Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 1406/2015

Ședința publică de la 12 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A______ M________ B______

Judecător M_____ G______

Grefier M______ S_____

Pe rol fiind soluționaraea apelului civil declarat de apelanta intimată I____________ De S___ Pentru Controlul în Transportul Rutier, cu sediul în București, sector 1, B/dul D_____ G______, nr. 38, împotriva sentinței civile nr.xxxxx din 03.10.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, intimat petent fiind I___ C_______, domiciliat în comuna Ariceștii Rahtivani, ___________________, județ Prahova.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul prin av. A_____ I__, lipsă fiind apelanta intimată.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care.

Tribunalul pune în discuție dacă sunt cereri de formulat.

Av. A_____ I___ având cuvântul solicită proba cu înscrisuri, în cadrul căreia depune la dosar sentința nr. xxxxx din 03.10.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, ce a fost apelată, cu mențiunea definitivă prin neapelare, consideră că apelul formulat este tardiv, arată că cererea de repunere în termen a fost depusă după 56 de zile.

Tribunalul încuviințează proba cu înscrisuri, respectiv sentința civilă depusă de intimat, cu mențiunea definitivă și irevocabilă prin neapelare, ia act că s-a invocat excepția tardivității apelului.

Tribunalul pune în discuție cererea de repunere în termen formulată de apelantă.

Av. A_____ I___ având cuvântul solicită respingerea cererii de repunere în termen, având în vedere că potrivit disp. art. 186 c.pr. civilă partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinice și justificate, ori motivul invocat de apelantă cum că nu i s-a comunicat sentința la sediul procesual ales ci la sediul societății nu este un motiv întemeiat, având în vedere că sediul societății este cel indicat în București, intimata nu a formulat nici întâmpinare la fond.

Tribunalul pune în discuție excepția tardivității.

Av. A_____ I___ având cuvântul solicită admiterea excepției tardivității, având în vedere că cererea de repunere în termen a fost depusă după 56 de zile de la comunicarea hotărârii.

Tribunalul acordă cuvântul și asupra apelului formulat.

Av. A_____ I___ având cuvântul solicită respingerea apelului formulat, ca nefundat, menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind legală și temeinică, cu plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul rămâne în deliberare asupra excepției tardivității apelului, asupra cererii de repunere în termenul de apel și asupra apelului formulat.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională introdusă pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 09.04.2013, sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul I___ C_______ a solicitat instanței anularea procesului verbal de constatare a contravenției ___________, nr. xxxxx încheiat la data de 2203.2013, prin agent constatator, de către intimatul I____________ de S___ pentru Control în Transportul Rutier iar în subsidiar înlocuirea sancțiuni amenzii cu avertisment.

In motivarea plângerii, petentul a învederat instanței că a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de xxxxx lei prin procesul verbal contestat, reținându-se că în data de 22.03.2013, ora 13:30, a fost oprit pentru verificare autobuzul M3 ISUZ V, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, utilizator Tahor Serv S.R.L., al cărui conducător auto era, și că acesta din urmă s-a sustras de la control, nedorind să prezinte documentele solicitate.

A menționat că, în calitate de conducător auto, angajat la S.C. Tahor Serv S.R.L., în data de 22.03.2013, în jurul orei 13:00, urma să efectueze cursa de transport călători pe ruta N______ – Ploiești. A arătat că a parcat autobuzul cu numărul de înmatriculare menționat mai sus în stația G___ _________________, unde era cap de linie, urmând să efectueze cursa către Ploiești.

Acesta a mai adăugat că s-a prezentat un agent din cadrul ISCTR care i-a solicitat actele în vederea verificării, devenind irascibil.

Petentul a menționat că a prezentat documentele și că nu a identificat imediat unde îi este cartea de identitate și a fost și la sediul poliției Ariceștii Rahtivani.

In drept, a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001.

In probațiune, a depus la dosar înscrisuri (f. 5-10, 15-17).

La termenul de judecată din data de 1209.2014, petentul a depus la dosar note scrise prin care a arătat, sub aspectul legalității procesului verbal de constatare a contravenției, că acesta este nul absolut întrucât amenda a fost aplicată în mod eronat petentului persoană fizică, conducător auto la S.C. Tahor Serv S.R.L. Ariceștii Rahtivani și nu persoanei juridice S.C. Tahor Serv S.R.L.

A mai arătat că la control au fost prezentate copie conform licenței de transport, foaia de parcurs, certificatul de înmatriculare al autobuzului, caietul de sarcini, licența de transport persoane a societății și licența de traseu.

Intimatul nu a depus la dosar întâmpinare.

Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu martorul T___ S_____ A_____, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului , instanța reține următoarele:

La data de 22.03.2013, intimatul ISCTR, prin agent constatator, a întocmit procesul verbal de constatare a contravenției ___________, nr. xxxxx, prin care petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de14.000 lei, reținându-se că în data de 22.03.2013, ora 13:30, a fost oprit pentru verificare pe raza localității Ariceștii Rahtivani, _________________________ ISUZ V, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, utilizator Tahor Serv S.R.L., al cărui conducător auto era petentul I___ C_______, ce efectua transport public de persoane conform licenței de traseu ________, nr. xxxxxxx, iar conducătorul auto s-a sustras de la control și nu a prezentat documentele pentru verificare, fapt ce a atras intervenția agenților de ordine.

Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.

Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A_____ vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.

Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.

Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.

Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Cu privire la susținerea petentului în sensul că subiect activ al contravenției reținute în procesul verbal de constatare a contravenției contestat este persoana juridică și nu persoana fizică, instanța o va înlătura ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 3 pct. 10 din HG nr. 69/2012, constituie încălcare gravă a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE)nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenție sustragerea de la control/obstrucționarea controlului în trafic rutier.

Potrivit art. 6 alin. 2 lit. b din același act normativ, sancțiunile contravenționale se aplică conducătorului auto român sau străin, după caz, pentru faptele prevăzute la art. 3 pct. 10.

În cauza dedusă judecății instanța apreciază că petentul a avut posibilitatea să facă dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, având timpul necesar pregătirii apărării.

Astfel, la termenul din data de 06.06.2014, instanța i-a dat ocazia petentului de a-și prezenta punctul de vedere și de a solicita probe. Martorul propus de către petent a fost audiat la data de 12.09.2014, declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.

Din declarația martorului T___ S_____ A_____, audiat nemijlocit de instanță, rezultă că în data de întocmirii procesului verbal de constatare a contravenției, acesta se afla în autobuzul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, observând în mod direct că petentul a înaintat în vederea verificării documentele solicitate de agentul din cadrul ISCTR.

Aspectele învederate de către martor instanței de judecată au fost prezentate și de către petent atât în plângerea formulată cât și cu ocazia declarației dată în ședința publică din data de 12.09.2014, acesta din urmă susținând că nu s-a sustras controlului și nu a obstrucționat în niciun fel derularea acestuia.

Având în vedere cele de mai sus, instanța reține că petentul, prin probele administrate, a reușit să facă dovada existenței unele alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal de constatare a contravenției, prezumția de temeinicie a procesului-verbal atacat fiind astfel răsturnată.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel organul constatator, care a motivat urmatoarele: in mod gresit a retinut instanta de fond ca petentul, prin probele administrate, a reusit sa faca dovada unei alte situatii de fapt decat cea retinuta in procesul-verbal de contraventie, prezumtia de temeinicie a procesului-verbal atacat fiind astfel rasturnata. In ceea ce priveste individualizarea sanctiunii aplicate, se arata ca in lipsa unor dovezi care sa releve imprejurari deosebite de savarsire a faptei, care sa justifice retinerea unui grad de pericol social concret redus al faptei, nu se impune aplicarea avertismentului.

De asemenea, a formulat cerere de repunere in termen, avand in vedere ca, la data de 02.02.2015 a fost inregistrata sub nr. 2756 comunicarea hotararii civile la sediul central al ISCTR, iar la data de 16.02.2015 a fost inregistrata aceasta corespondenta la sediul procesual ales, respectiv I____________ Teritorial nr. 7.

Prin intampinare intimatul petent a invocat exceptia tardivitatii formularii apelului, considerand ca acesta a fost declarat cu depasirea termenului legal, de 30 de zile. Pe fond se solicita respingerea apelului, ca nefundat.

Examinând sentința apelata prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este fondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Sentinta civila nr. xxxxx/03.10.2014 a fost comunicata apelantului la data de 30.01.2015, asa cum reiese de pe mentiunea efectuata pe dovada de inmanare aflata in dosarul de fond.

Apelul a fost declarat in cauza la data de 18.02.2015, asa cum rezulta de pe confirmarea de primire depusa la dosar (fila 6).

Potrivit dispozitiilor art. 468 alin. 1 c. pr. civ., termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotararii, daca legea nu dispune altfel.

Avand in vedere ca in aceasta materie nu exista dispozitii derogatorii cu privire la termenul de apel, reiese ca in speta termenul de 30 de zile a inceput sa curga la data de 30.01.2015 si s-a implinit la data de 03.03.2015, de unde reiese ca apelul organului constatator a fost declarat in termen.

In consecinta, tribunalul va respinge exceptia tardivitatii formularii apelului, invocata de catre intimat.

Totodata, cererea de repunere in termenul de apel va fi respinsa ca ramasa fara obiect, intrucat institutia invocata priveste situatia in carte, din motive justificate, actul de procedura nu a putut fi efectuat in termen, ceea ce nu este cazul de fata.

In ceea ce priveste fapta contraventionala retinuta in sarcina petentului, se constata ca acesta, cu ocazia controlului efectuat la data de 22.03.2013, ora. 13.10, pe raza localitatii Aricestii Rahtivani, ________________________ de conducator auto al autobuzului cu numar de inmatriculare XXXXXXXXX, nu a dorit sa prezinte documentele personale, fiind nevoie de interventia Politiei, care a fost chemata prin apel la 112.

Conform celor sustinute prin intampinarea formulata in acest stadiu procesual, intimatul a aratat ca agentul constatator, dupa ce a verificat actele infatisate, a cerut prezentarea actelor personale, pe care insa petentul nu le poseda. Pozitia procesuala a petentului este contradictorie, intrucat prin plangerea formulata acesta a mentionat ca ar fi prezentat la control toate actele necesare. Se constata ca petentul nu a formulat obiectiuni la continutul procesului-verbal de contraventie incheiat.

Din declaratia martorului audiat la instanta de fond nu rezulta ca, la locul controlului, petentul ar fi inmanat agentului constatator documentele personale solicitate.

Ca urmare, fapta contraventionala a fost incadrata corect in dispozitiile art. 3 pct. 10 din HG nr. 69/2012, conform carora constituie contraventie sustragerea de la control/obstrucționarea efectuării controlului în trafic rutier, fiind nevoie de interventia organului de politie pentru finalizarea controlului in trafic rutier, ca urmare a atitudinii petentului.

In ceea ce priveste individualizarea sanctiunii aplicate, tribunalul constata ca amenda aplicata, in cuantum de xxxxx lei, este deosebit de excesiva in raport de gravitatea faptei si ca, fata de modalitatile alternative de savarsire a contraventiei retinute in sarcina petentului, fapta sanctionata nu prezinta o gravitate deosebita.

Dispozitiile art 21 alin 3 si art 34 din OG nr 2/2001 permit instantei de judecata sa hotarasca asupra sanctiunii, in sensul reducerii cuantumului amenzii aplicate ori in sensul inlocuirii sanctiunii amenzii cu sanctiunea avertismentului, in urma aplicarii criteriilor legale de individualizare a sanctiunii amenzii: gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului si celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Se retine ca petentul nu a urmarit un scop ilicit, ca fapta in sine nu a fost susceptibila sa produca urmari deosebite, ca insasi maniera in care a fost descrisa fapta a fost de natura sa imprime incertitudine asupra modalitatii in care a fost efectuat controlul, respectiv nu rezulta in mod rezonabil ca soferul autovehiculului a fost sanctionat doar pentru ca nu a prezentat cartea de identitate ori si pentru neprezentarea altor documente personale, sens in care instanta considera ca sanctiunea avertismentului este suficienta pentru fapta savarsita.

Intimatul petent a solicitat in apel si restituirea sumei de 2100 lei, achitata in contul amenzii, cu titlu de plata nedatorata. Cererea este inadmisibila, fata de prevederile art. 478 c. pr. civ., conform carora in faza procesuala a apelului nu se pot formula pretentii noi. Se constata ca nu sunt aplicabile prevederile art. 478 alin. 5 c. pr. civ., conform carora se vor putea cere, prin exceptie, orice alta despagubiri ivite dupa darea hotararii primei instante, intrucat cererea de restiture a amenzii nu priveste o despagubire nascuta dupa momentul pronuntarii sentintei apelate, ci are drept cauza plata acesteia anterior, la data de 01.04.2013. Totodata, plata amenzii s-a efectuat in contul unei obligatii fiscale datorate bugetului general consolidat, iar nu catre organul constatator.

In ceea ceea ce priveste cheltuielile de judecata solicitate de catre intimat, acestea nu pot fi acordate, avand in vedere solutia de admitere a apelului.

In raport de aceste considerente, in baza art. 480 cod de procedura civila, tribunalul va admite apelul, va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va admite în parte plângerea si va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate prin procesul verbal cu sancțiunea avertismentului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge excepția tardivității apelului invocată de intimatul petent.

Respinge cererea de repunere în termenul de apel, formulată de apelanta intimată.

Admite apelul declarat de apelanta intimată I____________ De S___ Pentru Controlul în Transportul Rutier, cu sediul în București, sector 1, B/dul D_____ G______, nr. 38, împotriva sentinței civile nr.xxxxx din 03.10.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, intimat petent fiind I___ C_______, domiciliat în comuna Ariceștii Rahtivani, ___________________, județ Prahova.

Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că admite în parte plângerea. Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate prin procesul verbal cu sancțiunea avertismentului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 12 Octombrie 2015.

Președinte, A______ M________ B______		Judecător, M_____ G______
	Grefier, M______ S_____

RED. GM / 4 EX/ 28.10.2015

d.f. XXXXXXXXXXXXX- Judecătoria Ploiesti

j.f. – C______ C_______

operator de date cu caracter personal 5595