Dosar nr. XXXXXXXXXXXX - restabilire echilibru contractual

R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4874

Ședința publică din 19 octombrie 2015

Instanța constituită din :

Președinte : M____ C_______

Grefier : P______ C_____

La ordine, judecarea acțiunii civile având ca obiect restabilire echilibru contractual formulată de reclamanții C_______ V_______, C_______ V___-A_____ și C_______ V_____ A_______, în contradictoriu cu pârâtele S.C. R_________ B___ SA București și S.C. R_________ B___ SA-Agenția Suceava.

Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 25 septembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre; la acel termen instanța, pentru a da posibilitatea reprezentanților părțile să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 2 octombrie 2015, pentru data de 9 octombrie 2015, pentru data de 16 octombrie 2015, și apoi pentru data de astăzi 19 octombrie 2015 când a hotărât următoarele:

I N S T A N Ț A

Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr. XXXXXXXXXXXX din data de 10.02.2015, reclamanții C_______ V_______, C_______ V___-A_____ și C_______ V_____ A_______, în contradictoriu cu pârâtele S.C. R_________ B___ SA București și S.C. R_________ B___ SA-Agenția Suceava, au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 1 teza a II-a privind comisionul de procesare, art. 3.1, art. 3.3 teza a II-a, art. 3.5, art. 4.4, art. 5.5, din contractul de credit nr. RFIxxxxxxxxxxx din 08.01.2007, precum și la art. 1 alin. 1, art. 2, art. 2.1, art. 2.2, art. 2.4, art. 2.4.1, art.2.5, art. 2.6, art. 2.15 din actul adițional la contract din 16.06.2011; să oblige pârâtele la înlăturarea clauzelor abuzive; să oblige pârâtele la respectarea dobânzii stabilită prin contract, respectiv valoarea fixă de 5,9% pe an; obligarea pârâtelor la restituirea sumelor încasate în mod nelegal, respectiv : diferența dintre dobânda inițială menționată în contract, de 5,9% pe an și dobânda majorată abuziv, de la data încheierii convenției și până la introducerea cererii de chemare în judecată, precum și a sumei ce va fi încasată până la data eliminării efective; 1.726 CHF (7273 lei, 1CHF=4,214 lei la 09.02.2015) reprezentând contravaloarea comisionul de procesare; 3.685,47 CHF (15.530 lei, 1CHF= 4,214 lei la 09.02.2015) reprezentând creșterea artificială a creditului conform art. 1 din actul adițional din 16.06.2011; 2.731,57 CHF (11.510 lei, 1CHF= 4,214 lei la 09.02.2015) reprezentând diferență dintre soldul creditului la data de 16.06.2011 prevăzut în scadențarul anexă la contract și cel din art. 1 din actul adițional din 16.06.2011; obligarea pârâtelor la recalcularea tuturor tragerilor din credit și diminuarea valorii totale a creditului de rambursat cu valoarea sumelor incluse în mod nelegal (inclusiv a sumei nejustificate de 17.274,71 CHF (72.795 lei, 1 CHF= 4,214 lei la data de 09.02.2015);obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferentă sumelor calculată de la data efectuării plății de către reclamantă și până la data achitării efective a debitelor; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanții au arătat că la data de 08.01.2007 s-a încheiat contractul de credit nr. RFIxxxxxxxxxxx între S.C R_________ B___ S.A. prin Sucursala Suceava, în calitate de împrumutător, și C_______ A_____ (decedat) și C_______ V_______, în calitate de împrumutat, respectiv codebitor, pentru suma de 88.026 CHF, din care 88.026 CHF au fost utilizați pentru nevoi personale, iar 1.726 CHF pentru achitarea comisionului de procesare. Astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 19 din 04.05.2014, moștenitori ai defunctului C_______ A_____ sunt cei doi fii minori, V___ A_____ și V_____ A_______ și soția supraviețuitoare, C_______ V_______.

La momentul încheierii convenției, reclamanta a acționat de pe o poziție inegală în raport cu banca pârâtă, neavând posibilitatea de a participa efectiv la negocierea și redarea clauzele cuprinse în contract, putând doar să adere sau nu la forma standard a contractului.

În aceste condiții, i-au fost impuse o ________ clauze abuzive, respectiv la : art. 1 teza a II-a, art. 3.1, art. 3.3. teza a II -a, art. 3.5., art. 1.1. lit. a), art. 4.4, art. 5.5, art. 5.1.

Ulterior, prin actul adițional încheiat la data de 16.06.2011 s-au prevăzut următoarele clauze abuzive: art. 1 alin. 1, art. 2, art. 2.1, art.2.2, art. 2.4, art. 2.4.1, art. 2.5, art. 2.6, art. 2.15.

Din nou, reclamanta nu au avut decât posibilitatea de accepta sau nu oferta băncii, fără a putea modifica clauzele actului adițional.

Date fiind dispozițiile art. 2 din Legea nr. 193/2000, convenția de credit încheiată de reclamantă intră sub incidența Legii nr. 193/2010 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, ce a transpus Directiva nr. 93/13/CEE.

Referitor la dobânda datorată băncii, așa cum rezultă din clauzele contractuale, părțile au stipulat inițial împrejurarea că dobânda curentă este de 5.9% pe an, nefiind inserată vreo marjă fixă.

Adiacent acestor prevederi, banca a inserat în cuprinsul art. 3.3., dreptul discreționar de a revizui rata dobânzii curente, fără consimțământul împrumutatului "în funcție de evoluția pieței financiare".

Prin actul adițional din 16.06.2011, pârâtele au modificat în mod unilateral dobânda, majorând-o de la 5,9% la 7,81%, prin adăugarea unei marje fixe de 7,57 puncte procentuale la indicele de referință LIBOR la 6 luni.

Împrejurarea că reclamanta a semnat actul adițional nu este de natură a asana caracterul abuziv al clauzelor din moment ce nu a avut loc o negociere, banca prezentând oferta sa pe care aceasta nu avea altă posibilitate decât să o accepte, fără a o putea modifica.

În mod evident, consumatorul nu a avut posibilitatea la momentul încheierii contractului să ia la cunoștință de nivelul dobânzii variabile sau de un indicator clar al modului de calcul al acesteia, fapt ce conduce la încadrarea clauzei analizate în situația indicată de art. 1 lit. b) din anexa la Legea nr. 193/2000. În plus, nu se poate cere consumatorului să anticipeze evoluția pieței interbancare și fluctuațiile monetare.

S-a creat astfel un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, oferindu-se pârâtei dreptul de a încasa în detrimentul reclamantei dobânda majorată, fără a exista o negociere sau un acord de voință valabil exprimat anterior de către împrumutat. Pentru aceste motive, solicită obligarea pârâtelor la respectarea dobânzii stabilită prin contract, respectiv la valoarea de 5,9% pe an.

În ceea ce privește comisionul de procesare de 1.726 CHF acesta a fost perceput în mod abuziv din suma acordată în condițiile în care nu rezultă în mod clar și neechivoc motivele și condițiile perceperii, în ce constă acest serviciu prestat de bancă, cheltuielile pe care le-a suportat pârâta cu procesarea creditului. Mai mult decât atât, dobânda a fost percepută și pentru această sumă deși nu a fost primită în mod efectiv de reclamantă.

Prevederile art. 5.5 din contract de impunere a anumitor asigurători sunt abuzive în condițiile în care costurile asigurării sunt în sarcina împrumutatului, ce trebuie să aibă dreptul de liberă alegere a societății de asigurare. În plus, clauza creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, întrucât societății bancare nu îi revine, în schimbul acestei obligații, nicio obligație corelativă.

Cu privire la comisionul de 90 euro, din clauzele contractuale (art. 2.15 din actul adițional) nu rezultă în mod clar și neechivoc motivele și condițiile perceperii, în ce constau serviciile prestate de bancă, cheltuielile pe care le-ar suporta pârâta cu privire la servicii.

Prin art. 1 din actul adițional din 16.06.2011 de reeșalonare, banca a cumulat soldul creditului, "valoarea dobânzilor, comisioanelor și a altor costuri datorate conform contractului, calculate până la data încheierii prezentului act adițional și neachitate încă", care a generat o creștere artificială a soldului creditului de la 79.117,69 CHF la 82.803,16 CHF (de 3.685,47 CHF).

Totodată, analizând graficul de rambursare credit anexă la contract din 08.01.2007 se poate observa că soldul creditului de la pct. 53 aferent datei scadenței 16.06.2011 este de 76.386,12 CHF, iar conform art. 1 din actul adițional din 16.06.2011, soldul creditului este de 79.117,69 CHF, rezultând o diferență nelegală de 2.731,57 CHF.

Mai mult decât atât, așa cum rezultă din nota de calcul întocmită de expert contabil Sainiciuc I______, costul total rămas de achitat la 08.07.2011 conform scadențar anexă la contract este de 116.983,05 CHF, iar conform art. 2.5. din actul adițional valoare totală plătibilă este de 140.674,77 CHF. Această creștere artificială a dus la o creștere a costurilor de 17.274,71 CHF, calculele fiind expuse pe larg în nota de calcul anexată.

Singura explicație pentru sumele arătate mai sus este că reprezintă dobândă la dobândă, nepermisă de lege sau toate comisioanele nelegale au fost incluse în dobândă sau în alte costuri, împrumutatul neavând nicio posibilitate de a le identifica.

Întrucât aceste sume nu erau datorate, fiind impuse prin clauze abuzive, se impune restituirea lor.

În ceea ce privește dobânda legală solicitată, arată că pârâtele s-a îmbogățit fără just temei cu sumele încasate nelegal de la reclamanți și se impune obligarea la plata acesteia conform O.G. nr. 9/2000, respectiv O.G. nr. 13/2011.

Pentru toate aceste motive, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În drept, au invocat art. 451 alin. 1, art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, art. 1, 4, art. 13, art. 14 din Legea nr. 193/2000, O.G. 9/2000, O.G. nr. 13/2011, art. 998, art. 999 Cod civil anterior, precum și toate dispozițiile legale menționate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

În dovedire, solicită administrarea probei cu înscrisuri, precum și orice altă probă a cărei necesitate ar reieși din cercetarea judecătorească.

În temeiul dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a II-a Cod procedură civilă, reclamanții au solicitat ca judecata cauzei să aibă loc și în lipsă.

În dovedire, reclamanții au anexat cererii înscrisuri.

La data de 19.02.2015 reclamanții au depus precizări prin care au arătat că diferența dintre dobânda majorată în mod abuziv și dobânda inițială încasată până la data introducerii cererii de chemare în judecată este de 13.702 CHF.

Au menționat că pentru perioada iulie 2013-ianuarie 2015 (19 luni) a fost avută în vedere suma încasată în plus ce rezultă din compararea graficului de rambursare anexă la contract, în care este evidențiată dobânda lunară în funcție de rata anuală de 5,9%, și graficul de rambursare începând cu data de 16.07.2011 eliberat după încheierea actului adițional (3.142,4 CHF).

Au precizat că perioada 16.06.xxxxxxxxxxxxx13 nu a fost avută în vedere întrucât s-a perceput o dobândă curentă fixă de 5,20%, iar pentru perioada ianuarie 2007-mai 2012 (64 luni) a fost avută în vedere media lunară încasată în plus (165 CHF) prin raportare la perioada iulie 2013-ianuarie 2015, rezultând 10.560 CHF.

Reclamanții au mai precizat că sunt în imposibilitate obiectivă de a calcula cuantumul exact al dobânzii plătită în plus față de dobânda inițială în fiecare din cele 96 de luni având în vedere că dobânda s-a modificat „în funcție de evoluția pieței financiare”, iar pârâtele au niște modalități ascunse de calcul al ratelor lunare așa cum rezultă din nota de calcul întocmită de expertul contabil S______ I______ și motivarea acțiunii.

La data de 01.04.2015 intimata R_________ B___ SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.

A arătat că la data de 08.01.2007 a fost încheiat contractul de credit RFIxxxxxxxxxxx prin care R_________ B___ SA a acordat împrumutatului C_______ A_____ un credit în sumă de 88.026 CHF pentru nevoi personale nenominalizate, pentru o perioadă de 240 luni (20 ani).

Potrivit art.4.11 din contractul de credit, codebitoarea C_______ V_______ se obliga în solidar și indivizibil cu împrumutatul să îndeplinească obligația de rambursare a creditului, de plată a dobânzilor, comisioanelor aferente acestuia, precum și a oricăror alte obligații de plată asumate de către împrumutat prin contractul de credit.

Urmare a solicitării din data de 02.05.2001 1 a codebitoarei C_______ V_______ in urma decesului împrumutatului C_______ A_____, la data de 16.06.2011 a fost încheiat actul adițional la contractul de credit prin care:

• Codebitoarea C_______ V_______ preia toate drepturile si obligațiile stipulate in contractul de credit in sarcina împrumutatului, devenind împrumutata din Codebitoare si în scopul rambursării creditului împrumutata a deschis la Banca contul curent RO73RZBRxxxxxxxxxxxx3593 denominat in CHF, contul curent cu titular C_______ A_____ fiind inchis;

• Creditul preluat in suma de 82.803,16 CHF (la data actului adițional, soldul creditului de 79.117,69 CHF la care se adaugă suma acumulata si neachitata de 3.685,47 CHF din care 3.562,84 CHF reprezentând dobânda curenta/restanta si 122,63 CHF reprezentând dobânda penalizatoare) este restructurat, împrumutata beneficiind de o dobânda curenta redusa incepand cu data incheierii actului adițional si pana la data de 16.06.2013, Banca percepand o Rata anula a dobânzii curente fixa de 5,20% si de o perioada de gratie la plata principalului (credit) incepand cu data incheierii actului adițional si pana la data de 16.06.2012, împrumutata achitând lunar doar ratele de dobânda;

•Rata dobânzii curente este variabila fiind calculate dupa următoarea formula:

Rd=LIBOR 6 luni (CHF) + marja băncii (7,57 puncte procentuale, fixa pe toata perioada derulării contractului)

• La data incheierii actului adițional, valoarea dobânzii anuale efective (D__) pentru suma totala reesalonata la plata este de 7,18 puncte procentuale;

• Pentru contul curent deschis de către împrumutata in scopul rambursării creditului nu se datorează comision lunar de administrare cont curent si începând cu data încheierii actului adițional, Banca renunța la încasarea comisionului de administrare credit, datorat conform contractului de credit.

De la data încheierii actului aditional din 16.06.201 1 si pana in prezent, Banca nu a perceput comisionul unic de 90 EUR (sau echivalentul in lei de la data platii/serviciului). Comisionul unic este datorat de către împrumutata pentru orice serviciu prestat de către Banca la cererea împrumutatei în legătura cu contractul de credit si în legătura cu garanțiile, după cum urmează:

Banca nu percepe comision în cazul în care împrumutata solicită schimbarea datei de scadență a ratelor.

În cazul în care împrumutata solicită schimbarea garanțiilor, aceasta va datora Băncii comisionul unic și va plăti toate costurile aferente constituirii noilor garanții, iar Banca va suporta costurile de evaluare a noilor garanții.

A solicitat admiterea excepției lipsei capacității procesuale de folosință a Agenției Suceava a R_________ B___ SA și respingerea acțiuniunii formulată de reclamanți ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.

A solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților C_______ V___ A_____ și C_______ V_____-A_______, solicitând să se constate că nu există identitate între titularul dreptului dedus judecății și ale cărui interese legitime sunt ocrotite prin dispozițiile Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive dintre contractele încheiate între profesioniști și consumatori și reclamanții C_______ V___-A_____ și C_______ V_____-A_______, moștenitorii defunctului C_______ A_____.

Fiind vorba de un fapt strict personal al împrumutatului Crîsmaru A_____, calitatea de consumator al defunctului nu poate fi transmisa moștenitorilor, si prin urmare reclamanții C_______ V___-A_____ si C_______ V_____-A____ nu legitimează calitatea procesuala activa.

Prin urmare, chiar și în situația în care s-ar admite un eventual interes al reclamanților, acesta nu poate constitui el singur temei pentru justificarea calității procesuale active și aceasta cu atât mai mult cu cât însuși legiuitorul a prestabilit calitate procesuală numai pentru anumite persoane.

A solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei C_______ V_______ raportat la capetele de cerere privind Contractul de credit RFIxxxxxxxxxxx/08.01.2007 prin care R_________ B___ SA a acordat împrumutatului C_______ A_____ un credit în suma de 88.026 CHF pentru nevoi personale nenominalizate, pentru o perioadă de 240 luni(20 ani).

În ceea ce privește Contractul de credit RFIxxxxxxxxxxx/ 08.01.2007, reclamanta C_______ V_______ nu se poate prevala de dispozițiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți si consumatori întrucât nu face parte din categoria consumatorilor protejați de dispozițiile legale invocate.

Astfel, codebitoarea C_______ V_______ s-a obligat unilateral născându-se obligații doar pentru Codebitoare si drepturi doar pentru creditoare. Prin ocest contract, porțile nu s-au obligat la prestații reciproce, pentru a putea fi vorba de un contract sinalagmatic. Codebitoarea C_______ V_______ este singura care s-a obligat în solidar si indivizibil cu împrumutatul prin Contractul de credit RFIxxxxxxxxxxx/ 08.01.2007, banca fiind titulara dreptului corelativ.

În concluzie, reclamanta nu poate avea calitate procesuală activă într-o astfel de cauză, în care părțile sunt prestabilite și determinate de însăși legiuitor, situație în care se impune respingerea cererii ca fiind făcută de o persoană fără calitate procesuală activă.

A invocat excepția inadmisibilității raportat la art.4 alin.6 din Legea nr.193/2000 întrucât aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului.

Prețul unui contract este principalul element analizat de cel ce contractează, fiind deci un element ce excede sferei în care este competenta instanța sa intervină, în sensul de a modifica elementele agreate de parti.

De altfel, în măsura în care instanța ar aprecia că se impune admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și va fixa marja solicitată de reclamanți, trebuie avut în vedere dacă banca și-ar acoperi măcar costurile de finanțare, respectiv prețul achitat de bancă pentru atragerea resurselor financiare utilizate la acordarea împrumutului, fără a mai vorbi de cota de profit.

Excluderea clauzelor referitoare la preț de la controlul judecătoresc este, pe de o parte, explicată de faptul că prețul este un element ce ține de dreptul concurenței, iar pe de altă parte, acesta exprimă consimțământul legal al părților cu capacitate deplină de exercițiu, de a-și exprima voința în sensul încheierii unei convenții, în anumite condiții, inclusiv de preț.

În cauză, reclamanții susțin că necircumstanțierea condițiilor în care Banca poate modifica dobânda conduce la concluzia că dispozițiile contractuale referitoare la dobândă sunt abuzive.

În contextul considerentelor expuse, observând că prin forma inițială a contractului, art.3.1 și art.3.3 teza a doua au fost redactate într-un limbaj clar și inteligibil pentru împrumutatul C_______ A_____ ca și consumator mediu și că ulterior prin actul adițional din 16.06.2011 s-a exprimat o formulă de calcul a dobânzii, urmează să se constate că sunt îndeplinite cele două condiții, respectiv clauzele în discuție intră în sfera obiectului principal al contractului și sunt redactate clar și inteligibil.

Reclamanții se rezumă la invocarea lipsei negocierii, abuzând, de textul de lege care instituie în sarcina comerciantului, sarcina probei cu privire la negociere. O primă precizare ar fi aceea că, în calitate de comerciant, nu poate să solicite negocierea propriei oferte. Tocmai de aceea, în mersul firesc al încheierii unei afaceri este ca, cel cărui i se prezintă oferta standard, să ceară negocierea întrucât banca poate să acorde și derogări de la ofertele standard, atunci când clientul solicită.

În plus, nu se poate reține că împrumutatul a fost obligat să adere la un contract întrucât, pe de o parte, încheierea contractului de credit nu a avut loc ca urmare a unei obligații legale (similar polițelor RCA) și nici ca urmare a unor constrângeri de facto. Pe de altă parte, împrumutatul a avut posibilitatea reală de a alege din multitudinea de oferte existente pe piața bancară și chiar dintre cele din portofoliul Băncii, acel produs care să corespundă necesităților lui de finanțare și posibilități reale de plată.

Părțile contractante, banca și împrumutatul, și-au asumat, la încheierea contractului atât beneficiile rezultate din aducerea la îndeplinire a acestuia, cât și riscurile pe care le presupune.

Un argument în plus cu privire la negocierea clauzelor contractuale îl constituie încheierea actului adițional din 16.06.2011 de restructurare a creditului.

A arătat că intervenția instanței de judecată în mecanismul contractual și modificarea unui element esențial al acestuia, mai precis a prețului contractului, ar înfrânge forța juridică obligatorie a convențiilor legal încheiate.

A menționat faptul că reclamanta C_______ V_______ își întemeiază pretențiile pe dispozițiile Legii nr.193/2000, act normativ în vigoare de circa 11 ani la momentul încheierii actului adițional la contractul de credit și atât timp cât nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii pentru a obține beneficii, nu se poate spune că reclamanta C_______ V_______ nu a avut la momentul încheierii contractului de credit și la momentul încheierii actului adițional la contractul de credit cunoștințe despre clauzele interzise în contractele dintre comercianți și consumatori.

Mai mult decât atât, reclamanta C_______ V_______ a așteptat 8 ani înainte să sesizeze instanța de judecată și ulterior încheierii actului adițional de restructurare a creditului prin care reclamanta C_______ V_______ în calitate de împrumutat a beneficiat de o dobândă curentă redusă începând cu data încheierii actului adițional și până la data de 16.06.2013, Banca percepând o rată anuală a dobânzii curente fixă de 5,20% și de o perioadă de grație la plata principalului (credit) începând cu data încheierii actului adițional și până la data de 16.06.2012, împrumutata achitând lunar doar ratele de dobândă.

Cât privește dezechilibrul semnificativ, a arătat că relevante sunt cele statuate de către Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul deciziei nr.2450/2011 pronunțată în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX.

Clauza privind dobânda revizuibilă nu este abuzivă. Potrivit prevederilor contractuale evocate, părțile au stabilit in mod neîndoielnic la momentul încheierii contractului că rata dobânzii este variabila si nu este compusă dintr-o formula de calcul a dobânzii. In plus, dobânda are caracteristicile unui element negociat al contractului, fiind asumat de către părțile contractante prin semnare. O eventuala formula de calcul a ratei dobânzii ar trebui agreată de ambele părți contractante, astfel încât să fie respectat principiul echității.

La data acordării creditului din 08.01.2007 (anterior OUG nr. 174/2008 care a intrat in vigoare la 28 decembrie 2008), legislația in vigoare nu prevedea in sarcina băncii obligația de a prezenta si descrie formula de calcul a procentului anual de dobânda variabila in cadrul contractului agreat de comun acord cu împrumutatul sau o periodicitate la care banca era obligata sa actualizeze rata de dobânda.

În raport de contractul inițial, determinarea ratei dobânzii în funcție de evoluția pieței financiar-bancare nu este contrară cerințelor bunei-credințe.

Orice instituție de credit atunci când acorda un credit pe termen lung nu are o sursa de finanțare pe aceiași perioada, de aceeași mărime si cu o structura similara respectivului credit.

Prin urmare, pe toata perioada de derulare a creditului Banca va trebui sa atragă resurse la niște costuri contractuale pe care nu le poate anticipa rezonabil. De aceea, apare justificata inserarea unor clauze contractuale prin care părțile au convenit că dobânda se va modifica in funcție de evoluția pieței financiar-bancare, cum de altfel a reținut si Înalta Curte de Casație si Justiție, Secția a II-a civila prin Decizia nr. 1.293 din 27 martie 2013.

Urmează ca instanța de judecata sa constate ca prin cererea de chemare in judecata se urmărește sa modifice prețul contractului de credit, respectiv nivelul dobânzii comerciale. F___ de principiile autonomiei de voința si forței obligatorii a contractului, o astfel de cerere apare ca inadmisibila, reclamanții neputând solicita si obține concursul forței coercitive a instanței pentru revizuirea prețului contractului. Instanța de judecata nu poate trece peste voința _________________________ în contractul de credit, în caz contrar ajungându-se la alterarea voinței ____________________________-se cu forța deciziei judecătorești voința debitorului in contra voinței creditorului.

Urmare a solicitării din data de 02.05.xxxxx a codebitoarei C_______ V_______ în urma decesului împrumutatului Crîsmaru A_____, la data de 16.06.2011 a fost încheiat actul adițional la contractul de credit prin care Codebitoarea Crîsmaru V_______ preia toate drepturile si obligațiile stipulate in contractul de credit in sarcina împrumutatului, devenind împrumutata din codebitoare si este stabilita formula de calcul a dobânzii, cu respectarea dispozițiilor art.37 din OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.

Apreciază că nu poate fi un dezechilibru contractual in defavoarea împrumutatei Crîsmaru V_______ având în vedere faptul ca prin actul adițional din 16.06.2011 la contractul de credit, împrumutata a beneficiat de o dobânda curenta redusa începând cu data încheierii actului adițional si pana la data de 16.06.2013, Banca percepând o Rata anuală a dobânzii curente fixa de 5,20% si de o perioada de gratie la plata principalului (credit) începând cu data încheierii actului adițional si pana la data de 16.06.2012, împrumutata achitând lunar doar ratele de dobânda.

În ce privește comisionul de procesare credit, a arătat că a fost perceput o singura data la data acordării creditului si a avut o valoare prestabilita procentual prin raportare la valoarea acordata a creditului, nu a fost încălcată nicio prevedere legală în vigoare la data calculării si se menționează în mod clor in contractul de credit care este contraprestatia băncii, pentru ce a fost perceput, respectiv "pentru procesarea cererii de credit" (art. 3.5).

Clauza contractuala de la art. 3.5. prevede formula de calcul a comisionului, sursa de plata a comisionului (din credit) si scadenta acestuia (data tragerii creditului). Exprimarea din contractul de credit cu privire la determinarea comisionului de procesare este clara, fără echivoc și pe înțelesul consumatorului mediu.

Valoarea comisionului de procesare este justificata de costurile presupuse de acordarea creditelor care au in structura lor o ________ cheltuieli legate de: salarizarea personalului implicat de fluxul de creditare; cheltuieli legate de asigurarea spațiului în cadrul căruia se desfășoară activitatea bancară; cheltuieli legate de asigurarea sistemului de comunicații si sistemului informatic; cheltuieli legate de asigurarea materialelor de birotica si servicii interne; cheltuieli legate de pregătirea unui dosar de împrumut.

La momentul încheierii contractului de credit in discuție, legislația in vigoare, dar si legislația actuala, respectiv art. 36 alin. 2 din OUG 50/2010, nu interzic băncii sa încaseze un comision de procesare a cererii de credit si nici nu se menționează faptul ca in contractul de credit trebuie sa se determine care sunt serviciile pentru care se achita acest comision, asa cum susține reclamantul.

Clauza privind comisionul de procesare credit nu este abuzivă.

În ceea ce privește clauza contractuala referitoare la obligația împrumutatului de a asigura imobilele afectate cu sarcina ipotecii în vederea garantării obligației de restituire a creditului, respectiv clauza, arată că această prevedere contractuala, in conformitate cu art.40 pct.4 lit.d din O.U.G. nr.50/2010, a fost modificata „ex lege", conform acestuia „Se interzice introducerea in contractele de credit a clauzelor prin care creditorul impune consumatorului încheierea contractului de asigurare a bunurilor aduse in garanție cu o societate agreata de banca. "

În consecința, la data investirii instanței de judecata cu judecarea cererii care face obiectul prezentei cauze, prevederile contractuale cuprinse în clauza de la art.5.5 din contractul de credit, nu mai erau în vigoare si nu produceau niciun efect asupra relațiilor contractuale existente între părți.

Clauza privind comisionul unic nu este abuzivă.

Prin actul adițional din 16.06.2011 de restructurare a creditului, Banca a renunțat la comisionul lunar de administrare cont curent datorat de împrumutat pentru contul curent deschis de către împrumutata in scopul rambursării creditului si la comisionul de administrare credit.

De la data încheierii actului adițional din 16.06.2011 și pana în prezent, Banca nu a perceput comisionul unic de 90 EUR (sau echivalentul in lei de la data plații/serviciului). Comisionul unic este datorat de către împrumutata pentru orice serviciu prestat de către Banca la cererea împrumutatei în legătura cu contractul de credit si in legătura cu garanțiile, după cum urmează: Banca nu percepe comision in cazul in care împrumutata solicita schimbarea datei de scadenta a ratelor.

În cazul în care împrumutata solicita schimbarea garanțiilor, aceasta va datora băncii comisionul unic si va plați toate costurile aferente constituirii noilor garanții, iar Banca va suporta costurile de evaluare a noilor garanții.

A invocat art.36 din OUG nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.

Prin urmare, apreciază ca nu se poate susține caracterul abuziv al clauzei contractuale care reglementează comisionul unic in condițiile în care însuși legiuitorul legitimează existenta acestui comision prin art. 36 alin. 1 si 2 din O.U.G. nr. 50/2010, act normativ prin care a fost transpusa in legislația naționala Directiva 2008/48/CEE privind contractele de credit pentru consumatori.

Prin urmare, în situația în care comisionul de administrare este acceptat atât de legislația naționala cât si de cea a Comunității Europene, este prevăzut de lege, nu poate fi declarat ilicit, ilegal și imoral prin hotărâre judecătorească.

Clauza privind dobânda anuală efectivă (D__) nu este abuzivă, sens în care invocă art.46 alin.1 lit.h din OUG nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.

Raportat la dispozițiile textului normativ evocat, modalitatea de calcul a dobânzii Anuale Efective a fost efectuata cu respectarea prevederilor legale. Astfel, pentru calculul D__ s-au avut în vedere următoarele ipoteze: contractul de credit urmează să rămână valabil pentru perioada convenita, iar banca si împrumutatul își vor îndeplini obligațiile în condițiile si în termenele convenite în cuprinsul contractului; rata dobânzii aferenta creditului si celelalte costuri vor rămâne fixe în raport cu nivelul inițial si se vor aplica până la încetarea contractului de credit; la sfârșitul perioadei cu rata fixa a dobânzii aferente creditului, rata dobânzii aferente creditului este aceeași ca la momentul calculării dobânzii anuale efective, pe baza valorii indicelui convenit de la acel moment.

Cu privire la calculele efectuate în materialul anexat cererii de chemare în judecată a arătat că:

- suma restructurata de 82.803,16 CHF la data actului adițional este compusa din soldul creditului de 79.117,69 CHF la care se adaugă suma acumulata si neachitata de 3.685,47 CHF din care 3.562,84 CHF reprezentând dobânda curenta/restanta si 122,63 CHF reprezentând dobânda penalizatoare;

- clientul compara soldul la luna restructurării din graficul inițial (situația ipotetica in care este cu plata la zi) cu soldul real la momentul restructurării. Aceasta comparație nu poate fi efectuată deoarece creditul nu a fost acordat cu dobânda fixa pe întreaga perioada de creditare, ci a avut repricing-uri si mai mult clientul a înregistrat restante care au încetinit rambursările de capital;

- prin aplicarea unor costuri reduse in Perioada de restructurare (dobânda fixa/gratie), nu se are în vedere o ștergere/degrevare de datorie a împrumutatului fata de Banca ci doar s-a urmărit o reașezare a sumelor datorate astfel încât împrumutatul să beneficieze, pentru o perioada de timp determinata (Perioada de restructurare), de o suma de plata mai mica, iar sumele neîncasate de către Banca în Perioada de restructurare (prin aplicarea unei dobânzi curente diminuate/acordarea unei perioade de gratie), să fie recuperate prin mecanismul de restructurare în restul perioadei de creditare.

Pentru motivele expuse, solicită a fi respinsă cererea de chemare în judecata întrucât o hotărâre judecătoreasca de admitere a pretențiilor astfel cum au fost formulate, contravine atât principiilor fundamentale de drept - principiul forței obligatorii a contractului, principiul executării obligațiilor asumate cu buna credința, principiul interzicerii îmbogățirii fără justă cauza - cât și a principiilor si regulilor de funcționare ale unui profesionist - Banca funcționează in scopul producerii de profit, fiindu-i interzise actele cu titlu gratuit

În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art.205 si urm. Cod procedura civila si dispozițiile legale la care au făcut referire.

La data de 23.06.2015, reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea excepției inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta _____________________ ca nefondată; respingerea apărărilor pârâtei ca nefondate; admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, reiterân motivele invovate în cererea de chemare în judecată.

În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul reclamantei C_______ V_______ (f.185-187 dosar).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

La data de 08.01.2007, s-a încheiat între pârâta R_________ B___ S.A. prin Sucursala Suceava și împrumutatul C_______ A_____ în calitate de împrumutat și reclamanta C_______ V_______, în calitate de codebitor, contractul de credit nr. RFIxxxxxxxxxxx din 08.01.2007 (filele 13-17), având ca obiect acordarea unui credit în cuantum de xxxxx CHF, pentru o perioadă de 240 luni.

Reclamanții C_______ V_______ în calitate de codebitor și moștenitor al împrumutatului Crișmaru A_____ precum și C_______ V___-A_____ și C_______ V_____–A_______, cei din urmă în calitate de descendenți ai împrumutatului Crișmaru A_____, au sesizat instanța de judecată cu privire la clauzele apreciate ca fiind abuzive, respectiv cele prevăzute de art. 3.3 teza a doua și art. 4. 4 referitor la posibilitatea băncii de a modifica rata dobânzii curente în funcție de evoluția pieței financiare, ambele clauze fiind cuprinse în contractul de credit RFIxxxxxxxxxxx din 08.01.2007.

Înainte de a analiza cele invocate de reclamanți, având în vedere apărările pârâtelor, instanța reține că deși contractul de credit nr. RFIxxxxxxxxxxx din 08.01.2007 a fost încheiat cu împrumutatul care a decedat la data de 21.11.2010 conform certificatului de deces sera DS nr. xxxxxx, instanța urmează a analiza acțiunea prin prisma persoanei consumatorului, respectiv împrumutatului, fiind în sarcina reclamanților de a face dovada caracterului abuziv al clauzelor invocate, raportat la persoana consumatorului. În plus, instanța reține, în ceea ce o privește pe reclamanta C_______ V_______, că aceasta are potrivit contractului de credit nr. RFIxxxxxxxxxxx din 08.01.2007 și calitatea de codebitor, care este asimilat calității de consumator în accepțiunea Legii nr.193/2000, având în vedere că și-a asumat în temeiul unui contract de credit anumite obligații și a acționat în afara scopurilor activităților sale, respectiv a meseriei sau profesiunii sale. În acest sens, instanța reține și cauza B_____ vs.Bancpost care a tranșat această chestiune a asimilării codebitorului, noțiunii de consumator în sensul Legii nr.193/2000.

Astfel, prin clauza cuprinsă la art. 3.3 teza întâi din contractul de credit s-a stabilit că rata dobânzii curente este de 5,9%/an, fiind prevăzut la art. 3.3 teza a doua, dreptul băncii, de a modifica rata dobânzii curente în funcție de evoluția pieței financiare, urmând ca aceasta să aducă la cunoștința împrumutatului noua rată a dobânzii în modalitățile menționate în „ Condițiile Generale de Derulare a Afacerilor”. De asemenea, potrivit art. 4.4 din contract „Valoarea ratelor se poate modifica ca urmare a modificării ratei dobânzii curente în condițiile art. 3.3...".

Instanța constată că în cuprinsul contractului, pârâtele nu au detaliat ce semnificație are sintagma „evoluția pieței financiare”, aceasta nefiind definită în mod clar, fără echivoc, conferind astfel băncii posibilitatea de majorare a dobânzii fără existența vreunei limite.

Printre prevederile contractuale prevăzute în anexa Legii 193/2000, se regăsește și clauza ce dă dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractuale fără a avea un motiv specificat în contract sau acceptat de consumator iar motivul „evoluției pieței financiare” din cuprinsul clauzei este atât de vag încât nu poate fi considerat clar, fără echivoc, pentru a fi în concordanță cu disp. art. 1 al. 1 din același act normativ. Astfel, banca nu a inserat în contract care sunt elementele ce influențează evoluția pieței financiare, pentru a da posibilitatea împrumutatului de a face demersuri și de a cerceta, înainte de semnarea convenției, modalitatea în care aceste elemente variază și implicit de a face un studiu privind posibilitatea dobânzii de a varia și marja acesteia de variație, în funcție de aceste elemente.

Din contră, o astfel de clauză permite băncii să modifice după bunul plac dobânda, invocând existența unor schimbări la nivelul pieței financiare, ce exced controlului unui consumator neprofesionist. Acest aspect, apreciază instanță că este contrar exigenței principiului bunei credințe.

În continuare, instanța reține că prin inserarea acestei clauze se creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, de vreme ce permite pârâtelor să modifice după bunul plac dobânda, de fiecare dată când consideră că există schimbări în evoluția pieței financiare - fără a defini și implicit a aduce la cunoștința împrumutatului la momentul încheierii contractului - în ce constă termenul de evoluție a pieței financiare.

Mai mult, potrivit art. 4 alin. 3 teza finală din Legea nr. 193/2000, dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens. În schimb, în cauză pârâtele nu au probat, în niciun mod, că ar fi negociat în vreun fel cu împrumutatul, clauzele convenției de împrumut, ceea ce face ca în privința clauzei contestate să fie aplicabile dispozițiile art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 193/2000.

Deși legea nu interzice încheierea de contracte preformulate, instanța reține că, pentru a nu fi abuzive, clauzele nenegociate trebuie să nu creeze în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

În acest sens, instanța constată că prevederea care dă dreptul împrumutătorului de a modifica unilateral dobânda nu este raportată la un indicator precis, individualizat, acest factor fiind menționat generic drept " evoluția pieței financiare ". Această modalitate de exprimare face ca respectiva clauză sa fie interpretată doar în favoarea împrumutătorului, servind doar intereselor acestuia, fără a da posibilitatea consumatorului de a verifica dacă majorarea este judicios dispusă și dacă era necesară și proporțională scopului urmărit.

Potrivit art. 1 litera a) din Anexa Legii nr. 193/2000, „prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul”.

Prin "motiv întemeiat " în sensul legii, s-ar înțelege o situație clar descrisă, care să ofere clientului posibilitatea să știe, de la început, că dacă acea situație se va produce, dobânda va fi mărită. Totodată, motivul trebuie sa fie suficient de clar arătat, de determinat, ca, în eventualitatea unui litigiu in legătura cu aplicarea unei astfel de clauze, instanța să poată verifica daca acea situație, motiv de mărire a ratei dobânzii, chiar s-a produs. Așa cum un act normativ trebuie să fie caracterizat prin previzibilitate, la fel și o clauză contractuală trebuie să fie astfel formulată încât consumatorul să poată anticipa că dacă o anumită situație intervine, o anumită consecința se produce.

Or, motivul ”evoluției pieței financiare”, nu îndeplinește aceasta condiție, astfel că, în eventualitatea unui litigiu, nu numai că nu se poate aprecia dacă este întemeiat sau nu, dar nici măcar nu se poate stabili, conform unor criterii obiective, dacă s-a produs. Este evident că un motiv întemeiat ar putea fi considerat doar unul care să poată fi apreciat la fel, în mod obiectiv, de orice persoană, inclusiv de către instanța investită cu verificarea legalității acestei clauze si a aplicării ei.

Mai mult, analizând conținutul art. 3.3 teza a doua din contractul de credit, rezultă că banca doar comunică decizia sa unilaterala de majorare a dobânzii împrumutatului, stabilindu-i, pur și simplu, noua rata a dobânzii. Însă, înscrierea unilaterala a dreptului de a ajusta dobânda, fără ca aspectul să fie negociat de părțile contractante, face ca acest articol sa contină o clauză abuzivă, care aduce atingere echilibrului contractului si egalității părților.

În ceea ce privește afirmațiile prim pârâtei în sensul că prevederile art. 3.3 teza a doua din contractul de credit, nu pot fi apreciate ca fiind abuzive dat fiind că ele se referă la obiectul principal al contractului, instanța consideră că nu pot fi avute în vedere.

Dobânda stabilită contractual constituie beneficiul societății bancare creditoare ca urmare a faptului că este lipsită pe perioada acordării creditului de utilizarea și de folosința banilor împrumutați și, reprezintă, totodată, un cost pe care trebuie să-l plătească împrumutatul ca urmare a faptului că primește o sumă de bani cu titlu de împrumut.

Este indubitabil, așa cum susține și banca, că aceasta face parte din obiectul principal al contractului.

Cu toate acestea, în aprecierea caracterului abuziv al unei clauze, în concordanță cu prevederile alin.6 din art. 4 din Legea nr. 193/2000 instanța trebuie să ia în considerare măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.

Or, din acest punct de vedere, ” evoluția pieței financiare” la care se referă pârâtele nu pot fi considerate ca atare. Prin urmare, nu se poate cere consumatorului obișnuit să anticipeze evoluția pieței interbancare și fluctuațiile monetare în condițiile în care nici banca, nu o poate face.

Pe cale de consecință, văzând prevederile art. 1 al. 3 din Legea 193/2000, conform căruia ”Se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii” precum și ale art. 4 al. 1 din Legea 193/2000, potrivit căruia ”O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților” instanța apreciază că teza potrivit căreia banca poate modifica rata dobânzii curente în funcție de evoluția pieței financiare reprezintă o clauză abuzivă, cum de altfel este și clauza prevăzută la art. 3.3 ce prevede că valoarea ratelor se poate modifica ca urmare a modificării ratei dobânzii curente în condițiile art. 3.3, urmând să constate caracterul abuziv al ambelor clauze, care se află în strânsă legătură.

În ceea ce privește capătul de cerere privind restituirea sumelor încasate cu titlu de dobândă abuzivă, având în vedere dispozițiile art. 14 din Legea nr. 193/2000 raportate la art. 998 din Codul civil, instanța va obliga pârâtele să restituie reclamanților, în calitate de moștenitori ai împrumutatului, sumele încasate începând cu data de 08.01.2007, reprezentând diferența dintre dobânda stabilită inițial în contractul de credit nr. RFIxxxxxxxxxxx din 08.01.2007 (5,9%/an) și dobânda lunară percepută de bancă până la data de 16.06.2011- data încheierii actului adițional la contractul de credit nr. RFIxxxxxxxxxxx, la care se va adăuga dobânda legală, aferentă acestor sume, de la data încasării și până la data plății efective.

În continuare, instanța reține că reclamanții au invocat caracterul abuziv al următoarelor clauze din contractul de credit nr. RFIxxxxxxxxxxx din 08.01.2007 : art. 1 teza a II a, art. 3.1, art. 3.5 și art. 5.5.

În ceea ce privește art. 3.1 ce prevede că pentru creditul acordat, împrumutatul datorează o dobândă curentă revizuibilă, instanța reține că reclamanții nu au arătat care ar fi motivele pentru care această clauză ar fi abuzivă.

Reclamanții arată că referitor la dobânda datorată băncii, așa cum rezultă din clauzele contractuale, părțile au stipulat inițial împrejurarea că dobânda curentă este de 5.9% pe an, nefiind inserată vreo marjă fixă. Adiacent acestor prevederi, banca a inserat în cuprinsul art. 3.3., dreptul discreționar de a revizui rata dobânzii curente, fără consimțământul împrumutatului "în funcție de evoluția pieței financiare" iar consumatorul nu a avut posibilitatea la momentul încheierii contractului să ia la cunoștință de nivelul dobânzii variabile sau de un indicator clar al modului de calcul al acesteia.

În acest sens, instanța reține că s-a prevăzut în mod inteligibil că la data încheierii contractului rata dobânzii curente este de 5,9 % pe an, banca putând modifica rata dobânzii curente. Faptul că anterior, instanța a reținut că este abuzivă posibilitatea băncii de a modifica rata dobânzii curente în funcție criteriul evoluției pieței financiare astfel cum au criticat reclamanții, nu semnifică și faptul că este abuziv ca rata dobânzii curente să fie revizuibilă, ceea ce se înțelege de la momentul încheierii convenției. Prin urmare, ceea ce s-a criticat nu este posibilitatea varierii unilaterale a dobânzii, ci faptul că varierea nu este transparentă, ceea ce instanța a și constatat anterior ca fiin abuziv. Astfel, potrivit prevederilor contractuale evocate, părțile au stabilit in mod neîndoielnic la momentul încheierii contractului că rata dobânzii este variabila, motiv pentru care instanța va constata că art. 3.1 din contractul de credit nr. RFIxxxxxxxxxxx din 08.01.2007 nu este abuziv.

În ceea ce privește clauzele privitoare la comisionul de procesare, instanța reține că potrivit art. 3.5, pentru procesarea cererii de credit, împrumutatul datorează băncii un comision de procesare de 2%, calculat prin aplicarea procentului la valoarea creditului menționat la art. 1.1 lit.a. De asemenea, potrivit art. 1 teza a II a din contractul de credit nr. RFIxxxxxxxxxxx din 08.01.2007, suma de 1726 CHF va fi utilizată pentru achitarea comisionului de procesare datorat în baza prezentului contract.

Analizând aceste prevederi contractuale, instanța apreciază că modalitatea în care a fost stabilit comisionul de acordare în contractul de credit este una transparentă, pârâtele procedând la individualizarea acesteia în mod concret, prevăzând că valoarea comisionului de acordare este de 2%, și se plătește la data tragerii creditului, calculându-se la valoarea creditului stabilită în contract la art. 1.1 lit.a. Astfel, de la momentul semnării contractului s-a luat la cunoștință de cuantumul exact al acestui comision, în valoare de 1726 CHF, astfel cum a fost determinat la art. 1 teza a II a din contract.

Pe de altă parte, instanța apreciază că perceperea acestui comision este justificată prin prisma faptului că, pe lângă dobândă, banca este îndreptățită să încaseze respectivul comision cu titlu de contraprestație pentru serviciul pe care îl face clienților prin acordarea creditului.

Instanța are în vedere și împrejurarea că acordarea unui credit bancar presupune o executare succesivă a prestațiilor din partea reclamanților și o executare uno ictu din partea pârâtei, astfel că, față de valoarea mare a creditului, respectiv de xxxxx CHF, sumă remisă împrumutaților în termen scurt, obligația deja executată a pârâtelor își găsește echivalentul în plata comisionului de procesare.

Având în vedere aceste aspecte, instanța urmează a respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind constatarea ca abuzivă a clauzei referitoare la comisionul de procesare, respectiv art. 3.5 contractul de credit nr. RFIxxxxxxxxxxx din 08.01.2007 și art. 1 teza a II a și prin urmare, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată și solicitarea de restituire către reclamanți a sumei de 1726 CHF încasată cu titlu de comision de procesare.

În ceea ce privește art. 5.5 din contractul de credit nr. RFIxxxxxxxxxxx din 08.01.2007, bunurile imobile aduse în garanție conform art. 5.1 vor fi asigurate pe toată durata creditului la o societate de asigurare agreată de bancă.

Referitor la cele invocare de reclamanți, instanța apreciază că acestea sunt nefondate din moment ce, prin reglementarea acestei obligații nu se creează un dezechilibru în detrimentul consumatorului întrucât având în vedere perioada pentru care este acordat creditul și valoarea acestuia, banca trebuie să se asigure că în cazul producerii unuia dintre riscurile asigurate, societate de asigurare va avea resursele necesare pentru a acoperi costurile derivate din contractul de credit. Este o măsură de prevedere, rezonabilă și justificată având în vedere că obiectul principal de activitate al unei bănci îl constituie acordarea împrumuturilor pe termene lungi. De asemenea, consumatorului nu îi este impusă o societate anume, ci acesta are un drept de opțiune dintre cele aflate pe o listă, agreate de bancă. De altfel, reclamanții nu au făcut dovada că împrumutatul a propus băncii, încheierea unei polițe de asigurare cu o altă societate de asigurare, propunere care să fie analizată și respinsă de bancă.

În consecință, instanța reține față de cele indicate mai sus, că dispozițiile contractuale prevăzute în 5.5 din contractul de credit nr. RFIxxxxxxxxxxx din 08.01.2007, nu constituie o clauză abuzivă, urmând a respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.

În continuare, instanța reține că urmare a solicitării codebitoarei C_______ V_______ în urma decesului împrumutatului C_______ A_____, la data de 16.06.2011 a fost încheiat actul adițional la contractul de credit prin care codebitoarea C_______ V_______ preia toate drepturile si obligațiile stipulate in contractul de credit in sarcina împrumutatului, devenind împrumutata din codebitoare.

Instanța constată că reclamanta C_______ V_______, a solicitat constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzută la art. 1 alin.1 potrivit căruia la data încheierii prezentului act adițional, soldul creditului acordat prin contract este în valoare de xxxxx,47 CHF, la care se adaugă suma de 3.685,47 CHF reprezentând valoarea dobânzilor, comisioanelor și altor costuri datorate de împrumutat conform contractului, calculate până la data încheierii prezentului act adițional și neachitate încă, rezultând deci o sumă totală datorat de împrumutat de xxxxx,16 CHF. De asemenea, aceasta invocă ca fiind abuziv și art. 2.5 potrivit căruia valoarea totală plătibilă de către împrumutat la data încheierii prezentului act adițional este de 140.674,77 CHF...determinată prin însumarea sumei totale reeșalonată la plată prin prezentul act adițional cu costul total al creditului. În costul total al creditului pentru împrumutat se regăsesc toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele și orice alt tip de costuri care sunt în sarcina împrumutatului conform Contractului...".

Reclamanta arată că prin art. 1 din actul adițional din 16.06.2011 de reeșalonare, banca a cumulat la soldul creditului, " valoarea dobânzilor, comisioanelor și a altor costuri datorate conform contractului, calculate până la data încheierii prezentului act adițional și neachitate încă", care a generat o creștere artificială a soldului creditului de la 79.117,69 CHF la 82.803,16 CHF (de 3.685,47 CHF). Totodată, susține că analizând graficul de rambursare credit anexă la contract din 08.01.2007 se poate observa că soldul creditului de la pct. 53 aferent datei scadenței 16.06.2011 este de 76.386,12 CHF, iar conform art. 1 din actul adițional din 16.06.2011, soldul creditului este de 79.117,69 CHF, rezultând o diferență nelegală de 2.731,57 CHF. Mai mult decât atât, așa cum rezultă din nota de calcul întocmită de expert contabil Sainiciuc I______, costul total rămas de achitat la 08.07.2011 conform scadențar anexă la contract este de 116.983,05 CHF, iar conform art. 2.5. din actul adițional valoare totală plătibilă este de 140.674,77 CHF. Această creștere artificială a dus la o creștere a costurilor de 17.274,71 CHF , calculele fiind expuse pe larg în nota de calcul anexată.

În ceea ce privește aceste clauze, instanța reține că pârâtele arată că, la data încheierii actului adițional, soldul creditului era de 79.117,69 CHF la care se adaugă suma acumulata si neachitata de 3.685,47 CHF din care 3.562,84 CHF reprezentând dobânda curenta/restanta si 122,63 CHF reprezentând dobânda penalizatoare. Cu toate acestea, deși potrivit graficului inițial de rambursare, soldul creditului era în cuantum de 76.386,12 CHF, acesta presupune ca împrumutatul să fie cu plata la zi, ceea ce nu s-a dovedit, împrumutatul înregistrând restanțe care au dus la nerespectarea rambursărilor de capital.

Deși reclamanta avea sarcina probei, aceasta nu a făcut dovada că pârâtele ar fi crescut artificial costurile creditului. De asemenea, deși arată că sumele indicate reprezintă dobândă la dobândă, nepermisă de lege sau toate comisioanele nelegale ce au fost incluse în dobândă sau în alte costuri, reclamanta nu și-a probat apărările. În acest sens, reclamanta avea posibilitatea efectuării unei expertize contabile, pentru a identifica ce reprezintă fiecare sumă și cum a fost calculată, însă nu a înțeles să se folosească de această probă, simplele afirmații neputând conduce la ideea că art. 1 alin.1 sau art. 2.5 din actul adițional din 16.06.2011, ar fi abuziv.

În consecință, instanța reține că nu se poate constata ca fiind abuzive clauzele indicate, și chiar dacă reclamanta a depus un calcul efectuat de expert S______ I______ care ar duce la o asemenea concluzie, acesta a avut la bază doar graficul de rambursare și nu extrasele de cont, doar acestea din urmă, putând evidenția sumele efectiv achitate de împrumutat și data achitării fiecărei sume în parte. În plus, instanța reține și faptul că reclamanta a înțeles să preia creditul, fiind de acord cu adunarea la soldul creditului și a sumei de 3685,47 CHF, suma ce la data semnării actului adițional nu a fost contestată de aceasta, fiind astfel o sumă determinată atât ca întindere cât și ca semnificație. Aceleași aspecte le reține instanța și despre valoare totală plătibilă de 140.674,77 CHF față de care reclamanta arată că a dus la creșterea artificială a creditului cu suma de 2.731,57 CHF reprezentând diferență dintre soldul creditului la data de 16.06.2011 prevăzut în scadențarul anexă la contract și cel din art. 1 din actul adițional din 16.06.2011.

Pentru aceste motive, instanța va respinge ca neîntemeiate și capete de cerere aceesorii, privind restituirea sumei de 3.685,47 CHF reprezentând creșterea artificială a creditului conform art. 1 din actul adițional din 16.06.2011 și a sumei de 2.731,57 CHF reprezentând diferență dintre soldul creditului la data de 16.06.2011 prevăzut în scadențarul anexă la contract și cel din art. 1 din actul adițional din 16.06.2011.

Având în vedere soluția expusă mai sus, instanța urmează a respinge ca neîntemeiat și capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la recalcularea tututror tragerilor și diminuarea valorii totale a creditului de rambursat cu valoarea sumelor incluse în mod nelegal, inclusiv a sumei de 17.274,71 CHF.

În continuare, instanța reține că reclamanta a arătat că sunt abuzive următoarele clauze din cuprinsul actului adițional: art. 2: „..împrumutatul datorează Băncii, pe întreaga perioadă de creditare o dobânda curentă variabilă, ce se acumulează și se calculează conform formulei prev. la art. 2.1. prin aplicarea ratei dobânzii curente prevăzută la art.2.2 la soldul Sumei totale datorată de împrumutat...", art. 2.2: „Rata dobânzii curente este variabilă, valoarea ei fiind calculată după următoarea formulă: ...LIBOR 6 luni (CHF) + marja băncii. Marja băncii este de 7,57 puncte procentuale, fixă pe toată durata derulării Contractului", art. 2.4. „La data încheierii prezentului act adițional, valoarea ratei dobânzii curente variabilă, calculată la ultima dată de actualizare conform formulei menționată la pct.2.2. este de 7,81%”; art. 2.4.1: „Valoarea dobânzii anuale efective (D__) ... este de 7,18 puncte procentuale...", art. 2.6: „ nivelul ratei dobânzii variabile rezultat din aplicarea formulei după care se calculează variația dobânzii sau rezultat în urma aplicării prevederilor art. 2.2, se determină pe întreaga perioadă de creditare, Banca urmând să modifice nivelul dobânzii și să aplice noua valoare a ratei dobânzii curente la data de actualizare și în conformitate cu prevederile prezentului act adițional".

Actul adițional, acceptat și semnat de reclamantă, nu are caracter abuziv în ceea ce privește dobânda.

Astfel, clauzele care se cer a fi declarate abuzive, țin de esența contractului și privește un aspect funcție de care părțile au convenit să împrumute, respectiv să restituie împrumutul, astfel că, în prezența unei redactări care este clară și care permite verificarea modului în care se va modifica dobânda, sunt incidente prevederile art. 4 al. 6 din Legea 193/2000, neputând fi făcute verificări în sensul celor cerute de reclamantă.

Chiar dacă nu ar fi incidentă excepția de mai sus, instanța reține că respectivele clauze nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului și contrar