Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX- restabilire echilibru contractual

R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4422

Ședința publică din 25 septembrie 2015

Instanța constituită din :

Președinte : M____ C_______

Grefier : P______ C_____

La ordine, judecarea acțiunii civile având ca obiect restabilire echilibru contractual formulată de reclamantul P_______ G______ E____ în contradictoriu cu pârâtele _______________________ București și _______________________ – Sucursala Suceava.

La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordine de pe listă (poziția 9), la prima strigare se constată lipsa părților, situație în care potrivit prevederilor art.104 alin.13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr.387/2005, publicat în Monitorul Oficial, partea I, nr.985/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care, instanța constată că prin serviciul de registratură s-a depus cerere de renunțare la judecată și rămâne în pronunțare pe această cerere.

I N S T A N Ț A

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 30.04.2015 sub nr.XXXXXXXXXXXXX, reclamantul P_______ G______ E____ în contradictoriu cu pârâtele _______________________ București și _______________________ – Sucursala Suceava, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate caracterul abuziv al clauzei stipulate la art.3 lit.d și art.5 lit.a din convenția de credit xxxxxxx/08.05.2008, respectiv art.3 pct.5.1 lit.a (comisionul de administrare) din actul adițional 1/20.09.2010, art.3 pct.5.1 lit.b (privind comisionul de risc) din actul adițional nr.2 din 16.03.2011 și art.1 pct.3 lit.a (rata dobânzii) din actul adițional 3/30.04.2012; să se constate nulitatea absolută a acestor clauze și să oblige pârâta la înlăturarea lor din convenția de credit și din actele adiționale; să oblige pârâta la restituirea dobânzii aferente acestor sume, de la data plății până la restituire; să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că între părți a intervenit convenția de credit nr.xxxxxxx/08.05.2008, convenție care însă cuprinde clauze abuzive, respectiv cele referitoare la posibilitatea modificării dobânzii și perceperea unui comision de risc, la art.3 lit.d și art.5 lit.a, comision care prin actul adițional 1 din 20.09.2010 implementat, a devenit comision de administrare, redevenit comision de risc prin actul adițional nr.2/16.03.2011 și inserat în marja dobânzii prin actul adițional 3/30.04.2012, fiind perceput în mod ilegal în continuare însă sub altă denumire, situație față de care a solicitat băncii modificarea convenției de credit în sensul înlăturării acestor clauze ca fiind abuzive, însă nu a reușit rezolvarea litigiului pe cale amiabilă.

În consecință, nereușind o conciliere în termeni rezonabili și cu obținerea celor solicitate a promovat prezenta acțiune.

În susținerea celor solicitate, reclamantul face trimitere la dispozițiile Legii nr.193/2000 care transpune prevederile Directivei Consiliului nr.93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

În privința primului capăt de cerere a solicitat instanței să constate că în cadrul contractului de credit încheiat între părți s-au introdus la art.3 lit.a date referitoare la dobândă și se arată că, rata dobânzii curente este de 3,99%p.a., însă la art.3 lit.d, se arată că banca își rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua rată a dobânzii, care se va aplica de la data comunicării.

A invocat art.3 pct.5 din Condițiile Generale ale convenției de credit și a arătat că pct.5 lit.a din Condițiile Speciale ale convenției prevede „comision de 0,22% aplicat la soldul creditului, platibil lunar în zile de scadența, pe toată perioada de derulare a convenției de credit”.

Deși exista doar o „posibilitate” acest comision a fost aplicat, fără să se arate în funcție de ce a fost stabilit, de ce totuși s-a impus aplicarea lui din moment ce existau garanțiile imobiliare, cum a fost el negociat, de ce comisionul este nerambursabil, nerestituibil la finalul creditului în situația neproducerii riscului sau dacă se poate restitui în anumite situații.

Sub o aparență de legalitate, invocând alinierea la prevederile OG 50/2010 prin actul adițional nr.1 din 20.09.2010, implementat în mod tacit, deși a solicitat eliminarea, banca a procedat la perceperea în continuare a acestui comision însă sub denumirea de comision de administrare.

A mai arătat că odată cu intervenirea actului adițional nr.2 din 16.03.2011, banca a impus perceperea comisionului de risc, prin art.3 pct.5.1 lit.b, la un nivel de 0,17 % din sold, refuzând excluderea acestuia din cuprinsul contractului, împrumutatul neavând posibilitatea de a refuza acest comision sau de a influența în vreun fel prevederile actului adițional.

A arătat că ceea ce este abuziv, în speță, la perceperea comisionului, este lipsa unei definiții, consumatorul neavând cunoștință pentru ce se percepe acest comision, cum se calculează, care sunt riscurile efective suportate de către bancă care să justifice plata unor sume de bani atât de mari.

A mai arătat că în cuprinsul clauzelor contractuale nu se face nici o referire concretă la cheltuielile pe care le-ar suporta pârâta cu privire la administrarea creditului, ce urmau a fi acoperite de plata acestor comisioane și nici nu se indică modul în care au fost cuantificate acestea, în privința creditului acordat. De asemenea, nu se poate aprecia cu privire la legalitatea acestor clauze, din moment ce motivația încasării acestora nu este detaliată nici în cuprinsul condițiilor generale nici în cel al condițiilor speciale ale contractelor amintite.

Cu privire la al doilea capăt de cerere a invocat dispozițiile art.13 al.1 din legea nr.193/2000 și a menționat că acest lucru este posibil, și permite continuarea derulării creditului într-un cadru legal, prin restabilirea echilibrului contractual, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nefiind asociată nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.

În privința capătului trei de cerere și odată cu constatarea caracterului abuziv al acestor clauze, sancțiunea care intervine este ineficacitatea acestora și eliminarea din contract.

În ceea ce privește dobânda legală, a solicitat să se constate că a solicitat echivalentul bănesc al îmbogățirii fără justă cauză a pârâtei, reprezentat de dobânda legală, acesta fiind temeiul în baza căruia este îndreptățit la dobânda legală.

Reclamantul a solicitat instanței să constate că prin impunerea actelor adiționale, împrumutatul nu a fost informat în mod corect și complet cu privire la cuantumul datoriei, prin actele adiționale și ca urmare a reformulării dispozițiilor contractuale, dezechilibrul contractual în detrimentul consumatorului a fost păstrat.

Împrejurarea că a semnat actele adiționale nu este de natură a asana caracterul abuziv al clauzelor avute în vedere din moment ce nu a avut loc nici o negociere, din moment ce banca a prezentat oferta sa pe care reclamantul nu avea altă posibilitate decât să o accepte, fără a o putea modifica.

În concluzie, apreciază că sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de Legea nr.193/2000 astfel încât clauzele amintite să poată fi considerate clauze abuzive, acestea pe de o parte nefiind negociate direct cu consumatorul, definirea lor în contract lipsind cu desăvârșire, în speță fiind vorba de un contract standard preformulat, iar pe de altă parte aceste clauze fiind contrare bunei credințe, creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului, care plătește sume exagerat de mari fără ca banca să presteze vreo activitate în acest sens.

În drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.1-7 din legea nr.193/2000 raportat la art.13. Totodată, reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de 12.06.2015, pârâta _______________________ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În ceea ce privește constatarea caracterului abuziv al clauzei care reglementează comisionul de risc/administrare din Convenția de credit xxxxxx, a arătat că, comisionul de risc așa cum a fost reglementat inițial, a fost prevăzut în mod expres și transparent, în Convenția de Credit ca reprezentând un cost datorat V________ R______, aplicabil la sold.

Pe de altă parte, a arătat că începând cu data de 8 aprilie 2015 a încetat perceperea comisionului de risc/administrare pentru toți clienții persoane fizice cu credite aflate în derulare la data respectivă. În consecință, cererea de chemare în judecată a rămas lipsită de obiect, cel puțin în parte, în ceea ce privește solicitarea reclamantului de anulare a clauzei referitoare la comisionul de risc și eliminarea acesteia din convenția de credit.

Cuantumul comisionului de risc/administrare a fost evidențiat explicit, valoric, pe o coloană distinctă în cuprinsul graficului de rambursare, ca o componentă de sine stătătoare a obligațiilor lunare de plată a împrumuturilor.

Pe de altă parte, constituirea unei garanții ipotecare, nu înlătură și nu acoperă în totalitate riscul de credit, pe întreaga perioadă de rambursare. Garanția poate fi valorificată numai în cazul neîndeplinirii obligației de rambursare voluntară a creditului, astfel încât garanția este o alternativă la această obligație și nu o obligație în plus, care să altereze echilibrul contractual.

Cu privire la stabilirea procentuală a comisionului de risc a arătat că nicio reglementare aplicabilă la momentul încheierii contractelor nu oprea băncile să stabilească costuri în expresie procentuală, similar cu exprimarea dobânzii.

A invocat inexistența unor texte legale care să oblige la definirea unor termeni sau la explicarea motivelor perceperii unor costuri.

Apreciază că prevederea referitoare la comisionul de risc a fost clară și lipsită de orice echivoc, exprimată într-un limbaj inteligibil și în ipoteza în care ar avea de-a face cu o persoană neavizată.

A învederat faptul că prevederea contractuală actualmente criticată a fost însușită de reclamant prin semnarea convenției, în concret acesta fiind în posesia tuturor elementelor care puteau avea efect asupra întinderii obligațiilor de plată și nefiind obligați să se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoștință până la momentul semnării contractului, inclusiv.

În concluzie, analizând contractele criticate de reclamant în prezenta cauză, atât prin prisma drepturilor și obligațiilor ale părților, cât și prin prisma dreptului național în vigoare la data încheierii lor, nu vor putea constata punerea consumatorului într-o situație juridică mai puțin favorabilă prin contract, decât situația juridică dată de dreptul național aplicabil.

În ceea ce privește afirmațiile reclamantului privitoare la faptul că nu ar fi avut posibilitatea de a consulta condițiile contractuale, a învederat faptul că potrivit art.1 lit.e din Condițiile Speciale ale Convențiilor de Credir, împrumutații au avut posibilitatea de a renunța la finanțarea acordată inclusiv după încheierea contractului.

A mai arătat că actele adiționale semnate de reclamant cu banca pe parcursul derulării convenției reflectă în mod cert negocierea dintre părți și mai mult, prin actele adiționale încheiate costurile au fost reduse.

Prin ultimul act adițional încheiat între părți, rata dobânzii a fost stabilită la 5,53% pe an fixă până la 04.12.2017, urmând ca începând cu data de 03.01.2008 și până la finalul creditului dobânda să fie variabilă , fluctuația fiind raportată la indicele Libor la 3 luni + marja agreată de părți.

A precizat că prin actul adițional nr.3 încheiat între părți i s-a acordat reclamantului o perioadă de grație (art.4 pct.6).

Totodată, a arătat că reclamantul confirmă prin semnătură pe fiecare pagină că a analizat și agreat în cunoștință de cauză prevederile actului adițional, ceea ce atestă încă odată că și clauza privind formula de calcul a dobânzii reprezintă voința părților.

Referitor la criticile aduse de reclamant prevederilor art.3 lit.d din convenție atrage atenția că aceste nemulțumiri au intervenit la 7 ani de la încheierea convenției de credit și după încheierea a două acte adiționale între părți prin care au fost reduse costurile, reclamantul beneficiind și de o perioadă de grație.

A învederat faptul că nicăieri în convenția de credit (în forma inițială a acesteia) nu s-a stipulat faptul că rata dobânzii este una fixă.

Pentru toate considerentele evocate în întâmpinare, solicită respingerea acțiunii ca nefondată.

La data de 28.08.2015 pârâta ______________________ depus cerere prin care solicită a se lua act de declarația de renunțare la judecată dată de reclamant.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Potrivit art. 406 alin. 1 Cod procedură civilă, text de lege ce reflectă una din laturile principiului disponibilității ce guvernează dreptul civil „reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă”.

Prin cererea depusă de prim pârâtă la fila 55 dosar, _______________________ a solicitat să se ia act de renunțarea la judecată dată de reclamant fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de dispozițiile art. 406 alin. 4 Cod procedură civilă.

Având în vedere manifestarea de voință a reclamantului în sensul renunțării la judecată exprimată prin declarația, care cuprinde cererea de renunțare la judecată, autentificată prin încheierea nr. 1672/13.08.2015 de BIP N______ R_____ (f. 56-57), precum și principiul disponibilității care guvernează procesul civil, și constatând că sunt îndeplinite condițiile art. 406 Cod de procedură civilă, instanța urmează a lua act de renunțarea reclamantului P_______ G______-E____ la judecata cererii formulate în contradictoriu cu pârâtele S.C. V________ R______ S.A. și _______________________-Sucursala Suceava.

.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Ia act că reclamantul P_______ G______-E____, cu domiciliul ales la cabinet de avocat „C_______ O___ P______” cu sediul în Suceava, ____________________.12, _____________, __________________, renunță la judecarea cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtele _______________________ București, ________________, _________ 10, sector 2 București și _______________________ – Sucursala Suceava, cu sediul în mun.Suceava, ___________________, _________________________>

Cu drept de recurs în termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Suceava.

Pronunțată în ședință publică, azi, 25.09.2015.

PREȘEDINTE,GREFIER,

Red.M.C./Tehnored. P.C./16.10.2015/5Ex