Dosar nr. XXXXXXXXXXXX - restabilire echilibru contractual –

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SUCEAVA

SENTINȚA CIVILĂ NR. 5710

Ședința publică din 03.12.2015

Instanța constituită din :

Președinte : L______ C______ Ș_____

Grefier: B_________ C_______

La ordine, judecarea acțiunii civile având ca obiect „ restabilire echilibru contractual” formulată de reclamantul M______ M____ A_____ în contradictoriu cu pârâta B____ C_________ Română S.A. București.

Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din data de 12.11.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea la data de 26.11.2015 și apoi din lipsă de timp pentru deliberare, pentru data de astăzi.

După deliberare,

J U D E C Ă T O R I A

Asupra cauzei civile de față, constată:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr. XXXXXXXXXXXX din data de 06.02.2015, reclamantul M______ M____ A_____ a solicitat în contradictoriu cu pârâtele B____ C_________ Română S.A. București și B____ C_________ Română S.A.- Sucursala Suceava, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că art. 5 teza finală din contractul de credit nr. 3105/07.08.2007, conține clauze abuzive, să se constate că art. 8 lit. a și b din contractul de credit nr. 3105/07.08.2007 conține clauze abuzive, să se constate nulitatea absolută a acestor clauze și obligarea pârâtelor la înlăturarea lor din contract, obligarea pârâtelor să restabilească rata dobânzii variabile după formula Euribor +1,20 p.p., obligarea pârâtelor la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de administrare, de acordare și dobânda abuzivă, obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente acestor sume de la data plății și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că între părți a intervenit convenția de credit nr. 3105/07.08.2007 pentru suma de 30.000 euro, cu restituire în termen de 360 de luni, convenție care însă cuprinde clauze abuzive, respectiv cele referitoare la DRV dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile BCR, așa cum apare în contract la art. 5 teza finală din condițiile speciale, precum și cele referitoare la perceperea unui comision de acordare și de administrare.

A mai arătat reclamantul că deși în contract se stipulează în mod clar la art. 2.10.b din condițiile generale că nivelul dobânzii curente variabile se modifică în funcție de evoluția indicelui de referință Euribor, B____ a stabilit și a încasat dobânda calculată după bunul plac.

A susținut reclamantul că și clauzele referitoare la perceperea unui comision de administrare în sumă fixă de 15,00 euro lunar, stabilit ca procent din valoarea creditului de 0,05 % sunt abuzive în condițiile în care în contract nu se prevede pentru ce se percepe acest comision, în ce condiții și nu se arată în concret care sunt aceste operațiuni de administrare care să justifice plata lunară a unor sume atât de mari, în condițiile în care se percepe și un comision de administrare cont.

Reclamantul a menționat de asemenea, că și în privința comisionului de acordare credit, clauzele care prevăd perceperea acestuia sunt abuzive, neexistând o definiție a acestui comision care să permită consumatorului să cunoască în mod real condițiile în care se percepe acesta.

A apreciat reclamantul că, clauzele sunt abuzive pe de o parte pentru că nu au fost negociate, nu au fost explicitate sub aspectul motivelor pentru care au fost instituite comisioanele, al condițiilor în care sunt percepute și pe de altă parte creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, pârâta având posibilitatea de a le interpreta în mod unilateral.

Referitor la clauza stipulată la art. 5 teza finală, reclamantul a arătat că aceasta nu a fost negociată, ci a fost impusă de către pârâtă, contractul de credit fiind unul de adeziune, cu clauze prestabilite de împrumutător fără a se acorda împrumutatului posibilitatea de a modifica sau înlătura clauza sus menționată.

Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, a arătat că în cuprinsul contractului nu se face nicio referire concretă la cheltuielile pe care le-ar putea suporta pârâta cu privire la acordarea creditului, ce urmau a fi acoperite de plata comisionului de acordare și nici nu se indică modul în care au fost cuantificate acestea în privința creditului acordat.

Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, reclamantul a înțeles să invoce dispozițiile art. 13 din Legea nr. 193/2000, care prevede la alineatul 1 că „ Instanța, în cazul în care constată existența clauzelor abuzive în contract, obligă profesionistul să modifice toate contractele de adeziune în curs de executare, precum și să elimine clauzele abuzive din contractele preformulate, destinate a fi utilizate în cadrul activității profesionale”.

Referitor la cel de-al patrulea capăt de cerere, reclamantul a apreciat că se impune intervenția instanței în sensul restabilirii echilibrului contractual, cu obligarea pârâtei la restabilirea dobânzii, după formula Euribor +1,2 p.p., DRV urmând a fi asimilată Euribor pentru a nu lăsa la aprecierea băncii modificarea dobânzii.

În privința capătului cinci de cerere, a arătat că odată cu constatarea caracterului abuziv al acestor clauze, sancțiunea care intervine este ineficacitatea acestora și eliminarea din contract.

În ceea ce privește dobânda legală, a solicitat să se constate că a solicitat echivalentul bănesc al îmbogățirii fără justă cauză a pârâtei, reprezentat de dobânda legală, acesta fiind temeiul în baza căruia este îndreptățit la dobânda legală.

În concluzie, reclamantul a solicitat să se constate că, contractul de credit a fost încheiat cu nesocotirea prevederilor legale în materia protecției consumatorului, în speță Legea nr. 193/2000, norme ce protejează ordinea publică și pe cale de consecință, se impune admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 1-7, 13 din legea nr. 193/2000, dispozițiile Codului civil, practica CJUE, art. 14 și art. 1349 Cod civil.

În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri (f.7-21).

Pârâta banca C_________ Română S.A. a depus la dosar întâmpinare (f.29), prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei banca C_________ Română S.A.- Sucursala Suceava, față de toate capetele de cerere formulate prin cererea de chemare în judecată, având în vedere că doar societatea mamă este titulara drepturilor și obligațiilor născute din contractul de credit încheiat cu reclamantul, excepția inadmisibilității capătului de cerere vizând restituirea sumelor încasate în temeiul clauzelor pretins abuzive, din moment ce sancțiunea juridică ce poate opera în cazul constatării caracterului abuziv al unor clauze contractuale este una sui generis, respectiv încetarea producerii efectelor acelor clauze pentru viitor, fără a se repune în discuție prestațiile deja executate, cum se întâmplă în cazul sancțiunii nulității. De asemenea, a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune în restituirea sumelor de bani încasate cu titlu de dobândă și comisioane. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Odată cu întâmpinarea, pârâta a formulat și cerere reconvențională prin care a solicitat ca instanța de judecată să adapteze contractul în sensul stabilirii dobânzii în funcție de Euribor la 6 luni plus 5,5 puncte procentuale și reducerea comisionului de administrare la 7,5 Euro pe lună. De asemenea, a solicitat obligarea reclamantului, în temeiul art. 451 și art. 453 Cod procedură civilă la suportarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că, clauzele contestate au fost negociate sau ar fi putut fi negociate de către un consumator diligent.

În acest sens, a arătat că cererea de acordare credit a fost semnată pe data de 26.07.2007, iar contractul a fost semnat pe data de 07.08.2007, prin urmare reclamantul a avut timp la dispoziție pentru a studia proiectul de contract de credit și pentru a propune o contraofertă.

A susținut pârâta că reclamantul nu și-a exprimat voința de a negocia, astfel încât negocierea nu a fost posibilă din culpa reclamantului, iar contractul de credit dedus judecății nu a fost impus.

Pârâta a susținut că, clauzele referitoare la dobândă nu sunt abuzive întrucât au fost negociate, au fost introduse în contract cu bună credință și nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților din contract.

În dovedirea susținerilor din întâmpinare, pârâta a depus la dosar înscrisuri (f.49-254).

Prin întâmpinarea la cererea reconvențională, reclamantul a solicitat respingerea cererii reconvenționale (f.260 dosar).

În motivarea întâmpinării la cererea reconvențională, reclamantul a arătat că pârâta prin cererea reconvențională formulată încearcă o intrare în legalitate cu privire la formula de calcul a dobânzii variabile, fără însă a justifica în vreun fel modalitatea în care a ajuns la această formulă de calcul.

Prin răspunsul la întâmpinarea formulată de reclamant cu privire la cererea reconvențională, pârâta a solicitat, în măsura în care instanța va aprecia ca fiind abuzive clauzele contractuale criticate de reclamant, având în vedere caracterul acestora de clauze esențiale în derularea raportului juridic și pentru garantarea desfășurării în continuare a acestuia în temeiul art. 209 Cod procedură civilă, admiterea cererii reconvenționale cu consecința adaptării contractului în sensul stabilirii dobânzii în funcție de Euribor la 6 luni plus 5,5 puncte procentuale și reducerea comisionului de administrare la 7,5 Euro pe lună.

Prin încheierea de ședință din data de 02.07.2015, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B____ C_________ Română S.A.- Sucursala Suceava, invocată de pârâta B____ C_________ Română S.A. prin întâmpinare, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta B____ C_________ Română S.A. prin întâmpinare și a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect restituirea sumelor încasate în temeiul clauzelor pretins abuzive, invocată de pârâta B____ C_________ Română S.A. prin întâmpinare (f.296).

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând actele dosarului instanța reține următoarele:

Prin Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 3105/07.08.2007 pârâta B____ C_________ Română SA a acordat reclamantului un credit imobiliar în sumă de 30.000 euro, pe o perioadă de 360 luni.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 193/2000, orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate; în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului; se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Art. 4 din Legea nr. 193/2000 stipulează că o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților; o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.

De asemenea, potrivit dispozițiilor aceluiași articol mai sus menționat, faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant; dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens. Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.

A. 1. In ceea ce privește cererea principală, întrucât prin încheierea din 02.07.2015 s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B____ C_________ Română SA – Sucursala Suceava, cererea principală formulată în contradictoriu cu aceasta va fi respinsă ca formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

2. În ceea ce privește caracterul abuziv clauzei cuprinse în art. 5 al. 2 teza a II-a din Contractul de credit, acesta are următorul conținut:

„ La data încheierii prezentului CONTRACT dobânda curentă este de 5,8 % pe an și este fixă în primii 1 ani și variabilă ulterior.

Dobanda fixa, se menține constantă pe o perioadă de1 ani, începând cu data primei trageri, cu excepțiile prevăzute la pct. 6 și 7. După această dată, dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile BCR, la care se adaugă 1,20 p.p.”

Potrivit condițiilor generale de creditare, cu referire la dobânda datorată băncii, art. 2.10 lit. a) prevede că pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica dobânda, fără consimțământul împrumutatului, în funcție de costul resurselor de creditare, noul procent de dobândă aplicându-se de la data modificării acestuia, la soldul creditului existent; modificarea dobânzii curente conduce la recalcularea dobânzii datorate.

Art. 6 alin. 4 din Legea nr. 193/2000 transpune art. 4 alin. 2 din Directiva nr. 93/13, având următorul conținut:"evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.”

Astfel, instanța constată că în contractul analizat, dobânda ce urma să fie percepută după primul an de contract, respectiv de la data de 08.08.2008 nu este prezentată ca o dobânda ce poate fi calculată în funcție de o formulă de către reclamanții-pârâți, care să conțină indici de referință clar precizați (ex. EURIBOR), valoarea acestei dobânzi putând fi modificată în orice condiții, conform voinței băncii, consumatorul neputând să se protejeze împotriva unor majorări nejustificate ale dobânzii.

Prin necircumstanțierea în niciun mod a elementelor ce-i permit băncii modificarea unilaterală a dobânzii curente contractuale, prin neindicarea niciunui criteriu care să-i dea băncii acest drept, lăsând la libera sa apreciere majorarea dobânzii, se încalcă prevederile legale incidente în materie.

În ceea ce privește această clauză care dă dreptul împrumutătorului de a modifica unilateral dobânda, calculul acesteia nefiind raportat la un indicator precis, individualizat, fiind menționat doar ca aceasta este revizuibilă în raport de ”costul resurselor de creditare”, fără a se preciza cu exactitate în funcție de ce indicatori se va modifica, instanța apreciază că aceasta modalitate de exprimare face ca respectiva clauză să fie interpretată doar în favoarea împrumutătorului, servind doar intereselor acestuia, fără a da posibilitatea consumatorului de a verifica dacă majorarea este judicios dispusă și dacă este necesară și proporțională scopului urmărit.

Instanța reține că lăsarea la îndemâna băncii a posibilității de majorare a dobânzii, fără nici o posibilitate efectivă de verificare a necesității și modalității de stabilire a majorării, este de natură a crea un dezechilibru major între părți.

Omisiunea băncii de a preciza în contractul încheiat, în mod clar, complet și precis dobânda de referință, cât și formularea echivocă, în defavoarea consumatorului și în termeni de specialitate, a clauzelor referitoare la modul în care banca poate modifica procentul de dobândă stabilit în contract, a prevederilor aplicabile contractului în cauză precum și a altor elemente esențiale ale contractului de credit, dovedește comportamentul incorect al băncii care la momentul acordării creditului nu a avut în vedere niciun criteriu de referință la care să fie raportată dobânda legală.

În consecință instanța va constata caracterul abuziv clauzei cuprinse în art. 5 al. 2 teza a II-a din Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 3105/07.08.2007: „După această dată dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile BCR, la care se adaugă 1,20 p.p.” în ceea ce privește noțiunea de „dobânda de referință variabilă”.

3. În ceea ce privește comisionul de acordare credit, în cuantum de 2,50% flat, prevăzut de art. 8 lit. a din Condițiile speciale ale convenției:

Acest comision, potrivit art. 3.1 din condițiile generale ale contractului de creditare se plătește la prima tragere a creditului și se calculează la valoarea creditului prevăzută în contract.

Referitor la noțiunea de „comision de acordare” prevăzut în convenția de credit, instanța apreciază că aceasta nu a fost explicată în mod clar și neechivoc sub aspectul motivelor și al condițiilor în care este perceput. Fără o detaliere explicită și o justificare obiectivă a perceperii acestui comision, care să fie evidențiate în chiar convenția de credit (fie în cadrul condițiilor generale, fie în cadrul condițiilor speciale), instanța nu poate aprecia asupra legalității acestei sume, în aceeași situație fiind și reclamanții-pârâți, în calitate de împrumutați.

Pe de aptă parte, art. 8 din condițiile speciale prevede că banca va percepe comisioane „variabile în funcție de evoluția pieței financiar bancare.”

Mai mult, în art. 3.7 din Condițiile generale – Comisioane contractul prevede următoarele: „ Pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica nivelul comisioanelor în funcție de evoluția pieței financiar-bancare, mai puțin procentul comisionului de urmărire riscuri, a comisionului de administrare și a comisionului de rambursare anticipată, fără consimțământul împrumutatului. Nivelul comisioanelor se afișează la sediile băncii, cu excepția liniilor de credit, la care se comunică în scris prin scrisoare recomandată/extras de cont eliberat împrumutatului în mod gratuit, la ghișeele băncii.”

Chiar dacă acest comision, în cuantum de 750 euro a fost achitat la prima tragere a creditului, instanța reține faptul că reglementarea acestuia, așa cum a fost mai sus descrisă dă în continuare, pe tot parcursul contractului de credit dreptul împrumutătorului de a fi modificat unilateral, „în funcție de evoluția pieței financiar-bancare”, fără a se preciza cu exactitate în funcție de ce indicatori se va modifica.

Din nou, instanța apreciază că aceasta modalitate de exprimare face ca respectiva clauză să fie interpretată doar în favoarea împrumutătorului, servind doar intereselor acestuia, fără a da posibilitatea consumatorului de a verifica dacă majorarea este judicios dispusă și dacă este necesară și proporțională scopului urmărit.

În consecință instanța va constata caracterul abuziv clauzei cuprinse în art. 8 litera a din Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 3105/07.08.2007: „Pentru creditul pus la dispoziție banca percepe următoarele comisioane variabile în funcție de evoluția pieței financiar bancare: (…) a. comision de acordare credit de 2,50% flat;”

4. În ceea ce privește comisionul de administrare de 15,00 euro lunar, reprezentând un procent de 0,05 % din valoarea creditului contractat, prevăzut de art. 8 lit. b din Condițiile speciale ale convenției:

Instanța reține, așa cum mai sus s-a arătat atât necircumstanțierea acestuia cât și posibilitatea rezervată băncii de a-l modifica unilateral, „în funcție de evoluția pieței financiar-bancare”, conform art. 8 din condițiile speciale, deși există în art. 3.7 din condițiile generale o dispoziție contradictorie cu prevederile art. 8.

Astfel, referitor la noțiunea de „comision de administrare” prevăzut în convenția de credit, instanța apreciază că aceasta nu a fost explicată în mod clar și neechivoc sub aspectul motivelor și al condițiilor în care este perceput. Fără o detaliere explicită și o justificare obiectivă a perceperii acestui comision, care să fie evidențiate în chiar convenția de credit (fie în cadrul condițiilor generale, fie în cadrul condițiilor speciale), instanța nu poate aprecia asupra legalității acestei sume, în aceeași situație fiind și reclamanții-pârâți, în calitate de împrumutați.

Deși legea nu interzice încheierea de contracte preformulate, instanța reține că, pentru a nu fi abuzive, clauzele nenegociate trebuie să nu creeze în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

Echilibrul contractual presupune ca drepturile fiecăreia dintre părți să aibă corespondent într-o contraprestație a celeilalte părți ori un asemenea echilibru nu există în măsura în care clauzele contractuale dau dreptul unei părți să beneficieze de avantaje care nu au corespondent într-o contraprestație din partea sa.

Dezechilibrul contractual indus de aceste clauze și lipsa bunei-credințe a băncii, trebuie analizate în funcție de justețea acestui comision, față de costurile efective suportate de bancă, în legătură cu activitatea sa de acordare a creditului, de administrare efectivă. În speță, însă, o asemenea justificare nu există, acest comision, calculat și perceput lunar, disimulând, în realitate, un procent consistent de dobândă, mărind artificial costul efectiv al creditului și, în plus, creând băncii un avantaj concurențial, contrar uzanțelor bunei credințe față de celelalte bănci.

Totodată, în cuprinsul clauzelor contractuale nu se face nici o referire concretă la cheltuielile pe care le-ar suporta pârâta cu privire la administrarea creditului, ce urmau a fi acoperite de plata acestui comision și nici nu se indică modul în care au fost cuantificate acestea, în privința creditului acordat. Așadar, terminologia folosită nu este descrisă în cuprinsul condițiilor generale ale contractelor perfectate de pârâtă, pentru ca împrumutații să fie în deplină cunoștință de cauză cu privire la motivele pentru care sunt percepute de către bancă aceste sume de 15,00 euro lunar.

De asemenea, nici instanța nu poate aprecia cu privire la legalitatea acestor clauze din moment ce motivația încasării acestui comision nu este detaliată nici în cuprinsul condițiilor generale nici în cel al condițiilor speciale ale contractelor amintite.

Nu în ultimul rând, sub aspectul verificării existenței caracterului abuziv al clauzei cuprinse în art. 8 lit. b) din convențiile de credit, instanța reține că acest comisionul de administrare nu face parte nici din preț și nici din obiectul principal al contractului, pentru suma împrumutată clientul restituie împrumutul la care se adaugă prețul cerut de bancă, adică dobânda, și dobânda penalizatoare aferentă. Toate celelalte comisioane sau tarife stabilite în contract trebuie să aibă ca și corespondent prestarea unui serviciu, conform O.G. nr. 21/1992, ceea ce nu este cazul în prezentul dosar.

Față de acestea, instanța va constata caracterul abuziv al clauzei cuprinse în art. 8 litera b din Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 3105/07.08.2007: „Pentru creditul pus la dispoziție banca percepe următoarele comisioane variabile în funcție de evoluția pieței financiar bancare: (…) b. comision de administrare de 15,00 EUR lunar, reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat prevăzută la pct. 1;” acesta încălcând prevederile art. 1 și 4 din Legea nr. 193/2000.

5. În temeiul art. 13 din Legea nr. 193/2000, va obliga pârâta să modifice contractul sus menționat în sensul eliminării clauzelor constatate ca fiind abuzive.

6. În baza art. 14 din Legea nr. 193/2000 raportate la art. 998 din Codul civil, va obliga pârâta B____ C_________ Română SA la restituirea către reclamant:

- a sumei reprezentând diferența dintre dobânda încasată după primul an de contract în temeiul art. 5 al. 2 teza a II - a din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 3105/07.08.2007 și dobânda rezultată după înlăturarea noțiunii de „dobânda de referință variabilă” din art. 5 al. 2 teza a II-a din contract;

- a sumelor încasate cu titlu de comision de acordare credit în baza art. 8 litera a din Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 3105/07.08.2007;

- sumelor încasate cu titlu de comision de administrare credit în baza art. 8 litera b din Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 3105/07.08.2007.

7. Instanța reține că între reclamanții-pârâți, în calitate de împrumutați, și bancă există raporturi comerciale desfășurate între profesioniști, iar în conformitate cu O.G. nr. 13/2011, dobânda legală se stabilește, în această materie, la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României.

În consecință, pentru repararea în integralitate a prejudiciului produs reclamantului va obliga pârâta B____ C_________ Română SA la plata către reclamant a dobânzii legale aferentă sumelor mai sus menționate (constând în dobândă, comision de acordare credit și comision de administrare), calculată de la data plății sumelor de către reclamant și până la data achitării efective a debitului de către pârâtă.

9. În ceea ce privește cererea reclamantului având ca obiect restabilirea ratei dobânzii variabile după formula Euribor + 1,20 p.p. se reține că stabilirea modalității de calcul a dobânzii variabile curente prin raportare la indicele de inflație EURIBOR la care să se adauge marja de 1,20 existentă în contract excede prevederilor art.13 din Legea nr.193/2000, judecătorul neavând competența de a stabili în mod efectiv conținutul viitoarelor clauze contractuale, ci doar de a dispune modificarea acestora sub aspectul înlăturării clauzei respective care nu produce efecte juridice. A stabili un cuantum concret al dobânzii, în sensul dorit de reclamant ar echivala cu o măsură ce încalcă principiul consensualismului, ce guvernează raporturile juridice dintre părți.

În același sens este și Hotărârea CJCE din 14.06.2012 în cauza C-618/10 privind pe Banco Espannol de Credito SA și Joaquin Calderon Camino conform cărora atunci când constată existența unei clauze abuzive, instanțele naționale au numai obligația de a exclude aplicarea unei astfel de clauze pentru ca aceasta să nu producă efecte obligatorii în ceea ce privește consumatorul, fără a avea posibilitatea să modifice conținutul acesteia.

Prin urmare acest capăt de cerere va fi respins ca nefondat.

B. În ceea ce privește cererea reconvențională având ca obiect adaptarea contractului în sensul stabilirii dobânzii în funcție de Euribor la 6 luni + 5,5 p.p. și reducerea comisionului de administrare la 7,5 euro/lună, pentru aceleași argumente mai sus expuse privind imposibilitatea instanței de a se substitui voinței părților în ceea ce privește determinarea viitoarelor clauze contractuale și necesitatea de a respecta principiul consensualismului ce guvernează raporturile contractuale ale părților, cererea va fi respinsă ca nefondată.

C. În baza art. 453 C.P.C. va obliga pârâta B____ C_________ Română SA-căzută în pretenții la plata către reclamant a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu avocat, admiterea în parte a cererii neimpunând de plano reducerea acestuia, și va respinge ca nefondată cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge acțiunea formulată de către reclamantul M______ M____ A_____, în contradictoriu cu pârâta B____ C_________ Română SA – Sucursala Suceava ca formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul M______ M____ A_____, CNP: xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat C_______ O___ din mun. Suceava, __________________. 12, ____________, __________________, în contradictoriu cu pârâta B____ C_________ Română SA., cu sediul procesual ales la SCA N_____ N_____ D________ Kingston peterson din București, Șos. București- Ploiești, _____________________, nr. 1A, ______________.

Constată caracterul abuziv clauzei cuprinse în art. 5 al. 2 teza a II-a din Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 3105/07.08.2007: „După această dată dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile BCR, la care se adaugă 1,20 p.p.” în ceea ce privește noțiunea de „dobânda de referință variabilă”.

Constată caracterul abuziv clauzei cuprinse în art. 8 litera a din Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 3105/07.08.2007: „Pentru creditul pus la dispoziție banca percepe următoarele comisioane variabile în funcție de evoluția pieței financiar bancare: (…) a. comision de acordare credit de 2,50% flat;”

Constată caracterul abuziv al clauzei cuprinse în art. 8 litera b din Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 3105/07.08.2007: „Pentru creditul pus la dispoziție banca percepe următoarele comisioane variabile în funcție de evoluția pieței financiar bancare: (…) b. comision de administrare de 15,00 EUR lunar, reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat prevăzută la pct. 1;”

Obligă pârâta B____ C_________ Română SA să modifice contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 3105/07.08.2007 în sensul eliminării clauzelor constatate ca fiind abuzive.

Obligă pârâta B____ C_________ Română SA la restituirea către reclamant a sumei reprezentând diferența dintre dobânda încasată după primul an de contract în temeiul art. 5 al. 2 teza a II - a din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 3105/07.08.2007 și dobânda rezultată după înlăturarea noțiunii de „dobânda de referință variabilă” din art. 5 al. 2 teza a II-a din contract.

Obligă pârâta B____ C_________ Română SA la restituirea către reclamant a sumelor încasate cu titlu de comision de acordare credit în baza art. 8 litera a din Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 3105/07.08.2007.

Obligă pârâta B____ C_________ Română SA la restituirea către reclamant a sumelor încasate cu titlu de comision de administrare credit în baza art. 8 litera b din Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 3105/07.08.2007.

Obligă pârâta B____ C_________ Română SA la plata către reclamant a dobânzii legale aferentă sumelor mai sus menționate (constând în dobândă, comision de acordare credit și comision de administrare), calculată de la data plății sumelor de către reclamant și până la data achitării efective a debitului de către pârâtă.

Respinge ca nefondată cererea reclamantului având ca obiect restabilirea ratei dobânzii variabile după formula Euribor + 1,20 p.p.

Respinge, ca nefondată, cererea reconvențională formulată de către pârâta B____ C_________ Română SA în contradictoriu cu reclamantul M______ M____ A_____ având ca obiect adaptarea contractului în sensul stabilirii dobânzii în funcție de Euribor la 6 luni + 5,5 p.p. și reducerea comisionului de administrare la 7,5 euro/lună.

Obligă pârâta B____ C_________ Română SA la plata către reclamant a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de către pârâta B____ C_________ Română SA privind obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria Suceava.

Pronunțată în ședință publică azi, 03.12.2015.

PreședinteGrefier

Red. L.C.Ș.

Tehn.B.C.

4ex./