ROMANIA

TRIBUNALUL A___ Operator 3207/2504

Secția contencios administrativ și fiscal

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 340 R

Ședința publică din data de 16 aprilie 2013

Președinte : I___ D____

Judecător : C______ Șianțiu

Judecător : E______ I______

Grefier : C_______ S_______

S-a luat în examinare recursul declarat de petentul recurent B______ P____, împotriva sentinței civile nr.642 din 28.01.2013 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal se prezintă recurentul personal, lipsă fiind reprezentantul recurentei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul este legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru, conform art. 36 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor.

S-a făcut oral referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că s-a înregistrat la dosarul cauzei la data de 15.04.2013 întâmpinare formulată de intimatul I____________ de Poliție Județean A___, un exemplar al întâmpinării se comunică recurentului.

Nemaifiind formulate alte cereri sau probe de administrat, instanța declară terminată faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.

Recurentul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat.

T R I B U N A L U L

Constată că prin Sentința civilă nr. 642 din 28.01.2013 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, Judecătoria A___ a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul B______ P____ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 18.11.2012, a menținut ca temeinic și legal întocmit procesul-verbal mai sus menționat, a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța sentința instanța a reținut că, prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 18.11.2012 (fila 10), petentul B______ P____ a fost sancționat cu amendă în cuantum de 420 lei, luându-se față de acesta și măsura suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 60 de zile, reținându-se în sarcina sa că, la data de 18.11.2012, a condus autoturismul marca Daewoo, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe ______________________________ C______ I____ către __________________________________ sensul opus de circulație, fără să respecte semnificația indicatoarelor rutiere și a regulilor de circulație.

Petentul a semnat procesul-verbal, cu mențiunea că nu este de acord și cu amenda și cu suspendarea.

Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii, verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.

Cu privire la legalitatea procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 18.11.2012, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Având cuvântul pe fondul cauzei, petentul a invocat lipsa unui martor la întocmirea procesului-verbal, însă instanța a arătat că acesta nu era necesar, câtă vreme actul a fost redactat în prezența contravenientului, care l-a semnat de luare la cunoștință.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție analizat în speță, instanța a reținut că acesta cuprinde consemnarea unei fapte conforme cu realitatea, constatate în mod direct de agentul constatator, prin propriile sale simțuri și recunoscută de petent la momentul sancționării sale.

Pentru a reține astfel, instanța a avut în vedere că petentul a semnat actul sancționator, contestând doar sancțiunea, arătând că nu este de acord cu aplicarea și a sancțiunii amenzii și a măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce. Petentul nu a formulat nicio obiecțiune cu privire la temeinicia faptei la acel moment.

Contestația făcută ulterior momentului constatării faptei și aplicării sancțiunii, trebuie să fie probată convingător, ceea ce petentul nu a făcut. Martorul P__ C_________, audiat în cauză, a arătat că a coborât din autovehicul anterior locului unde s-a constatat abaterea, aflând de la petent motivul sancționării, astfel că declarația nu face dovada contrară a situației de fapt reținută de agentul de poliție, pe baza constatării sale, confirmate și de petent la acel moment. Neobservarea de către martor a indicatorului care interzicea circulația în partea stângă este, de asemenea, nerelevantă, acesta neconducând vreun autovehicul la acel moment, deci neavând motiv pentru a fi atent la semnele de circulație.

Fotografiile depuse de petent în probațiune, reprezentând imagini ale străzii unde a fost constatată abaterea analizată, nu au fost nici ele în măsură să facă dovada contrară temeiniciei actului, fiind făcute în mod subiectiv, prin omiterea elementelor relevante și la un moment ulterior faptei, astfel încât să avantejeze petentul în soluționarea plângerii.

Din cele arătate de petent în cadrul cuvântului pe fondul cauzei a rezultat în mod indirect săvârșirea abaterii, acesta învederând că, fiind foarte aglomerat, creându-se un blocaj în partea dreaptă, a condus înspre stânga, astfel cum procedau și alți participanți la trafic, fiind nemulțumit de faptul că a fost singurul oprit de agentul de poliție.

Nici aspectul că era aglomerat pe sensul corect de mers și nici faptul că agentul de poliție nu a oprit și alți conducători auto care circulau cu încălcarea regulilor de circulație nu exonerează petentul de răspunderea sa proprie.

Nerespectându-se regulile de circulație în condiții de trafic intens nu face decât să creeze haos, încurcând și mai mult circulația rutieră; regulile de circulație rutieră trebuiesc respectate și în condiții de aglomerație, chiar dacă participanții la trafic trebuie să aștepte un timp îndelungat pentru a se încadra pe sensul corect de mers. Orice excepție de la regulile de circulație rutieră trebuie să se întemeieze strict pe dispoziția agentului de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu – dirijarea traficului.

De asemenea, nu conduita celorlalți conducători auto trebuie să fie reper în traficul rutier, ci regulile de circulație și indicatoarele rutiere.

În speță au fost respectate toate garanțiile instituite de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care dau expresie dreptului la un proces echitabil, inclusiv prezumția de nevinovăție, invocată în cererea introductivă. Astfel, petentul a avut acces la o instanță independentă și imparțială, judecata desfășurându-se în mod public și într-un termen scurt, cu respectarea principiului egalității armelor, oferindu-se fiecărei părți posibilitatea de a-și prezenta cauza (inclusiv probele) în condiții egale și în contradictoriu.

Constatarea agentului de poliție care observă un conducător auto care circulă pe contrasens, reprezintă o probă a vinovăției conducătorului, acesta având atribuții în domeniul ordinii publice – în speță, siguranța traficului rutier. Aceasta nu încalcă prezumția de nevinovăție. Petentul însuși a confirmat săvârșirea faptei, la momentul constatării sale și nu a dovedit o situație de fapt contrară în cadrul prezentei contestații, astfel cum s-a arătat.

Starea de fapt reținută în sarcina petentului întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 101 alin. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002 - circulația pe sens opus, cu excepția cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depășire, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile.

Astfel, a rezultat din textul citat că este neîntemeiată și susținerea petentului din cererea introductivă potrivit căreia, pentru fapta săvârșită, perioada de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule este de 30 de zile, nu de 60 de zile, astfel cum s-a dispus prin actul sancționator.

Sancțiunea contravențională aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. De asemenea, dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 prevăd că la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Respectarea regulilor de circulație rutieră privitoare la sensurile de mers este esențială pentru asigurarea unei discipline a traficului rutier iar nerespectarea acesteia poate avea consecințe extrem de grave pentru siguranța cetățenilor. Fapta este cu atât mai gravă cu cât s-a petrecut în condiții de trafic intens, conform afirmațiilor petentului și a martorului audiat.

Astfel, ținând cont de natura faptei săvârșite, având în vedere și lipsa de sinceritate de care a dat dovadă petentul, neasumându-și răspunderea pentru fapta săvârșită și neregretând-o, dând ca exemplu, în apărare, conduita altor participanți la trafic, instanța a apreciat că se impune sancțiunea amenzii în cuantumul minim prevăzut de lege, astfel cum a fost individualizată, aceasta fiind de natură a responsabiliza petentul în respectarea legislației în materie, realizându-se prevenția specială, dar și cea generală. Nu s-a putut reține că nu s-a produs niciun prejudiciu, contravenția este una de pericol, astfel că valoarea socială apărată de textul legal incident a fost atinsă prin săvârșirea faptei, creându-se o stare de pericol pentru participanții la trafic și încălcându-se disciplina rutieră. Aspectul că petentul nu a mai fost sancționat contravențional anterior nu este suficient pentru aplicarea doar a unui avertisment pentru fapta săvârșită, fiind însă luat în calcul la dozarea amenzii, astfel că cererea de reindividualizare a fost implicit respinsă. De asemenea, s-a impus și aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile, fapta săvârșită fiind în legătură directă cu exercitarea dreptului menționat.

În consecință, a fost respinsă plângerea petentului B______ P____ și menținut ca temeinic și legal întocmit procesul-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx din data de 18.11.2012.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs petentul B______ P____ solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței primei instanțe în sensul admiterii plângerii formulate.

În motivarea recursului arătat că prima instanță a greșit în aceea că: a reținut că petentul a semnat procesul verbal de contravenție contestând doar sancțiunea aplicată deși acesta susține că a semnat de primire și nu a fost de acord de la început cu cele consemnate respectiv că nu a circulat pe sens interzis, că instanța nu a reținut ca probe în apărare planșele foto pe care le-a depus la dosar și declarația martorului P__ C_________, nu a reținut corect nici starea de fapt constând în aceea că petentul a condus regulamentar pe _____________________________ care a ocupat banda de rulaj și a blocat traficul pe sensul respectiv, acesta fiind obligat să circule pe banda liberă.

Petentul mai arată că nu a periclitat siguranța traficului rutier și a condus exact ca toți ceilalți conducători auto în condițiile date.

Prin întâmpinare intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nefundamentat, menținerea în totalitate a sentinței primei instanțe ca temeinică și legală.

În motivare a arătat că instanța de fond în mod temeinic și legal a apreciat că recurentul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa prin procesul verbal, motivele indicate de către petent nefiind susținute de către dovezi care să conducă la ideea unei stări de fapt diferită față de cea consemnată în procesul verbal.

Astfel, prima instanță a reținut corect starea de fapt în raport cu probațiunea administrată în cauză și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică ca urmare a aprecierii corespunzătoare a dovezilor de la dosar, a interpretării judicioase a actului juridic dedus judecății și aplicării corecte a dispozițiilor legale în materie.

În mod corect prima instanță a reținut vinovăția petentului B______ P____ în săvârșirea faptei contravenționale descrise în procesul verbal de contravenție contestat, probele administrate în cauză fiind edificatoare pentru lămurirea tuturor împrejurărilor care să justifice reținerea răspunderii contravenționale instituite în sarcina contravenientului prin norma legală a articolului de lege sancționator din OUG nr. 195/2002.

Cu privire la critica recurentului respectiv că procesul verbal de contravenție a fost semnat cu obiecțiuni în privința sancțiunii contravenționale aplicate, într-adevăr se reține că petentul la momentul constatării faptei contravenționale de către agentul constatator a contestat aplicarea atât a sancțiunii amenzii cât și a măsurii complementare a suspendării permisului de conducere dispuse de agentul constatator, dar este necesar a evidenția și faptul că instanța de fond a reținut că în procesul verbal de contravenție petentul nu a obiectat într-un fel în ceea ce privește săvârșirea faptei la momentul constatării sale și a relevat în mod explicit cu privire la cele susținute de petent prin plângerea formulată, că acesta nu a dovedit o situație de fapt contrară celei descrise în procesul verbal de contravenție contestat.

Argumentul invocat de recurent privitor la faptul că și alți participanți la trafic nu au respectat regulile de circulație fiind obligați să circule pe sensul opus de circulație, fără să respecte semnificația indicatoarelor rutiere și a regulilor de circulație, nu poate constitui un argument legal care să justifice exonerarea de răspundere a petentului recurent, aspectele invocate fiind nerelevante în a aprecia cu privire la caracterul contravențional al abaterii săvârșite de petent, faptă care se circumscrie pe deplin dispozițiilor art. 91 alin. 1 din OUG nr. 195 /2002, sancțiunea contravențională aplicată fiind judicios individualizată în acord cu prevederile art. 21 alin. 3 din OG 2/2001.

Pe cale de consecință, pentru motivele arătate mai sus, întrucât în cauză nu se evidențiază motive de casare ori modificare și nici motive de ordine publică, care să poată fi reținute din oficiu de către instanță, văzând și faptul că nu se pune problema cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de petentul B______ P____, domiciliat în A___, ______________________, _________________, împotriva sentinței civile nr.642 din 28.01.2013 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Fără cheltuieli de judecată .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 16.04.2013.

Președinte Judecător Judecător

I___ D____ C______ Șianțiu E______ I______

Grefier

C_______ S_______

Red E.I.

Tehred.C.S.

2 ex/15.05.2013

Nu se comunică

Primă instanță – D______-L_______ T______