Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - restabilire echilibru contractual –

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SUCEAVA

SENTINȚA CIVILĂ NR. 226

Ședința publică din 21.01.2016

Președinte: L______ C______ Ș_____

Grefier: B_________ C_______

La ordine judecarea acțiunii civile având ca obiect „ restabilire echilibru contractual” formulată de reclamanții M_____ M_____ și M_____ C_______ M_____ în contradictoriu cu pârâta S.C. B____ T___________ S.A.

Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din data de 14.01.2016, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi.

După deliberare,

J U D E C Ă T O R I A

Asupra cauzei civile de față, constată:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr. XXXXXXXXXXXXX din data de 23.07.2014, reclamanții M_____ M_____ și M_____ C_______ M_____ au solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C.” Volksbank România „ S.A. București, să se constate nulitatea absolută clauzei contractuale incluse în convenția de credit nr. xxxxxxx/01.08.2008, respectiv art. 5 lit. a din Condiții Speciale ale Convenției, art. 3 pct. 5 din Condițiile Generale, în modalitatea în care au fost modificate prin actul adițional nr. 1 din 13.10.2010 încheiate ulterior și să se dispună eliminarea acestor clauze din conținutul convenției de credit și a actelor adiționale, să se dispună obligarea pârâtei la eliminarea acestor clauze din contract și din actele adiționale, să se constate că până la semnarea actului adițional nr. 2 din 15.10.2012 au achitat suma de 2688,31 CHF reprezentând comision de risc și administrare, în baza unor clauze lovite de nulitate absolută și ca atare să se constate că această plată este datorată, să se dispună restituirea sumei de 2688,31 CHF și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate de la data introducerii acțiunii și până la plata integrală.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că la data de 01.08.2008 au încheiat cu pârâta convenția de credit nr. xxxxxxx, prin care au contractat un credit în valoare de 91.500 CHF, restituirea creditului fiind garantată prin constituirea unei ipoteci de rang I asupra unui imobil proprietatea reclamantului.

Reclamanții au susținut că sunt îndeplinite cumulativ ambele condiții pentru ca o clauză să fie apreciată ca fiind abuzivă, respectiv: lipsa negocierii clauzei și existența unui dezechilibru, în detrimentul consumatorului, dezechilibru creat de clauza contractuală reclamată.

În ceea ce privește condiția lipsei negocierii directe a clauzelor, reclamanții au apreciat că opțiunea împrumutatului de a încheia sau nu contractul nu înlătură în nici un fel realitatea că, în măsura n care dorește să beneficieze de împrumutul acordat, trebuie să accepte în _______________________________ acesta, încheind astfel un contract de adeziune, fără posibilitatea reală de a negocia vreo clauză.

De asemenea, reclamanții au considerat că, clauzele cuprinse în contract au caracter abuziv, sistemul de protecție introdus prin Directiva Consiliului European nr. 93/13/05.04.1993 pornind de la premisa potrivit căreia consumatorul se află, din punct de vedere al echilibrului contractual și al forței de a negocia, într-o poziție dezavantajoasă față de comerciant și deține un nivel mai scăzut de cunoștințe față de acesta, ceea ce conduce la acceptarea unor clauze prestabilite de comerciant, fără posibilitatea de a influența conținutul acestora.

Față de aceste considerente, reclamanții au solicitat admiterea acțiunii.

În drept, reclamanții au invocat dispozițiile Legii 193/2000 și ale Directivei 93/13/CEE.

În dovedirea acțiunii, au depus la dosar înscrisuri (f.7-45).

Pârâta S.C. Volksbank România S.A. a depus la dosar întâmpinare (f.52 dosar), prin care a invocat excepția prescripției parțiale a dreptului de a cere restituirea sumelor achitate cu mai mult de 3 ani de la data introducerii acțiunii și respingerea acțiunii.

În motivarea întâmpinării, a arătat că reclamanții sunt consumatori avizați, au avut anterior un credit la S.C. B____ T___________ S.A. pe care l–au refinanțat prin intermediul unei părți semnificative din creditul pe care l-au contractat de la Volksbank România S.A.

A apreciat pârâta că niciuna din condițiile strict prevăzute de Legea nr. 193/2000 nu sunt îndeplinite pentru a se considera că, clauzele reclamate sunt abuzive.

Prin precizările la acțiune din data de 10.09.2015 (f.97), reclamanții au arătat că, articolul 5.1 din convenția de credit nr. xxxxxxx din 01.08.2008 se referă la comisionul de risc de 0,22 % aplicat la soldul creditului, comision pe care îl consideră abuziv.

Au mai arătat reclamanții că prin actul adițional 1 articolul 5 pct. 1 se modifică denumirea de comision de risc în comision de administrare credit în cuantum de 0,22% aplicat la soldul creditului, comision care de asemenea, îl consideră abuziv.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

La termenul de astăzi, instanța a dispus rectificarea citativului în sensul că în calitate de pârâtă va figura în cauză S.C. B____ T___________ S.A., având în vedere că prin sentința civilă nr. 3267/25.11.2015 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj s-a dispus înregistrarea în registrul comerțului a mențiunilor referitoare la fuziunea S.C. B____ T___________ S.A. cu S.C. Volksbank România S.A. prin absorbția S.C. Volksbank România S.A. de către S.C. B____ T___________ S.A.

Analizând actele dosarului instanța reține următoarele:

Prin Convenția de credit nr. xxxxxxx/01.08.2008 reclamanții au împrumutat suma de 91.500 CHF pentru nevoi personale curente, și pentru refinanțarea altui credit pentru o perioadă de 264 luni, cu o dobândă de 3,99% p.a..

Conform art. 5.1 lit. a din Condițiile speciale ale convenției, s-a menționat perceperea unui comision de risc de 0,22% aplicabil la soldul creditului, plătibil lunar în zilele de scadență, pe toată durata de derulare a convenției de credit.

Conform art. 3 pct. 5 din Condițiile generale, comisionul de risc se percepe pentru punerea la dispoziție a creditului, împrumutatul datorând băncii un comision de risc, aplicabil la soldul creditului, care se plătește lunar, pe toată perioada creditului, modul de calcul și scadența/scadențele plății stabilindu-se în condițiile speciale.

La data de 13.10.2010 se încheie Actul adițional nr. 1 la convenția de credit, prin art. 3 din actul adițional modificându-se art. 5.1 lit. a din convenția inițială, textul având următorul conținut:

„5.1 Comisioane în legătură cu acordarea și utilizarea Creditului:

(a) Comision de administrare credit: 0,22% pe lună, aplicat la Soldul Creditului, datorat și plătibil de către Împrumutat Băncii, lunar, pe toată durata creditului, la Data de Scadență stabilită la pct. 6 „Rambursări și Plăți” din Condițiile Speciale ale Convenției, pentru administrarea de către Bancă a creditului din perspectiva riscurilor asumate de către aceasta prin punerea Sumei Principale la dispoziția Împrumutatului, în termenii și condițiile prevăzute în Convenție. Comisionul de administrare credit (i) vizează administrarea riscului de credit (implicat de situații precum: comportamentul contractual al Împrumutatului/Codebitorilor/Garanților pe toată durata Convenției; modul de îndeplinire de către Împrumutat/Codebitori/Garanți, întocmai și la timp, pe toată durata Convenției, a tuturor obligațiilor asumate în baza acesteia; riscul de urmărire și de degradare/uzură a bunurilor aduse în garanție, în orice moment pe toată durata Convenției; riscul neîncasării valorii asigurate, stabilită prin polița de asigurare, în caz de producere a unui eveniment asigurat) și a riscului de piață (implicat de situații precum: variația condițiilor de piață privitoare la valoarea bunurilor aduse în garanție și la valorificarea acestora în orice moment pe toată durata Convenției, dacă va fi cazul; variații ale condițiilor pieței valutare) și (ii) este calculat lunar, luând în calcul un număr de 30 zile raportat la un an de 360 de zile, utilizând formula: (Soldul creditului x Comisionul de administrare credit x 12 x 30)/360. »

Din cererea și precizările depuse la 10.09.2015 (f. 97) instanța reține că reclamanții critică prevederile contractuale referitoare la comisionul de risc menționate în art. 5.1 lit. a din Condițiile speciale ale convenției și art. 3 pct. 5 din Condițiile generale ale convenției (forma inițială), precum și comisionul de administrare menționat în Actul adițional nr. 1/13.10.2010, art. 3, care modifică art. 5.1 lit. a din Convenția inițială de credit, înlocuind comisionul inițial „de risc” cu comisionul denumit „de administrare”, în același cuantum de 0,22%.

În ceea ce privește excepția prescripției parțiale a dreptului de a cere restituirea sumelor achitate cu mai mult de 3 ani de la data introducerii acțiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare: răspunderea delictuală incidentă în cauză are ca început al prescripției, conform art. 7 din Decret-lege 167/1958 data când se naște dreptul la acțiune, respectiv de când s-au constatat abuzive clauzele în sine, ceea ce înseamnă că în speță acest termen nici nu a început să curgă, astfel încât prescripția nu este dată.

Pe fondul cauzei, cu privire la Comisionul de risc menționat în secțiunea 3, pct. 3.5 din condițiile generale ale convenției, în art. 5.1.a din Condițiile speciale ale convenției, precum și cu privire la același comision, redenumit, prin art. 3 din Actul adițional nr. 1/13.10.2010, comision de administrare credit:

Potrivit art. 4 alin.1 din Legea nr.193/2000, „o clauză contractuală care nu a fost negociată direct va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților” iar art. 4 alin. 2 din același act normativ prevede că „o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv”.

În cauza de față, contractul de credit încheiat între părți intră sub incidența Legii nr. 193/2000 întrucât împrumutatul are calitatea de consumator iar B____, de comerciant. Aceste prevederi legale sunt conforme cu art. 1 pct. 2 lit. a și b din Directiva 87/102/CEE a Consiliului din 22 decembrie 1986 cu privire la armonizarea dispozițiilor legislative, reglementare și administrative ale Statelor membre în materie de credit destinat consumului.

În momentul în care a fost încheiat acest contract, consumatorul a acționat de pe o poziție inegală în raport cu B____; contractul încheiat este unul de adeziune, clauzele cuprinse fiind prestabilite de către împrumutător, fără a da posibilitatea cocontractantului de a modifica sau înlătura vreuna dintre aceste clauze. Aspectele particulare au vizat doar cuantumul sumei împrumutate, al accesoriilor acestei sume, dobândă și comisioane, termenul împrumutului și garanțiile constituite. Consumatorul nu a avut posibilitatea să negocieze nicio clauză din contract, întregul act juridic fiindu-i impus, în forma respectivă, de către Bancă.

Noțiunea de „comision de risc” prev. în secțiunea 3, pct. 3.5 din condițiile generale și în art. 5.1 lit. a din condițiile speciale ale convenției de credit, nu a fost explicată în mod clar și neechivoc sub aspectul motivelor și al condițiilor în care este perceput. Fără o detaliere explicită și o justificare obiectivă a perceperii acestui comision, care să fie evidențiate în chiar convenția de credit (fie în cadrul condițiilor generale, fie în cadrul condițiilor speciale), instanța nu poate aprecia asupra legalității acestor sume, în aceeași situație fiind și reclamanții, în calitate de împrumutați.

Deși legea nu interzice încheierea de contracte preformulate, instanța reține că, pentru a nu fi abuzive, clauzele nenegociate trebuie să nu creeze în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

În cauza de față, se reține că reclamanții au instituit o garanție reală imobiliară- ipotecă de rang II în favoarea pârâtei asupra imobilului - apartament compus din patru camere de locuit înscris în CF xxxxx, iar acest imobil a fost asigurat, polița de asigurare fiind cesionată în favoarea băncii (art. 7 din Condițiile speciale ale convenției).

Conform art. 8 din Condițiile speciale ale convenției valoarea garanției acoperă minim 133% din valoarea creditului tras.

Astfel, au fost acoperite integral riscurile referitoare la o eventuală depreciere a garanției, precum și cele referitoare la costurile unei eventuale urmăriri silite.

Echilibrul contractual presupune ca drepturile fiecăreia dintre părți să aibă corespondent într-o contraprestație a celeilalte părți ori un asemenea echilibru nu există în măsură în care clauzele contractuale dau dreptul unei părți să beneficieze de avantaje care nu au corespondent într-o contraprestație din partea sa. Împrejurarea că societățile pârâte ar justifica încasarea comisionului de risc eventual ca pe o compensație pentru posibilele riscuri generate de neexecutarea obligațiilor contractuale, nu înlătură necesitatea inserării unei obligații corelative din partea împrumutătorului pentru situația în care neexecutarea nu se produce.

Rezultă așadar, că prin perceperea comisionului de risc s-a creat un dezechilibru în privința contraprestațiilor părților deoarece acest comision nu are o justificare obiectivă, el neavând un corespondent într-o contraprestație a împrumutătorului.

Față de acestea, instanța constată că, fără putință de tăgadă, clauza prevăzută la art. 3.5 din Condițiile generale - „Comisionul de risc”, Clauza stipulată în art. 5.1 Comisioane, lit. a - Comision de risc, din Convenția de credit constituie o clauză abuzivă în sensul legii, aceasta încălcând prevederile art. 1 și 4 din Legea nr. 193/2000.

Respectiva clauză nu a fost negociată, nu a fost explicitată sub aspectul riscurilor pentru care este instituit „comisionul de risc”, al condițiilor în care este perceput – iar acestea pentru a putea fi pe deplin înțeleasă justificarea clauzei - și de asemenea, creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, pârâtele având posibilitatea de a o interpreta în mod unilateral.

Potrivit art. 95 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2010, pentru contractele aflate în curs de derulare, creditorii (pârâtele din speță) au obligația ca, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, să asigure conformitatea contractului cu dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență. Iar în art. 36 din această ordonanță se prevede că „pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai:comision de analiză dosar,comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent,compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor, după caz, penalități, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor”, neputând fi perceput și un comision de risc.

În acest sens părțile au încheiat la data de 13.10.2010 Actul adițional nr. 1, în care, prin art. 3 s-a modificat art. 5 din Condițiile speciale ale convenției de credit, în noua sa formă, convenția de credit având inclus, sub denumirea de Comision de administrare credit vechiul comision de risc, în același cuantum 0,22%.

Că este așa rezultă din detalierea comisionului, care privește „administrarea de către Bancă a creditului din perspectiva riscurilor asumate de către aceasta prin punerea Sumei Principale la dispoziția Împrumutatului”.

Riscurile, conform explicațiilor din actul adițional provin (exemplificativ) din comportamentul împrumutatului, uzura bunului adus în garanție, neîncasarea valorii asigurate, stabilită prin polița de asigurare a bunului.

Deci, pe de o parte banca impune asigurarea bunului, iar pe de altă parte, percepe un comision din posibila, viitoarea și eventuala neîncasare a valorii asigurate, deși polița de asigurare a fost cesionată chiar în favoarea sa, fără a se preciza în ce constă efectiv riscul neîncasării unei polițe de asigurare valabil emise.

În altă ordine de idei, conform art. 36 al. 3 din OUG 50/2010 „Comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului. În cazul în care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului.”

Ori, explicitarea acestui comision intitulat „de administrare” în actul adițional nu are nici o legătură cu definiția acestuia din norma legală sus menționată (art. 36 al. 3 din OUG 50/2010), dovadă că reprezintă același și inițial comision de risc.

Dacă într-adevăr ar fi fost vorba despre comision de administrare, ar fi trebuit să se circumscrie situației prevăzute în art. 35 al. 2 din OUG 50/2010, respectiv costurile aferente contului ar fi trebuit să corespundă costurilor efective ale creditorului, să se limiteze la acoperirea acestora și să nu conducă la obținerea de venituri suplimentare pentru acesta, ceea ce nu este cazul în speță.

Mai mult, reține instanța că acest comision de risc este, conform contractului, nerambursabil, deci nu s-ar restitui la finalul creditului în situația neproducerii riscului pentru care, de altfel este perceput, situație în care contrar cerințelor bunei credințe, creează efectiv un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

Câtă vreme în esență este vorba de același comision de risc, sub o altă denumire, pentru motivele anterioare, clauza privitoare la acest comision din cuprinsul actului adițional 1/13.10.2010 va fi considerată abuzivă.

Pentru aceste considerente instanța va constata caracterul abuziv al clauzei stipulată la art. 5.1 lit. a din Condițiile speciale ale Convenției de credit nr. xxxxxxx/01.08.2008 (forma inițială) privitoare la comisioane: „Comisionul de risc”.

Va constata caracterul abuziv al clauzei stipulate la art. 3.5 „Comisionul de risc” din Condițiile generale ale Convenției de credit nr. xxxxxxx/01.08.2008 (forma inițială).

Va constata caracterul abuziv al clauzei stipulată la art. 3 din Actul adițional nr. 1/13.10.2010 la Convenția de credit nr. xxxxxxx/01.08.2008 referitor la modificarea punctului 5.1 lit. a din Condițiile speciale ale Convenției privitoare la „ Comision de administrare credit”.

În consecință, instanța va obliga pârâtele să modifice Convenția de credit nr. nr. xxxxxxx/01.08.2008 și Actul adițional nr. 1/13.10.2010 în sensul înlăturării clauzelor constatate ca abuzive.

De asemenea, față de împrejurarea că inserarea în contract a acestor clauze abuzive are caracter ilicit, instanța va dispune, în baza art. 998 și urm. C.civ., restituirea către reclamanți a sumelor percepute cu titlu de comision de risc/administrare în baza clauzelor constatate abuzive, în cuantum de 2688,31 CHF, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data plății și până la restituirea efectivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge excepția prescripției parțiale a dreptului de a cere restituirea sumelor achitate cu mai mult de 3 ani de la data introducerii acțiunii, invocată de pârâtă.

Admite acțiunea formulată de reclamanții M_____ M_____, CNP: xxxxxxxxxxxxx și M_____ C_______ M_____, CNP: xxxxxxxxxxxxx, ambii domiciliați în mun. Suceava, ______________________, nr. 20, ___________.A, __________, jud. Suceava și cu domiciliul procesuale ales în vederea comunicării actelor de procedură la Cabinet de Avocat „ R___ A__ M____” din mun. Iași, __________________________, ____________, ______________________, în contradictoriu cu pârâta S.C. B____ T___________ S.A., cu sediul în București, __________________, __________, sector 2 (la sediu S.C. Volksbank România S.A.)

Constată caracterul abuziv al clauzei stipulată la art. 5.1 lit. a din Condițiile speciale ale Convenției de credit nr. xxxxxxx/01.08.2008 (forma inițială) privitoare la comisioane: „Comisionul de risc”.

Constată caracterul abuziv al clauzei stipulate la art. 3.5 „Comisionul de risc” din Condițiile generale ale Convenției de credit nr. xxxxxxx/01.08.2008 (forma inițială).

Constată caracterul abuziv al clauzei stipulată la art. 3 din Actul adițional nr. 1/13.10.2010 la Convenția de credit nr. xxxxxxx/01.08.2008 referitor la modificarea punctului 5.1 lit. a din Condițiile speciale ale Convenției privitoare la „ Comision de administrare credit”.

Obligă pârâta să modifice Convenția de credit nr. nr. xxxxxxx/01.08.2008 și Actul adițional nr. 1/13.10.2010 în sensul înlăturării clauzelor constatate ca abuzive.

Obligă pârâta să restituie reclamanților suma percepută cu titlu de comision de risc/administrare în baza clauzelor constatate abuzive, în cuantum de 2688,31 CHF, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data plății și până la restituirea efectivă.

Cu apel în 30 zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria Suceava.

Pronunțată în ședință publică azi, 21.01.2016.

PreședinteGrefier

Red.L.C.Ș.

Tehn.B.C.

5ex./ 09.02.2016