Cod ECLI ECLI:RO:TBPHV:2016:004.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA a II a CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA nr.138

Ședința publică din data de 18.01.2016

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: M_____ A____

JUDECĂTOR: D____ S_____ A___

GREFIER : I_______ I____

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., cu sediul în București, _____________________. 401A, Sector 6 împotriva sentinței civile nr. 593/2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul L________ A_____, domiciliat în Ploiești, _________________________, _____________________, județul Prahova.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

În temeiul dispozițiilor art. 255 raportat la art. 478 C.pr.civ., instanța încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosar, probă pe care o consideră concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei.

Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, raportat la actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare pe cererea de apel.

TRIBUNALUL

Deliberând, asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 27.06.2014 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul L________ A_____ a solicitat, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _________ nr.xxxxxxx/02.06.2014, întocmit de către intimată.

În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență că procesul-verbal de constatare a contravenției este nul față de trecerea greșita a sediului societății, necomunicarea procesului verbal, cât și lipsa semnăturii agentului constatator.

În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001 .

În dovedirea plângerii petentul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.

Intimata a fost legal citată, a formulat întâmpinare, dar nu s-a prezentat la judecarea cauzei, depunând documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal atacat.

Prin răspunsul la întâmpinare, petentul a solicitat admiterea plângerii astfel cum a fost formulată.

Prin sentința civilă nr.593/2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, s-a admis plângerea contravenționala formulata de petentul L________ A_____, împotriva procesului verbal de contravenție _________ nr.xxxxxxx/02.06.2014 emis de intimata C_____ SA, s-a anulat procesul verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/02.06.2014 întocmit de intimată, a fost exonerat petentul de plata amenzii contravenționale aplicată prin procesul-verbal menționat și a fost obligată intimata la plata către petent a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:

Prin procesul verbal _________ nr.xxxxxxx/02.06.2014, s-a reținut că vehiculul categoria A cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX a circulat la data de 25.12.2013 pe DN1, în localitatea Românești din județul Prahova, fără a deține rovinietă valabilă

Potrivit art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost ea modificată prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, “procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1” (fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă).

Față de motivele anterior expuse, având în vedere că fapta reținută în sarcina petentului a fost săvârșită în data de 25.12.2013, iar procesul verbal de constatare și sancționare a acesteia a fost întocmit la data de 02.06.2014, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, instanța a reținut că la data întocmirii actului administrativ atacat răspunderea contravențională a petentului era prescrisă.

În raport de această concluzie, instanța de fond a considerat că nu se mai impune analizarea motivelor de fapt și de drept invocate de către petent în susținerea plângerii.

Pentru considerentele anterior expuse, instanța de fond a admis plângerea și a dispus anularea procesului verbal contestat și, pe cale de consecință, a exonerat petentul de plata amenzii aplicate prin acesta.

În baza art. 453 C.p.c. , cum partea care pierde procesul poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecata numai la cererea părții adverse, instanța de fond a obligat intimata la plata sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., solicitând admiterea apelului, anularea sentinței apelate și pe fond respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal ca legal și temeinic.

În motivarea în fapt a apelului s-a arătat că instanța de fond în mod greșit a interpretat art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, apreciind că răspunderea contravențională a petentei este prescrisă, considerând că nu se mai impune analizarea fondului cauzei.

Se menționează că data constatării contravenției este data la care agentul constatator, urmărind imaginile video, captate cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei-S.I.E.G.M.C.R., pe baza datelor furnizate de MAI-Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor surprinde în imaginile video, un anumit vehicul circulând fără a deține rovinietă.

A mai arătat că procesul-verbal contestat a fost întocmit și comunicat cu respectarea prevederilor legale, adică fapta a fost constatată în intervalul de 6 luni prevăzut de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, iar comunicarea procesului-verbal a fost efectuată în intervalul de o lună de la data constatării faptei, potrivit art. 14 alin. 1 din același act normativ.

Termenul de 30 de zile nu are natura juridică a unui termen special de prescripție, în interiorul căruia procesul-verbal trebuie întocmit și comunicat, cum greșit a fost interpretat. Astfel, prin apariția Legii nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, intenția legiuitorului a fost aceea că în intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenției să nu se poată încheia alte procese-verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile și în niciun caz, art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni.

În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466 și art. 480 C.pr.civ.

A solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Legal citat, intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.

A arătat în esență că procesul-verbal contestat a fost încheiat cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002.

În ceea ce privește intervenția prescripției răspunderii contravenționale, a mai arătat că în mod corect instanța de fond a apreciat că termenul de 30 de zile este un termen de prescripției specială, iar depășirea acestuia conduce la prescripția dreptului de a aplica sancțiunea, consecința fiind nulitatea procesului-verbal.

A solicitat judecarea cauzei în lipsă.

A anexat în copie înscrisuri (filele 14-19).

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate în raport de actele și lucrările dosarului și ținând cont de dispozițiile legale incidente, tribunalul reține următoarele:

Potrivit art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost modificat de art. I pct. 3 din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 509 din 24 iulie 2012, „În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1.”

La momentul săvârșirii faptei, precum și la cel al întocmirii procesului-verbal atacat, O.G. nr. 15/2002 nu conținea această prevedere, fiind aplicabile dispozițiile art. 13 alin. 1 și 14 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora “aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei” și “executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o luna de la data aplicării sancțiunii.”

Tribunalul mai reține că potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.

Dispozițiile art. 12 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora legea contravențională mai favorabilă se aplică retroactiv numai în anumite situații (respectiv-1-dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ;-2- dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia) nu pot fi însă interpretate în sensul că numai în acele cazuri legea contravențională mai favorabilă devine aplicabilă retroactiv.

În realitate, ca urmare a revizuirii din anul 2003 a Constituției, textul art. 15 din Constituție a fost completat prin introducerea principiului aplicării retroactive a legii contravenționale mai favorabile, fără ca dispozițiile art. 12 din O.G. nr. 2/2001 să fie la rândul lor completate în raport de noile prevederi constituționale. Totuși, art. 15 alin. 2 din Constituție este direct aplicabil ori de câte ori legiuitorul adoptă norme care stabilesc și sancționează contravenții în condiții mai favorabile decât în trecut, prevederile nou introduse urmând să fie aplicabile și proceselor aflate pe rol.

Tribunalul constată că prevederile art. 9 alin. 3 teza a II-a, introduse prin Legea nr. 144/2012, se subsumează noțiunii de lege contravențională, având în vedere că reglementează un alt termen de prescripție a răspunderii contravenționale, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond.

Potrivit dreptului comun (art. 13 alin. 1 și alin. 2 din O.G. nr. 2/2001), termenul de prescripție a răspunderii contravenționale este de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar în cazul contravențiilor continue de 6 luni de la data constatării faptei.

Se constată de asemenea, abrogarea dispozițiilor art. 8 alin 3, alin. 3¹ și alin. 6 din O.G. nr. 15/2002.

În consecință, tribunalul constată incidența în cauză a prevederilor art. 15 alin. 2 din Constituția României, dispozițiile legii contravenționale mai favorabile aplicându-se și faptelor săvârșite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012.

În cauza de față, tribunalul constată că procesul-verbal de contravenție, deși a fost întocmit în termen 6 luni de la momentul săvârșirii faptei (termenul comun de prescripție a răspunderii contravenționale), nu a fost încheiat în termenul de prescripție nou introdus prin Legea nr. 144/2012, acela de 30 de zile de la momentul săvârșirii faptei, astfel încât la data încheierii sale, contravenientul nu mai răspundea contravențional, fiind împlinit termenul de prescripție a răspunderii contravenționale.

Tribunalul reține că aceasta a fost opțiunea legiuitorului, care a instituit un alt termen de prescripție a răspunderii contravenționale, asumându-și toate consecințele aplicării retroactive a legii contravenționale mai favorabile, termenul de 30 de zile de la data constatării, în interiorul căruia trebuie întocmit și comunicat procesul verbal contravențional, nefiind doar un termen procedural, ci și un termen de drept substanțial.

Astfel, termenul de întocmire, respectiv de sancționare este unul identic ca natură cu cel de 6 luni, prevăzut de norma generală, diferind doar perioada pentru care este instituit, în timp ce termenul de comunicare a procesului-verbal atacat este unul procedural.

Tribunalul mai reține că data constatării contravenției a fost data de 25.12.2013, aspect ce rezultă din interpretarea disp. art. 9 alin. 1 coroborat cu 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, în sensul că data constatării este data la care autovehiculul a fost surprins circulând fără rovinietă valabilă cu ajutorul mijloacelor tehnice, procesul-verbal fiind încheiat la data de 02.06.2014.

Nu se poate reține argumentul apelantei conform căruia data constatării contravenției ar fi data la care agentul constatator, urmărind imaginile video, surprinde un vehicul circulând fără a deține rovinietă, pentru că o astfel de dată în modul invocat, ar fi lăsată la libera apreciere a agentului constatator, ceea ce nu poate fi acceptat. Din contră, data constatării faptei este data la care autovehiculul a circulat fără rovinietă valabilă, iar imaginea respectivă a fost captată cu ajutorul mijloacelor video specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei-S.I.E.G.M.C.R.

Față de aceste considerente, tribunalul, în baza disp. art. 480 alin. 1 C.pr.civ. va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., cu sediul în București, _____________________. 401A, Sector 6, împotriva sentinței civile nr. 593/21.01.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul L________ A_____, domiciliat în Ploiești, _________________________, ____________. 1, ______________________, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.01.2016.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

M_____ A____ D____ S_____ A___

GREFIER,

I_______ I____

Red. M.A./Tehnored. I.I.

J.F. A____ G_____ – JUDECĂTORIA PLOIEȘTI

d.f. XXXXXXXXXXXXXX

4 ex./03.02.2016