Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - restabilire echilibru contractual -

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SUCEAVA

SENTINȚA CIVILĂ NR.5675

Ședința publică din data de 02 decembrie 2015

Instanța constituită din:

Președinte: F___ M_____

Grefier: L_____ C_______

La ordine, judecarea acțiunii civile având ca obiect „restabilire echilibru contractual” formulată de reclamanții D______ A_____ V______ și D______ D____, în contradictoriu cu pârâtele S.C. R_________ B___ SA București și S.C. R_________ B___ SA București – prin Sucursala Suceava.

Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 25 noiembrie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de astăzi, 02 decembrie 2015.

După deliberare,

J U D E C Ă T O R I A,

Asupra cauzei de față, constată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr.XXXXXXXXXXXXX din data de 27.02.2015, reclamanții D______ A_____ V______ și D______ D____, în contradictoriu cu pârâtele S.C. R_________ B___ SA București și S.C. R_________ B___ SA București – prin Sucursala Suceava, au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să se constate caracterul abuziv (în sensul Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori) al clauzelor cuprinse în convenția de credit nr.RMxxxxxxxxxxx din 11.07.2006 la art.4.1 și art.4.3 teza a II a, clauze ce vizează dobânda revizuibilă și pe cale de consecință să se dispună înlăturarea acestora din cuprinsul convenției; să se constate caracterul abuziv (în sensul Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori) al clauzelor referitoare la comisionul de administrare în procent de 0,9% calculat anual prin aplicarea procentului la soldul creditului, cuprinsă în convenția de credit nr.RMxxxxxxxxxxx din 11.07.2006 la art.6.1 și pe cale de consecință să se dispună înlăturarea acesteia din cuprinsul convenției; obligarea pârâtei la înlocuirea ratei revizuibile a dobânzii și cont8inuarea derulării contractului de credit la dobânda fixă inițial prevăzută, respectiv cea de 6,9%; obligarea pârâtei la restituirea echivalentului în lei la data plății a tuturor sumelor reprezentând diferența de dobândă încasată în mod abuziv ca urmare a modificării nejustificate a nivelului dobânzii stabilite la momentul încheierii convenției (6,9% pe an), sume ce urmează a fi actualizate cu dobânda legală de la data încasării și până la restituirea integrală a acestora; restituirea echivalentului în lei, la data plății, a tuturor sumelor încasate cu titlu de comision de administrare (sume evaluate la momentul introducerii cererii de chemare în judecată la suma de 1.613,22 Euro), sume ce urmează a fi actualizate cu dobânda legală de la data încasării și până la restituirea integrală a acestora, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanții au arătat că încheiat cu pârâta convenția de credit nr.RMxxxxxxxxxxx/11.07.2006, prin care au contractat un împrumut în cuantum de 21.500 euro pentru o perioadă de 300 de luni, încă această convenție cuprinde clauze abuzive, respectiv cele referitoare la sintagma „dobândă revizuibilă" și la posibilitatea modificării dobânzii curente în mod unilateral de către bancă, în funcție de evoluția pieței financiare, și de asemenea, cele vizând perceperea unui comision de administrare, stabilit ca procent din valoarea creditului, respectiv 0,9%, calculat anual prin aplicarea procentului la soldul creditului.

În susținerea celor solicitate, reclamanții au făcut trimitere la dispozițiile Legii nr. 193/2000 care transpune prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, unde sunt definite noțiunile de „condiții inechitabile; consumator; vânzător sau furnizor, și se arata că o condiție contractuală care nu s-a negociat individual se consideră ca fiind inechitabilă dacă, în contradicție cu condiția de buna credință, provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul consumatorului.

Referitor la dobândă, reclamanții au arătat că la art.4.3 din contractul de creditare se arată că la data încheierii convenției în discuție, „rata dobânzii curente este de 6.9% pe an" iar „banca poate modifica rata dobânzii curente în funcție de evoluția pieței financiare …rata dobânzii astfel modificată intrând în vigoare de la data afișării.

Din interpretarea art.4.1 și 4.3 din contractul de credit, rezultă că modificarea dobânzii este lăsată la aprecierea pârâtei. Clauza nu este raportată la un indicator precis, individualizat, ci se face referire generic la „evoluția pieței financiare”. Prin urmare, clauza este interpretată doar în favoarea băncii și intereselor acesteia, iar consumatorul nu are nici măcar posibilitatea de a verifica dacă modificarea este necesară.

Reclamanții au mai arătat că, pe de altă parte, referitor la al doilea capăt al cererii de chemare în judecată, potrivit art.6.1 din contractul de credit "pentru monitorizarea de către bancă a utilizării/rambursării, precum și a îndeplinirii oricărei alte obligații asumate de acesta în baza contractului de credit, împrumutatul datorează băncii un comision de administrare de 0,9%, ce va fi calculat anual prin aplicarea procentului la soldul creditului".

Dezechilibrul contractual indus de aceste clauze și lipsa bunei-credințe a băncii, trebuie analizate în funcție de justețea acestui comision, față de costurile efective suportate de bancă, în legătură cu activitatea sa de acordare a creditului, de administrare efectivă. O asemenea justificare nu există, acest comision fiind practic o dobânda mascată care lezează interesele economice ale clienților, și disimulează practic un spor de dobândă sub denumirea de comision. De altfel, se poate observa că procentul este raportat și aplicat la valoarea creditului și nicidecum la administrarea efectivă.

Au solicitat instanței să constate că în cuprinsul clauzelor contractuale, nu se face nicio referire concretă la cheltuielile pe care le-ar putea suporta pârâta cu privire administrarea creditului, ce urmau a fi acoperite de plata acestui comision și nici nu se modifică modul în care au fost cuantificate acestea, în privința creditului acordat. De asemenea, au arătat că nu se poate aprecia cu privire la legalitatea acestor clauze, din moment ce motivația încasării acestui comision nu este detaliată nici în cuprinsul convenției în discuție.

Referitor la al treilea capăt de cerere, reclamanții apreciază că se impune intervenția instanței de judecată, pentru restabilirii echilibrului contractual, în sensul obligării pârâtei la stabilirea dobânzii conform clauzelor contractuale, așa cum au fost acestea stabilite la momentul semnării contractului, valoarea dobânzii și posibilitatea modificării acesteia să nu fie lăsată la aprecierea exclusivă a băncii.

În privința capetelor de cerere, 4 și 5, și odată cu constatarea caracterului abuziv al clauzelor în discuție, reclamanții au arătat că sancțiunea care intervine este anularea acestora, și eliminarea din contract, iar ca efect al nulității urmează pe cale de consecință repunerea părților în situația anterioară.

În drept, reclamanții au invocat disp. art.194 Cod procedură civilă, Legea nr.193/2000, disp. OUG nr.80/2013, Directiva nr.93/13/CEE a Consiliului UE din 5 aprilie 1993.

În dovedire, au depus la dosar înscrisuri (f.11-19 dosar).

Prin precizările formulate la data de 16 martie 2015 ( f.25 dosar), reclamanții au arătat, referitor la valoarea capătului 4 al cererii de chemare în judecată, că diferența dintre rata inițial stabilită potrivit graficului anexat acțiunii și rata practicată de pârâte urmare a majorării dobânzii în mod abuziv, se ridică la suma de 1.766,31 Euro.

De asemenea, au arătat că rata s-a majorat cu suma de 19,41 euro începând cu luna septembrie 2007, aspect ce reiese din chitanțele ce atestă plata ratelor lunare comparativ cu cuantumul acestor rate menționat în graficul inițial acordat, astfel încât au procedat la înmulțirea diferenței de 19,41 euro cu numărul ratelor achitate, începând cu 11.09.2007 și până la data de 11.03.2015, suma rezultată fiind de 1.766,31 euro. Au mai arătat că nu dețin toate chitanțele ce atestă plățile realizate, însă pârâtele urmează să depună la dosarul cauzei întregul dosar de creditare.

Prin întâmpinarea formulată (f.44 dosar), pârâta R_________ B___ SA București a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Sucursalei Suceava a R_________ B___ SA, întrucât această sucursală a fost radiată de la Registrul Comerțului conform certificatului de radiere eliberat la data de 14.12.2007 de ORC de pe lângă Tribunalul Suceava.

Totodată a invocat excepția inadmisibilității capetelor de cerere prin care s-a solicitat obligarea sa la continuarea contractului fără o remunerație în contextul solicitării de anulare a tuturor clauzelor relative la prețul contractului în lipsa consimțământului expres al cocontractantului.

În motivare a arătat că acțiunea reclamanților este neîntemeiată și inadmisibilă în ceea ce privește constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale prin raportare la prevederile Legii nr.193/2000, neexistând acordul pârâtei în sensul de a continua contractul de credit fără preț.

A mai arătat că există consimțământul părților în sensul aplicării unei dobânzi variabile, dobânda calculându-se prin formula menționată în Condiții Generale de Derulare a Afacerilor.

Pe fond, pârâta a arătat că, pentru ca o clauză să poată fi considerată abuzivă trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: clauza nu a fost negociată de comerciant cu consumatorul; clauză creează în detrimentul consumatorului și contrar bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

În ceea ce privește negocierea clauzelor contractuale a precizat că, contractele de credit au fost asimilate în mod eronat în literatura noțiunii de „contract de adeziune" sau „contract standard preformulat", astfel cum a fost preluată expresia și în art.4 din Legea 193/2000.

Chiar dacă contractul de credit este unul preformulat (nici nu ar fi posibil altfel), aceasta nu înseamnă că el nu poate fi negociat, iar prin actele atașate la dosar face dovada faptului că, clauzele contractului de credit puteau fi negociate dacă reclamanta D______ A_____- V______ nu era acord cu anumite aspecte și solicita o anumită negociere.

Din comportamentul reclamanților ulterior încheierii contractului de credit, respectiv din faptul că nu au contestat clauzele acestuia imediat după ce au încheiat convenția și au achitat ratele prin aplicarea și executarea în concret a convenției, înțelegând să introducă prezenta acțiune dup 9 ani de la încheierea contractului, reiese dezinteresul reclamanților pentru clauzele contractuale și lipsa unei vătămări în acest sens.

Banca nu refuza negocierea, însă trebuia să existe o anumită solicitare de negociere din partea clientului.

În speța de față, reclamanții au optat să contracteze un credit și au ales unul din produsele oferite de bancă pe care l-au considerat corespunzător cu nevoile și cerințele lor.

Contractul a fost însușit de reclamanți prin semnătură, banca nu i-a obligat pe aceștia să îl semneze, reclamanții putând refuza semnarea acestuia sau îl puteau semna cu obiecțiuni dacă ar fi calificat oferta băncii ca fiind abuzivă, ceea ce nu s-a întâmplat la momentul semnării contractului.

Apreciază pârâta că nu putem vorbi de un dezechilibru contractual în defavoarea reclamanților, având în vedere faptul că dimpotrivă, banca a preluat creșterea costului de finanțare pentru credit. În luna iunie 2011 Banca a absorbit creșterea indicelui Euribor 6 luni păstrând dobânda prin reducerea marjei băncii de la 7,5% la 6,5%. Aceasta preluare diminuează profitul scontat de bancă la încheierea contractelor de credit, în condițiile în care în mod firesc toate cheltuielile suplimentare privind contractul de împrumut trebuiau să fie suportate de către împrumutat.

Cu privire la înlăturarea clauzelor abuzive menționate la art.4.1 și 4.2. referitoare la dobândă, pârâta a solicitat respingerea acestei solicitări, ca nefondată.

A arătat că, în conformitate cu dispozițiile pct.l, alin.1 lit.a din Anexa la Legea nr.193/2000, ,,Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care : a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract".

Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să o informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.

În ceea ce privește invocarea caracterului abuziv al clauzei referitoare la

încasarea comisionului de administrare a precizat că, clauza referitoare la comisionul de administrare a creditului stabilește un drept contractual al băncii de a percepe comisionul de administrare a creditului pe toată perioada contractuală. Clauza este expresă, fără echivoc și angajează răspunderea contractuala a împrumutatului de a plăti în fiecare an comisionul de administrare pe toată perioada de derulare a contractului. Comisionul de administrare credit a fost perceput în mod legal de R_________ B___, clauza de la art.6.1. din contractul de credit neavând caracterul abuziv pretins de reclamanți.

În ceea ce privește solicitarea de înlocuire a Ratei revizuibile a dobânzii

și continuarea derulării contractului de credit la dobânda fixa inițial prevăzută, respectiv de 6,9% pe an, a arătat că aceasta nu poate fi primită.

Chiar și în situația în care s-ar admite cererea de constatare a caracterului abuziv al art.4.3. teza a I__, acest fapt nu dă dreptul reclamanților să solicite plafonarea dobânzii stabilită prin convenție de 6,9% întrucât ar însemna transformarea creditului cu dobânda variabilă în dobânda fixă.

Acest lucru nu poate fi admis întrucât contravine înțelegerii pârtilor (și voinței Băncii) și implicit prevederilor art.969 Cod civil 1864. Atâta vreme cât reclamanții au acceptat și și-au asumat obligația restituirii unui credit în valută cu dobânda variabilă, instanța nu poate intervine în contract pentru a modifica unul din elementele esențiale ale acestuia (dobânda fiind în sens larg parte a prețului), în sensul dorit de către reclamanți, după 9 ani de la semnarea convenției de credit.

În drept, a invocat disp. art.205 Cod procedură civilă și dispozițiile legale la care a făcut referire în prezenta acțiune.

În dovedire, a depus la dosar înscrisuri și a solicitat interogatoriul civil al reclamanților.

Prin încheierea de ședință din data de 23 iunie 2015 instanța a calificat excepția inadmisibilității ca fiind o apărare de fond. În ceea ce privește excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Sucursalei Suceava, a constatat că a fost depus la dosarul cauzei un certificat din care rezultă că Sucursala Suceava a fost radiată din Registrul Comerțului, motiv pentru care a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei R_________ B___ – Sucursala Suceava, urmând ca efectul admiterii excepției să fie dat prin hotărârea finală.

În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul reclamanților D______ A_____-V______ și D______ D____ (f.234-239).

Examinând conform art.248 Cod procedură civilă, cu prioritate excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Sucursalei Suceava a Băncii, invocată de aceasta prin întâmpinare, instanța urmează să dea efect excepției admise la termenul de judecată din data de 23 iunie 2015, sens în care va respinge acțiunea formulată de reclamanții D______ A_____-V______ și D______ D____ în contradictoriu cu pârâta cu pârâta _____________________- Sucursala Suceava, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.

Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :

Prin convenția de credit nr.RMxxxxxxxxxxx din 11.07.2006 încheiat între pârâta _____________________ București și reclamanții D______ A_____-V______ și D______ D____, acestora din urmă li s-a acordat un credit de 21.500 Euro pentru o perioadă de 300 luni.

Reclamanții D______ A_____-V______ și D______ D____, au sesizat instanța de judecată cu privire la clauzele considerate abuzive, respectiv cele cuprinse la art.4.1 și art.4.3 teza a II a, clauze ce vizează dobânda revizuibilă și la art.6.1 clauză ce vizează comisionul de administrare în procent de 0,9 % calculat anual prin aplicarea procentului la soldul creditului.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 193/2000, orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate; în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului; se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Art. 4 din Legea nr. 193/2000 stipulează că o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților; o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.

De asemenea, potrivit dispozițiilor aceluiași articol mai sus menționat, faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant; dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens. Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.

Actul normativ amintit a transpus dispozițiile Directivei nr. 93/13/CEE din 5 aprilie 1993. Potrivit reglementării comunitare, pentru a putea fi calificată drept abuzivă o clauză trebuie să îndeplinească trei condiții (două negative și una pozitivă), respectiv să nu fi fost negociată, să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților și să nu se refere la obiectul principal al contractului.

În cauza de față, convenția de credit nr.RMxxxxxxxxxxx din 11.07.2006 încheiată între pârâta _____________________ București și reclamanții D______ A_____-V______ și D______ D____, intră sub incidența Legii nr. 193/2000, întrucât împrumutatul are calitatea de consumator, iar banca pe cea de comerciant.

Potrivit art.4.1 din convenția de credit nr.RMxxxxxxxxxxx din 11.07.2006, pentru creditul acordat, împrumutatul datorează băncii o dobândă curentă revizuibilă, ce se acumulează zilnic începând cu data acordării creditului până la data rambursării integrale a sumelor datorate în baza prezentului contract de credit și se calculează prin aplicarea ratei anuale a dobânzii curente la soldul creditului. În scopul calculării dobânzii se consideră anul de 360 de zile și luna de 30 de zile. Dobânda se calculează aplicând formula menționată în Condițiile Generale de Derulare a Afacerilor.

Potrivit art. 4.3 din convenția de credit nr.RMxxxxxxxxxxx din 11.07.2006, Banca poate modifica rata dobânzii curente în funcție de evoluția pieței financiare, aducând la cunoștința împrumutatului noua valoare a acesteia prin afișare la sediile băncii.

Instanța amintește că nici legea internă și nici Directiva nr. 93/1/CE a CCE nu exclud din start, de la controlul caracterului abuziv, clauzele referitoare la obiectul contractului, fiind reglementată - cu titlu de excepție - posibilitatea analizării acestora, numai în situația în care acestea nu sunt exprimate în mod clar și inteligibil.

Raportat la clauzele privind dobânda pe care reclamantul le-a indicat ca fiind abuzive, instanța reține că, în anexa Legii nr. 193/2000 la art. 1 lit. a), se stabilește că sunt abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator sau valoarea altor taxe pentru serviciile financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.

Potrivit dispozițiilor art. art. 9³ lit. g din O.G. nr. 21/1992, în contractele de credit cu dobândă variabilă se vor aplica următoarele reguli: variația ratei dobânzii trebuie să fie independentă de voința furnizorului de servicii financiare, raportată la fluctuațiile unor indici de referință verificabili, menționați în contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru; dobânda poate varia în funcție de dobânda de referință a furnizorului de servicii financiare, cu condiția ca aceasta să fie unică pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv și să nu fie majorată peste un anumit nivel, stabilit prin contract; formula după care se calculează variația dobânzii trebuie indicată în mod expres în contract, cu precizarea periodicității și/sau a condițiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorării, cât și în cel al reducerii acesteia.

Clauza care permite Băncii modificarea, în mod unilateral, a cuantumului dobânzii stabilește însă un drept discreționar acesteia de a modifica acordul de voință format la momentul semnării contractului de credit.

Clauzele prevăzute de art.4.1 și art.4.3. teza a II-a cu privire la caracterul „revizuibil” al ratei dobânzii curente sunt abuzive și pun probleme sub aspectul echilibrului contractual, în sensul că oferă Băncii dreptul de a revizui rata dobânzii curente, fără ca noua rată să fie negociată cu clienții-reclamanți.

În prezenta cauză, instanța constată că în contractul analizat, dobânda nu este prezentată ca o dobânda ce poate fi calculată în funcție de o formulă de către reclamanți, care să conțină indici de referință clar precizați (ROBOR, EURIBOR), art.4.1 din convenția de credit nr.RMxxxxxxxxxxx din 11.07.2006 permițând băncii calculul dobânzii curente ce se acumulează zilnic începând cu data acordării creditului până la data rambursării integrale a sumelor datorate în baza prezentului contract de credit și se calculează prin aplicarea Ratei anuale a dobânzii curente la soldul creditului.

Prin necircumstanțierea în niciun mod a elementelor ce-i permit băncii modificarea dobânzii curente contractuale, prin neindicarea niciunui criteriu care să-i dea băncii acest drept, lăsând la libera sa apreciere majorarea dobânzii, se încalcă prevederile legale incidente în materie. În ceea ce privește această clauză care dă dreptul împrumutătorului de a modifica rata dobânzii curente, calculul acesteia nefiind raportat la un indicator precis, individualizat, fiind menționat doar că Banca poate modifica rata dobânzii curente în funcție de evoluția pieței financiare, aducând la cunoștința împrumutatului noua valoare a acesteia prin afișare la sediile Băncii. Rata dobânzii astfel modificată intră în vigoare de la data afișării, fără a se preciza cu exactitate în funcție de ce indicatori se va modifica, instanța apreciază că aceasta modalitate de exprimare face ca respectiva clauză să fie interpretată doar în favoarea împrumutătorului, servind doar intereselor acestuia, fără a da posibilitatea consumatorului de a verifica dacă majorarea este judicios dispusă și dacă este necesară și proporțională scopului urmărit.

Mai mult, această modalitate a băncii de a ajusta rata dobânzii transformă contractul de credit într-unul aleatoriu, diferența dintre aceste două tipuri de contracte fiind tocmai cunoașterea întinderii prestațiilor părților la momentul încheierii contractului sau posibilitatea determinării acestora ulterior, prin cunoașterea factorului care determină modificarea.

De altfel, motivul conținut de art.4.3 teza a II-a reprezentat de „evoluția pieței financiare”, nu îndeplinește condiția impusă de art.1 alin.1 lit. „a” din Anexa Legii nr.193/2000, astfel că, în eventualitatea unui litigiu, nu numai că nu se poate aprecia dacă este întemeiat sau nu, dar nici măcar nu se poate stabili, conform unor criterii obiective, dacă s-a produs. Este clar că un motiv întemeiat ar putea fi considerat doar unul care să poată fi apreciat la fel, în mod obiectiv, de orice persoană, inclusiv de instanța învestită cu verificarea legalității acestei clauze și a aplicării ei.

Totodată, corelând dispozițiile contractuale, rezultă că Banca doar comunică decizia sa unilaterală de majorare a dobânzii împrumutaților, stabilind, pur și simplu, noua rată a dobânzii astfel că, înscrierea unilaterală a dreptului de a ajusta dobânda, fără ca aspectul să fie negociat de părțile contractante, face ca art.4.3 teza a II-a cu privire la revizuirea dobânzii să fie clauză abuzivă, care aduce atingere echilibrului contractului și egalității părților.

Deși legea nu interzice încheierea de contracte preformulate, instanța reține că, pentru a nu fi abuzive, clauzele nenegociate trebuie să nu creeze în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

În ceea ce privește dezechilibrul semnificativ între drepturile și obligațiile părților pe care clauza nenegociată trebuie să-l creeze pentru a fi considerată abuzivă, instanța reține că lăsarea la îndemâna băncii a posibilității de majorare a dobânzii, fără nici o posibilitate efectivă de verificare a necesității și modalității de stabilire a majorării, este de natură a crea un dezechilibru major între părți.

Omisiunea băncii de a preciza în contractul încheiat, în mod clar, complet și precis dobânda, cât și formularea echivocă, în defavoarea consumatorului, a clauzelor referitoare la modul în care banca poate modifica procentul de dobândă stabilit în contract, a prevederilor aplicabile contractului în cauză precum și a altor elemente esențiale ale contractului de credit, dovedește comportamentul incorect al băncii care la momentul acordării creditului nu a avut în vedere niciun criteriu de referință la care să fie raportată dobânda.

Pe de altă parte, instanța amintește că echilibrul contractual presupune ca drepturile fiecăreia dintre părți să aibă corespondent într-o contraprestație a celeilalte părți, or un asemenea echilibru nu există în măsură în care clauzele contractuale dau dreptul unei părți să beneficieze de avantaje care nu au corespondent într-o contraprestație din partea sa. Rezultă așadar, că se creează un dezechilibru în condițiile în care pârâta are dreptul de a stabili rata dobânzii curente prin raportare la un element imprevizibil, respectiv în funcție de evoluția pieței financiare, reclamanții neputând decât să primească informații despre modificarea cuantumului dobânzii, iar în cazul în care nu sunt de acord cu el, neavând posibilitatea de a rezilia contractul în caz de neacceptare a dobânzii modificate.

Cât privește excepția inadmisibilității cererilor reclamanților vizând obligarea băncii la continuarea contractului „fără remunerație”, invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța consideră că această excepție de fond nu este întemeiată atâta timp cât prin păstrarea dobânzii de 6,9% pe an (dobândă ce a fost menținută și de pârâtă în primele 10 luni potrivit graficului de la fila 97 dosar până în luna mai 2007) nu înseamnă că nu ar exista un preț al contractului.

În concluzie, față de considerentele expuse, instanța consideră că într-adevăr clauzele cuprinse la art. art.4.1. și 4.3. teza a II-a din Contractul de credit nr.RMxxxxxxxxxxx/11.07.2006 încheiat între părți, referitoare la caracterul „revizuibil” al ratei dobânzii curente, sunt abuzive, motiv pentru care în temeiul art.13 din Legea nr.193/2000 va obliga pe pârâtă să modifice convenția de credit în sensul eliminării acestora.

În ceea ce privește capătul de cerere al reclamanților privind restituirea sumelor încasate abuziv de pârâtă cu titlu de diferență de dobândă, instanța reține că acesta este întemeiat și văzând dispozițiile art.14 din Legea nr.193/2000 raportat la art.998 Cod civil de la 1864 va obliga pe pârâtă să restituire reclamanților echivalentul în lei la data plății a sumelor reprezentând diferența de dobândă încasată în mod abuziv peste nivelul dobânzii curente de 6,9 % pe an stabilită la momentul încheierii convenției, sume care vor fi actualizate cu dobânda legală calculată de la data încasării și până la restituirea integrală a debitului.

Referitor la cererile reclamanților privind constatarea caracterului abuziv al clauzei cuprinse la art.6.1. din convenția de credit vizând comisionul de administrare a creditului de 0,9% și restituirea sumelor încasate de Bancă cu acest titlu, instanța constată că acestea nu sunt întemeiate din următoarele motive:

Astfel, în convenția de credit în discuție la art.6.1. (comisioane) se stipulează că „pentru monitorizarea de către Bancă a utilizării/rambursării creditului, precum și a îndeplinirii oricăror alte obligații asumate de acesta în baza contractului de credit, împrumutatul datorează Băncii un comision de administrare de 0,9%, ce va fi calculat anual prin aplicația procentului la soldul creditului și se va plăti astfel: pentru primul an de creditare, comisionul de plătește la data scadenței primei rate; pentru următorii ani de creditare, comisionul de plătește la data scadenței primei rate aferente anului respectiv de creditare.”

Prin raportare la dispozițiile legale expuse mai sus, comisionul de administrare de 0,9% perceput de Bancă ca element al prețului a fost stipulat în contract în termeni clari, redactarea sa făcându-se fără echivoc și pe înțelesul reclamanților, fiind evident că această clauză a fost înțeleasă și însușită de consumatori prin semnarea contractului de credit.

Se mai reține că acest comision de administrare a fost calculat procentual la valoarea soldului creditului, iar acest fapt a fost cunoscut de reclamanți la data încheierii convenției de credit, astfel încât nu se poate susține că cei doi consumatori au fost împiedicați să aprecieze costurile creditului.

Astfel, deși prevederile contractuale nu au fost negociate direct cu consumatorii, în sensul dispozițiilor Legii nr. 193/2000, având în vedere că, deși aceste contracte sunt preformulate, standard, instanța constată că nu sunt incidente în cauză prevederile art.1 alin.3, art.4 alin.1 și 2 și art.1 lit. „a” din Anexa la lege, câtă vreme, pentru a nu fi abuzive, clauzele nenegociate trebuie să nu creeze, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei- credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

Or, dispoziția amintită nu pune probleme sub aspectul echilibrului contractual, comisionul de administrare fiind perceput pentru monitorizarea de către Bancă a utilizării și rambursării creditului, precum și a îndeplinirii oricăror alte obligații asumate de reclamanți în baza contractului de credit, iar faptul că nu este indicată în mod expres în contract contraprestația băncii pentru perceperea unui astfel de comision de administrare nu este de natură să imprime acestuia caracter abuziv.

Mai mult decât atât, un asemenea comision de administrare este permis în mod expres la art.36 alin.3 din OUG nr.50/2010 în sensul că acesta „se percepe pentru monitorizarea/înregistrarea/ efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului. În cazul în care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului”.

Or, în speță, comisionul de administrare de 0,9% a fost calculat anual prin aplicarea procentului la soldul creditului exact în concordanță cu dispozițiile legale sus-menționate ceea ce conduce la concluzia că acest comision este unul legal perceput, făcând parte din comisioanele limitativ enumerate la art.36 din OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.

D__ fiind că acțiunea reclamanților a fost doar în parte admisă instanța, în raport de dispozițiile art.453 alin.2 Cod procedură civilă, va admite, în parte, cererea acestora de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, sens în care, va obliga pârâta la plata către reclamanți a sumei de 700 lei reprezentând onorariu avocat (acordat parțial).

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

H O T Ă R Ă Ș T E:

Admite, în parte, acțiunea formulată de reclamanții D______ A_____-V______ CNP-xxxxxxxxxxxxx și D______ D____, CNP-xxxxxxxxxxxxx cu domiciliul ales la Cabinet de avocat A______ O_____ M____ din Suceava, _____________________.5, __________,__________________, în contradictoriu cu pârâta _____________________ București cu sediul în București, sector 1, Piața Charles de Gaulle nr.5.

Respinge acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta _____________________- Sucursala Suceava, cu sediul în Suceava, _____________________.16, jud.Suceava, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.

Constată caracterul abuziv al clauzelor stipulate la art.4.1. și 4.3. teza a II-a din Contractul de credit nr.RMxxxxxxxxxxx/11.07.2006 încheiat între părți, referitoare la caracterul „revizuibil” al ratei dobânzii curente.

Obligă pârâta să modifice convenția de credit în sensul eliminării clauzelor constatate ca fiind abuzive.

Respinge cererea de constatare a caracterului abuziv al clauzei cuprinse la art.6.1. din convenția de credit referitoare la comisionul de administrare a creditului de 0,9%.

Obligă pe pârâtă să restituie reclamanților echivalentul în lei la data plății a sumelor reprezentând diferența de dobândă încasată în mod abuziv peste nivelul dobânzii curente de 6,9 % pe an stabilită la momentul încheierii convenției, sume care vor fi actualizate cu dobânda legală calculată de la data încasării și până la restituirea integrală a debitului.

Obligă pe pârâtă să plătească reclamanților suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat acordat parțial.

Cu drept de apel, care se depune la Judecătoria Suceava, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, azi, 02 decembrie 2015.

Președinte, Grefier,

F___ M_____ L_____ C_______

Red.FM

Tehnored.LC

6 ex.