cod operator 4204

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA A II-A CIVILĂ DE C_________

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1440/A

Ședința publică din 06 Noiembrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE M____ P____

Judecător C______ G______

Grefier C_______ M____ C____

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul-petent V____ C______ O_____ împotriva sentinței civile nr.xxxxx din 22.12.2014 pronunțată de Judecătoria Baia M___ în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimat comisar T_______ R_____, lipsă fiind apelantul-petent.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța, procedând la verificarea competenței conform art.131 Cod procedură civilă constată că, în raport de dispozițiile art.95 pct.2 Cod procedură civilă, îi revine competența generală/materială/teritorială de soluționare a prezentei cauze.

Reprezentanta intimatului nu are de formulat cereri în probațiune, solicitând cuvântul asupra apelului de față.

Instanța, văzând actele și lucrările dosarului, constatând că alte chestiuni prealabile nu mai sunt de formulat, trece la dezbaterea cauzei și dă cuvântul asupra apelului de față, reprezentantei intimatului.

Reprezentanta intimatului solicită respingerea apelului ca nefondat și pe cale de consecință menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, susținând că petentul a fost sancționat pentru o faptă care nu necesită înregistrare video, fapta putând fi constatată prin simțurile agentului constatator.

Instanța reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.xxxxx din 22.12.2014 Judecătoria Baia M___ a respins ca nefondată cererea formulată de petentul V____ C______-O_____, cu domiciliul în municipiul Baia M___, ______________________, ________________________, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ, cu sediul în municipiul Baia M___, _____________________. 37, județul Maramureș, având ca obiect plângere contravențională.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin cererea introdusă la data de 29 octombrie 2013 și înregistrată la Judecătoria Baia M___ - Secția Civilă la aceeași dată, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul V____ C______-O_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ, a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză, să dispună, în principal, anularea ca nelegal și netemeinic a Procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx din 11 octombrie 2013, încheiat de un agent constatator aparținând intimatului și comunicat petentului la data de 17 octombrie 2013, pentru săvârșirea contravenției prevăzute în art. 100 alin. (3) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și sancționate în art. 100 alin. (3) partea introductivă din același act normativ, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii, aplicată petentului, cu sancțiunea contravențională a avertismentului.

Conform dispozițiilor art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevederile acestui act normativ referitoare la contravenții se completează cu cele ale Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, dacă prin ordonanța de urgență amintită nu se dispune altfel.

Verificând din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, respectarea termenului legal de introducere a plângerii contravenționale, instanța a constatat că aceasta a fost depusă în termenul de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției, prevăzut în art. 118 alin. (1) din ordonanța de urgență amintită.

Privitor la aspectul legalității actului atacat (f. 7), s-a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 109 alin. (1) teza I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 16 și următoarele din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, neexistând cauze de nulitate absolută, care pot fi invocate din oficiu de către instanță.

Instanța nu a primit susținerea petentului privind nulitatea procesului-verbal contravențional ca urmare a lipsei mențiunilor privind ________ numărul actului de identitate al petentului, precum și domiciliul acestuia, deoarece, din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 17 al Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că lipsa acestor mențiuni în procesul-verbal contravențional poate atrage nulitatea relativă a procesului-verbal respectiv, cu condiția dovedirii de către cel care o invocă a unei vătămări care i s-a adus prin lipsa acelor mențiuni, vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal contravențional. În acest context, instanța constată că, chiar dacă mențiunile respective nu coincid cu cele din actul de identitate atașat plângerii contravenționale (f. 7) - act de identitate care, deși a fost emis la data de 7 octombrie 2013, anterior constatării faptei reținute în sarcina petentului, a fost eliberat petentului la data de 15 octombrie 2013, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la f. 42, ulterior constatării faptei respective -, numele, prenumele, codul numeric personal, precum și localitatea și județul de domiciliu, indicate corect, ale persoanei sancționate contravențional, constituie elemente suficiente de identificare ale acesteia, petentul neaducând nicio dovadă că ar fi fost vătămat prin mențiunile care au fost făcute în procesul-verbal atacat și că vătămarea respectivă nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal contravențional.

De asemenea, instanța nu a primit critica petentului privind comunicarea procesului-verbal contravențional la o altă adresă decât cea din actul de identitate (f. 15), atât timp cât acesta a atacat plângerea contravențională în interiorul termenului de prescripție a executării sancțiunilor contravenționale, de o lună de la data aplicării sancțiunilor contravenționale, prevăzut în art. 14 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, plângerea formulată demonstrând că petentul a cunoscut, în acest interval de timp, conținutul procesului-verbal contestat.

Sub aspectul temeiniciei aceluiași act, din lectura acestuia rezultă că, la data de 11 octombrie 2013, la ora 10:10, petentul a condus, pe __________________________ municipiul Baia M___, autovehiculul marca Renault, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, iar, la trecerea pentru pietoni marcată și semnalizată cu indicator, din dreptul imobilului cu nr. 6 din Piața Revoluției nu a acordat prioritate de traversare unui pieton angajat regulamentar pe sensul său, din partea dreaptă, abatere filmată pe hard-disk-ul XNF-2, montat în autovehiculul MAI xxxxx, motiv pentru care i s-au aplicat sancțiunea contravențională principală a amenzii, în cuantum de 320 lei sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, precum și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere auto, pentru săvârșirea faptei prevăzute în art. 100 alin. (3) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și sancționate în art. 100 alin. (3) partea introductivă din același act normativ, conform cărora neacordarea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, aceste dispoziții trecând în sfera răspunderii contravenționale încălcarea obligației prevăzute în art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006, cu modificările și completările ulterioare, normă potrivit căreia conducătorul de vehicul trebuie să acorde prioritate de trecere, între altele, pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.

Instanța a constatat că, deși petentul a refuzat să semneze procesul-verbal întocmit, la rubrica destinată obiecțiunilor acesta nu a reușit să răstoarne prezumția relativă de veridicitate de care se bucură procesul-verbal respectiv, având în vedere că din înregistrarea video depusă la dosar de către intimat (f. 19) rezultă că, la data de 10 octombrie 2013, la ora 10:10, autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX nu a acordat prioritate de trecere unui pieton care se agajase în traversarea regulamentară a străzii, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, din partea dreaptă pe sensul de mers al autovehiculului amintit, conducătorul acestuia neîncetinind viteza în condițiile în care pietonul se apropia de banda de circulație pe care circula autovehiculul.

În ceea ce privește individualizarea și aplicarea sancțiunii principale a amenzii pentru contravenția mai sus arătată, instanța a reținut, înainte de toate, că, în conformitate cu prevederile art. 98 alin. (4) lit. b) din ordonanța de urgență antemenționată, clasa a II-a de sancțiuni - la care se face referire în norma sancționatorie a faptei respective - cuprinde 4 sau 5 puncte-amendă, un punct-amendă reprezentând, valoric, potrivit dispozițiilor alin. (2) al aceluiași articol, 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.

Conform prevederilor art. 1 al Hotărârii Guvernului nr. 23/2013 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, în perioada 1 iulie 2013 - 31 decembrie 2013, salariul respectiv a fost de 800 lei.

Prin raportarea stării de fapt mai sus prezentate, cu luarea în considerare și a antecedentelor petentului în materie de contravenții rutiere, relevate de fișa sa de cazier auto (f. 45), care demonstrează o perseverență a petentului în încălcarea normelor de circulație rutieră, inclusiv în ceea ce privește regimul legal de viteză, la dispozițiile art. 100 alin. (3) partea introductivă și ale art. 98 alin. (4) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la prevederile art. 1 al Hotărârii Guvernului nr. 23/2013 și la dispozițiile art. 21 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare - potrivit cărora ,,Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal’’ -, instanța a constatat că sancțiunea amenzii contravenționale a fost corect individualizată și aplicată pentru fapta săvârșită de petent, acesta nefăcând dovada existenței unor circumstanțe care să atragă diminuarea pericolului social generat de fapta respectivă.

În ceea ce privește aplicarea de către agentul constatator, prin procesul-verbal atacat, a sancțiunii contravenționale complementare constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile și luarea măsurii tehnico-administrative a reținerii permisului de conducere auto, instanța a reținut că agentul constatator era obligat să aplice sancțiunea amintită și să ia măsura respectivă în cazul constatării săvârșirii contravenției prevăzute în art. 100 alin. (3) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit dispozițiilor art. 100 alin. (3) partea introductivă și ale art. 111 alin. (1) lit. c) din același act normativ.

Față de considerentele mai sus expuse, constatând că sunt întrunite condițiile de legalitate și temeinicie a procesului-verbal contestat, instanța în temeiul prevederilor art. 34 al Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, a respins ca nefondată plângerea petentului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, apelantul V____ C______ O_____, solicitând admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentinței civile atacate, în sensul admiterii plângerii formulate.

Deși s-a arătat în cerere faptul că apelul va fi motivat ulterior, acest lucru nu s-a întâmplat.

Reprezentanta intimatului solicită respingerea apelului ca nefondat

Analizând sentința atacată sub toate aspectele, în condițiile art. 476 Cod Procedură Civilă, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că apelul nu este fondat, pentru considerentele care urmează a fi expuse mai jos.

În mod corect prima instanță a înlăturat criticile petentului privind nelegalitatea procesului verbal de contravenție determinată de lipsa datelor de identificare a sa, în acord cu decizia nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ale cărei considerente sunt valabile și în prezent, care a statuat că nulitățile absolute sunt cele prevăzute în art.17 din OG nr.2/2001, astfel că invocarea altor aspecte privind întocmirea procesului verbal de constatare a contravenției pot fi asimilate unor nulități relative și ca atare petentul avea obligația să invoce și să facă dovada unei vătămări ce nu se poate înlătura decât prin anularea actelor îndeplinite. Or, în speță nu s-a probat aceasta.

Apoi, corect s-a reținut că petentul a formulat plângerea contravențională în termenul legal, nefiind vătămat prin comunicarea actului constatator la o altă adresă, astfel cum pretinde.

Conform art. 135 lit.h din H.G. Nr. 1391 din 4 octombrie 2006pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice:” Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații:.. pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.”. Potrivit prevederilor art. 100 al. 3 lit. b din OUG 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.

Așadar, normele invocate obligă, în mod imperativ, conducătorul de vehicul să acorde prioritate de trecere pietonului în situațiile arătate.

In speță, problema priorității se pune între un autovehicul și pietoni, situație care prezintă particularitatea că orice mică neglijență din partea conducătorului auto sau apariția unei defecțiuni tehnice neprevăzute, prezintă un potențial de risc extrem de ridicat pentru pieton. Așadar, problema priorității pietonilor față de vehicule, nu poate fi tratată identic cu problema priorității vehiculelor între ele, dată fiind situația specială a pietonului, lipsit practic de apărare în fața unui vehicul care îi poate crea grave probleme chiar și în cazul unui impact minor.

Petentul a fost sancționat pentru nerespectarea art. 135 lit.h din H.G. Nr. 1391 din 4 octombrie 2006, prima instanță reținând corect că actul constatator cuprinde împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei, prin consemnarea înregistrării video a acestor împrejurări și prin indicarea locului săvârșirii faptei reținute în sarcina petentului, fiind indicate și textele legale care stabilesc obligația a cărei nesocotire constituie contravenție, și care au fost corect indicate, precum și sancțiunea incidentă, astfel că susținerile contrare au fost înlăturate.

Din înregistrarea video a abaterii, filmată cu aparatul video-radar, rezultă că petentul nu a redus viteza de deplasare în apropierea trecerii de pietoni, circulând cu ignorarea totală a pietonului care traversa drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător în momentul când acesta se afla pe sensul de mers al autovehiculului, astfel cum se observă la momentul ora10, 9 min. și 7 sec.

Reținând și faptul că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanțele interne trebuie să fie în măsură să confirme procesul-verbal de contravenție în cadrul unei proceduri care să respecte principiul contradictorialității și pe baza probelor apreciate ca fiind concludente și suficiente, doar astfel fiind exclusă apariția arbitrariului (cauza N____ c. României), urmează că, în lipsa altor probe și față de constatările personale ale agentului constatator, confirmate inclusiv prin înregistrarea video, s-a dovedit că apelantul-petent a săvârșit fapta contravențională reținută prin procesul verbal contestat, iar agentul constatator a făcut o corectă individualizare a sancțiunii raportat la pericolul social concret al faptei.

În condițiile în care starea de fapt a fost corect stabilită de instanța fondului care a făcut aplicarea corectă a principiilor și dispozițiilor legale incidente în cauză în baza coroborării probelor administrate, tribunalul, în temeiul prevederilor art 480 alin.1 C pr civilă va respinge ca neîntemeiat apelul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de V____ C______ O_____ domiciliat în Baia M___ ____________________/2 județul Maramureș împotriva sentinței civile nr.xxxxx din 22.12.2014 pronunțată de Judecătoria Baia M___, jud.Maramureș.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de azi 06 Noiembrie 2015.

Președinte, M____ P____		Judecător, C______ G______
	Grefier, C_______ M____ C____

Red. / C.G.-26.11.2015

Tred. C.C. / 26.11.2015 - 4 ex

Judecător la fond:I____ C______ M____