Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

Restabilirea echilibrului contractual

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA VATRA DORNEI

JUDEȚUL SUCEAVA

SENTINȚA CIVILĂ NR.1059

Ședința publică de la 18 decembrie 2015

Președinte: C_______ U________

Grefier: G___ A_____

La ordine se află pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect „restabilirea echilibrului contractual” privind pe reclamantul R___ Doruț și pârâta B__ SA.

Lucrările ședinței de judecată au avut loc în ședința publică din data de 24 noiembrie 2015 susțineri ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise și din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de 9 decembrie 2015 și ulterior pentru astăzi, când, deliberând,

JUDECĂTORIA:

Constată că prin acțiunea formulată la această instanță la data de 17.08.2015 și înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXX, reclamanții R___ F______ Oltița și R___ Doruț au chemat în judecată pe pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constatate caracterul abuziv și implicit nulitatea absolută parțială (cauză ilicită) a contractului nr. 1608/21.11.2007, modificat prin AA 1608A/13.05.2009, cu privire la clauzele 9 pct. c și f (C.S) si 3.7 al. 1 și 3.8 (C.G) - comisionul de administrare și de urmărire riscuri și să dispuneți eliminarea lor din contract; să fie obligată pârâta la restituirea ratelor însumate de 1689,8 RON (99,40 x 17 luni) achitate cu titlu de comision urmărire riscuri (81,65 ron/lună x 17 rate) și comision de administrare (17,75 ron/lună x 17 rate), sume calculate pe baza graficului de rambursare, de la încheierea contractului și până la data AA- 13.05.2009, actualizate cu dobânda legală de la data fiecărei plăți;să se constatate caracterul abuziv și implicit nulitatea absolută parțială (cauză ilicită) a actului adițional nr. 1608 A / 13.05.2009, cu privire la clauzele 9 pct. c și f și 22 - comisionul de administrare cont credit, de urmărire riscuri și să se dispună eliminarea lor din contract; obligarea pârâtei la restituirea ratelor însumate de 1815,75 EUR, achitate cu titlu de comision urmărire riscuri (19,89 EUR/lună x 75 rate) și comision de administrare cont credit (4,32 EUR/lună x 75 rate), sume calculate pe baza graficului de rambursare, de la data AA- 13.05.2009 și până la introducerea acțiunii, precum și a tuturor sumelor ce vor fi fost achitate cu aceste titluri până la executarea silită a hotărârii, actualizate cu dobânda legală de la data fiecărei plăți; să constate că reclamanții nu au acceptat tacit actul adițional implementat în baza OUG 50/2010, prin care pârâta a inclus cuantumul comisionului de urmărire riscuri în cel al comisionului de administrare și a introdus prin redenumire un cost nou - comision de administrare credit.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat în esență că prin contractul de credit amintit mai sus au obținut un împrumut bancar de nevoi personale în lei, iar în cazul clauzei 9 (C.S.) se prevede o listă de comisioane, dintre care la pct. c găsim comisionul de administrare , nu se precizează obiectul administrării și nici o definiție (pct. 3.7, 3.8 C.G), iar la pct. f este menționat comisionul de urmărire riscuri , indicat la clauza 3.8 (C.G.), ambele "se calculează prin aplicarea unui anumit procent la valoarea creditului" și se achită lunar, fără însă a fi definite și justificate printr-o contraprestație a băncii și care pot fi oricând modificate de bancă fără vreo justificare menționată în contract.

Rezultă din clauzele amintite mai sus un dezechilibru major, în sensul art. 4, pct. 1 și 2 din Legea 193/2000, între drepturile și obligațiile părților, în contextul în care , în lipsa elementelor clare ale variației dobânzii și comisioanelor, în lipsa definiției acestora, a scopului perceperii și a contraserviciului oferit de bancă în schimbul sumelorașa încât sunt în prezența unor clauze care dau dreptul pârâtei să modifice sau să interpreteze clauze contractuale unilateral, fără consimțământul reclamanților și fără a exista o motivație întemeiată prevăzută în contract, (art. 1 lit. a ,b, g Anexa la Legea 193/2000) în vigoare la momentul încheierii contractului erau și art. 9 si 10 din OG 21/1992, în baza cărora" agenții economici sunt obligați să pună pe piață numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, să se comporte în mod corect în relațiile cu consumatorii și să nu folosească practici comerciale abuzive.", iar consumatorul are" libertatea de a lua decizii la achiziționarea de produse și servicii, fără a li se impune în contracte clauze abuzive sau care pot favoriza folosirea unor practici comerciale abuzive în vânzare, de natură a influența opțiunea acestora.

Reclamanții au mai arătat că, cu ocazia adiționalului din 2009 creditul s-a transformat în Euro și s-au introdus comisioane noi, pct. 9 g (CS), comision de administrare lunară cont curent activ de 1,75 Ron iar comisionul de administrare inițial de la pct. 9 c (CS) s-a redenumit comision de administrare cont credit, așa încât pârâta încasează două costuri pentru același serviciu. în ambele cazuri nu găsim o definiție și o justificare.

P___ același act adițional s-a introdus punctul 22 la condițiile speciale, punct în baza căruia banca poate să modifice costurile oricând, în condiții bancare care nu se justifică. Astfel riscul valutar și riscul de rată a dobânzii îl suportă consumatorul și nu banca, iar creșterea costului creditului provenind din comisioane și cheltuieli privind administrarea creditului sunt acoperite deja de cele două comisioane de administrare cont credit și cont curent activ.

Reclamanții au mai arătat că în 2010, cu ocazia implementării Oug 50/2010 pârâta a inclus cuantumul comisionului de urmărire riscuri în cel al comisionului de administrare și a introdus prin redenumire un cost nou - comision de administrare credit, prin aplicarea ilegală a art. 36, care indica limitativ comisioanele ce pot fi percepute, cele neprevăzute de lege trebuiau eliminate nu cosmetizate, tehnic este vorba de un comision nou, "de administrare credit", cel inițial se numea "de administrare", fără să se indice obiectul administrării și cu un alt cuantum.

În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe disp., art, 1, 4, 6, 14 din Legea 193/2000 rep și mod. și pct. 1, lit. a.b.e.g din Anexa la Legea 193/2000, OG 21/1992, art. 1, 27 lit. a, b si d art. 8, art.45 din L 296/2004 rep 2008, art. 5, 948 pct.3 si 4, 964, 966, 1073-1075 C.Civ 1864 și Directivele 1993/13/CEE.

S-au depus la dosar copii după: contractul de credit bancar 1608/21.11.2007, grafic de rambursare, Act adițional nr. 1608/A/13.05.2009, grafic rambursare credit.

Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 27 din OG 80/2013.

P___ întâmpinarea formulată în cauză la 25.09.2015, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acestei poziții procesuale, pârâta a arătat în principal că la data de 21.11.2007 s-a încheiat între R___ Doruț și pârâtă contractul de credit 1608/21.11.2007 în sumă de 35.500 lei RON.

Urmare a solicitării reclamantului, la data de 13.05.2009 s-a încheiat actul adițional prin care creditul a fost transformat din moneda națională în EURO, rezultând suma de 8081,91 EURO ce urmau să fie rambursați în 103 luni conform Anexei 2.

La data de 20.09.2010 a intrat în vigoare actul adițional de implementare a OUG 50/2010, conform Anexei 3, iar la 17.02.2011 după _____________________ Legii 288/2010 B__ a notificat reclamantului denunțarea unilaterală a actului adițional cu privire la care reclamantul nu și-a manifestat expres consimțământul.

P___ aceeași întâmpinare pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei R___ F______ Oltița întrucât aceasta nu figurează în contractul de credit invocat în cauză, iar R___ Doruț are un alt CNP decât cel indicat prin cererea de chemare în judecată, sub rezerva că reclamantul prin apărător va indica în mod corect datele sale de identificare.

Pe fondul cauzei pârâta a arătat că cele două comisioane de administrare și de urmărire riscuri sunt valabile, conforme cu dispozițiile legale în materie, în speță nefiind aplicabile disp. art. 4 din Legea 193/2000.

Clauzele invocate de reclamant nu pot face obiectul analizei instanței în privința aprecierii caracterului abuziv, prin raportare la disp. art. 4 alin. 6 din Legea 193/2000. De altfel, legiuitorul a instituit o excpeție de la posibilitatea evaluării naturii clauzelor din contractele încheiate între profesioniști și consumatori.

Astfel, prima condiție stabilită de art. 4 alin. 6 din Legea 193/2000 este îndeplinită, comisioanele de administrare și de urmărire riscuri au un caracter esențial și nu pot face obiectul analizei prin prisma disp. din Legea 193/2000.

Dobânda este elementul esențial, care alături de celelalte costuri face parte din D__, prețul total al creditului, iar în cuprinsul Condițiilor generale de creditare sunt menționate atât definiția D__ cât și modalitatea de calcul a acesteia, D__ sintetizând toate costurile datorate în schimbul creditului și reprezentând elementul hotărâtor în funcție de care se formează opțiunea consumatorului pentru un anumit produs de creditare și pentru o anumită instituție de credit, aspect ce a fost cunoscut de reclamant încă înainte de încheierea contractului.

Mai mult, D__ reprezintă o modalitate clară și inteligibilă de redactare a prevederilor contractuale care reglementează costul.

Referitor la cea de a doua condiție stabilită de art. 4 alin. 6 din Legea 193/2000, pârâta a arătat că și aceasta a fost îndeplinită , redactarea clauzei fiind făcută într-un limbaj ușor inteligibil, iar reclamantul a menționat că prin semnarea contractului declară că a citit, înțeles și i-au fost explicate clauzele contractului pe care și le-a însușit în întregime.

Clauzele analizate nu sunt abuzive din perspectiva art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000 întrucât a oferit reclamanților posibilitatea de negociere a acestora iar semnarea de către reclamant a contractului de credit,echivalează cu exteriorizarea manifestării sale de voință în sensul că reclamantul a declarat că în urma informării complete și corecte de către bancă cu privire la ceea ce presupune contractul de credit, acesta și-a format consimțământul în mod liber și este de acord să accepte oferta băncii, așa cum i-a fost prezentată, fără a intenționa să aducă vreo modificare acesteia.

Pârâta a mai arătat că posibilitatea sau nu de negociere se apreciază în raport cu momentul încheierii contractului, așa încât în cauză nu este îndeplinită condiția privind lipsa negocierii, contractul de credit invocat de reclamant având caracter negociabil.

În ceea ce privește condiția referitoare la producerea unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerinței bunei credințe, aceasta nu este îndeplinită, dezechilibrul semnificativ nu este și nu poate fi apreciat din perspectiva cuantumului comisioanelor, iar din cuprinsul Anexei 3 rezultă că aceasta cuprinde explicații detaliate privind costurile aferente creditului. În același sens pârâta a invocat și dispozițiile CJUE în cauza 415/11.

A mai arătat pârâta că a avut o politică transparentă atât la semnarea contractului când reclamantului i-au fost prezentate și explicate toate clauzele, după cum acesta a admis semnarea contractului imediat după clauza care prevede în mod expres acest fapt cât și pe parcursul derulării contractului, inclusiv la semnarea actului adițional nr. 1608/A/13.05.2009.

Referitor la comisionul de administrare, pârâta a arătat că acesta este valabil, însăși OUG 50/2010 permite perceperea comisionului de administrare la o valoare fixă, nu este nimic abuziv nici în perceperea comisionului de administrare chiar dacă nu este definit expres, nu poate fi perceput decât pentru activitățile enumerate de lege iar în ceea ce privește cuantumul efectiv al comisionului, acesta nu poate fi cenzurat de către instanță.

Pârâta a mai arătat că valoarea absolută a comisionului de administrare a fost cunoscută încă de la data încheierii contractului, iar la data încheierii contractului de credit, dată la care aplicarea comisionului de urmărire a riscurilor era permisă, banca a avut în vedere un cost total al creditului reflectat de D__, nu a fost modificat costul total al creditului, așa încât nu se poate pune în discuție un eventual dezechilibru.

De altfel, perceperea comisionului de administrare este destinată unor costuri reale care sunt determinate de întreținerea aplicațiilor informative de gestiune a creditelor, informări client cu privire la modificările costurilor creditului atât la inițiativa băncii cât și impuse de legislație, etc.

Sub un alt aspect, cuantumul redus de doar 17,75 lei lunar, care ulterior a fost stabilit prin act adițional la 4,32 euro lunar nefiind de natură a produce un dezechilibru major între părțile contractante.

Comisionul de urmărire riscuri este valabil, întrucât această clauză este exclusă de la aprecierea caracterului abuziv în temeiul art. 4 alin. 6 din Legea 193/2000, în speță nefiind îndeplinită condiția dezechilibrului semnificativ și a relei credințe a băncii.

Așa cum rezultă din Adresa 06/8.01.2013, comisionul de urmărire riscuri se percepe în mod uzual doar în ipoteza acordării creditelor fără garanții reale sau personale, credite care presupun un risc mai mare. Comisionul este menit să acopere costul operațiunilor care implică gestiunea riscului de credit precum cele de colectare prematură și târzie realizate de către bancă.

Necesitatea introducerii acestui comision a fost impusă de condiții obiective, comisionul a avut un caracter cert, exprimat în mod clar și inteligibil încă de la momentul încheierii contractului și a fost într-un cuantum rezonabil ca urmare a stabilirii sale proporțional cu valoarea creditului, nefiind vorba despre un dezechilibru.

Astfel, pârâta a arătat că este fără putință de tăgadă faptul că nu există nici un caracter abuziv în ceea ce privește comisionul de urmărire riscuri prevăzut și agreat de ambele părți de comun acord, în clauza 9 f din Contract.

Referitor la petitele 2 și 4 din cerere, pârâta a arătat că având în vedere caracterul subsidiar al acestor pretenții față de solicitările privind caracterul abuziv, și aceste petite urmează a fi respinse ca neîntemeiate, pentru aspectele menționate mai sus dar și întrucât din înscrisurile atașate reclamantul a plătit cu titlul de comisioane până la acest moment, suma de 1689,8 lei și suma de 1757,70 euro.

S-a depus la dosar copie după întreaga documentație aferentă contractului de credit nr. 1608/21.11.2007, notificările pârâtei către reclamant, decizia ICCJ 12/17.01.2012, extrase de cont.

La termenul din 24 noiembrie 2015, reclamanții prin apărător au arătat că în cuprinsul cererii de chemare în judecată s-au strecurat mai multe erori, în sensul că a indicat în acțiune și pe reclamanta R___ F______ Oltița, în realitate are calitatea de reclamant în prezenta cauză, raportat la persoana care a încheiat contractul de credit, doar R___ Doruț, iar CNP-ul acestuia a fost trecut în mod eronat în cererea de chemare în judecată, astfel încât CNP-ul corect al reclamantului este xxxxxxxxxxxxx.

În baza art. 204 alin. 2 pct. 1 Cod proc. civ, instanța a luat act de cererea de îndreptare eroare formulată de apărătorul reclamanților iar pe cale de consecință a constat că excepția lipsei calității procesuale active, invocată de pârâtă prin întâmpinare, a rămas fără obiect.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză/înscrisurile administrate în cauză și susținerile părților, instanța expune următoarele considerente:

În fapt, între pârâtă în calitate de bancă pe de o parte și reclamant în calitate de împrumutat pe de altă parte s-a încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 1608/21.11.2007, care a avut ca obiect un împrumut în sumă de 35.500 lei pentru o perioadă de 120 luni, filele nr. 6 - 20 dosar.

În contractul de credit s-a prevăzut un comision de administrare de 17,75 lei lunar, reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat precum și un comision de urmărire riscuri de 81,65 lei lunar, reprezentând un procent de 0,23% din valoarea creditului.

La data de 13 mai 2009 între părți s-a încheiat actul adițional nr. 1608A/13.05.2009 la contractul de credit bancar nr. 1608/21.11.2007 prin care părțile au transformat creditul acordat inițial din ron în euro, creditul menționat în cuprinsul actului adițional fiind de 8081,91 euro pe o perioadă de 103 luni, filele nr. 75 – 88 dosar.

P___ actul adițional în cauză s-a prevăzut un comision de administrare cont credit de 4,32 euro lunar reprezentând un procent de 0,05 din valoarea inițială a creditului (35.500 ron) precum și un comision de urmărire riscuri de 19,89 euro lunar, reprezentând un procent de 0,23% din valoarea inițială a creditului (35.500 ron).

Începând cu data de 20 septembrie 2010, pârâta a implementat un act adițional la contractul de credit, neînsușit de reclamant, în care a prevăzut la art. 6 lit. a un comision lunar de administrare credit în valoare de 38,48 euro reprezentând însumarea comisioanelor lunare prevăzute în contractul de credit încheiat între împrumutat și bancă, filele nr. 97 – 104 dosar.

În drept, clauzele contractului de credit bancar nr. 1608/21.11.2007, atât în forma inițială cât și în forma modificată ca urmare a încheierii actului adițional 1608A/13.05.2009 intră sub incidența Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori deoarece pârâta B__ SA are calitatea de comerciant iar împrumutatul are calitatea de consumator.

Dispozițiile Legii nr.193/2000 transpun prevederile Directivei 93/13/CEE din 05.04.1993, fiind o copie fidelă a dispozițiilor art. 3 din l Directivă.

I. Cu privire la clauza contractuală prev. de art. 9 pct. c din Condițiile speciale ale contractului de credit nr. 1608/21.11.2007 (în forma inițială cât și în forma modificată ca urmare a încheierii actului adițional 1608A/13.05.2009) privind comisionul de administrare;

Pentru ca o clauză să fie considerată abuzivă în accepțiunea dispozițiilor art. 4 din Legea 193/2000 este necesar îndeplinirea următoarelor condiții cumulative: clauza să nu fi fost negociată; clauza să fie contrară bunei-credințe; clauza să dea naștere unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului.

În ceea ce privește cerința negocierii contractului intervenit între părți, instanța învederează că în momentul în care a fost încheiată această convenție, consumatorul a acționat de pe o poziție inegală în raport cu Banca; contractul încheiat este un contract de adeziune, clauzele cuprinse fiind prestabilite de către împrumutător, fără a da posibilitatea cocontractantului de a modifica sau înlătura vreuna dintre aceste clauze. Aspectele particulare au vizat doar cuantumul sumei împrumutate, al accesoriilor acestei sume, dobândă și comisioane, termenul împrumutului și garanțiile constituite. Consumatorul nu a avut posibilitatea să negocieze nicio clauză din contract, întregul act juridic fiindu-i impus, în forma respectivă, de către Bancă.

Tot referitor la prima condiție, instanța constată că, fiind vorba despre clauze standard preformulate, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 3 teza finală din Legea nr. 193/2000, revenea pârâtei sarcina să probeze faptul că aceste clauze au fost negociate direct cu consumatorul. Or, pârâtă nu a prezentat nicio probă concludentă în acest sens. Simpla împrejurare că reclamantul a ales oferta băncii, din toate ofertele aflate pe piață la un moment dat, nu duce, nicidecum, la concluzia unei negocieri directe.

Din acest punct de vedere instanța nu poate îmbrățișa opinia băncii potrivit căreia optând pentru un anumit produs cu anumite condiții financiare împrumutatul a ales, în urma unui raționament propriu de voință, specific mecanismului formării consimțământului, și ca atare, a avut loc o negociere.

Negocierea presupune o ofertă urmată de o contraofertă și, eventual, concesiuni din partea ambilor participanți ceea ce nu s-a întâmplat, în cauză, din moment ce banca a prezentat oferta sa pe care reclamantul nu avea altă posibilitate decât să o accepte, fără a o putea modifica.

De asemenea, nici existența perioadei precontractuale nu formează convingerea instanței referitor la caracterul negociat al convenției. Nici una dintre părți nu a negat faptul că între momentul în care reclamantul a solicitat inițial creditul și momentul încheierii propriu-zise a contractului a trecut o perioadă de timp, în care, pe de o parte, banca a efectuat verificările necesare și a analizat bonitatea clientului, iar împrumutatul avea posibilitatea să se intereseze de toate condițiile și mecanismele contractuale, să ceară lămuriri și să propună modificările ale clauzelor pe care nu le agrea.

Cu toate acestea, existența unei perioade de timp ce a precedat încheierea contractului de credit, nu echivalează cu existența unei negocieri, în contextul în care, așa cum am arătat deja împrumutatul nu avea, în mod efectiv, posibilitatea de a schimba, în vreun fel, oferta băncii.

Sub acest aspect, instanța consideră că nu se poate imputa împrumutatului adoptarea unei atitudini pasive - prin neefectuarea unei contra­propuneri băncii privind valoarea comisionului de urmărire riscuri sau a celui de administrare – în măsura în care li s-a comunicat că acest lucru nu este posibil.

Instanța nu poate da eficiență susținerilor pârâtei în sensul că aceste clauze au fost negociate și acceptate de către reclamantă prin semnarea contractului. Împrejurarea sus menționată nu este de natură a asana caracterul abuziv al clauzelor avute în vedere din moment ce nu a avut loc, practic, nicio negociere.

Astfel, potrivit art. 4 alin. 3 teza finală din Legea nr. 193/2000, dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens. În schimb, în cauză pârâta B__ SA nu a probat în nici un mod că ar fi negociat în vreun fel cu reclamantul clauzele convenției de împrumut ceea ce face ca, în privința clauzelor contestate, să fie aplicabile dispozițiile art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 193/2000.

Potrivit art. 9 lit. c) din contractul de credit nr. 1608/21.11.2007 (în forma inițială cât și în forma modificată ca urmare a încheierii actului adițional 1608A/13.05.2009) Pentru creditul pus la dispoziție, banca percepe, următoarele comisioane: comision de administrare de 17,75 RON lunar/ 4,32 euro/lunar reprezentând un procent de 0,05 % din valoarea creditului contractat.

Referitor la noțiunea de „comision de administrare” prev. în convenția de credit, instanța consideră că aceasta nu a fost explicată în mod clar și neechivoc sub aspectul motivelor și al condițiilor în care este perceput, neexistând o detaliere explicită și o justificare obiectivă a perceperii acestui comision, care să fie evidențiate în chiar convenția de credit (fie în cadrul condițiilor generale, fie în cadrul condițiilor speciale).

De asemenea, instanța reține existența unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în contextul în care clauzele contractuale sus menționate – referitoare la comisioane dau dreptul unei părți să beneficieze de avantaje care nu au corespondent într-o contraprestație din partea sa.

Dezechilibrul contractual indus de aceste clauze și lipsa bunei-credințe a băncii, trebuie analizate în funcție de justețea acestui comision, față de costurile efective suportate de bancă, în legătură cu activitatea sa de acordare a creditului, de administrare efectivă. În speța, însă, o asemenea justificare nu există, acest comision, calculat și perceput lunar, disimulând, în realitate, un procent consistent de dobândă, mărind artificial costul efectiv al creditului și, în plus, creând băncii un avantaj concurențial, contrar uzanțelor bunei credințe.

Totodată, în cuprinsul clauzelor contractuale nu se face nici o referire concretă la cheltuielile pe care le-ar suporta pârâta cu privire la administrarea creditului, ce urmau a fi acoperite de plata acestui comision și nici nu se indică modul în care au fost cuantificate acestea, în privința creditului acordat. Așadar, terminologia folosită nu este descrisă în cuprinsul condițiilor generale ale contractelor perfectate de pârâtă, pentru ca împrumutatul să fie în deplină cunoștință de cauză cu privire la motivele pentru care sunt percepute de către bancă aceste sume de 17,75 RON lunar, respectiv 4,32 euro/lunar.

De asemenea, nici instanța nu poate aprecia cu privire la legalitatea acestor clauze din moment ce motivația încasării acestui comision nu este detaliată nici în cuprinsul condițiilor generale nici în cel al condițiilor speciale ale contractelor amintite.

Nu în ultimul rând, în examinarea echilibrul contractual instanța va avea în vedere ansamblul reglementării respectivului comision și faptul că acesta poate fi modificat unilateral și discreționar, de către bancă, fără acordul împrumutatului față de disp. art. 3.7 alin. 1 din condițiile generale la contractul de credit în cauză.

Mai mult, în contract nu se prevede posibilitatea consumatorului ca, în cazul în care nu este de acord cu noul nivel al comisionului de administrare, să ramburseze anticipat creditul și să achite dobânzile aferente într-un număr de zile de la data notificării, denunțând convenția perfectată.

Față de acestea, instanța constată că, fără putință de tăgadă, clauza inserată la art. 9 lit. c) din condițiile speciale la contractul de credit nr. 1608/21.11.2007 (în forma inițială cât și în forma modificată ca urmare a încheierii actului adițional 1608A/13.05.2009), referitoare la perceperea comisionului de administrare constituie clauză abuzivă în sensul legii, acestea încălcând prevederile art. 1 și 4 din Legea nr. 193/2000.

II. Cu privire la clauzele contractuale prev. de art. 9 pct. f din Condițiile speciale și de art. 3.8 din Condițiile generale ale contractului de credit nr. 1608/21.11.2007 (în forma inițială cât și în forma modificată ca urmare a încheierii actului adițional 1608A/13.05.2009) privind comisionul de urmărire riscuri;

Potrivit art. 3.8 din contractul de credit nr. 1608/21.11.2007, comisionul de urmărire riscuri se calculează flat, prin aplicarea unui anumit procent la valoarea creditului contractat, clientul achitând comisionul de urmărire riscuri lunar, odată cu rata de credit și dobânda. Acest comisionul se percepe integral, inclusiv pentru fracțiunile din lună.

Instanța reține că, atât comisionul de administrare cât și comisionul de urmărire riscuri nu fac parte nici din preț și nici din obiectul principal al contractului, pentru suma împrumutată clientul restituie împrumutul la care se adaugă prețul cerut de bancă, adică dobânda, și dobânda penalizatoare aferentă. Toate celelalte comisioane sau tarife stabilite în contract trebuie să aibă ca și corespondent prestarea unui serviciu, (conform OG 21/1992), ceea ce nu este cazul în speță.

Această clauză nu este clar definită în contract, dându-se, astfel, pârâtei posibilitatea de a o interpreta în mod unilateral. În cuprinsul art. 3.8 din condițiile generale ale convenției de credit se stipulează doar dreptul băncii de a percepe acest comision și modalitatea lui de calcul, fără nici o altă precizare suplimentară, prin care să se dea o definiție clară și pe înțelesul celeilalte părți a acestui cost, fără a fi menționate expres și concret riscurile pe care le-ar putea suporta pârâta și fără a se indica modul în care au fost cuantificate aceste riscuri raportat la creditul acordat.

Sub acest aspect, clauza referitoare la comisionul de urmărire risc nu îndeplinește cerința de a fi clară, fără echivoc iar înțelegerea ei să nu necesite cunoștințe de specialitate, în accepțiunea art.1 alin. 1 din Legea nr. 193/2000.

În acest sens, instanța constată că banca explică, prin înscrisurile depuse la dosar (explicații care nu se regăsesc și în cuprinsul contractului intervenit între părți), rațiunea perceperii acestui comision - pentru operațiuni care implică gestiunea riscului de credit, precum cele de colectare prematură și târzie realizate de bancă sau societăți specializate asupra portofoliului de credite care înregistrează întârzieri la plata creditului și costul cu riscul de neplată pentru portofoliul de credite (plata asigurării pentru acoperirea riscului de neplată încheiată de bancă pentru creditele fără garanții), analiza economico-financiară a solicitantului de credit - afirmații care întăresc opinia instanței la necesitatea unor cunoștințe de specialitate din partea clientului.

Instanța reține că nu există contraprestație pentru comisionul perceput, prin prisma dispozițiilor Legii nr. 193/2000, în virtutea cărora sunt calificate ca fiind abuzive acele clauze care permit comerciantului obținerea unor sume de bani de la consumator în cazul neexecutării sau finalizării contractului de către acesta din urmă, fără a prevedea existența compensațiilor în sumă echivalentă și pentru consumator în cazul neexecutării contractului de către comerciant. (anexa la lit. r)

Cât despre echilibrul contractual, acesta ar fi putut fi asigurat doar în situația în care s-ar fi stipulat restituirea acestui comision în ipoteza în care riscul avut în vedere nu s-a produs, în caz contrar dezechilibrul fiind unul evident.

Instanța constată că pârâta poate modifica nivelul comisioanelor fără să fie prevăzută vreo situație în care aceasta poate face o astfel de modificare, în mod discreționar, conform art. 3.7 din condițiile generale ale convenției. Împrejurarea că o astfel de modificare a nivelului comisioanelor nu s-a produs niciodată pe parcursul derulării contractului nu este de natură a duce la o altă concluzie.

Față de acestea, instanța constată că, fără putință de tăgadă, clauza inserată la art. 9 pct. f din Condițiile speciale și de art. 3.8 din Condițiile generale ale contractului de credit nr. 1608/21.11.2007 (în forma inițială cât și în forma modificată ca urmare a încheierii actului adițional 1608A/13.05.2009), referitoare la perceperea comisionului de urmărire riscuri, constituie clauză abuzivă în sensul legii, acestea încălcând prevederile art. 1 și 4 din Legea nr. 193/2000.

III. Cu privire la clauzele contractuale prev. de art. 3.7 din Condițiile generale ale contractului de credit nr. 1608/21.11.2007 și 22 (Condiții speciale) din contractul de credit nr. 1608/21.11.2007 - modificat prin actul adițional nr. 1608A/13.05.2009 privind modificarea unilaterală a nivelului comisioanelor/a sumelor datorate;

Instanța constată că pârâta poate modifica nivelul comisioanelor fără să fie prevăzută vreo situație în care aceasta poate face o astfel de modificare, în mod discreționar.

Așa cum un act normativ trebuie să fie caracterizat prin previzibilitate, la fel și o clauză contractuală trebuie să fie astfel formulată încât consumatorul să poată anticipa că dacă o anumita situație intervine, o anumita consecință se produce.

Având în vedere că reclamantul în calitate de consumator nu are libertatea de a rezilia imediat contractul atunci când operează o astfel de modificare, indiferent de alte considerații, clauza analizată este abuzivă.

IV. Cu privire la constatarea faptului că nu s-a acceptat tacit actul adițional implementat în baza OUG nr. 50/2010 - în legătură cu comisionul lunar de administrare credit:

Începând cu data de 20 septembrie 2010, pârâta a implementat un act adițional la contractul de credit, neînsușit de reclamant, în care a prevăzut la art. 6 lit. a un comision lunar de administrare credit în valoare de 38,48 euro reprezentând însumarea comisioanelor lunare prevăzute în contractul de credit încheiat între împrumutat și bancă, filele nr. 97 – 104 dosar.

În ceea ce privește faptul că pârâta a procedat la însumarea comisioanelor inițiale, printre care și comisionul de urmărire riscuri, instanța constată că pârâta, practic a redenumit comisionul de administrare și comisionul de urmărire riscuri în „comision de administrare credit”, în speță nefiind vorba de costuri impuse de legislație (OG 50/2010), care sa atragă aplicabilitatea art. 40 al. 3 din OG 50/2010.

Art. 36 al. 1 din textul de lege restrânge sfera comisioanelor ce pot fi percepute, comisionul de administrare și cel de urmărire riscuri nefiind prevăzute, iar pârâta trebuia să le elimine si nu să le însumeze și să le redenumească. De altfel definiția dată comisionului de administrare credit prin art. 36 al. 3 din OG 50/2010 nu corespunde cu definiția dată de pârâtă în actul adițional și în lipsa definiției comisionului, apare evident ca un cost nou.

Față de aceste considerente, instanța va constata că reclamantul nu a acceptat tacit actul adițional implementat de pârâtă în baza OUG nr. 50/2010, cu privire la introducerea comisionului lunar de administrare credit.

V. Cu privire la restituirea sumelor de bani percepute cu titlu de comision de urmărire riscuri, comision de administrare și comision lunar de administrare credit:

Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1535/2009 a statuat că răspunderea comercianților pentru înserarea unor clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii are natura juridică a unei răspunderi civile delictuale, întrucât fapta de a însera în contracte clauze abuzive este incriminată contravențional prin dispozițiile legii nr.193/2000.

În materia răspunderii delictuale, obligația de despăgubire are natura unei „restitutio in integrum”, obligația vizând întregul prejudiciu cauzat a cărei valoare este egală cu ceea a sumelor percepute în mod abuziv. În acest context, instanța apreciază că nu poate fi calificată ca inadmisibilă pretenția referitoare la plata, cu titlu de daune, a echivalentul sumelor percepute cu titlu de comision de urmărire riscuri și administrare, pretenție care are ca finalitate repararea prejudiciului cauzat prin includerea clauzelor abuzive în convenția de credit.

P___ urmare, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantului sumele percepute cu titlu de comision de administrare, comision de urmărire riscuri și comision lunar de administrare credit în baza contractului de credit nr. nr. 1608/21.11.2007, a contractul de credit nr. 1608/21.11.2007 - modificat prin actul adițional nr. 1608A/13.05.2009 și a actului adițional, începând cu data încheierii contractului de credit și până la punerea în executare a hotărârii precum și a dobânzii legale.

În baza art. 453 Cod proc. civ., instanța va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată (onorariu avocațial).

Pentru aceste motive

În numele legii

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea având ca obiect – restabilire echilibru contractual formulată de reclamantului R___ Doruț, cu domiciliul procesual ales la C__. Av. R____ R_____ din mun. Vatra Dornei, ____________________, jud. Suceava în contradictoriu cu pârâta B__ SA prin reprezentant convențional SCA S_____ & Asociații, cu sediul în București, ______________________, nr. 2, Opera Center 2, _______________.

Constată ca fiind abuzive și implicit nule clauzele prev. de art. 9 pct. c (Condiții speciale) din contractul de credit nr. 1608/21.11.2007 privind comisionul de administrare, de art. 9 pct. f (Condiții speciale) și 3.8 (Condiții Generale) din contractul de credit nr. 1608/21.11.2007 privind comisionul de urmărire riscuri și de art. 3.7 alin. 1 (Condiții Generale) din contractul de credit nr. 1608/21.11.2007 privind modificarea unilaterală a nivelului comisioanelor și dispune eliminarea acestor clauze din contractul mai sus menționat.

Constată ca fiind abuzive și implicit nule clauzele prev. de art. 9 pct. c (Condiții speciale) din contractul de credit nr. 1608/21.11.2007 – modificat prin actul adițional nr. 1608A/13.05.2009 privind comisionul de administrare, de art. 9 pct. f (Condiții speciale) din contractul de credit nr. 1608/21.11.2007 - modificat prin actul adițional nr. 1608A/13.05.2009 privind comisionul de urmărire riscuri și de art. 22 (Condiții speciale) din contractul de credit nr. 1608/21.11.2007 - modificat prin actul adițional nr. 1608A/13.05.2009 privind modificarea unilaterală a sumelor datorate și dispune eliminarea acestor clauze din contractul mai sus menționat.

Constată că reclamantul nu au acceptat tacit actul adițional implementat de pârâtă în baza OUG nr. 50/2010, cu privire la introducerea comisionului lunar de administrare credit.

Obligă pârâta să plătească reclamantului sumele percepute cu titlu de comision de administrare, comision de urmărire riscuri și comision lunar de administrare credit în baza contractului de credit nr. nr. 1608/21.11.2007, a contractul de credit nr. 1608/21.11.2007 - modificat prin actul adițional nr. 1608A/13.05.2009 și a actului adițional, începând cu data încheierii contractului de credit și până la punerea în executare a hotărârii precum și a dobânzii legale.

Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată (onorariu avocațial).

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Vatra Dornei.

Pronunțată în ședință publică azi, 18 decembrie 2015.

Președinte, Grefier,

Red. CU

Tehnored. CU/GA

Ex.4/27.01.2016