numele angajatului.
Instanța a atras atenția petentei cu privire la respectarea pe viitor a tuturor obligațiilor legale ce îi revin, în caz contrar, față de antecedența sa contravențională, sancțiunile care i se vor aplica vor fi mult mai aspre și nu va mai beneficia de clemență pentru înlăturarea sancțiunilor pecuniare.
Constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxxx/06.02.2014, instanța, în temeiul art. 34 O.G. nr.2/2001, a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta Asociația de P__________ nr. 23, în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ de Muncă B_______, a modificat procesul-verbal întocmit de intimat, în sensul că a înlocuit sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 3.500 lei aplicate, cu sancțiunea avertismentului și a menținut celelalte dispoziții ale procesului - verbal contestat.
Cu privire la solicitarea petentei de restituire a sumei achitate în termen de 48 de ore reprezentând jumătate din amenda aplicată, instanța a apreciat că acesta trebuia formulată în contradictoriu cu organul care a încasat respectiva sumă și nu cu intimata, care doar a aplicat-o cu titlu de sancțiune, însă petenta are posibilitatea de a se adresa organului fiscal cu o cerere pentru restituirea acesteia în baza prezentei hotărâri, la momentul rămânerii definitive. Totodată, solicitarea în cauză poate face obiectul unui litigiu distinct, dar numai în cazul în care nu i se va restitui suma respectivă după prezentarea prezentei sentințe, la rămânerea definitivă.
Pe cale de consecință, instanța a respins capătul de cerere referitor la restituirea sumei de 1750 lei, achitată cu titlu de amendă contravențională, ca inadmisibil pe calea plângerii contravenționale.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel intimatul-apelant ITM B_______, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii plângerii contravenționale.
A învederat apelantul, în esență, că în speță nu se justifica înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, întrucât petenta a săvârșit fapta cu vinovăție și nu a făcut dovada unei alte situații de fapt, individualizarea sancțiunii fiind realizată în mod corect de agentul constatator. Totodată, petenta avea posibilitatea achitării a ½ din amendă, în termen de 48 de ore de la încheierea procesului-verbal. A mai arătat că măsura înlocuirii amenzii încurajează atitudinea de ignorare a cadrului legal, reprezentând totodată o gravă sfidare la adresa angajatorilor care își desfășoară activitatea cu respectarea legii.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea apelului.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor formulate, Tribunalul constată că apelul este neîntemeiat și urmează a-l respinge, pentru cele ce în continuare se vor arăta:
Potrivit actelor dosarului, declararea de către petentă a evenimentului produs în data de 08.01.2014, într-o zi de miercuri, a avut loc în ziua de luni, 13.01.2014. Aceasta înseamnă că între momentele menționate s-a scurs un interval de doar 5 zile, dintre care două erau zile nelucrătoare.
Observă Tribunalul, în acord cu prima instanță, că deși petenta nu a realizat o informare de îndată despre producerea evenimentului, ceea ce a și presupus încălcarea dispozițiilor legale, cu consecința atragerii răspunderii contravenționale, în speță nu este dată ipoteza unei neinformări și nici ipoteza unei întârzieri semnificative în declararea accidentului suferit de angajatul asociației de proprietari.
Desigur, aspectul în discuție nu are nicio relevanță asupra existenței faptei contravenționale ori a pericolului social intrinsec al abaterii. Cu toate acestea, numărul de zile în concret depășit de asociația petentă nu poate și nu trebuie considerat ca lipsit de importanță în ceea ce privește gradul de pericol social al făptuitorului și, în consecință, natura și limitele sancțiunii aplicabile în speță. Astfel, pe lângă faptul că un atare tratament nediferențiat ar fi inechitabil, este de admis că odată săvârșită fapta (prin încălcarea imperativului de îndată), pentru contravenient nu ar mai exista nicio motivație ca, totuși, să procedeze de îndată la _________________________ la restabilirea ordinii sociale încălcate.
Prin urmare, Tribunalul apreciază că, în cauza de față, atitudinea de conformare a petentei-intimate a justificat modificări în planul sancțiunii. Spre aceeași concluzie conduce și împrejurarea că în dosar nu s-a făcut proba persistenței acestei părți într-un comportament contravențional și anterior sancționat, comportament care să dovedească „rezistența” la corijare a contravenientei și, în consecință, ineficiența unei prime sancțiuni pur morale. Din această perspectivă, este de observat că nici amenda în valoare de ½ din minimul legal, respectiv 1750 lei, nu ar fi respectat principiul aplicării graduale a sancțiunilor și nu ar fi reflectat periculozitatea concretă a abaterii, fiind vădit disproporționată.
Se mai reține că, în pofida susținerilor apelantului, înlocuirea cu avertisment a sancțiunii pecuniare nu creează o situație de egalitate între petenta contravenientă și angajatorii care își respectă fără întârzieri obligațiile, date fiind existența și menținerea procesului-verbal de contravenție contestat în speță. Procesul-verbal în discuție o atestă pe reclamantă drept contravenientă, determinând constituirea unui cazier contravențional pentru aceasta, și, în plus, instituie în sarcina sa o sancțiune principală care, deși nu are caracter pecuniar, este destinată, în egală măsură, a retribui fapta și a preveni săvârșirea unor abateri similare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge, ca neîntemeiat, apelul formulat de apelantul I____________ T_________ de Muncă B_______, cu sediul în B_______, Calea Națională nr. 83A, jud. B_______, în contradictoriu cu intimata Asociația de P__________ nr. 23 B_______, cu sediul în B_______, ______________________ P.T. Teilor 2, jud. B_______, împotriva Sentinței civile nr. xxxxx/4.12.2014 pronunțată de Judecătoria B_______.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. TC
Tehnored. TC/BC
Jud. fond. C____ A__-M____
4 ex./ 04.12.2015
Termeni și Condiții
Politica de confidențialitate
Politica Cookies
© Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025