Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX Acțiune în constatare
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA B_______
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din 02 iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M____ C_________ C______
GREFIER - D________ S_____
S E N T I N Ț A C I V I L Ă NR. 6861
La ordine pronunțarea cu privire la excepția necompetenței materiale în cauza civilă formulată de reclamanții B________ G_______ și B________ M______ în contradictoriu cu pârâtele R_________ B___ SA și Raiffesein B___ SA sucursala B_______, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
Concluziile cu privire la excepția necompetenței materiale au fost formulate în ședința publică din 23.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru azi.
I N S T A N Ț A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată în data 17.02.2015 sub nr. XXXXXXXXXXXXX pe rolul Judecătoriei B_______, reclamanții B________ G_______ și B________ M______ au chemat în judecată pe pârâtele R_________ B___ SA și Raiffesein B___ SA sucursala B_______ solicitând instanței ca, prin hotărârea ce urmează a pronunța, să dispună:
În motivare se arată că, în data de 24.09.2007, s-a încheiat între părți Contractul de credit nr. RFI xxxxxxxxxxx, având ca obiect acordarea unui credit în valoare de 101.178 CHF pe o durată de 300 luni. Se consideră că acele clauzele menționate în acțiune constituie clauze abuzive întrucât creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 4, 5, 6, 14 din Legea nr. 193/2000, art. 35 din OUG nr. 50/2010, Directiva UE nr. 93/13, OG nr. 13/2011.
În dovedire s-au depus înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta R_________ B___ SA a solicitat respingerea acțiunii.
La termenul de judecată din 23.06.2015, din oficiu, instanța a invocat excepția necompetenței materiale, apreciind că nu toate capetele de cerere sunt evaluabile în bani, rămânând în pronunțare cu privire la excepția invocată.
Analizând excepția de necompetență materială, instanța reține următoarele:
Între R_________ B___ SA prin sucursala B_______, în calitate bancă și B________ G_______ și B________ M______, în calitate de împrumutați a fost încheiat contractul de credit nr. RFI xxxxxxxxxxx din 24.09.2007, prin care împrumutaților li s-a acordat un împrumut în sumă de 101.178 CHF, pe o perioadă de 300 luni.
Pe parcursul derulării relațiilor contractuale, B________ G_______ și B________ M______ au considerat că, în forma semnată, contractul de credit le prejudiciază drepturile recunoscute de lege, în calitate de consumator, iar pentru apărarea acestora s-a adresat instanței judecătorești cu o acțiune întemeiată pe Legea nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori.
Acțiunea reclamanților are ca principal capăt de cerere constatarea caracterului abuziv al unor clauze din cuprinsul convenției încheiate de reclamanți cu pârâtă, din acesta derivând o ________ capete accesorii, cum ar fi obligarea pârâtei la modificarea convențiilor de credit în sensul eliminării clauzelor constatate ca fiind abuzive, restituirea sumelor încasate în temeiul unor astfel de clauze, etc.
Conform art. 94 pct.1 lit. h) C.pr.civ. sunt de competența judecătoriei: cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe, rezultând din interpretarea per a contrario că toate celelalte cereri neevaluabile în bani, respectiv având alt obiect decât obligația de a face sau de a nu face, sunt de competența Tribunalului, raportat la dispozițiile art. 95 alin. (1) C.pr.civ.
Spre edificare, în ce privește primul capăt de cerere, cu obiect stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb al CHF-RON la data semnării contractului, curs care să fie valabil pentru toată perioada contractului, de la data semnării și până la plata ultimei rate contractuale, în contractul de credit nr. RFI xxxxxxxxxxx din 24.09.2007, instanța apreciază că, deși are un caracter patrimonial, este neevaluabil în bani.
Aceleași concluzii pot fi formulate și cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, cu obiect denominarea în moneda națională (RON) a plăților, având în vedere principiul stabilit de regulamentul valutar al BNR, potrivit căruia prețul mărfurilor și serviciilor se plătește în moneda națională, în contractele dintre rezidenții din același contract de credit.
La fel și cu privire la capătul de cerere, cu obiect constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale inserate în Secțiunea 8 din Condiții generale, prin care se stabilesc reguli privind declararea scadenței anticipate.
Din examinarea clauzelor susmenționate se observă că acestea nu au un caracter evaluabil în bani, referindu-se la stabilizarea cursului de schimb, denominarea în moneda națională sau la declararea scadenței anticipate.
Or, în cazul acestor capete de cerere neevaluabile în bani, competența de soluționare în primă instanță revine tribunalului, potrivit art. 95 pct. 1 Noul Cod procedură civilă, întrucât nu se încadrează în cazurile limitativ reglementate de art. 94 Noul Cod procedură civilă, care atrag competența materială a judecătoriei.
Împrejurarea că aceste clauze influențează modul de executare a contractului de credit nr. RFI xxxxxxxxxxx din 24.09.2007, respectiv sumele care urmează a fi achitate de către împrumutați, nu este de natură a conduce către o altă concluzie întrucât clauzele analizate nu stabilesc în sine valoarea concretă a obligațiilor, ci modalitatea de stabilire a acestora pe parcursul derulării contractului, prin raportare la celelalte clauze.
Întrucât toate capetele de cerere sunt întemeiate pe un titlu comun (contractul de credit nr. RFI xxxxxxxxxxx din 24.09.2007) și au fost formulate printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt, potrivit art. 99 alin. 2 Noul Cod procedură civilă,
Ca atare, competența materială de soluționare a întregii cereri de chemare în judecată ce formează obiectul prezentului dosar revine tribunalului. Întrucât atât partea reclamantă, cât și partea pârâtă care au încheiat contractul dedus judecății are domiciliul, respectiv sediul în mun. B_______, competent material este Tribunalul B_______.
Nici instanța și nici părțile nu pot deroga de la normele de competență materială, fiind de ordine publică potrivit art. 129 alin. 2 pct. 2 Noul Cod procedură civilă, excepția de necompetență materială putând fi ridicată de părți sau de instanță din oficiu, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
Față de cele expuse, instanța va admite excepția de necompetență materială a Judecătoriei B_______ invocată din oficiu și, în baza art. 132 alin. 1 și 3 Noul Cod procedură civilă, va declina competența de soluționare a cererii având ca obiect acțiune în constatare în favoarea Tribunalului B_______ - Secția a II-a Civilă și de C_________ Administrativ și Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite excepția de necompetență materială a Judecătoriei B_______.
Declină competența de soluționare a cauzei, ce are ca obiect acțiune în constatare, formulată de reclamanții B________ G_______, cu domiciliul în _________________________, jud. B_______ și B________ M______, cu domiciliul în ___________________________, jud. B_______ în contradictoriu cu pârâtele R_________ B___ SA, cu sediul în mun. București, sector 1, Calea Floreasca nr. 246C, clădirea Sky Tower și Raiffesein B___ SA sucursala B_______, cu sediul în mun. B_______, _______________________. 68, jud. B_______ în favoarea Tribunalului B_______.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi 02 iulie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Redactat MCC
Tehnoredactat DS
Ex 6 / 15.04.2015