R O M Â N I A

JUDECĂTORIA HUEDIN

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX

Operator de date cu caracter personal nr. 3189

SENTINȚA CIVILĂ NR. 309 / 2015

Ședința Publică din: 15.04.2015

Instanța constituită din:

P_________: C____ T____

GREFIER : E____ R__

Pe rol fiind soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul S_____ A_____ în contradictoriu cu pârâta S.C. A____ B___ România S.A., având ca obiect restabilire echilibru financiar.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care se constată că s-au depus la dosar, prin fax, de către reclamant concluzii scrise (f. 70)

Raportat la dispozițiile art. 131 NCPC, instanța constată în baza art. 94 corob. și art. 107 NCPC și urm. NCPC că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.

Se constată de asemenea că părțile nu au solicitat alte probe în afara înscrisurilor de la dosar și că reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Constatând că sunt suficiente probe, instanța în temeiul dispozițiilor art. 244 alin.1 NCPC închide cercetarea procesului și fixează termen pentru dezbateri azi, 15.04.2015.

Văzând dispozițiile art. 392 NCPC, instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și, văzând prevederile art. 394 NCPC și constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și lasă cauza în pronunțare.

I N S T A N Ț A:

Deliberând constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Huedin la data de 17.02.2015 sub nr. de dosar XXXXXXXXXXXX reclamantul S_____ A_____ a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta _____________________ SA, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că pct.5 pct.5.8 din contractul de facilitate de credit și
garanție mobiliară nr. xxxxxxx/29.05.2008 constituie o clauză abuzivă în
sensul art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000, să se dispună modificarea clauzelor contractuale în sensul eliminării cestor prevederi din contract menținând ca valabile restul dispozițiilor convenției de credit, să se dispună obligarea pârâtei la despăgubiri, constând in suma plătită cu
titlu de comision de risc de la data de 17.06.2008 pana la zi, să se dispună obligarea pârâtei la modificarea ratei lunare prin înlăturarea din aceasta a sumei plătită cu titlu de comision de risc și să se dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a cererii se arată că între reclamant si parata s-a încheiat Convenția de credit nr. xxxxxxx/2008, intre S.C. A____ B___ S.A. si S_____ A_____ în calitate de împrumutat, pentru suma de 23.000 RON, pe o perioada de 120 luni. Începând cu data de 21 IUNIE 2010, data intrării in vigoare a ORDONANȚEI DE URGENTA nr. 50 din 9 iunie 2010 privind contractele de credit pentru consumatori, comisionul de risc, lunar prevăzut in contract, este nelegal, iar obligația pârâtei a fost aceea de a-l elimina. La data semnării Convenției de credit nr. xxxxxxx/29.05.2008 nu era prevăzut un asemenea comision. Pe de alta parte reclamantul a apreciat că acest comision de risc nu a devenit nul doar ca urmare a intrării in vigoare a OUG nr. 50/2010, ci este si reprezintă si o clauza abuziva, în sensul Legii nr. 193/2000.

Astfel potrivit art. 4 alin. l din Legea nr. 193/2000 "O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau împreuna cu alte prevederi din contract, creează, in detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor. "

În drept s-au invocat dispozițiile Legii 193/2000.

La cererea de chemare în judecată reclamantul a atașat înscrisuri.

Pârâta, legal citată a depus întâmpinare (f. 17-22) prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

Pe fondul cererii se solicită în esență a se constata că cererea reclamantului este neîntemeiată. Astfel, între A____ B___ România SA - Sucursala Cluj in calitate de^-creditor si S_____ A_____ in calitate de împrumutat si garant real a fost încheiat Contractul de facilitate de credit si garanție reala mobiliară nr. xxxxxxx/29.05.2008 prin care Banca a pus la dispoziția împrumutului suma de 23.000 lei, pe o perioadă de 120 de luni.

Potrivit art. 5 pct.5.8 - Condiții de costuri și plată - Comision de risc, s-a convenit ca „acesta se aplica lunar, la soldul creditului rămas de rambursat și este inclus în rata lunară. În prezent, comisionul de risc aplicabil prezentei facilități este de 0,4%. Banca își rezervă dreptul de a modifica cuantumul acestui comision, în cazul în care ca urmare a efectuării propriei analize în baza normelor interne, Banca apreciază ca împrumutatul se încadrează într-o altă clasă de risc decât cea avută în vedere la semnarea prezentei facilități”.

În urma apariției Ordonanței de urgenta nr. 50/2010, Banca a trebuit sa dea
eficienta acestui act normativ în forma sa initiala, situație în care Banca trebuia să se conformeze acestuia. În acest sens a comunicat clientului adresa nr. xxxxxx/30.08.2010 prin care se aducea la cunoștință că se pune la dispoziția clientului un act adițional la contractul de credit. Banca a comunicat reclamantului actul adițional nr. 1 din 19.09.2010, iar de la data intrării în vigoare clauza de la art. 5 pct.5.8 și-a încetat existența. Pârâta a apreciat că până la acea dată comisionul a fost încasat în mod legal, clauza fiind conformă Legii 193/2000.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 205 NCPC și Legea 193/2000.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

Prezenta acțiune civilă declanșată de către reclamantul S_____ A_____ are ca scop lipsirea de efecte juridice a unei clauze contractuale dintr-un contract bancar încheiat cu A____ B___ România SA, Sucursala Cluj. Astfel, la data de 29.05.2008 reclamantul a încheiat Contractul de facilitate de credit și garanție reală mobiliară nr. xxxxxxx prin care A____ B___ România SA - Sucursala Cluj, în calitate de creditor, a pus la dispoziția împrumutatului S_____ A_____ suma de 23.000 lei, pe o perioadă de 120 de luni. (f. 4-8).

Contractul prevede la art. 5 pct.5.8 - Condiții de costuri și plată următoarele: „Comisionul de risc se aplică lunar, la soldul creditului rămas de rambursat și este inclus în rata lunară. În prezent, comisionul de risc aplicabil prezentei facilități este de 0,4%. Banca își rezervă dreptul de a modifica cuantumul acestui comision, în cazul în care ca urmare a efectuării propriei analize în baza normelor interne, Banca apreciază ca împrumutatul se încadrează într-o altă clasă de risc decât cea avută în vedere la semnarea prezentei facilități”.

Instanța reține că acest contract a produs efecte juridice până în momentul în care a intervenit un act adițional, respectiv actul adițional nr. 1 din 19.09.2010 (f. 39-43). Acest act adițional a fost întocmit urmare a emiterii OUG 50/2010.

Astfel, potrivit art. 95 din OUG 50/2010 în forma inițială, pentru contractele aflate în curs de derulare, creditorii au obligația ca, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, să asigure conformitatea contractului cu dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență. Modificarea contractelor aflate în derulare se va face prin acte adiționale în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Creditorul trebuie să poată face dovada că a depus toate diligențele pentru informarea consumatorului cu privire la semnarea actelor adiționale. Se interzice introducerea în actele adiționale a altor prevederi decât cele din prezenta ordonanță de urgență. Introducerea în actele adiționale a oricăror altor prevederi decât cele impuse de prezenta ordonanță de urgență sunt considerate nule de drept. Nesemnarea de către consumator a actelor adiționale prevăzute la alin. 2 este considerată acceptare tacită.

Potrivit art. II din Legea 288/2010 actele adiționale încheiate și semnate până la data intrării în vigoare a prezentei legi în vederea asigurării conformității contractelor cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 își produc efectele în conformitate cu termenii contractuali agreați între părți. Actele adiționale nesemnate de către consumatori, considerate acceptate tacit până la data intrării în vigoare a prezentei legi, își vor produce efectele în conformitate cu termenii în care au fost formulate, cu excepția cazului în care consumatorul sau creditorul notifică cealaltă parte în sens contrar, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Raportat la aceste dispoziții legale și văzând înscrisurile depuse la dosar, filele 36-38, instanța apreciază că actul adițional a intrat în vigoare și a produs consecințe juridice în privința raporturilor contractuale. În aceste condiții este pertinentă susținerea pârâtei în sensul că la data intrării în vigoare a actului adițional clauza de la art. 5 pct.5.8 și-a încetat existența.

În ceea ce privește perioada anterioară instanța reține următoarele:

Potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.

Astfel cum rezultă din actul juridic mai sus analizat reclamantul a contractat cu pârâta creditul în calitate de consumator, urmărind realizarea unor interese personale cărora nu le poate fi circumscrisă sfera unor activități comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.

În conformitate cu prevederile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 193/2000, prin comerciant se înțelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, precum și orice persoană care acționează în același scop în numele sau pe seama acesteia.

La încheierea contractului de credit bancar pârâta a acționat în cadrul activității sale comerciale de creditare, având în raportul său juridic cu reclamantul S_____ A_____ calitatea de comerciant.

În conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 193/2000, orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate. În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului. Se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. Această interdicție prevăzută de art. 1 alin. 3 din Legea nr. 193/2000 este reluată și de art. 78 din Legea nr. 296/2004 – Codul consumului.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000, care reia dispozițiile art. 2 pct. 16 din OG nr. 21/1992, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv. Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens. Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din Legea nr. 193/2000 redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive. Fără a încălca prevederile Legii nr. 193/2000, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de: a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia; b) toți factorii care au determinat încheierea contractului; c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde. Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.

Legea nr. 193/2000 transpune în legislația română dispozițiile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOCE) nr. L 95 din 21 aprilie 1993. Această lege, adoptată în anul 2000, a fost republicată în temeiul prevederilor art. V lit. m) din titlul III al Legii nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 28 decembrie 2007, dându-se textelor o nouă numerotare. Legiuitorul român a optat pentru preluarea, în dreptul intern, a dispozițiilor art. 4 par. 2 din Directiva nr. 93/13/CEE, prevăzând expres în cuprinsul art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 că „Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.”.

Din dispozițiile legale mai sus citate se observă faptul că Legea nr. 193/2000 a transpus în dreptul român, printr-o preluare aproape literală, dispozițiile art. 2, lit. b și c, art. 3 și art. 4 ale Directivei nr. 93/13/CEE.

Astfel, legiuitorul român a optat pentru preluarea în dreptul intern a nivelului minimal de protecție oferită consumatorilor de normele comunitare, excluzând de la controlul judiciar evaluarea naturii abuzive a clauzelor care definesc obiectul principal al contractului, atât prin raportare la calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, cât și prin raportare la produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.

Prin urmare, orice analiză a eventualului caracter abuziv al clauzelor atacate de reclamant este condiționată de îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000.

Reclamantul a solicitat să se constate că art. 5.8 din Contractul de facilitate de credit și garanție reală mobiliară nr. xxxxxxx din 29.05.2008 constituie o clauză abuzivă.

Verificând în ce măsură mecanismul stabilirii/modificării comisionului de risc este stabilit prin clauză abuzivă instanța reține că acest element contractual, alături de dobândă și celelalte comisioane indicate în art. 5 formează obiectul contractului și reprezintă un cost al împrumutatului. Astfel, din perspectiva pârâtei comerciant, dobânda și toate comisioanele pe care aceasta le percepe pentru acordarea împrumuturilor către consumatori, reprezintă chiar cauza încheierii convențiilor de credit, deoarece ele reprezintă o parte a veniturilor pârâtei, din care aceasta își prelevă profitul, care constituie scopul existenței sale ca persoană juridică. Clauza atacată de reclamant intră în sfera de aplicare a dispozițiilor art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, care, de principiu, exclude verificarea de către instanță a caracterului lor abuziv, cu excepția situației în care acestea sunt redactate într-un limbaj ușor inteligibil.

Verificând această ultimă condiție instanța reține că clauza contractuală din Contractul de facilitate de credit și garanție reală mobiliară nr. xxxxxxx, are conținutul „Comisionul de risc se aplică lunar, la soldul creditului rămas de rambursat și este inclus în rata lunară. În prezent, comisionul de risc aplicabil prezentei facilități este de 0,4%. Banca își rezervă dreptul de a modifica cuantumul acestui comision, în cazul în care ca urmare a efectuării propriei analize în baza normelor interne, Banca apreciază ca împrumutatul se încadrează într-o altă clasă de risc decât cea avută în vedere la semnarea prezentei facilități”

Această clauză nu poate fi considerată a fi redactată într-un limbaj ușor inteligibil, care nu necesită cunoștințe de specialitate. Noțiunea de mai sus nu este definită de contractul de credit bancar, iar în contract nu este inserată o descriere clară a modului de calcul al acestui comision. Noțiunea de „efectuare a propriei analize în baza normelor interne” este extrem de vagă și nu permite identificarea modului de calcul. Consumatorul se află practic în imposibilitate de a verifica dacă pârâta comerciant a respectat propria formulă de calcul al comisionului lăsând oportunitatea majorării lui la pura latitudine a pârâtei.

În consecință instanța urmează a constata că această clauză inserată la art. 5.8 din Contractul de facilitate de credit și garanție reală mobiliară nr. xxxxxxx din 29.05.2008, în forma anterioară modificărilor survenite prin actul adițional nr. 1 din 19.09.2010, constituie o clauză abuzivă.

De altfel potrivit art. 36 din OUG 50/2010 pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor și, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terți, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor. Comisionul de analiză dosar și cel unic vor fi stabilite în sumă fixă, aceeași sumă fiind percepută tuturor consumatorilor cu același tip de credit în cadrul aceleiași instituții de credit. Comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului. În cazul în care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului.

În consecință instanța va dispune obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a sumelor încasate în baza acestei clauze.

De asemenea pentru considerentele mai sus arătate instanța va respinge celelalte pretenții civile formulate de reclamant vizând modificarea clauzelor contractuale în sensul eliminării din contract, obligarea la plata sumelor calculate până la zi și obligarea pârâtei la modificarea ratei lunare prin înlăturarea comisionului de risc.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată instanța, reținând că cererea de chemare în judecată urmează a fi admisă doar în parte, văzând și dispozițiile art. 453 alin.2 NCPC va obliga pârâta la plata sumei de 1.200 lei către reclamant cu titlul de cheltuieli de judecată parțiale, constând în onorariu avocațial conform dovezii depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S_____ A_____, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat, Insolvență și Birou Mediator P_____ F_____ în municipiul Oradea, ______________________, jud. Bihor, în contradictoriu cu pârâta _____________________ SA, cu sediul în București, Calea Dorobanților, nr. 237B, sector 1 și, în consecință:

Constată că art. 5.8 din Contractul de facilitate de credit și garanție reală mobiliară nr. xxxxxxx din 29.05.2008, în forma anterioară modificărilor survenite prin actul adițional nr. 1 din 19.09.2010, constituie o clauză abuzivă.

Obligă pârâta la restituirea către reclamant a sumelor încasate în baza acestei clauze.

Respinge celelalte pretenții civile formulate de reclamant.

Obligă pârâta la plata sumei de 1.200 lei către reclamant cu titlul de cheltuieli de judecată parțiale.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Huedin.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15.04.2015.

PRESEDINTEGREFIER

C____ TĂTARELENA R__

Red./dact.C.T./17.04.2015/4 ex.