În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că intre părți a intervenit convenția de credit nr. RMxxxxxxxxxxx/07.05.2008, convenție care însa cuprinde clauze abuzive, respectiv cele referitoare la dobânda revizuibila si la modificarea acesteia in mod unilateral de către banca, fără acordul consumatorului, în funcție de evoluția pieței financiare sau de politica de creditare a băncii, in conformitate cu dispozițiile legii 193/2000 coroborate cu disp.art.37 lit a din OUG 50/2010 .

Și clauzele cu privire la perceperea unui comision de procesare au fost abuzive, in condițiile in care valoarea acestuia a fost raportată la valoarea creditului ca procent din acesta, de 1,9% si nu la eventualele activități de procesare a creditului. Astfel, suma de 1651,1 CHF, apare ca fiind nejustificata si disproporționata in raport de eventuala contraprestație din partea băncii, nefiind definita in contract, ce reprezintă aceasta suma si cum a fost individualizata.

Pe de alta parte, si clauzele cu privire la comisionul de administrare, stabilit ca procent din soldul creditului, in cuantum de 130 CHF lunar, au fost abuzive. Cu toate ca este numit« de administrare » nu se arata in concret care au fost aceste operațiuni, mai ales ca pentru toate operațiunile din contul de credit se percepe deja un comision de administrare cont, după cum se poate observa din extrasul de cont. In acest context, solicitam instanței modificarea contractului, in sensul înlăturării acestor clauze abuzive, motiv pentru care am promovat prezenta acțiune.

În susținerea celor solicitate, au făcut trimitere la dispozițiile Legii 193/2000 care transpune prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele încheiate cu consumatorii, unde sunt definite noțiunile de „condiții inechitabile; consumator; vânzător sau furnizor,,.si se arata ca o condiție contractuala care nu s-a negociat individual se considera ca fiind inechitabila daca, in contradicție cu condiția de buna credința, provoacă un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor care decurg din contract, in detrimentul consumatorului. Se considera întotdeauna ca o condiție care nu s-a negociat individual, este condiția care a fost redactata in prealabil, consumatorul neavand posibilitatea de a influenta conținutul condiției, in special in cazul unui contract standard preformulat.

In sensul celor menționate, au inteles sa denunțe caracterul abuziv al clauzei care reglementează dobânda aniversara revizuibila practicata de banca, in sensul art. 4 din L. 193/2000 rep. Potrivit art. 1 din acest act normativ, orice contract încheiat intre comercianți si consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate. De asemenea, in conformitate cu disp. art. 4 alin. 1 Legea 193/2000 rep., o clauza contractuala care nu a fost negociata direct va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi, sau impreuna cu alte prevederi din contract, creează in detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile părților.

Pe de alta parte, referitor la al doilea capăt de cerere, potrivit art.6.1 din Condițiile speciale ale convenției de credit "pentru procesarea cererii de credit, imprumutatul datorează băncii un comision de procesare de 1,9% din valoarea creditului". De asemenea, la art.6.2 se prevede ca „pentru monitorizarea de către banca a utilizării/rambursării creditului, precum si a indeplinirii oricăror alte obligații asumate de acesta in baza contractului de credit, imprumutatul datorează lunar băncii, un comision de administrare de 0,15 % ce se calculează prin aplicarea la soldul creditului."

Dezechilibrul contractual indus de aceste clauze si lipsa bunei-credinte a băncii, trebuie analizate in funcție de justețea acestor comisioane, fata de costurile efective suportate de banca, in legatura cu activitatea sa de „procesare" a creditului, respectiv de „administrare". O asemenea justificare nu exista, aceste comisioane fiind practic o dobânda mascata care lezează interesele economice ale clienților, si disimulează un spor de dobânda sub denumirea de comision.

Din cuprinsul clauzelor contractuale, a solicitat instanței sa constate ca nu se face nici o referire concretă la cheltuielile pe care le-ar putea suporta parata cu privire la administrarea sau procesarea creditului, ce urmau a fi acoperite de plata acestor comisioane si nici nu se indica modul in care au fost cuantificate acestea, in privința creditului acordat. Așadar, terminologia folosita nu a fost descrisa in cuprinsul condițiilor generale ale contractelor perfectate de parata, pentru ca împrumutatul sa fie în deplina cunoștința de cauza cu privire la motivele pentru care sunt percepute de către banca aceste sume de bani. De asemenea, nu se poate aprecia cu privire la legalitatea acestor clauze, din moment ce motivația încasarii acestora nu a fost detaliata nici in cuprinsul condițiilor generale nici in cel al litiilor speciale ale contractelor amintite.

Datorita modului in care sunt formulate si percepute, fara nici o posibilitate de negociere, aceste clauze au caracterul unor clauze abuzive, in accepțiunea disp. legii 193/2000, fiind in speța de un contract preformulat, de adeziune, caracter care rezulta din faptul ca aceasta convenție are un conținut standardizat, condițiile generale fiind aceleași pentru toate contractele similare incheiate cu toti consumatorii.

Clauzele contractului nu au fost negociate cu reclamantul, ci au un conținut standard, preformulat.

Din interpretarea art.4.2 si 4.7 din contractul de credit, rezulta ca modificarea dobânzii este lăsata la aprecierea paratei, clauza nu este raportată la un indicator precis, individualizat, ci se face referire generic la „evoluția pieței financiare si politica de creditare,,. Prin urmare, clauza este interpretata doar in favoarea băncii si intereselor acesteia, iar consumatorul nu are nici măcar posibilitatea de a verifica daca modificarea este necesara.

Referitor la clauza privind dobânda, aceasta nu a fost negociata, ci a fost impusa de către parata, contractul de credit incheiat fiind unul de adeziune, cu clauze prestabilite de imprumutator, fara a se acorda imprumutatului posibilitatea de a modifica sau inlatura clauza sus-mentionata.

De asemenea, clauza nu respecta prev. art. 1 din Legea 193/2000, nefiind precizata modalitatea de calcul a dobânzii, condițiile in care aceasta se poate modifica, fiind evident ca banca are libertatea exclusiva de a determina condițiile perceperii acesteia, fara a cunoaște modul in care a fost determinat cuantumul dobânzii, aceasta modificandu-se prin voința discreționara a băncii. Nu exista in contractul de credit o enumerare limitativa a unor situații concrete care ar putea fi reprezenta „evoluția pieței financiare sau politica de creditare", si ar genera modificări ale dobânzii variabile a băncii. Aceste clauze contravin si art. 75 din Legea nr. 296/2004, care prevede un drept fundamental al consumatorilor, respectiv dreptul de a nu fi incluse in contracte decât „clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru intelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate".

Clauzele contractuale indicate creează un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor, in detrimentul consumatorilor.

Cu privire la al treilea capăt de cerere, a invocat dispozițiile art. 13 din legea 193/2000 care prevede la al. l ca „ Instanța, în cazul in care constata existenta clauzelor abuzive in contract obliga profesionistul sa modifice toate contractele de adeziune in curs de executare, precum si sa elimine clauzele abuzive din contractele preformulate, destinate a fi utilizate in cadrul activității profesionale." Acest lucru este posibil, si permite continuarea derulării creditului ___________________, prin restabilirea echilibrului contractual., evaluarea naturii abuzive a clauzelor nefiind asociata nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, dupa cum prevede art. 4 pct.6 din Legea 193/2000.

In privința capetelor de cerere, 4 si 5, si odată cu constatarea caracterului abuziv al acestor clauze, sancțiunea care intervine este nulitatea absoluta a acestora, si eliminarea din contract, iar ca efect al nulității urmează pe cale de consecința repunerea părților in situația anterioara, „restitutio in integram", regula de drept potrivit căreia tot ce s-a executat in baza unui act anulat trebuie restituit astfel incat părțile trebuie sa ajungă in situația in care acel act nu s-ar fi incheiat. Astfel, urmează ca parata sa îi restituie reclamantului sumele de bani încasate in baza clauzelor constatate ca fiind abuzive, respectiv comision de procesare, comision de administrare si dobânda abuziva.

In ceea ce privește dobânda legala, a solicitat instanței să constate ca reclamantul a solicitat echivalentul bănesc al imbogatirii fără justa cauza a paratei, reprezentat de dobânda legala, acesta fiind temeiul in baza căruia a fost indreptățit la dobânda legala. Având in vedere faptul ca intre reclamant si banca exista raporturi comerciale, iar in conformitate cu OG nr. 9/2000 dobânda legala se stabilește, materie comerciala, la nivelul dobânzii de referința a BNR, sens in care a solicitat instanței să dispună in consecința. Cu privire la data de la care se datorează dobânda legala, a apreciat ca aceasta urmează a fi acordata de la data plații, dupa cum a reținut CJUE in cauza C-565/11 pronunțata in 18.04.2013 .

Referitor la faptul ca instanța de judecata, in controlul privind caracterul abuziv, nu se poate extinde asupra elementelor ce tin de prețul contractului, _________________________. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, insa in măsura in care aceste clauze sunt exprimate ___________________ inteligibili, (ceea ce nu a fost cazul in speța) reglementarea din dreptul national fiind in consens cu cea din dreptul european, art. 4 alin 2 din Directiva nr. 93/13/CEE.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut in hotărârea din 3 iunie 2010 in cauza C-484/08 ca de fapt clauzele vizate de art. 4 alin 2 din Directiva nr. 93/13/CHP sunt exceptate de la aprecierea caracterului lor abuziv numai in măsura in care instanța naționala competenta considera, in urma unei analize de la caz la caz, ca acestea au fost redactate de vânzător sau furnizor in mod clar si inteligibil.

In concluzie, a solicitat instanței sa constate ca contractul de credit a fost incheiat cu nesocotirea prevederilor legale in materia protecției consumatorilor, norme ce protejează ordinea publica, si pe cale de consecința se impune admiterea cererii sale asa cum a fost formulata.

În drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 1-7 din Legea 193/2000, OG 50/2010, OG 21/1992, Legea 296/2004, art. 948 pct. 3 si art. 964 C.civ.

Potrivit art. 29 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013 acțiunea este scutită de taxă de timbru judiciar.

În dovedire reclamantul a depus înscrisuri (f. 7 – 40).

La data de 19.02.2015, pârâta _____________________ București, a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, a invocat excepția inadmisibilității întrucât aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește definirea obiectului contractului și excepția lipsei de interes actual al reclamantului pentru petitul privind constatarea nulității clauzelor 6.1. si 6.2. din contractul de credit.

În motivare, pârâta a arătat că nu se poate afirma ca reclamantul a fost obligat sa adere la un contract întrucât, pe de o parte, încheierea contractului de credit nu a avut loc ca urmare a unei obligații legale (similar polițelor RCA) si nici ca urmare a unor constrângeri de facto (ca in cazul contractelor de monopol ca de exemplu cele de furnizare a energiei electrice, a gazelor naturale, a agentului termic, etc). Pe de alta parte, reclamantul a avut posibilitatea reala de a alege din multitudinea de oferte existente pe piața bancara (cel puțin doua oferte întrucat reclamantul a fost client BRD) si chiar dintre cele din portofoliul Băncii, acel produs care sa corespunda necesitaților lui de finanțare si posibilității reale de plata.

Astfel, creditul a profitat clientului care a fost de acord sa il achiziționeze cu o dobânda fixa in primul an de creditare, iar faptul ca nu a solicitat contractarea unui credit cu dobânda fixa pentru întreaga perioada de creditare, presupune ca la data încheierii contractului aceasta a preferat o dobânda variabila in funcție de evoluția pieței financiare, care poate scădea sau creste, fiind o hotărâre de oportunitate. Clientul a ales dintre produsele oferite de banca pe cel pe care l-au considerat cel mai favorabil interesului sau.

Mai mult, conform dispozițiilor contractuale ale art.4.1., împrumutatul putea sa-si exercite dreptul de opțiune la aniversarea creditului din 07.05.2009 si sa aleagă una din cele 3 variante de dobânda existente la acel moment (dobânda fixa 1 an - 8,6%, dobânda fixa 3 ani - 14%, dobânda variabila - 5,6%), ori neexercitarea dreptului de opțiune de către împrumutat a condus la aplicarea dobânzii variabile de 5,6% începând cu al doilea an de creditare.

Un argument în plus cu privire la negocierea clauzelor contractuale îl constituie încheierea celor 2 acte adiționale de restructurare a creditului din 30.06.2010 si din 26.08.2013 prin care, la cererea împrumutatului, Banca a perceput, respectiv percepe o dobânda fixa pe un an de creditare si respectiv pe 3 ani de creditare.

Potrivit dispozițiilor art.969 alin. l din Cod civil napoleonean, convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante, iar ambele parti trebuie sa respecte si sa-si îndeplinească cu buna-credinta obligațiile asumate prin contractul de credit.

F___ de principiile autonomiei de voința si forței obligatorii a contractului, cererea reclamantului de modificare a prețului contractului apare ca inadmisibila, reclamantul neputand solicita si obține concursul forței coercitive a instanței pentru revizuirea prețului contractului.

Dobânda bancara comerciala se constituie in prețul contractului de credit, pret care nu poate fi determinat in mod arbitrar de un terț, fie el si instanța.

Trebuie menționat ca reclamantul isi intemeiaza pretențiile pe dispozițiile Legii nr. 193/2000, act normativ in vigoare de circa 8 ani la momentul incheierii contractului de credit si atat timp cat nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii pentru a obține beneficii, nu se poate spune ca reclamantul nu a avut la momentul incheierii contractului cunoștințe despre clauzele interzise in contractele dintre comercianți si consumatori.

Mai mult decât atat, reclamantul a așteptat 6 ani înainte sa sesizeze instanța de judecată (comisionul de procesare fiind achitat la data acordării creditului in anul 2008) si ulterior încheierii a doua acte adiționale de restructurare a creditului (actul adițional din 2010 prin care Banca a explicitat rata dobânzii prin formula de calcul LIBOR 6 luni + marja băncii si a renunțat la încasarea comisionului de administrare, respectiv actul adițional din 2013), in condițiile in care critica clauze contractuale ale Contractului de credit încheiat in anul 2008. Este adevărat ca reclamantul nu era obligat sa introducă o acțiune, principiul disponibilității aplicabil in materie civila recunoscând dreptul pârtilor de a dispune de obiectul procesului inclusiv sub aspectul oportunității introducerii unei acțiuni, insa un principiu la fel de important este si cel al stabilității relațiilor juridice.

Criteriul echilibrului contractul este stabilit prin interpretarea per a contrario a prevederilor art.4 din Legea 193/2000 si a art.4 din Directiva 13/93/CEE care prevăd noțiunea de "dezechilibru semnificativ". Doctrina a explicat si a definit contractul semnificativ dezechilibrat ca fiind "contractul care si-a pierdut utilitatea sociala si personala".

Totodată, clauzele referitoare la dobânda si comisioane stabilesc drepturi contractuale ale Băncii si angajează lipsirea Băncii de contraprestatiile legal stabilite in contracte, are efectul unei atingeri aduse proprietății in înțelesul jurisprudentei Curții Europene a Drepturilor Omului, răspunderea contractuala a contestatorului. De aceea, care nu ezita sa condamne statul roman pe acest tip de contencios. Aceste drepturi de creanța ale subscrisei sunt asimilate, din perspectiva Jurisprudentei Curții Europene a Drepturilor Omului, cu noțiunea de bun. Or suprimarea acestor drepturi de creanța reprezintă o privare de câstig cert, o veritabila aducere atingere drepturilor Băncii, născute pe baza contractuala, in mod legal, pentru care instituțiile bancare sunt in drept sa obțină satisfacție la Curtea Europeana a Drepturilor Omului.

Potrivit prevederilor contractuale evocate, părțile cu stabilit in mod neîndoielnic la momentul încheierii contractului ca rata dobânzii este variabila si nu este compusa dintr-o formula de calcul a dobânzii. In plus, dobânda are caracteristicile unui element negociat al contractului, fiind asumat de către părțile contractante prin semnare. O eventuala formula de calcul a ratei dobânzii ar trebui agreata de ambele parti contractante, astfel incat sa fie respectat principiul echității.

Prevederile legale in vigoare prevăd ca instituțiile financiar bancare au dreptul de a percepe o dobânda variabila pentru împrumuturile acordate.

Activitatea de creditare este o operațiune complexa care se afla in strânsa legătura cu activitatea corelativa de atragere de resurse. Volumul creditelor acordate de o instituție financiara depinde in mare măsura de resursele atrase prin intermediul depozitelor, dar si de alte resurse nedepozitare (împrumuturi de la alte instituții, emitere de obligațiuni si altele).

Astfel, banca isi îndeplinește la momentul acordării creditului obligația contractuala, avansând suma de bani (banii fiind o marfa a cărei valoare si costuri de procurare pot evolua), iar împrumutatul isi va indeplini obligațiile pe durata a 37 ani si 6 luni (450 luni).

Orice instituție de credit atunci cand acorda un credit pe termen lung nu are o sursa de finanțare pe aceeași perioada, de aceeași mărime si cu o structura similara respectivului credit.

Concluzionând dupa considerentele înaltei Curii de Casație si Justiție, urmează ca instanța de judecata sa constate ca reclamantul prin cererea de chemare in judecata, urmărește sa modifice prețul contractului de credit, respectiv nivelul dobânzii comerciale. F___ de principiile autonomiei de voința si forței obligatorii a contractului, o astfel de cerere apare ca inadmisibila, contestatorul neputand solicita si obține concursul forței coercitive a instanței pentru revizuirea prețului contractului. Instanța de judecata nu poate trece peste voința _________________________ in contractul de credit, în caz contrar ajungandu-se la alterarea voinței ____________________________-se cu forța deciziei judecătorești voința debitorului in contra voinței creditorului.

Apreciem ca nu putem vorbi de un dezechilibru contractual in defavoarea reclamantului, având in vedere faptul ca dimpotrivă, banca a preluat creșterea costului de finanțare pentru creditele in CHF. Aceasta preluare diminuează profitul scontat de banca la incheierea contractelor de credit, in condițiile in care in mod firesc toate cheltuielile suplimentare privind contractul de imprumut trebuiau sa fie suportate de către imprumutat (art. 2.4 si art.2.5 din actul adițional din 30.06.2010 si art. 2.2. din actul adițional din 26.08.2013).

Cu privire la caracterul determinabil al dobânzii, elocventa in cauza este Decizia nr.812 din 21 februarie 2012 (dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX) a înaltei Curți de Casație si Justiție, Secția a ll-a .

Comisionul de procesare credit a fost perceput o singura data la data acordării creditului si a avut o valoare prestabilita procentual prin raportare la valoarea acordata a creditului, nu a fost incalcata nicio prevedere legala in vigoare la data calculării si se menționează in mod clor in contractul de credit care este contraprestatia Băncii, pentru ce a fost perceput de către subscrisa, respectiv "pentru procesarea cererii de credit" (art. 6.1).

Clauza contractuala de la art. 6.1. prevede formula de calcul a comisionului (suma prevăzuta la pct.l.l.b) in speța 88.551,10 x 1.9% = 1.651,1 CHF), sursa de plata a comisionului (din credit) si scadenta acestuia (data tragerii creditului). Exprimarea din contractul de credit cu privire la determinarea comisionului de procesare este clara, fară echivoc si pe înțelesul consumatorului mediu.

Ca orice activitate si activitatea de întocmire si procesare a unei cereri de creditare, de întocmire a unui dosar de credit in vederea soluționării unei cereri de creditare depuse de un potențial client presupune anumite costuri. Aceste costuri sunt avasante inițial de către banca si restituite ulterior de către client.

Valoarea comisionului de procesare este justificata de costurile presupuse de acordarea creditelor care au in structura lor o ________ cheltuieli legate de: salarizarea personalului implicat de fluxul de creditare; cheltuieli legate de asigurarea spațiului in cadrul căruia se desfășoară activitatea bancara; cheltuieli legate de asigurarea sistemului de comunicații si sistemului informatic; cheltuieli legate de asigurarea materialelor de birotica si servicii interne; cheltuieli legate de pregătirea unui dosar de imprumut (analiza documentelor clientului, scorarea veniturilor acestuia, elaborarea aprobării creditului, elaborarea contractului de credit).

Legea nr. 193/2000 in vigoare la acordarea creditului nu interzice perceperea unui astfel de cost, iar O.U.G. 50/2010, la art. 19 prevede ca "Se interzice perceperea unui comision de analiza dosar in cazul in care creditul nu se acorda." Per a contrario, nu se interzice perceperea comisionului in cazul in care creditul este acordat.

Clauza contractuală de la art.6.2. prevede formula de calcul a comisionului: 0,15% calculat anual prin aplicarea procentului la soldul creditului si scadenta acestuia (la data scadentei fiecare: rate lunare) si este inclus in graficul de rambursare. Exprimarea din contractul de credit cu privire !o determinarea comisionului de administrare este clara, fără echivoc si pe înțelesul consumatorului mediu.

Nu se poate susține caracterul abuziv al clauzei contractuale care reglementează comisionul de administrare credit in condițiile in care însuși legiuitorul confirma existenta acestui comision prin art. 36 alin. 3 din O.U.G. nr. 50/2010, act normativ prin care a fost transpusa in legislația naționala Directiva 2008/48/CEE privind contractele de credit pentru consumatori.

Prin urmare, in situația in care comisionul de administrare este acceptat atat de legislația naționala cat si de cea a Comunității Europene, este prevozut de lege, nu poote fi declarat ilicit, ilegal si imoral prin hotărâre judecătoreasca

Justificarea comisionului de administrare rezulta din Anexa 4 referitoare la comisioanele de procesare si administrare pentru creditele garantate impreuna cu Rapoartele extrajudiciare intocmite de reputata societate internaționala de audit Deloitte.

Prin aceste înscrisuri a dovedit faptul ca activitatea de administrare a unui credit este o activitate complexa care consta in prestarea unei serii de servicii ce se derulează pe întreaga durata a creditului (de exemplu: calcul dobânzii, verificarea îndeplinirii obligațiilor de plata lunare, verificarea garanțiilor etc), indiferent daca clientul este bun platnic sau are dificultăți financiare la plata (majoritatea sunt impuse prin acte normative - de exemplu: Raportările periodice cotre BNR), implicând mijloace tehnice si umane care generează costuri.

Aceste activități au fost rezumate generic de banca in clauze prin sintagma „monitorizarea de către Banca a utilizării/rambursării creditului, precum si a `îndeplinirii oricăror obligații asumate de acesta (n.n. împrumutata) in baza contractului de credit".

In drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art.205 Cod procedura civilă.

În dovedire pârâta a depus înscrisuri (f. 86– 246).

La data de 17.03.2015, reclamantul, a formulat răspuns la întâmpinare prin care a precizat in privința cuantumului dobânzii abuzive, că aceasta este de 5632,88 CHF, pentru perioada 07.05.xxxxxxxxxxxxx10 in care nu a avut cunoștința despre dobânda aplicata creditului.

A mai arătat că în ceea ce privește excepția inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata, invocata de către parata prin întampinare, a solicitat respingerea acesteia ca nefondata.

Referitor la faptul ca instanța de judecata, in controlul privind caracterul abuziv, nu se poate extinde asupra elementelor ce țin de prețul contractului, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut in hotărârea din 3 iunie 2010 in cauza C-484/08 ca de fapt clauzele vizate de art 4 alia 2 din Directiva nr. 93/13/CEP sunt exceptate de la aprecierea caracterului lor abuziv numai in măsura in care instanța naționala competenta considera, in urma unei analize de la caz la caz, ca acestea au, fost redactate de vânzător sau furnizor in mod clar si inteligibil.

In speța insa, clauzele la care el a făcut trimitere, nu au o formulare clara, fără echivoc in contract, conferindu-i-se instituției bancare posibilitatea de a le interpreta in mod unilateral.

Omisiunea paratei de a preciza in contractul încheiat clar, complet si precis dobânda după primul an de contract, cat si formularea echivoca, in defavoarea consumatorului, a clauzelor referitoare la modul in care banca poate sa dispună modificarea dobânzii, denota comportamentul incorect al băncii care la momentul acordării creditului nu a avut in vedere nici un criteriu de referința la care sa fie raportata dobânda, generându-se un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor contractuale. Cu alte cuvinte, după primul an de creditare, nu se va ști ce dobânda se va aplica creditului, iar presupusa posibilitate de alegere a subsemnatului, se rezuma la a opta intre o dobânda fixa 1 an de zile 8,6% (dublu fata de dobânda inițiala), dobânda fixa 3 ani-14% (cu 10 procente peste cea inițiala) si o dobânda variabila de 5% .

Or, dat fiind faptul ca, din cuprinsul art.4.2 si 4.7, împrumutatul nu avea cum sa cunoască dobânda care i se aplica după primul an, nefiind informat complet si corect asupra caracteristicilor esențiale ale contractului, conform art. 3 lit.b) din OG 21/1992, banca incalcandu-si obligația de a anumite reguli impuse de dispozițiile aceleiași ordonanțe, respective art.9 indice 3 lit b) si g).

Cu privire la excepția lipsei de interes invocată, a apreciat că acesta nu este dată, în condițiile în care capătul de cerere privind restituirea sumelor încasate cu titlu de comisioane, devine admisibil doar în ipoteza constatării caracterului abuziv și al nulității absolute a cestor clauze, de către instanța de judecată. Prin prisma celor aspecte urmează să se constate că excepția invocată este nefondată.

În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtei (f. 363-370) și al reclamantului (f 264- 267).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :

La data de 7.05.2008, între reclamantul N______ V_______, în calitate de împrumutat, și R_________ Bank, în calitate de împrumutător, s-a încheiat convenția de credit nr. RMxxxxxxxxxxx pentru suma de xxxxx,1 CHF, creditul urmând a fi rambursat în 450 de luni de la data încheierii convenției.

În speță, convenția încheiată între reclamant și pârâtă intră sub incidența Legii nr. 193/2000 întrucât împrumutatul are calitatea de consumator, iar banca pe aceea de comerciant.

Reclamantul solicită constatarea ca abuzive a clauzelor prevăzute la art. 4.2 teza finală și 4.7 teza finală, art 61. și 6.2 din convenția de credit nr. RMxxxxxxxxxxx.

Potrivit art 4.1., pentru creditul acordat, împrumutatul datorează Băncii: pentru primul an de creditare, o dobânda de achiziție fixa; pentru următorii ani de creditare, împrumutatul va opta, la fiecare data de aniversare a creditului, pentru una din următoarele variante de dobânda aniversara:

a)dobânda aniversara fixa pentru un an de creditare;

b)dobânda aniversara fixa pentru trei ani de creditare;

c)dobânda aniversara revizuibila pentru un an de creditare.

Potrivit art 4.2. împrumutatul trebuie sa-si exercite opțiunea pentru fiecare dintre variantele de dobânda aniversara menționate la art.4.1. pct.2) la fiecare data de aniversare a creditului, prin semnarea unui act adițional la prezentul Contract. In cazul in care împrumutatul nu isi exercita opțiunea in termenul si in modalitatea menționata, va datora Băncii dobânda aniversara revizuibila pentru un an de creditare, in condițiile art.4.1., pct.2), lit.c.

Conform art. 4.7, în cazul in care împrumutatul optează pentru dobânda aniversara fixa pentru un an sau dupa caz, 3 ani, Rata anuala a dobânzii in vigoare in momentul exercitării opțiunii, va ramâne fixa pana la următoarea data de aniversare a creditului. In cazul in care împrumutatul optează pentru dobânda aniversara revizuibila, Rata anuala a dobânzii in vigoare la momentul exercitării opțiunii va putea fi modificata de către banca in funcție de evoluția pietei financiare sau de politica de credite a Băncii, urmând ca noua Rata a dobânzii sa fie adusa la cunoștința împrumutatului in modalitățile menționate in "Condiții Generale de Derulare a Operațiunilor Bancare"".

Instanța apreciază că art. 4.2 teza finală nu conține clauze abuzive întrucât, deși este inclusă într-un contract standard, nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorilor.

Astfel, acest articol oferă posibilitatea consumatorului de a-și exprima în fiecare an opțiunea pentru una din variantele de dobândă aniversară, iar în lipsa acestei opțiuni s-a stabilit o modalitate de determinare a dobânzii de către bancă.

În schimb, clauza care permite bancii modificarea in mod unilateral a cuantumului dobanzii acorda un drept discretionar bancii de a modifica acordul de vointa format la momentul semnarii contractelor de credit.

În acest sens, instanța constată că prevederea care dă dreptul împrumutătorului de a modifica unilateral dobânda nu este raportată la un indicator precis, individualizat, acest factor fiind menționat generic drept " evoluția pietei financiare sau de politica de credite a Băncii ". Această modalitate de exprimare face ca respectiva clauză sa fie interpretată doar în favoarea împrumutătorului, servind doar intereselor acestuia, fără a da posibilitatea consumatorului de a verifica dacă majorarea este judicios dispusă și dacă era necesară și proporțională scopului urmărit.

Instanța are, de asemenea, în vedere și faptul că dobânda este un element esențial într-un contract de credit bancar, orice clauză nelegală cu incidență asupra dobânzii, afectând însăși normala derulare a raporturilor contractuale.

Clauza prevăzută de art. 4.7 teza finală este abuzivă și pune probleme sub aspectul echilibrului contractual, în sensul că oferă băncii dreptul de a revizui rata dobânzii curente, fără ca noua rată să fie negociată cu clientul.

Potrivit art. 1 litera a) din Anexa Legii nr. 193/2000, „prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul”.

Prin "motiv întemeiat " în sensul legii, s-ar înțelege o situație clar descrisă, care să ofere clientului posibilitatea să știe, de la început, că dacă acea situație se va produce, dobânda va fi mărită. Totodată, motivul trebuie sa fie suficient de clar arătat, de determinat, ca, în eventualitatea unui litigiu in legătura cu aplicarea unei astfel de clauze, instanța să poată verifica daca acea situație, motiv de mărire a ratei dobânzii, chiar s-a produs. Așa cum un act normativ trebuie să fie caracterizat prin previzibilitate, la fel și o clauză contractuală trebuie să fie astfel formulată încât consumatorul să poată anticipa că dacă o anumită situație intervine, o anumită consecința se produce.

Or, motivele reprezentate de ” evoluția pietei financiare sau de politica de credite a Băncii”, nu îndeplinesc aceasta condiție , astfel că, în eventualitatea unui litigiu, nu numai că nu se poate aprecia dacă sunt întemeiate sau nu, dar nici măcar nu se poate stabili, conform unor criterii obiective, dacă s-au produs. Este evident că un motiv întemeiat ar putea fi considerat doar unul care să poată fi apreciat la fel, în mod obiectiv, de orice persoană, inclusiv de către instanța investită cu verificarea legalității acestei clauze si a aplicării ei.

Mai mult, corelând dispozițiile contractuale, rezultă că banca doar comunică decizia sa unilaterala de majorare a dobânzii împrumutatului, stabilindu-i, pur și simplu, noua rata a dobânzii. Însă, înscrierea unilaterala a dreptului de a ajusta dobânda, fără ca aspectul să fie negociat de părțile contractante, face ca art. 4.7 cu privire la revizuirea dobânzii sa fie clauză abuzivă, care aduce atingere echilibrului contractului si egalității părților.

Așadar, clauza modificării unilaterale a dobânzii este abuzivă, daca nu există o motivație întemeiată prevăzută în contract sau dacă cealaltă parte contractantă nu are posibilitatea de a rezilia contractul în caz de neacceptare a dobânzii astfel modificate.

În ciuda susținerilor pârâtei, instanța consideră că o asemenea posibilitate nu este prevăzută în contractele de față, astfel că, și din acest punct de vedere, dispozițiile contractuale examinate apar ca fiind abuzive.

Cu toate acestea, în aprecierea caracterului abuziv al unei clauze, în concordanță cu prevederile alin.6 din art. 4 din Legea nr. 193/2000 instanța trebuie să ia în considerare măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.

Or, din acest punct de vedere, sintagma ” evoluția pietei financiare sau de politica de credite a Băncii” nu poate fi considerata ca atare.

Contractul încheiat între părți a fost modificat prin actele adiționale încheiate ulterior, fiind înlăturată clauza prev. la art 4.7 teza a II-a.

Cu privire la capătul de cerere privitor la restituirea dobânzii încasate abuziv, instanța constată următoarele:

Reclamantul a solicitat restituirea sumei de 5632,88 CHF, cu titlu de dobândă abuziv percepută, pentru perioada 07.05.xxxxxxxxxxxxxx10 pentru considerentul că acesta nu a avut cunoștință despre modalitatea de calcul a acesteia.

La data de 07.05.2009, la aniversarea creditului, reclamantul avea obligația de a-și manifesta opțiunea cu privire la dobânda aniversară aplicabilă. Astfel cum reiese din actele dosarului, acesta nu și-a manifestat această opțiune iar dobânda datorată băncii este dobânda aniversara revizuibila pentru un an de creditare, in condițiile art.4.1., pct.2), lit.c.

Instanța a apreciat, pentru considerentele prezentate mai sus, că art. 4.2 teza finală nu conține clauze abuzive, iar nemanifestarea opțiunii de către reclamant a condus la aplicarea dobânzii revizuibile, în cuantum de 5,6 %.

Din întâmpinarea depusă de pârâtă și din graficul de rambursare de la filele 279- 281 reiese că pe perioada avută în vedere de reclamant, 07.05.xxxxxxxxxxxxxx10, dobânda nu a fost modificată unilateral în funcție de ” evoluția pietei financiare sau de politica de credite a Băncii”.

Dobânda rămânând constantă și nesuferind modificări, instanța reține că nu se impune restituirea sumei de 5632,88 CHF .

Potrivit art. 6.1., pentru procesarea cererii de credit, împrumutatul datorează Băncii un comision de procesare de 1,9%, calculat prin aplicarea procentului la valoarea creditului menționata la art. 1.1. lit.a. Comisionul se va plați integral, la data tragerii creditului.

De asemenea, pentru monitorizarea de către Banca a utilizării/rambursării creditului, precum si a indeplinirii oricăror alte obligații asumate de acesta in baza contractului de credit, împrumutatul datorează lunar Băncii un comision de administrare de 0,15% ce se calculează prin aplicarea procentului la soldul creditului. Suma de plata rezultata urmează a fi achitata la data scadentei fiecărei rate lunare. începând cu al doilea an de creditare, in funcție de politica de creditare a Băncii, de evoluția pieței de credit sau de serviciul datoriei împrumutatului, Banca poate renunța la incasarea comisionul de administrare pentru anul de creditare in curs. Decizia Băncii de renunțare la incasarea comisionului va fi comunicata in scris împrumutatului pana la data scadentei primei rate aferente anului respective de creditare; Banca va analiza oportunitatea renunțării la incasarea comisionului".

Instanța constată faptul că aceste clauze privind comisionul de procesare și cel de administrare sunt clare și fără echivoc, nefiind necesare cunoștințe de specialitate pentru înțelegerea lor, fiind astfel în conformitate cu prevederile art. 1 alin.1 din legea nr. 193/2000 care prevede că „orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzare unor bunuri sau prestare de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate”.

Potrivit art. 4 alin.2 din legea nr. 193/2000 „O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv”, însă simpla existență a unor clauze standard nu conduce automat la concluzia că sunt abuzive, ci este necesar așa cum prevede art. 4 alin.1 din legea nr. 93/2000 ca acele clauze să creeze contrar bunei credințe un dezechilibru semnificativ între obligațiile și drepturile părților în detrimentul consumatorului.

În cauză, însă, după cum rezultă din contract, comisionul lunar de administrare este perceput pentru monitorizarea de către Banca a utilizării/rambursării creditului, precum si a indeplinirii oricăror alte obligații asumate de împrumutat in baza contractului de credit, operații efectuate de bancă potrivit normelor bancare, fiind ușor de înțeles de către reclamanți pentru ce se percepe acest comision, ce de altfel este permis și de art. 36 al.1 și 3 din O.U.G. nr. 50/2010.

De asemenea, comisionul de procesare este prevăzut pentru procesarea cererii de credit. Modalitatea în care a fost stabilit comisionul de procesare în contractul de credit este una transparentă, pârâta procedând la individualizarea acesteia în mod concret, prevăzând că valoarea comisionului de procesare este de 1,9 % și se plătește la data tragerii creditului, calculându-se la valoarea creditului stabilită în contract. Astfel, reclamantul a avut posibilitatea ca la momentul semnării contractului să ia cunoștință de cuantumul exact al acestui comision. Pe de altă parte, instanța apreciază că perceperea acestui comision este justificată prin prisma faptului că, pe lângă dobândă, pârâta este îndreptățită să încaseze respectivul comision cu titlu de contraprestație pentru serviciul pe care banca îl face clienților prin analiza cererii de credit.

Critica privind caracterul adecvat al prețului sau renumerației față de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, nu poate fi primită în condițiile în care aceste clauze sunt redactate în mod clar și inteligibil.

Raportat la operațiunile pe care le presupune procesarea cererii de credit și administrarea creditului, potrivit OUG 50/2010, acest comisioane nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

D____ urmare nu sunt încălcate prevederile art. 4 din legea nr. 193/2000, astfel încât instanța va considera că clauzele criticate menționate în art. 6.1 și 6.2 din contract nu sunt abuzive.

În consecință, instanța urmează a admite în parte acțiunea și a constata caracterul abuziv al clauzei prev. la art. 4.7 teza finala din contractul de credit nr. RMxxxxxxxxxxx “în cazul în care împrumutatul optează pentru dobânda aniversară revizuibilă, rata anuală a dobânzii în vigoare la momentul exercitării opțiunii va putea fi modificată de către bancă, în funcție de evoluția pieței financiare sau de politica de creditare a băncii”.

Față de soluția de admitere în parte a acțiunii, instanța urmează a admite în parte cererea reclamanților privind plata cheltuielilor de judecată și a obliga pe pârâtă la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei, proporțional cu pretențiile admise.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte cererea obiect restabilire echilibru contractual, formulată de reclamantul N______ V_______, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul ales la cabinet avocat C_______ Ona P______ cu sediul în loc. Suceava, _______________________.12, ____________, __________________, în contradictoriu cu pârâtul ___________________>, cu sediul în București, Piața Charles de Gaulle, nr.15, sector 1, JXXXXXXXXXX, CUI xxxxxx.