R O M Â N I A

JUDECĂTORIA HUEDIN- JUDEȚUL CLUJ

DOSAR NR. XXXXXXX//2014

Cod operator date cu caracter personal 3189

SENTINȚA CIVILĂ NR. 368/2015

Ședința publică din: 12 mai 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: L______ E____ M___

GREFIER: D_____ B___

Pe rol fiind soluționarea cauzei civile formulată de reclamanții A______ M______ și A______ OCTANVIAN, în contradictoriu cu pârâtele ___________________ SA, O__ B___ ROMANIA SA-SUCURSALA MĂNĂȘTUR CLUJ-N_____, O__ F________ SOLUTIONS B.V. prin O__ B___ ROMANIA SA, având ca obiect restabilire echilibru contractual.

La apelul nominal făcut în cauză la prima strigare a cauzei, ora 10,00 se constată lipsa părților.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că din partea pârâtei O__ B___ ROMANIA SA s-a depus la prin serviciul registratură al instanței, Concluzii scrise (f. 275-278, 279-282), iar din partea reprezentantului reclamanților – av. A_____ M___ s-a depus o cerere de strigare a cauzei la ora 11,15 (f. 285).

Față de lipsa părților la prima strigare a cauzei, instanța încuviințează în parte cererea de strigare a cauzei la ora 11,15 formulată de reprezentantul reclamanților și lasă cauza la rând, la a doua strigare.

La apelul nominal făcut în cauză la a doua strigare a cauzei, după ora 11,00 se prezintă în instanță reprezentantul reclamanților –av. A_____ M___, lipsă fiind pârâții.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul reclamanților depune la dosar practică judiciară (f. 286-302).

La interpelarea instanței, reprezentantul reclamanților arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune sau excepții de invocat.

Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța în baza art. 392 NCPC declară închisă cercetarea judecătorească și deschide dezbaterile judiciare asupra cauzei.

Reprezentantul reclamanților solicită admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, pentru motivele expuse, arătând că a depus și practică judiciară în acest sens, cu cheltuieli de judecată.

Față de dispozițiile art.394 NCPC, apreciind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

I N S T A N Ț A:

Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 25.09.2014 sub număr unic de dosar XXXXXXXXXXXX, reclamanții A______ M______ și A______ OCTANVIAN, au solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtele ___________________ SA, O__ B___ ROMANIA SA-SUCURSALA MĂNĂȘTUR CLUJ-N_____, O__ F________ SOLUTIONS B.V. prin O__ B___ ROMANIA SA constatarea caracterului abuziv, contrar dispozițiilor legii nr.193/2000, și înlăturarea clauzelor contractuale abuzive inserate în contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca pentru persoane fizice nr.CXXXXXXXXXXXXXX/13.08.2007, la articolele 8.1, 8.2 si 8.3, si restituirea de bani plătite in plus, im mod nejustificat, conform scadențarului atașat, ca urmare a aplicării clauzelor contractuale menționate mai sus, cu dobânda legala aferenta, de la data achitării acestora și pana la data achitării lor efective către reclamanți; restituirea către reclamanți, având in vedere caracterul abuziv al clauzelor contractuale de la articolul 9.1 din contract, a sumei de 800 CHF, in echivalent lei la data plații efective, reprezentând comisionul de acordare a creditului, reținut ilegal de către instituția parata, cu dobânda legala aferenta, de la data achitării acestei sume de către reclamanți -17.08.2007 si pana la data achitării efective a acestei sume ; modificarea Convenției de credit nr.CXXXXXXXXXXXXXX/31.08/2006 în ceea ce privește eliminarea clauzelor abuzive de la punctele 8.1, 8.2, 8.3 si 9.1, si derularea contractului in continuare fara aceste clauze abuzive, si modificarea scadențarului, care sa fie comunicat sub semnătura reclamanților, cu obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea în fapt a cererii reclamanții arată că au încheiat in calitate de împrumutat Convenția de Credit Ipotecar nr. CXXXXXXXXXXXXXX/13.08.2007 cu parata ___________________ SA, reprezentata la incheierea convenției de credit prin Sucursala Manastur-Cluj-N_____, cu sediul in Calea Fioresti, nr.81, _______________________-N_____, județul Cluj.

Valoarea creditului obținut a fost de 40.000 CHF, iar durata creditului de 360 luni de la data încheierii convenției, potrivit art.2 din convenția de credit, creditul fiind garantat ipotecar cu 2 imobile proprietatea reclamantilor conform contractului de ipoteca autentificat sub nr. 1493/13.08.2007 de către BNP F_______ C_______ O_______, anexat.

Reclamanții apreciază că practicile comerciale ale pârâtei sunt abuzive și neconforme cu drepturile legitime ale consumatorului, deoarece în momentul încheierii Contractului de credit bancar, ei au acționat de pe o poziție inegală în raport cu pârâta, fără a li se oferi posibilitatea REALA de a negocia contractul, fiind nevoiți să semneze contractul astfel cum a fost întocmit de către aceasta, pe un formular tipizat si gata imprimat, cu încălcarea legislației în vigoare la acea dată.

S-a arătat că, în speță, cadrul legal este următorul: Art. 93 lit. (g), pct.1 ale O.G. nr. 21/1992 potrivit cărora variația ratei dobânzii trebuie să fie independentă de voința furnizorului de servicii financiare, raportată la fluctuațiile unor indici de referință verificabili, menționați în contract;Art. 1 alin. 3 din Legea nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii;Art. 4 alin. 1 din legea mai sus menționată, o clauză contractuală, care nu a fost negociată direct cu consumatorul, va fi considerată clauză abuzivă, dacă prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. La alin. 2 se arată că o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul, dacă aceasta a fost stabilită fără posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi în cazul contractelor standard preformulate; Art 4 alin. ultim din lege, băncii îi revine obligația de a dovedi că a negociat în mod direct orice clauză din convenție cu subsemnatul reclamant, cu precizarea că în situația în care anumite clauze ar fi negociate nu se exclude constatarea caracterului abuziv pentru alte clauze contractuale. însă, acest lucru nu s-a întâmplat nici la încheierea convenției de credit bancar și nici ia întocmirea si redactarea unilaterală a actului adițional.

Prevederile incidente din Legea nr. 193/2000 sunt: art. 1 al. 3 - se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele
încheiate cu consumatorii; art. 4 al. 1 - o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un
dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților;art. 4 al. 2 - o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu
consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să
influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preforrmulate. sau condițiile generale
de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv;art. 1 lit. a din Anexa cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive - sunt
considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului
de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie
precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un
furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de
către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru, servicii
financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în
care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta
celelalte părți contractant și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat
contractul".

Potrivit art. 77 din Legea nr. 296/2004 republicată, în vigoare la momentul încheierii contractului de credit încheiat între părțile de față „în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului."

Potrivit art. 78 din același act normativ „Se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii."

Potrivit art. 79 din același act normativ „O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților."

Potrivit art. 80 din același act normativ „O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul, dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv." Iar potrivit art. 81 „Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor legale pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză preformulată a fost negociată direct cu consumatorul este de datoria lui să prezinte probe în acest sens."

Au fost invocate disp. Art. 973, 969, 966, 970, 983, 984 Cod civil.

Din interpretarea coroborată a acestor texte de lege, împreună cu anexa 1 la Lg. 193/2000, rezultă următoarele : convențiile (contractele) au putere de lege între părțile contractante, însă numai dacă acestea sunt legal constituite, printre condițiile legale fiind și cea privitoarela existența unei cauze care să fie în acord cu morala;în cazul contractelor preformulate (de adeziune) legiuitorul enumera anumite
situații în care clauzele contractuale pot fi considerate abuzive, profitarea de
situația grea a unui consumator fiind considerată de legiuitor ca o cauză imorală (ilicită), și de aceea dezechilibrul financiar al consumatorului, unit cu caracterul preformulat al contractului conferă clauzei respective caracterul de clauză abuzivă, cu cauză imorală (ilicită); convențiile legal făcute au efecte numai între părțile contractante, conform principiului res inter alios acta, allis neque nocere neque prodesse potest și prinurmare executarea obligațiilor contractuale (și interpretarea clauzelor
contractuale) se poate face numai prin raportare la convenția încheiată între părți,
fără vreo altă referire la alte convenții la care cel puțin una din părțile inițiale nu
este parte; convențiile trebuie executate cu bună-credință, iar în sprijinul acestui principiu legiuitorul a stipulat că orice clauză exprimată neclar se va interpreta în favoarea debitorului in dubio pro reo ori că obligațiile nu pot cuprinde altceva decât ceea cee rezonabil că părțile au putut prevedea, oricât de generali ar fi termenii folosiți de
părți la încheierea contractului actus non potest operări ultra intentionem agentos,
reguli care se aplică cu mai mare rigurozitate în acele contracte în care una din
părți nu poate negocia direct (și efectiv) întreg contractul sau numai unei clauze
ale acestuia;o directivă CEE creează pentru statele cărora i se adresează obligații de rezultat,ce trebuie atinse într-un anumit termen prin mijloace legale interne ale statului adresat; acestea nu creează drepturi între cetățenii comunitari (pe plan orizontal) ci numai, și în anumite condiții, între cetățenii comunitari și statul care nu a implementat sau a implementat în mod incorect sau tardiv directiva respectivă în
plan intern, cu consecința că un resortisant comunitar nu poate invoca efectele
unei directive în mod direct în litigiul purtat cu al resortisant și prin urmare într-un
astfel de litigiu nici nu poate fi formulată o întrebare preliminară cu privire la
implementarea directivei respective sau a efectelor sale pe plan intern între
cetățenii comunitari.

S-a apreciat, în consecință, că clauzele contractuale menționate în petitul 1 si 2 al acțiunii ca fiind abuzive si lovite de nulitate absoluta, deoarece in intelesul dispozițiilor din Legea 193/2000 sunt in măsura sa genereze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile celor doua parti,

Astfel, in ceea ce privește clauzele contractuale menționate in cadrul petitului nr.1, art.8, pct.8.1, 8.2 si 8.3, din contractul de credit ipotecar dau dreptul comerciantului-societatii bancare parate, sa modifice unilateral, fara acordul consumatorului, clauzele privind caracteristicile serviciilor care urmează sa fie furnizate si fara a avea un motiv întemeiat care sa fie precizat in contract. După cum este definite de legea nr. 193/2000, aplicarea prevederilor art.8.pct.1 si 2 din contractul de credit ipotecar, constituie o clauza abuziva, deoarece consumatorul nu a avut posibilitatea sa negocieze nici o clauza din contract, intregul act juridic fiindu-i impus in forma respectiva de către banca parata; nu i-au fost explicate clauzele contractuale, nu s-a indicat nici un criteriu care sa-l dea băncii dreptul de a modifica unilateral dobânda, lasand la libera sa apreciere majorarea dobânzii, aceasta clauza fiind de natura sa ii prejudicieze pe consumator. Clauza este abuziva având in vedere modalitatea de calcul a dobanzii-art.8.1, 8.2 si 8.3 din contractul de credit ipotecar, prin care banca parata in mod nelegal si-a rezervat dreptul de a modifica dobânda, aceasta " uitând" sa scadă dobânda efectiva odată cu scăderea indicelui LI B__, fapt care m-a prejudiciat in mod evident pe subsemnata reclamanta, prin plata de către mine a unor sume de bani mai mari decât cele corespunzătoarenivelului indicelui de referința indicat chiar de către banca.-in sensul constatării caracterului abuziv al acestor ciauze contractuale, a se vedea sentința civila nr.xxxxx/2010 a Judecătoriei Oradea, pronunțata in dosarul civii nr.XXXXXXXXXXXXX, rămasa irevocabila prin respingerea recursului paratei prin decizia civila din data de 04.04.2011 pronunțata de către Tribunalul Bihor, atașata.

Clauza de la art.8.1 din contractul de credit ipotecar care prevede că "Dobânda este variabila in conformitate cu politica băncii. Dobânda poate fi modificata in mod unilateral de către banca, luând in considerare valoarea dobânzii de referința pentru fiecare valuta fex. EURIBOR/LIBOR/BUBOR), fara a exista consimțământul împrumutatului...." este abuziva, conform art.4, si a pct 1 lit a, g din lista anexa la Legea 193/2000, deoarece pe lângă faptul că nu a fost negociata direct cu consumatorul, si face parte dintr-un contract standard utilizat de Banca, permite băncii să modifice unilateral dobânda fără a avea un motiv întemeiat specificat in contract si da Băncii dreptul exclusiv sa interpreteze clauzele contractuale privind majorarea ratei dobânzii, fara negociere, fara a fi stipulata in contract o limita maxima care sa ii dea posibilitatea pârtii cocontractante (consumatorului) la încheierea contractului sa prevadă obligații semnificativ majorate în sarcina sa.

Potrivit pct 1 lit a din lista anexa a Legii 193/2000 ."sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fara a avea un motiv întemeiat care sa fie precizat in contract".

Or, legea are in vedere indicarea/specificarea expresa in contract a motivului in funcție de care poate avea loc modificarea unilaterala a contractului, iar nu indicarea sa pur generica.

Deși in cuprinsul contractului de credit ipotecar Banca parata a incercat definirea mai multror termini contractuali, nu a indicat ce se intelege prin "in funcție de politica băncii".

D__ fiind ca posibilitatea modificării dobânzii nu este raportata la un indicator precis, individualizat si pentru ca piața financiara evoluează diferit in funcție de indicele la care ne raportam, Banca va putea invoca de fiecare data ca s-a raportat la un alt indicator, favorabil intereselor sale si " politicii sale bancare totdeauna aducătoare de profituri cat se poate de mar".

Clauzele contractuale (rezervarea dreptului) si definirea termenilor (motivațiile întemeiate) trebuie formulate _________________ mod incat sa ofere posibilitatea unui observator obiectiv de a aprecia asupra temeiniciei motivelor de modificare unilaterala a contractului.

Astfel cum este formulat art.6.4 din contract, ii oferă Băncii dreptul exclusiv si discreționar de a modifica dobânda, iar clauza supusa atenției este ab initio abuziva, intrucat exclude posibilitatea verificării indeplinirii condițiilor pe care le cuprinde.

Prin necircumstantierea in nici un mod a elementelor care-i permit Băncii modificarea unilaterala a dobânzii curente contractuale, prin neindicarea niciunui criteriu care sa-i dea băncii acest drept iasand la libera sa apreciere majorarea dobanzii-potrivit politicii băncii, clauza din art.6.4 incalca prevederile legale incidente in materie, fiind de natura sa ne prejudicieze in calitatea de consumatori.

Sintagma " in conformitate cu politica băncii" nu este de natura a indica precis împrejurarea care ardă dreptul Băncii la modificarea unilaterala a dobânzii, modul de formulare servind doar intereselor acesteia, fara a da posibilitatea consumatorului de a verifica daca majorarea este judicios dispusa si daca este necesara si proporționala scopului urmărit de creditor.

Astfel, clauza art.8.1, si 8.2, 8.3 din contract sunt evident abuzive in lumina art.4 alin.1 din Legea 193/2000 intrucat creează un dezechilibru major intre drepturile pârtilor contractante.

Potrivit art.10 lit. b) din OG nr.21/1992 "consumatorii au dreptul de a beneficia de o redactare clara si precisa a clauzelor contractuale, inclusiv a celor privind caracteristicile calitative si condițiile de garanție , precum si stabilirea cu exactitate a condițiilor de credit si a dobânzilor". In cazul de fata parata a formulat clauzele contractului de adeziune referitoare ia dobânda ___________________, echivoca, permițând băncii sa poată da prevederilor contractuale interpretări favorabile intereselor sale.

Dispozițiile art 4 din Legea 193/2000 si ale art.1 lit. a) din anexa acestui act normativ sunt imperative si ocrotesc un interes general anume acela de a proteja consumatorii împotriva clauzelor abuzive menționate in contractele comerciale, si prin urmare incalcarea acestor norme este sancționată cu nulitatea absoluta.

Banca a pus la dispoziție un formular tipizat de contract ale cărui clauze nu au putut fi negociate de către subsemnații, întregul act juridic fiindu-ne impus în forma respectivă de bancă, indicandu-i-se expres ca ori ii accept asa cum este ori nu voi putea primi suma de bani solicitata spre creditare.

Prin urmare, contractul de credit fiind unul de adeziune, context în care aceste clauze sunt abuzive, deoarece nu au putut fi negociate și au creat în detrimentul lor și contrar cerinței bunei credințe un dezechilibru între drepturile și obligațiile noastre contractuale, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.4 din Legea nr.193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori.

Fiind vorba de un contract de adeziune in momentul semnării lui subsemantul reclamant am acționat de pe o poziție inegala in raport cu Banca, neavand posibilitatea sa negociem clauzele din contract, acestea fiind prestabilite de către Banca, fara a da posibilitatea consumatorilor de a modifica sau inlatura vreuna din aceste clauze.

La art.9.1 din contract ie arata ca " Pentru creditul acordat, banca percepe următoarele comisioane : clientul va plați un comision de acordare de 2% din suma inițiala", suma acordata fiind de 40.000 CHF, iar potrivit tezei a-ll-a a art.9.1 din contract " Comisionul de acordare se retine in valuuta creditului de către Banca din creditul acordat in. momentul in care creditul este pus la dispoziția imprumutatuiui se se calculează la valoarea creditului acordat", subsemnata achitând efectiv in favoarea băncii parate suma de 800 CHF cu titlu de comision de acordare la data acordării sumei de 40.000 CHF in baza contractului de credit ipotecar, respectiv in data de 17.08.2007.

Clauza contractuala prevăzuta la art.9.1 din contractul de credit ipotecar este abuziva intrucat banca parata a incasat comisionul de acordare a creditului in suma de 800 CHF, deși acest lucru este interzis potrivit art.15 din legea nr.190/1999 privind creditul ipotecar, care prevede ca in sarcina imprumutatului vor fi puse numai cheltuieli aferente intocmirii documentației de credit si constituirii ipotecii si garanțiilor aferente.

Potrivit art.14 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, "consumatorii prejudiciați prin contracte încheiate cu încălcarea prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecătorești în conformitate cu prevederile Codului civil si Codului de procedură civilă."

în concluzie, ori de câte ori un consumator este prejudiciat prin încheierea unui contract datorită încălcării prevederilor Legii nr. 193/2000, el are dreptul de a se adresa organelor judecătorești în conformitate cu dispozițiile Codului Civil și Codului de procedură civilă.

S-a solicitat să se aibă în vedere și prevederile articolului 117, punctele 1) si 2) din Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 99/2006,

Încheierea unui contract cu încălcarea Legii nr. 193/2000 face ca acele clauze care contravin dispozițiilor acestei legi sa fie lovite de nulitate absoluta, deoarece dispozițiile acesteia cuprinde norme imperative a căror incaicare este sancționată cu nulitate absolută.

Ca urmare a aderării României la Uniunea Europeana prevederile tratatelor constitutive ale U.E., precum st celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

Legea 193/2000 transpune prevederile Directivei 93/13/CEE din 05.04.1993 privind clauzele abuzive in contractele încheiate cu consumatorii.

Potrivit acestei directive sunt definite la art.2 noțiunile de "condiții inechitabile, consumator, vânzător/ furnizor."

Art 3 arata ca :"o condiție contractuala care nu s-a negociat individual se considera ca fiind inechitabila , daca in contradicție cu condiția de buna credința provoacă un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor care decurg din contract in detrimentul consumatorului."

Se considera întotdeauna ca o condiție care nu s-a negociat individual este condiția care a fost redactata in prealabil, iar din acest motiv consumatorul nu a avut posibilitatea de a influenta conținutul condiției, in special in cazul unui contract standard formulat in avans.

In jurisprudenta sa, Curtea de Justiție a Comunității Europene s-a pronunțat in repetate rânduri asupra interpretării Directivei 93/13/CEE privind clauzele abuzive in contractele încheiate cu consumatorii.

Astfel, in hotărârea pronunțata in data de 27.07.2000 in cauza Oceano Grupo Editorial SA vs Rocio Murciano Quintero, Curtea de Justiție s-a pronunțat asupra posibilității instanței naționale de a examina si constata din oficiu caracterul abuziv al unei clauze, in aplicarea legislației naționale de transpunere a Directivei menționate.

Totodată a statuat ca art 6 din Directiva, potrivit căruia:" statele membre vor prevedea ca clauzele abuzive nu produc efecte fata de consumator?` nu ar putea fi atins, daca consumatorii ar trebui sa invoce ei insisi caracterul abuziv al unor asemenea clauze.

O alta hotărâre care a tratat aceeași problema este cea pronunțata la 26.10.2006 in cauza E____ M____ Mostaza Claro c. Centro Movil Milenium SL in care contractul de telefonie mobila conținea o clauza compromisorie. In temeiul acestei clauze profesionistul a investit tribunalul arbitrai, iar consumatorul a formulat apărări pe fond, fara a invoca nulitatea clauzei compromisorii. D___ după ce a pierdut procesul consumatoarea a formulat acțiune in anularea hotărârii arbitrale, invocând nulitatea clauzei compromisorii, considerate abuziva.

Instanța spaniola a apreciat clauza compromisorie ca fiind abuziva, dar a sesizat Curtea de Justiție cu o intrebare preliminară având ca obiect posibilitatea de a retine nulitatea clauzei compromisorii, atunci când acest aspect nu a fost invocat in cursul arbitrajului, ci doar prin acțiunea in anulare impotriva hotărârii arbitrale.

Curtea a reiterat considerentele de principiu din cauza Oceano si a statuat ca ."scopul art 6 din Directiva nu ar putea fi atins daca instanța sesizata cu o acțiune in anularea unei hotărâri arbitrale nu ar putea anula respectiva hotărâre numai din cauza faptului ca consumatorul nu a invocat nevalabilitatea clauzei compromisorii in cursul arbitrajului."

De asemenea, în cauza C-243/08 Pannon GSM Zrt împotriva E_______ Sustikne G_____, Curtea a stabilit ca art.6 alin.1 din Directiva nr.93/13/CEE a Consiliului din data de 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate`cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că o clauză contractuală abuzivă nu creează obligații pentru consumator și nu este necesar în acest sens ca respectivul consumator să fi contestat în prealabil cu succes o astfel de clauză. De asemenea, s-a mai dispus că instanța națională are obligația de a examina din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale de îndată ce dispune de elemente de drept și de fapt necesare în acest sens, iar atunci când consideră că o astfel de clauză este abuzivă nu o aplică.

Mai recent prin Ordonanța din 16.11.2010 pronunțata in cauza C-70/10 TFUE de Krajsky suv v Presove-Curtea Regionala din Presov (Slovacia) Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat din nou asupra interpretării Directivei 93/13. Din motivarea hotărârii se poate constata ca: „sistemul de protecție pus in aplicare prin Directiva 93/13 se bazează pe ideea ca un consumator se găsește __________________ inferioritate fata de un vânzător sau un furnizor
in ceea ce privește atât puterea de negociere, cat si nivelul de informare, situație care ii
conduce ia adeziunea la condițiile redactate in prealabil de vânzător sau furnizor;clauzele abuzive nu creează obligații pentru consumator, aceasta fiind o dispoziție
imperativa, o norma echivalenta cu normele naționale care ocupa, in cadrul ordinii
juridice interne, rangul de norme de ordine publica;instanța naționala este obligata sa aprecieze din oficiu caracterul abuziv al unei clauze
contractuale, inclusiv in ipotezele in care consumatorul se abține sa invoce caracterul
abuziv al acestei clauze fie pentru ca acesta nu isi cunoaște drepturile, fie pentru ca este
descurajat sa le invoce din cauza cheltuielilor pe care le-ar implica o acțiune in justiție;la încheierea contractului de credit, debitorul sa fie in posesia tuturor elementelor care
pot avea un efect asupra intinderii obligațiilor sale."

Prezenta acțiune este scutită de taxă de timbru în temeiul OUG nr.80/2013.

La cerere au fost atașate înscrisuri (f. 14-87)

Au fost formulate întâmpinări ( f. 96-105, ) prin care s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată și au fost invocate o ________ excepții.

Au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul

La termenul de judecată din data de 16.12.2014, instanța a respins o ________ excepții și a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ___________________ SA, excepția prescripției dreptului material de a solicita restituirea sumei de 800 CHF reprezentând comisionul de acordare a creditului invocată de pârâtă, excepția prescripției extinctive pentru perioada 2007-2011, invocată de pârâtă.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ___________________ SA, invocată de pârâtă, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. 1 NCPC., instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Lipsa calității procesuale active poate fi invocată pe cale de excepție, care este o excepție de fond, peremptorie sau dirimantă, absolută.

Calitatea procesuală reprezintă o condiție esențială pentru ca o persoană să fie parte în proces (legitimatio ad causam), condiție care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa și în același timp împotriva căreia se poate exercita acțiunea.

Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății. Lipsa calității procesuale poate fi invocată pe cale de excepție, care este o excepție de fond, peremptorie sau dirimantă, absolută.

În speță, pârâta are calitatea de parte în convenția de credit, astfel încât excepția va fi respinsă.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material de a solicita restituirea sumei de 800 CHF reprezentând comisionul de acordare a creditului și excepția prescripției extinctive pentru perioada 2007-2011, cele două excepții vor fi respinse, având în vedere că , în speță, convenția de credit – izvor al drepturilor și obligațiilor părților – este în derulare.

Pe fondul cauzei, cu privire la primul petit, constatarea clauzelor abuzive a inserate în cuprinsul articolelor 8.1, 8.2 și 8.3 inserate în cuprinsul contractului de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. CXXXXXXXXXXXXXX/13.08.2007, reține următoarele:

Potrivit clauzelor contractuale menționate, ,,dobânda este variabilă în conformitate cu politica băncii. Dobânda poate fi modificată în mod unilateral de către bancă, luând în considerare valoarea dobânzii de referință pentru fiecare valută…, fără a exista consimțământul împrumutatului. Noul procent de dobândă se va aplica la soldul creditului,,,. Modificarea dobânzii va duce la recalcularea dobânzii datorate. Noul procent de dobândă va fi comunicat împrumutatului prin intermediul unei scrisori simple sau cu confirmare de primire, după caz, sau extras de cont trimis la adresa de corespondență specificată de acesta. Împrumutatul este de acord că această metodă de notificare este suficientă și renunță la orice plângere și orice opoziție/contestație ulterioară cu privire la faptul că această metodă a fost nepotrivită sau insuficientă. În cazul în care, ca urmare a modificării nivelului de dobândă de către Bancă, împrumutatul nu va rambursa ratele nescadente/restul din creditul angajat și dobânzile aferente în termen de cel mult 10 zile calendaristice de la data notificării modificării dobânzii, se consideră că acesta a acceptat noul procent de dobândă,,.

Instanța reține că potrivit art. 969 C.Civ. 1864 - aplicabil contractului de credit, raportat la disp. art. 6 alin. 3 NCC, față de data încheierii contractului - convențiile legal încheiate au putere de lege între părțile contractante.

Potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.

Astfel cum rezultă din actele juridice depuse la dosarul cauzei reclamanții au contractat cu pârâta creditul în speță în calitate de consumator, urmărind realizarea unor interese personale cărora nu le poate fi circumscrisă sfera unor activități comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.

În conformitate cu prevederile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 193/2000, prin comerciant se înțelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, precum și orice persoană care acționează în același scop în numele sau pe seama acesteia.

La încheierea contractelor de credit bancar pârâta a acționat în cadrul activității sale comerciale de creditare, având în raportul său juridic cu reclamanții .

În conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 193/2000, orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate. În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului. Se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. Această interdicție prevăzută de art. 1 alin. 3 din Legea nr. 193/2000 este reluată și de art. 78 din Legea nr. 296/2004 – Codul consumului.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000, care reia dispozițiile art. 2 pct. 16 din OG nr. 21/1992, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv. Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens. Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din Legea nr. 193/2000 redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive. Fără a încălca prevederile Legii nr. 193/2000, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de: a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia; b) toți factorii care au determinat încheierea contractului; c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde. Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.

Legea nr. 193/2000 transpune în legislația română dispozițiile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOCE) nr. L 95 din 21 aprilie 1993. Această lege, adoptată în anul 2000, a fost republicată în temeiul prevederilor art. V lit. m) din titlul III al Legii nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 28 decembrie 2007, dându-se textelor o nouă numerotare. Legiuitorul român a optat pentru preluarea, în dreptul intern, a dispozițiilor art. 4 par. 2 din Directiva nr. 93/13/CEE, prevăzând expres în cuprinsul art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 că „Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.”.

Din dispozițiile legale mai sus citate se observă faptul că Legea nr. 193/2000 a transpus în dreptul român, printr-o preluare aproape literală, dispozițiile art. 2, lit. b și c, art. 3 și art. 4 ale Directivei nr. 93/13/CEE.

Astfel, legiuitorul român a optat pentru preluarea în dreptul intern a nivelului minimal de protecție oferită consumatorilor de normele comunitare, excluzând de la controlul judiciar evaluarea naturii abuzive a clauzelor care definesc obiectul principal al contractului, atât prin raportare la calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, cât și prin raportare la produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.

Prin urmare, orice analiză a eventualului caracter abuziv al clauzelor atacate de reclamant este condiționată de îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000.

Verificând în ce măsură mecanismul stabilirii/modificării dobânzii contractuale este stabilit prin clauză abuzivă instanța reține că acest element contractual formează obiectul principal al contractului. Astfel, din perspectiva pârâtei comerciant, dobânda, ca de altfel și comisioanele pe care le pârâta le percepe pentru acordarea împrumuturilor către consumatori, reprezintă chiar cauza încheierii convențiilor de credit, deoarece ele reprezintă o parte a veniturilor pârâtei, din care aceasta își prelevă profitul, care constituie scopul existenței sale ca persoană juridică. Clauzele atacate intră în sfera de aplicare a dispozițiilor art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, care, de principiu, exclude verificarea de către instanță a caracterului lor abuziv, cu excepția situației în care acestea sunt redactate într-un limbaj ușor inteligibil.

Verificând această ultimă condiție instanța reține că clauza contractuală din contractul de credit în speță, inserată la art. 8 pct. 1 privind ,,dreptul băncii de a modifica unilateral dobânda,, și faptul că ,,dobânda este variabilă în conformitate cu politica băncii, nu indică o formulă de calcul în acest sens sau indicii de referință care urmează a fi avuți în vedere , precizându-se numai cu titlu de exemplu ,,EURIBOR/LIBOR/BUBOR etc..,, fără însă a se indica cu exactitate indicele de referință avut în vedere.

Această clauză nu poate fi considerată a fi redactată într-un limbaj ușor inteligibil, care nu necesită cunoștințe de specialitate. Noțiunea nu este definită de contractul de credit bancar, iar în contract nu este inserată o descriere clară a modului de calcul al acestei dobânzi nici motivele care pot determina o astfel de modificare, limitându-se la a prevedea variabilitatea dobânzii raportat la ,,conformitatea cu politica băncii,,.. Aceasta cu atât mai mult cu cât dobânda prevăzută pentru creditul acordat este una variabilă. D____ urmare, în speță, consumatorul se află practic în imposibilitate de a verifica dacă pârâta comerciant a respectat propria formulă de calcul al dobânzii , dacă majorarea acesteia este justificată și pentru ce motiv, lăsând dobânda variabilă și oportunitatea majorării ei la pura latitudine a pârâtei.

În consecință instanța urmează a constata nulitatea absolută a acestei clauze.

La punctele 8.2 și 8.3 ale contractului de credit, s-au prevăzut drept clauze posibilitatea băncii de a comunica noul procent de dobândă prin intermediul unei scrisori simple sau cu confirmare de primire, după caz, sau extras de cont trimis la adresa de corespondență specificată de acesta, prevăzându-se în mod expres că ,,împrumutatul este de acord că această metodă de notificare este suficientă și renunță la orice plângere și orice opoziție/contestație ulterioară cu privire la faptul că această metodă a fost nepotrivită sau insuficientă,, respectiv asimilarea cu act de acceptare din partea împrumutatului a noului procent de dobândă a cazului în care,,, ca urmare a modificării nivelului de dobândă de către Bancă, împrumutatul nu va rambursa ratele nescadente/restul din creditul angajat și dobânzile aferente în termen de cel mult 10 zile calendaristice de la data notificării modificării dobânzii,,.

Față de considerentele reținute anterior, raportat la disp art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 instanța apreciază că și aceste două clauze sunt abuzive, fiind referitoare la un element esențial al contractului – dobânda. Clauzele nu pot fi considerate a fi redactate într-un limbaj ușor inteligibil, care nu necesită cunoștințe de specialitate în vederea previzionării consecințelor unor astfel de acte: renunțarea la orice opoziție/contestație sau acceptarea de factor a consecințelor unei clauze ne-negociate numai prin simplul fapt al trecerii unui anumit număr de zile.

În consecință, constatând caracterul abuziv al clauzelor inserate în cuprinsul articolelor 8.1, 8.2 și 8.3 inserate în cuprinsul contractului de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. CXXXXXXXXXXXXXX/13.08.2007, instanța va admite și petitul 3 și va dispune modificarea convenției de credit nr. CXXXXXXXXXXXXXX/13.08.2007 prin eliminarea clauzelor inserate în cuprinsul articolelor 8.1, 8.2 și 8.3.

În ceea ce privește petitul 2, referitor la restituirea sumei de 800 CHF în echivalent în lei la data plății efective, acesta va fi respins, având în vedere faptul că nu s-a solicitat în mod explicit constatarea caracterului abuziv al clauzei privitoare la acest comision.

Față de dispozițiile art. 451 și următ.NCPC, cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată va fi admisă în parte, având în vedere că înseși cererea de chemare în judecată este admisă în parte și, raportat la chitanțele depuse la dosar, pârâtele vor fi obligate la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ___________________ SA, invocată de pârâtă.

Respinge excepția prescripției dreptului material de a solicita restituirea sumei de 800 CHF reprezentând comisionul de acordare a creditului invocată de pârâtă.

Respinge excepția prescripției extinctive pentru perioada 2007-2011, invocată de pârâtă.

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții A______ M______, CNP xxxxxxxxxxxxx și A______ O_______, CNP xxxxxxxxxxxxx, ambii cu domiciliul în Huedin , ________________________, jud. Cluj și dom. proces ales la sediul Cabinet Avocat A_____ M___, Cluj-N_____, ________________________ nr. 124, _________________, în contradictoriu cu pârâtele ___________________ SA, cu sediul în București, ___________________-68, sector 1, înregistrată la ORC cu nr J40/xxxxx/1995, CUI xxxxxxx, cod de înregistrare fiscală RO xxxxxxx, înregistrată în registrul bancar sub nr RB-PJR-40-028/1999, O__ B___ ROMANIA SA-SUCURSALA MĂNĂȘTUR CLUJ-N_____, cu sediul în Cluj-N_____, Calea Florești nr. 81, __________________, înregistrată la ORC Cluj sub nr J XXXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxxx, O__ F________ SOLUTIONS B.V. prin O__ ROMANIA SA și, în consecință:

Constată caracterul abuziv al clauzelor inserate în cuprinsul articolelor 8.1, 8.2 și 8.3 inserate în cuprinsul contractului de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. CXXXXXXXXXXXXXX/13.08.2007.

Dispune modificarea convenției de credit nr. CXXXXXXXXXXXXXX/13.08.2007 prin eliminarea clauzelor inserate în cuprinsul articolelor 8.1, 8.2 și 8.3.

Respinge cererea privind restituirea sumei de 800 CHF în echivalent în lei la data plății efective.

Admite în parte cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de către reclamanți și obligă pârâtele la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Huedin.

Pronunțată în ședință publică azi, 12.05.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

L______ - E____ M___ D_____ B___

Red. LEM/dact. DB/7ex/27.05.2015