R O M Â N I A

JUDECĂTORIA HUEDIN- JUDEȚUL CLUJ

DOSAR NR. XXXXXXX//2014

Cod operator date cu caracter personal 3189

SENTINȚA CIVILĂ NR. 71/2015

Ședința publică din: 10 februarie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: L______ - E____ M___

GREFIER: D_____ B___

Pe rol fiind soluționarea cauzei civile formulată de reclamanții C_____ G_______ și C_____ E______, în contradictoriu cu pârâții _________________ ____________________________ prin AGENȚIA A____ I____ CLUJ-N_____, având ca obiect restabilire echilibru contractual.

La apelul nominal făcut în cauză în se constată lipsa părților.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că dezbaterile asupra cauzei și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 03.02.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

I N S T A N Ț A:

Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28.04.2014 sub număr unic de dosar XXXXXXXXXXXX, astfel cum a fost aceasta precizată la data de 24.11.2014 (f. 123) reclamanții C_____ G_______ și C_____ E______ au solicitat, în contradictoriu cu _________________ ____________________________ prin Agenția A____ I____ Cluj-N_____, constatarea nulității absolute, ca urmare a constatării caracterului lor abuziv, a următoarelor clauze din cadrul Contractului de credit de consum nr. 134CSF508259G001/9/15.09.2008, respectiv: art.4.1, aliniatul 2- „Clientul se obliga sa plătească următoarele comisioane"` : " comision de administrare lunara credit de 0,45 % aplicat ia valoarea soldului creditului"; art.4,2 care prevede ca : „ Nerambursarea la termenul stabilit in contract a creditului angajat, atrage după sine piața de către imprumutat de dobânzi majorate cu 5
puncte procentuale pe an fata de dobânda prevăzuta la pct.4.1." - art.4,pct.3, aliniatele 1-4, care preved ca alin. 1 „ Pe parcursul derulării contractului, Banca isi rezerva dreptul de a modifica dobânzile si/sau comisioanele bancare ", celelalte aliniate fiind menționate expres in contractul de credit de consum ; Obligarea paratei fa modificarea contractului de credit de consum mai sus
menționat in sensul înlăturării clauzelor contractuale constatate
abuzive menționate la petitul.1 si a dispune continuarea derularii
convenției de credit fara clauzele contractuale constatate a fi abuzive ; obligarea paratei fa restituirea către subsemnații a sumelor de bani plătite in
plus, in mod nejustificat, începând cu data de 02.xxxxxx (împlinirea celor 90 de zile de
ia incheierea contractului de credit de consum), si pana la data de 02,04.2014, si care
reprezintă diferența dintre dobânda stabilita conform art.4.1 da 9,50 % pe an si dobânda
lunara perceputa efectiv de banca după cele 90 de zife de la data încheierii convenției
plus dobânda lega fa aferenta, de la data achitării acestora si pana fa data achitării for
efective către subsemnații;obligarea paratei la modificarea scadențarului, atât a celui emis Inițial
ca anexa contractului de credit de consum la data de 15.09.2 008 „ cat si a celor emise
ulterior- după 90 de zile de fa data incheierii convenției de credit în ceea priveste
clauzele constatate abuzive menționate la petitul , in sensul
inlăturării acestora din cuprinsul unui nou scadențar, care va fi comunicat sub semnătura de
primire reclamanților; obligarea paratei la modificarea cuantumului D__-dobanda anuala efectiva,
cuprins la art.4.6 din contractul de credit de consum, prevăzut ca 17,09 %, raportat la
faptul ca aceasta cuprinde si comisionul de administrare lunara a creditului, care nu este
datorat, in cazul desființării acestei clauze abuzive, potrivit petitelor de mai sus ;obligarea paratei la piața către reclamanți, in echivalent in lei la
cursul BNR din ziua plații, plus dobânda legală aferenta acestei sume in Ron pana la
data achitării efective, a sumelor de bani reprezentând comision de administrare lunara
a creditului, percepute si încasate de către parata de fa subsemnații in mod abuziv si
nelegal, respectiv sumele reprezentând comisionul de administrare lunara credit din
perioada 02.10.xxxxxxxxxxxxx14, menționate in cuprinsul graficului de rambursare emis
la data de 15.09.2008, anexa contractului de credit de consum, in care sumele
reprezentând comisionul de administrare lunara credit sunt indicate separat.

S-a solicitat obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata reprezentând onorariu de
avocat in cazul in care se va opune admiterii prezentei cereri.

În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat că, urmare a încheierii contractului de credit în speță, consideră clauzele contractuale menționate în petitul 1 ai acțiunii ca fiind abuzive si lovite de nulitate absoluta, deoarece în înțelesul dispozițiilor din Legea 193/2000 sunt in măsura sa genereze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile celor doua părți.

Astfel, la pct.4.1, al in, 2 din contractului de credit de con sin se prevede că " Clientul se obliga sa plătească următoarele comisioane : ..comision de administrare lunara a creditului de 0,45 % aplicat la va tos rea sold u fui creditului ",

La pct.4.6 D__ ( dobânda anuală efectivă) se stipulează că " Dobânda anuala efeciva(D__), calculata conform prevederilor legii nr.289/2004, reprezentând costul total ai creditului este de 17,09 %", D__ include atât dobânda majorata de banca după primele 90 de zile de la data încheierii contractului de credit de consum cat si comisionul de administrare lunara a creditului, care sunt clauze abuzive, sancționate cu nulitatea absoluta, urmând a fi inlaturate din contractul de credit de consum.

Clauza de la pct.4,3, alin.1, din contractul de credit de consum care prevede că" Pe parcursul derulării contractului, Banca își rezervă dreptul de a modifica dobânzile si/au comisioanele bancare" este abuziva, conform art.4, si conform pd 1 lit a, g din fisa anexa la Legea 193/2000, deoarece pe lângă faptul că nu a fost negociata direct cu consumatorii, si face parte dintr-un contract standard utilizat de Banca, permite băncii să modifice unilateral dobânda fără a avea un motiv întemeiat specificat in contract si da Băncii dreptul exclusiv sa interpreteze clauzele contractuale privind majorarea ratei dobânzii si a comisioanelor bancare, fara negociere, fara a fi stipulata in contract o limita maxima care sa ii dea posibilitatea pârtii cocontractante (consumatorului) la încheierea contractului sa prevadă obligații semnificativ majorate in sarcina sa. Dobânda stabilita de banca fa art.4.1 a fost perceputa în cuantumul prevăzut în convenția de credit doar pentru un interval de timp de 90 de zile de la data încheierii convenției de credit, asa după cum rezulta din mențiunile făcute de prepusii băncii pe scadențarele comunicate subsemnaților, pentru ca la expirarea acestui termen, banca sa modifice unilateral cuantumul dobânzii percepute, prin aplicarea dispoziții for cuprinse in clauza abuziva contestata, si fara sa îi anunțe aceste modificări în nici o modalitate, neprimind efectiv nici un fel de comunicare din partea bancii parate.

Potrivit art. 1 din Legea 193/2000- (1) Orice contract încheiat între comerciant/ și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale dare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate.

Potrivit art, 4 din Legea 193/2000 (1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.

Conform art 4 alin. 3 teza finala din legea nr.193/2000, daca un comerciant pretinde ca o clauza standard preformulata a fost negociata direct cu consumatorul, este de datoria lui sa prezinte probe in acest sens. fn cauza de fata, paratele nu pot face nici un fel de dovada in sensul ca ar fi negociat vreuna dintre clauzele abuzive menționate in cuprinsul primului petit cu subsemnații, noi solicitând instanței de judecata sa constate ca In cuprinsul contractului de credit de consum nu sunt prevăzute sub nici o forma criteriile in raport de care banca parata poate proceda la majorarea ratei dobânzii percepute noua.

Potrivit pct 1 lit. a din lista anexa a Legii 193/2000 "sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale oare dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fara a avea un motiv întemeiat care sa fie precizat în contract".

Or, legea are in vedere indicarea/specificarea expresa in contract a moți vu fui in funcție de care poate avea foc modificarea unilaterala a contractului, iar nu indicarea sa pur generica.

D__ fiind ca posibilitatea modificării dobânzii nu este raportata la un indicator precis, individualizat si pentru ca piața financiara evoluează diferit in funcție de indicele la care ne raportam, Banca va putea invoca de frecare data ca sa raportat la un aft indicator, favorabil intereselor sale.

Clauzele contractuale (rezervarea dreptului) si definirea termeni for (motivațiile intemeiate) trebuie formulate _________________ mod incat sa ofere posibilitatea unui observator obiectiv de a aprecia asupra temeiniciei motivelor de modificare unilaterala a contractului.

Astfel cum este formulat art.4,3 din contractul de credit de consum ii oferă Băncii dreptul exclusiv si discreționar de a modifica dobânda, iar clauza supusa atenției este ah iniția abuziva, intrucat exclude posibilitatea verificării îndeplinirii condițiilor pe care le cuprinde.

Prin necircumstantierea in nici un mod a elementelor care-i permit Băncii modificarea unilaterala a dobânzii curente contractuale, prin neindicarea nici unui criteriu care sa-i dea băncii acest drept lasand la libera sa apreciere majorarea dobânzii, clauza din art. 4.3 in calea prevederi fe legale incidente in materie, fiind de natura sa ne prejudicieze in calitatea de consumatori.

Sintagma" Banca isi rezerva dreptul de a modifica dobânzile si/sau comisioanele bancare" nu este de natura a indica precis împrejurarea care ar da dreptul Băncii la modificarea unilaterala a dobânzii sau a comision ane lor percepute, modul de formulare servind doar intereselor acesteia, fara a da posibilitatea consumatorului de a verifica daca majorarea dobânzii sau a comisioanelor este judicios dispusa si daca este necesara si proporționala scopului urmărit de creditor,

Astfel, clauza art.4,3 din contract este evident abuziva in lumina art,4 alfn.1 din Legea 193/2000, intrucat creează un dezechilibru major intre drepturile pârtilor contractante.

Potrivit art.10 lit, b) din OG nr. 21/1992," consumatorii au dreptul de a beneficia de o redactare clara si precisa a clauzelor contractuale, inclusiv a celor privind caracteristicile calitative si condițiile de garanție , precum si stabilirea cu claritate a condițiilor de credit si a dobânzilor ", In căzui de fata parata a formulat clauzei© contractului de adeziune referitoare la dobânda ___________________, echivoca, permițând băncii sa poată da prevederi for contractuale interpretări favorabile intereselor sale.

Dispozițiile art 4 din Legea 193/2000 si ale art. 1 lit. a din anexa acestui act normativ sunt imperative si ocrotesc un interes generai anume acela de a proteja consumatorii împotriva clauze for abuzive menționate in contractele comerciale, si prin urmare încălcarea acestor norme este sancționată cu nulitatea absoluta.

Banca le-a pus la dispoziție un formular tipizat de contract ale cărui clauze nu au putut fi negociate de către subsemnații, întregul act juridic fiindu-le impus în forma respectivă de bancă, indicându-li-se expres ca ori il acceptau asa cum este ori nu vor putea primi suma de bani solicitata spre creditare.

Prin urmare, contractul de credit fiind unul de adeziune, context in care aceste clauze sunt abuzive, deoarece nu au putut fi negociate și au creat în detrimentul clienților și contrar cerinței bunei credințe un dezechilibru între drepturile și obligațiile noastre contractuale, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art4 din Legea nr 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori,

Fiind vorba de un contract de adeziune in momentul semnării lui reclamanții au acționat de pe o poziție inegala in raport cu Banca, neavând posibilitatea sa negociem clauzele din contract, acestea fiind prestabilite de către Banca, fara a da posibilitatea consumatorilor de a modifica sau inlatura vreuna din aceste clauze.

La punctul 4.1, alin 2 din contractul de credit de consum a fost stabilit comisionul de administrare lunara a creditului în cuantum de 0,45 % aplicat la valoarea soldului creditului, plăti ___________________ în zile de scadență pe toata perioada de derulare a Convenției de Credit.

Adică pentru faptul ca Banca isi executa obligația ( pune ia dispoziție creditul) suntem obligați sa o plătim cu acest comision de administrare credit, lunar pana la data rambursării integrale. Aceasta justificare este ilogica, iar clauza este evident abuziva.

Aceasta piața a comisionului de administrare credit se face dincolo de prestația care reprezintă obligațiile noastre - plata sumei împrumutate in anuități constante pe intreaga perioada de derulare a creditului, cuprinzând suma principala si dobânda stabilita.

Comisionul de administrare lunara credit a fost prevăzut în Convenția de credit fără să se specifice ce reprezintă acest comision de administrare credit; de asemenea nu este identificat suficient de clar și pe interesul oricărei persoane, ce fel de riscuri presupune " punerea creditului ia dispoziția imprumutaților ", clauza privind comisionul de administrare lunara a creditului nefiind niciodată negociata de către banca cu subsemnații fiind impusa unilateral.

Ca urmare a introducerii comisionului de administrare lunara a creditului in procentul de 0,45% aplicat la valoarea soldului creditului, subsemnații am achitam un comision de risc/administrare credit de 111,56 CHF-rata aferenta lunii OCTOMBRIE 2008 (la data semnării convenției), până la achitarea totală a creditului-suma aferenta lunii aprilie 2014 fiind de 99,96 CHF, sumă care alături de debitul principal și alături de dobânda (care impreuna formează anuitatea constanta in suma de CHF/Juna) ajunge la cuantumul total de 705,19 CHF pentru luna aprilie 2014, rata aferentei acestei luni cuprinzând si ultima data când am achitat comisionul de administrare, Insa oricum suma pe care am achitat-o cu titlu de comision de administrare lunara a contului in perioada cuprinsa intre 02.10.2003 si pana in 02.04.2014, o consideram exagerat de mare, total nejustificata legal, si care a creat un dezechilibru evident între drepturile și obligațiile noastre contractuale.

Analizându-se scadențarul plaților se poate constata că acest comision de administrare lunara a creditului se ridică la un total de 12.286,37 CHF, ceea ce raportat la suma împrumutată de 43.750 CHF, reprezintă 23.08 % din valoarea totala a sumei de rambursat, astfel că se poate retine că plățile cu acest titlu reprezintă o sumă disproporționat de mare față de suma împrumutată, iar în plus, se poate observa că acest comision de administrare credit alături de debitul principal de 43.750 CHF și de dobânda totala de 21.614,90 CHF ne obliga pe subsemnații reclamanți să restitui aproximativ dublul sumei împrumutate : se împrumută 43.750 CHF și se restituie 77.651,27 CHF, fa cară se mai adăuga și devalorizarea monedei naționale raportat la suma împrumutata, astfel că la final subsemnații reclamanții urmează să plătim aproape de trei ori suma împrumutată.

Oricum, riscul neexecutarii contractului este suportat de către imprumutat, ceea ce nu justifica plata de către aceștia a unui asemenea comision.

Precizam ca subsemnații au achitat sumele menționate in graficul de rambursare cu titlu de administrare credit prin ratele aferente perioadei cuprinse intre 02,10.2008-02,04.2014, solicitând așadar restituirea tuturor sumelor achitate cu titlul mai sus menționat in aceasta perioada, conform graficului de rambursare anexa a convenției de credit in care sumele încasate cu titlu cfe comision de administrare credit sunt indicate in mod distinct,

In legătura cu comisionul de administrare credit care in situatia paratei __________________ aceeași natura juridica ca in cazul comisionului de risc (denumit comision de administrare credit ulterior apariției OUG nr. 50/2010). existent în convențiile încheiate de către _____________________ în care considerațiile pentru care ambele tipuri de comisioane percepute sunt identice, ambele clauze care le prevăd fiind abuzive si nule absolut, in practica judiciara s-a statuat - se vedea in acest sens, ICCJ-decizia civila nr.4527 din 15 noiembrie 2012, pronunțata în dosar civil nr. xxxxx/62/2010- următoarele: „ Prin art. 5.1 lit. a din condițiile speciale, părțile au stabilit obligația de plată a unui comision de risc, de 0,22 %, aplicat soldului creditului lunar, iar prin art. 5.1 lit. c din condițiile speciale părțile au stabilit un comision de rambursare în avans de 2 %, calculat la valoarea sumei rambursate.

Din luna august 2010, în mod unilateral, pârâtele au modificat contractul de credit încheiat de părți, modificând dobânda, din fixa în variabilă, precum și comisionul de risc, care a fost redenumit comision de administrare.

Nu a fost respectata condiția comunicării către reclamant a deciziei pârâtelor de modificare unilaterală a dobânzii, anterior aplicării noii valori (comunicarea n oui ui grafic de rambursare a fost efectuată numai fa insistențele reclamantului la data de 17,09.2010) și nici nu s-a făcut dovada unor schimbări cu caracter „semnificativ" pe piața monetară.

Pârâta a continuat să aplice comisionul de risc sub denumirea de comfsfon de administrare,

Susținerea apelantei, potrivit căreia comisionul de administrare. reglementat de art. 36 din OUG nr 50/3010, se traduce prin administrarea riscurilor unui contract de credit, putând fi asimilat comisionului de risc perceput de pârâtă, fiind rezultatul aceleiași rațiuni economice, este neîntemeiată.

Potrivit art. 3G din OUG nr. 50/2010, pentru credit uf acordat, creditorul poate percepe numai comision de analiza dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor, după caz, penalități, precum si un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor

Există o distincție între noțiunea de comision de risc și comision de administrare.

Chiar din întâmpinarea depusă la fond și din motivarea apelului rezultă că pârâta a modificat doar denumirea comisionului de administrare, acesta fiind în continuare un comision de risc.

Potrivit art. 95 din OUG nr. 50/2010 alin.4, „se interzice introducerea în actele adiționale a altor prevederi decât cefe din prezenta ordonanță de urgență, introdu cerea în actele adiționale a oricăror aftor prevederi decât cele impuse de prezenta ordonanță de urgență fiind considerate nule de drept", iar potrivit a lin. 5 nesemnarea de către consumator a actelor adiționale prevăzute la alin. 2, este considerată acceptare tacită.

Potrivit art. 40 al in, 3, în cazul modific arilor impuse prin legislație, nesemnarea de către consumator a actelor adiționate prevăzute la alin.1 este considerata acceptare tacita. în acest caz se interzice introducerea în actele adiționale a altor prevederi decât cefe impuse prin legislație, introducerea în actele adiționale a oricăror altor prevederi decât cele impuse prin legi si a (ie sunt considerate nule de drept.

Nu se consideră acceptare tacită nesemnarea actelor adiționale în căzui în care consumatorii au obiecțiuni, iar acceptarea tacită se referă numai fa modificările impuse prin legislație, nu fa orice modificări aduse de bănci prin actele adiționa fa în speță, modificările aduse de pârâtă prin act adițional, neprevăzute de OUG nr. 50/2010, nu pot fi considerate acceptate tacit de reclamant.

Dobânda variabilă este o dobândă ce se poate modifica pozitiv sau negativ pe durata creditului și variază în funcție de anumiți indicatori de creditare stabiliți periodic de organismele competente ia nivel național sau european. Acești indicatori, BUBOR, LI B__ și EURIBOR sunt indicatori de referință ce sunt folosiți și în stabilirea, de către bănci, a dobânzilor acordate la depozite.

Dobânda variabilă este dobânda care se calculează periodic (de regula fa 3 luni) în funcție de evoluția dobânzii pe piață, în timp ce dobânda fixă utilizează aceeași dobândă pe toată perioada creditului, indiferent de evoluția pieței.

Pârâta, în actul adițional, a introdus dobânda variabilă calculată potrivit art, 37 din OUG nr 50/2010,prin raportare la fluctuațiile indicilor de referință EURIBOR/ROBOR/LIBOR/rata dobânzii de referință a BNR, în funcție de va iuta creditului, la care creditorul poate adăuga o anumita marjă, fixă pe toată durata derulării contractului.

Acest text nu este aplicabil în speță întrucât dobânda stabilită prin contractul de credit nu este variabilă, ci fixă, de 3,99 % p.a, potrivit art. 3 din condițiile speciale. Clauza de revizuire acceptată de pârti, potrivit art. 3 lit.d, se aplică numai în situația apariției unor modificări „semnificative", în situații excepționale, netransformând dobânda fixă într-o dobândă variabilă.

Modificarea unilaterală din august 2010 a contractului de credit în ceea ce privește înlocuirea comisionului de risc cu cei de administrare și a dobânzii fixe, în dobândă variabilă, contravine art. 969 Cod civil și dispozițiilor OUG nr. 50/2010.

În preambull Directivei 2008/48/CE 2008 se arata că pentru a se asigura încrederea consumatorilor, este important ca piața să le ofere un grad suficient de protecție. Astfel, libera circulație a ofertelor de credite ar trebui să poată avea loc în condiții optime, atât pentru cei care oferă creditele, cât și pentru cei care le solicită, ținând seama de situațiile specifice din fiecare stat membru.

Eliminarea comisionului de risc prin art 36 din OUG nr. 50/2008 nu contravine directivei 2008/4S/CE 2008,

Din dispozițiile art, 148 din Constituția României și jurisprudența constantă a CEJ (hotărârea C____/ ENEL din 1964, Simmenthal Spa. din 1978, Factortame din 1990, Ciola din 1999, Kuhne & Heitz din 2004, hotărârea pronunțată în cazul Lucchini din 2007) rezultă prioritatea dreptului comunitar față de dreptul intern.

Directiva impune statelor membre rezultatul care trebuie atins, lăsând autorităților naționale competențele legate de forma și mijloacel utilizate în acest scop, respectiv adoptarea unor fegi.

Transpunerea unei directive în legislația națională nu impune ca prevederile sale să fie încorporate formal, expresis verbis, prin norme specifice interne. Obligate doar să îndeplinească scopurile directivei, statele membre dispun, pentru transpunere, de o flexibilitate care le permite să țină cont de specificitățile naționale.

În toate cazurile în care dispozițiile unei directive apar, din punct de vedere ai conținutului for, ca fiind necondiționate și suficient de precise, aceste dispoziții pot fi

invocate, în absența unor măsuri de transpunere, în termenul stabilit sau, în cazul unei transpuneri greșite, împotriva oricărei dispoziții de drept intern, ne conform cu directiva (cauza 152/84 Marshall).

O persoană, în principiu, potrivit unei jurisprudențe constante a CEJ, nu poate invoca neimplementarea directivei sau Implementarea greșită, într-un proces împotriva altei persoane (cauza Faccini Dori), efectul direct al prevederii or unei directive se poate manifesta numai vertical și nu orizon tai. Pentru acest ultim caz exista. însă, excepții, pe baza unui principiu de drept comunitar, numit efect incidental, ce permite invocarea, ca factor incident, a neimplementării de către state a directivelor, chiar și într-un proces împotriva unei alte persoane. în jurisprudența ulterioară a CEJ a fost admis un efect "indirect orizontal", pe cale incidentală, în cauza CIA Security internațional SA, cu condiția să nu impună o obligație unui particular.

D___ în situația în care, din punct de vedere ai conținutului, dispozițiile directivei sunt necondiționate și suficient de clare și precise, ar putea fi aplicate.

în speță, directiva nu vine cu multe detalii privind comisioanele cerute de bănci. Singurul comision explicit reglementat este cel de rambursare anticipată - directiva oferă o schemă de calcul a acestui comision, nu există nici o dispoziție a directivei cu privire la comisionul de risc a cărei încălcare sa poată fi invocată.

Nu se încalcă prevederile art, 1 din Protocolul 1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, care prevăcf că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.

]Obligarea băncii la înlăturarea comisionului de risc nu duce la o expropriere de fapt a băncii, în condițiile în care există garanții, dobânzi, penalizări, contractul de credit nefiind un act cu titlu gratuit.

Banca este o societate comercială al cărui scop îl reprezintă obținerea profitului, fiind justificat să insereze în cuprinsul convenției de credit clauze având ca efect protejarea sa în cazul întârzierii la plata ratelor de credit de către consumator, evaluând anticipat prejudiciul pe care l-ar suferi ca urmare a neplății fa momentul scadenței ratelor de către consumator, în acest sens s-a prevăzut obligația reclamantului de a plăti dobânzi, dobânzi penalizatoare, există ga rânjii imobiliare, obligația încheierii unui contract de asigurare pentru imobile, ce face obiectul garanției cu o societate de asigura ni agreată de bancă și,totodată, de a cesiona în favoarea băncii drepturile izvorâte din polița de asigurare a imobilelor respective.

În ceea ce privește comisionul de rambursare în avans, potrivit art, 63 din OUG nr. 50/2010, nu se solicită o compensație pentru rambursare anticipată în niciunui dintre următoarele cazuri: rambursarea a fost realizată ca urmare a executării unui contract de asigurare care are drept scop asigurarea riscului de neplată; contractul de credit este acordat sub forma "descoperitului de
cont";rambursarea anticipată intervine într-o perioadă în care rata
dobânzii aferente creditului nu este fixă.

Potrivit art, 67 alin. 1, în cazul rambursării anticipate a creditului, creditorul este îndreptățit ia o compensație echitabilă și justificată în mod obiectiv, pentru eventualele costuri legate direct de rambursarea anticipată a creditului, cu condiția ca rambursarea anticipată să intervină într-o perioadă în care rata dobânzii aferente creditului este fixă, iar potrivit al in. 2 al aceluiași articol o astfel de compensație nu poate fi mai mare de: a) 1 % din valoarea creditului rambursată anticipat, dacă perioada de timp dintre rambursarea anticipată și data convenită pentru încetarea contractului de credit este mai mare de un an; b) 0,5 % din valoarea creditului rambursat anticipat, dacă perioada ds timp dintre rambursarea anticipată și data convenita pentru încetarea contractului de credit nu este mai mare de un an.

Dispozițiile art. 67 alin,! și art. 68 din OUJG nr 50/2010 corespund integral dispozițiilor art. 16 din directiva 2008/48/CE 2008.

In speța, constatând caracterul fix al dobânzii, reclamantul datorează și comision de rambursare anticipata, dar nu în cuantumul prevăzut de art. 5 pct. 1 lit. c, de 2 %, calculat la valoarea sumei rambursate în avans, plătibil integral la data efectuării rambursări pentru primii 5 ani și de 1 %, ca ic u lat fa valoarea sumei rambursate în avans, plătibil integral fa data efectuării rambursării, după primii 5 ani, ci un comision care nu poate fi mai mare de 1 % din valoarea creditului rambursată anticipat, dacă perioada de timp dintre rambursarea anticipată și data convenită pentru încetarea contractului de credit este mai mare de un an și respectiv, 0,5 % din valoarea creditului rambursat anticipat, daca perioada de timp dintre rambursarea anticipată și data convenită pentru încetarea contractului de credit nu este mai mare de un an".

In privința si cu referire stricta la comisionul de administrare lunara a ere d f tu fu f prevăzut in convențiile de credit de consum încheiate de către parata _____________ SA cu consumatorii, prin care s-a constatat caracterul abuziv, si pe cale de consecința, nulitatea absoluta a acestei clauze, parata fiind obligata ia restituirea In integralitate a sumelor Încasate cu titlu de comis fon de administrare (unara a creditului de fa data Încasării primei rate de credit si pana la zi.

S-au invocat, cu titlu de practica judiciara : decizia civila nr.40/04,02.2014 a Tribunalului T____, pronunțata în recurs în dosarul civil nr.XXXXXXXXXXXX*, irevocabila, a carei minuta o atașează prezentei cereri de chemare în Judecata si sentința civila nr. 779/21.01,2010 a Judecătoriei Sectorului 3 București. pronunțata în dosarul civil nrXXXXXXXXXXXXXX, care se atașează în rezumat acțiunii introductive.

Potrivit art. 14 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, "consumatorii prejudiciați prin contracte încheiate cu încălcarea prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecătorești în conformitate ou prevederile Codului civil si Codului de procedură civilă."

În concluzie, ori de câte ori un consumator este prejudiciat prin încheierea unui contract datorita încălcării prevederilor Legii nr. 193/2000, ei are dreptul de a se adresa organ efor Judecătorești m conformitate cu dispozițiile Codului Civil si Codului de procedură civilă.

De asemenea s-a solicitat in vedere si prevederile articolului 117, punctele 1) si 2) din Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 99/2006, care arata ca Instituțiile de credit pot derula tranzacții cu clienții doar pa baze contractuale,
acționând într-o manieră prudență și cu respectarea legislației specifice în domeniul
protecției consumatorului; Documentele contractuale trebuie să fie redactate astfel încât să permită clienților înțelegerea tuturor termenilor și condițiilor contractuale, în special a prestațiilor la care
aceștia se obligă potrivit contractului încheiat Instituțiile de credit nu pot pretinde
clientului dobânzi, penalități, comisioane, ori alte costuri și speze bancare, dacă plata
acestora nu este stipulată în contract" care trebuie coroborate cu prevederile articolelor 1 si 4 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate intre comercianți si consumatori, respectiv: "Art. 1. - fii Orice contract încheiat între comercianți $i consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale dare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate.în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi
interpretate în favoarea consumatorului. 2.Se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Art.4.- (1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bun&i* credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile $i obligațiile părților. (2) O clauză contractuală va fi considerată ca ne fiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.

(3 Făptui că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractutui, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria fui să prezinte probe în acest sens.

(4)Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu
titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive".

Art. 6 din Legea nr. 193/2000 prevede următoarele; "clauzele abuzive cuprinse în contract st constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, Iar contractul se va deruta în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua."

Acest ari.6 nu reprezintă altceva decât transpunerea efectelor nulității; absolute în Legea nr. 193/2000, deoarece nulitatea reprezintă o sancțiune care lipseste actul juridic de efectele contrare normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.

Totodată se susține ca aceste clauze contractuale au o cauza ilicită si astfel sunt si pe acest considerent abuzive, din următoarele motive:

Dispozițiile art.969 Cod Civil anterior-in vigoare la momentul incheierii convenției de creditare care conferă putere de lege contractului se referă la cele „legal făcute" ceea ce înseamnă ca legea recunoaște forță deplina doar contractelor încheiate cu respectarea legii.

Chiar din textul art.969 Cod civil anterior rezultă că legea recunoaște forță deplină doar contractelor legal făcute, așadar acelea care nu derogă de fa ordinea publică și bunele moravuri (art.5 Cod Civil).

Potrivit a rt. 968 Cod civil anterior, cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice.

Cauza unui contract sinalagmatic, cum este contractul de credit în speță, este formată din doua componente și este diferită pentru cele două părți care contractează.

Pentru Banca cauza proxima sau scopul Imediat o reprezintă restituirea împrumutului, iar scopul mediat constă în motivul determinant al încheierii contractului de împrumut, or pentru bancă motivul determinant al încheierii contractului de credit îl constituie obținerea de profit.

Pentru împrumutat, scopul imediat îl constituie obținerea de bani, iar scopul mediat îl reprezintă folosirea banilor în interes personal.

Apoi, asa cum a arătat, una din condei le de valabilitate a cauzei este ca aceasta să fie licita și morala, "dar in condițiile in care nu este licita nu poate avea nici un efect,"art 966 C. civil anterior.

Este evident ca Banca a urmărit obținerea de profit chiar cu incalcarea dispozițiilor legale privind protecția consumatorului cauza clauzelor menționate dobândind astfel, acest caracter ilicit, si deci abuziv

Încheierea unui contract cu încălcarea Legii nr. 193/2000 face ca acele clauze care contravin dispozițiilor acestei legi sa fie lovite de nulitate absoluta, deoarece dispozițiile acesteia cuprinde norme Imperative a căror incalcare este sancționată cu nulitate absolută.

În condițiile in care se va constata nulitatea absoluta a clauzelor menționate la petitul nr.1 se impune admiterea si celorlaltor capete de cerere, inclusiv a căpătui ui de cerere referitor la modificarea cuantumului D__, care cuprinde toate costurile si comisioanele, deoarece obligațiile de plata se vor circumscrie doar cu privire la principal și dobândă, comisionul de administrare lunara a creditului urmând a fi eliminat.

S-a apreciat că cererea reclamanților este întemeiată, existând un caz de nulitate absolută care este dat de caracterul abuziv al unor clauze contractuale ce se sancționează cu desființarea acelor clauze.

Ca urmare a aderării României la Uniunea Europeana prevederile tratatelor constitutive ale UE., precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare

Legea 193y2000 transpune prevederile Directivei 93/13/CEE din 05.04,1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii.

Potrivit acestei directive sunt definite ia art.2 noțiunile de "condiții inechitabile, consumator, vânzător/ furnizor¹¹

Art 3 arata ca :"o condiție contractuala care nu s~a negociat individual se considera ca fiind inechitabila , daca in contradicție cu condiția de buna credința provoacă un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârâtilor care decurg din contract in detrimentul consumatorului.``

Se considera întotdeauna ca o condiție care nu s-a negociat individual este condiția care a fost redactata in prealabil, iar din acest motiv consumatorul nu a avut posibilitatea de a influenta conținutul condiției, in special in cazul unui contract standard formulat in avans.

In jurisprudenta sa, Curtea de Justiție a Comunității Europene s-a pronunțat in repetate rânduri asupra interpretării Directivei 93/13/CEE privind clauzele abuzive In contractele incheiate cu consumatorii.

Astfel, in hotărârea pronunțata in data de 27.07.2000 in cauza Oceano Grupo Editorial SA vs Rocio Murciano Quintero, Curtea de Justiție s-a pronunțat asupra posibilității instanței naționale de a examina si constata din oficiu caracterul abuziv al unei clauze, in aplicarea legislației naționale de transpunere a Directivei menționate.

Totodată a statuat ca art 6 din Directiva, potrivit căruia:" statele membre vor prevedea ca clauzele abuzive nu produc efecte fata de consumatori` nu ar putea fi atins,daca consumatorii ar trebui sa invoce ei insisi caracterul abuziv al unor asemenea clauze.

O alta hotărâre care a tratat aceeași problema este cea pronunțata la 26.10.2006 In cauza E____ M____ Mostaza C____ c. Centro Movil Milenium SL in care contractul de telefonie mobifa conținea o clauza compromisorie. In temeiul acestei clauze profesionistul a investit tribunalul arbitrai, iar consumatorul a formulat apărări pe fond, fara a invoca nulitatea clauzei compromisorii. D___ dupa ce a pierdut procesul consumatoarea a formulat acțiune in anularea hotărârii arbitrale, invocând nulitatea clauzei compromisorii, considerate abuziva,

Instanța spaniolă a apreciat clauza compromisorie ca fiind abuziva, dar a sesizat Curtea de Justiție cu o intrebare preliminară având ca obiect posibilitatea de a retine nulitatea clauzei compromisorii, atunci când acest aspect nu a fost invocat in cursul arbitrajului, ci doar prin acțiunea in anulare împotriva hotararii arbitrale.

Curtea a reiterat considerentele de principiu din cauza Ocean o si a statuat ca "scopul art 6 din Directiva nu ar putea fi atins daca instanța sesizata cu o acțiune in anularea unei hotărâri arbitrate nu ar putea anula respectiva hotărâre numai din cauza faptului ca consumatorul nu a invocat nevalabilitatea clauzei compromisorii in cursul arbitrajului."

De asemenea, în cauza C-243/Q8 Pannon GSM Zrt împotriva E_______ Sustikne G_____, Curtea a stabilit ca art.6 alin.1 din Directiva nr.93/13/CEE a Consiliu fui din data de 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că o clauză contractuală abuziva nu creează obligații pentru consumator și nu este necesar în acest sens ca respectivul consumator să fi contestat în prealabil cu succes o astfel de cauză. De asemenea, s-a mai dispus că instanța națională are obligația de a examina din oficiu caracterul abuziv a Iu n ei clauze contractuale de îndată ce dispune de elemente de drept și de fapt necesare în acest sens, iar atunci când consideră că o astfel de clauză este abuzivă nu o aplica.

Mai recent prin Ordonanța din 16.11.2010 pronunțata în cauza C-70/10 TFUE de Krajsky suv v Presove-Curtea Regionala din Presov (Slovacia) Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat din nou asupra interpretării Directivei 93/13. Din motivarea hotărârii se poate constata ca:,, sistemul de protecție pus în aplicare prin Directiva 93/13 se bazează pe ideea ca un
consumator se găsește __________________ inferioritate fata de un vânzător sau un furnizor
in ceea ce privește atât puterea de negociere, cat si nivelul de Informare, situație care ii
conduce ia adeziunea ia condițiile redactate in prealabil de vânzător sau furnizor; clauzele abuzive nu creează obligații pentru consumator, aceasta fiind o dispoziție
imperativa, o norma echivalenta cu normele naționale care ocupa, in cadrul ordinii
juridice interne, rangul de norme de ordine publica;instanța naționala este obligata sa aprecieze din oficiu caracterul abuziv al unei clauze
contractuale, inclusiv in ipotezele in care consumatorul se abține sa invoce caracterul
abuziv al acestei clauze fie pentru ca acesta nu isi cunoaște drepturile, fie pentru ca este
descurajat sa le invoce din cauza cheltuielilor pe care le-ar implica o acțiune in justiție;la încheierea contractului de credit, debitorul sa fie in posesia tuturor elementelor care
pot avea un efect asupra întinderii obligațiilor sale."

După ________________________ nr50/2010, au adresat solicitări verbale paratei prin prepusii sai pentru a inlătura clauzele abuzive cuprinse in convenția de credit, Insa toate demersurile au rămas fara vreun rezultat la început,intrucat parata a refuzat soluționarea pe cale amiabila a diferendului si înlăturarea clin cuprinsul convențiilor de credit a clauzelor abuzive. De asemenea, a refuzat întocmirea si prezentarea unui proiect de act adiționai care sa respecte dispozițiile OUG nr.50/2010 aspecte care reprezintă in mod evident o dovada clara a Intențiilor paratei de a nu respecta dispozițiile legale si a păstra toate clauzelor abuzive ale convențiilor de credit si pe mal departe.

De asemenea, au adresat paratei, pe langa toate solicitările anterioare, si o convocare la procedura de informare privind avantajele medierii in acord cu dispozițiile legafe in vigoare, in temeiul legii nr, 192/2006, pentru data de 18.04.2014 ora 10,30 fa sediul Cabinetului de Avocat G___, însa parata nu s-a prezentat, si nici nu a trimis nici un fel de răspuns mediatorului la invitația formulata-nici pana in data de 18.04,2014, cu toate ca a primit invitația la procedura de Informare privind medierea la data de 16.04,2014-asa după cum rezulta din confirmarea de primire atașata- si nici ulterior, pana la data întocmirii procesului verbal din data de 24.04.2014,, asa după cum rezulta din procesul verbal de Informare gratuita privind avantajele medierii nr.24/24.04.2014 , sens în care rezulta în mod evident ca diferendele intervenite între subsemnații șl pârâtă nu pot fi soluționate pe calea concilierii sau a medierii, asa incat a fost necesara apelarea la ajutorul instanței de judecata.

Practica judiciara este numeroasa în constatarea caracterului abuziv si nelegal al clauzelor menționate in petitele acțiunii si cuprinse în convenții de credit, intelegând sa facă trimitere la solutiile anexate, ale căror considerente de fapt si de drept le însușesc in întregime in susținerea cererii.

În drept , cererea a fost întemeiată pe disp. art. 948, 966 si 969 Cod civil anterior, art. 15, al in. 2 Constituție, și art.1, 2, 4 din Legea nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, art. 453 C.pr.civ,, Legea nr287/2O09-NCC, legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a nou fui cod civil.

Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

La cerere, au fost atașate înscrisuri (16-45).

Pârâtele au formulat întâmpinare (f. 62-66) prin care au invocat excepția prescripției dreptului de a cere restituirea sumelor.

S-a apreciat ca acțiunea supusa judecații este prescriptibila in termenul general de 3 ani,
instituit de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958..

Potrivit art. 9 din Decretul nr. 167/1958, acest termen incepe sa curgă de la data la care consumatorul a cunoscut cauza anularii. Întrucât cauza anularii invocata de reclamant decurge din insasi formularea clauzelor a căror nulitate a fost invocata, momentul la care a cunoscut cauza anularii clauzelor invocate este chiar momentul incheierii Contractului de credit.

Întrucât Contractul de credit a fost încheiat la data de 15.09.2008, iar cerere de chemare in judecata a fost înregistrata la data de 28.04.2014, deci după expirarea termenului de 3 ani, apreciem ca se impune constatarea de către instanța a faptului ca prezenta acțiune este prescrisa.

D____ consecința a stingerii dreptului la acțiune principal, in speța dreptul reclamantului la acțiunea în anularea clauzelor abuzive, se stinge si dreptul la acțiune privind drepturile subiective accesorii (art. 1 alin. 2 din Decretul 167/1958). Astfel, acțiunea in restituirea prestațiilor executate in temeiul unui act anulat are caracterul unei acțiuni patrimoniale si personale fiind astfel supusa prevederilor legale referitoare la prescripția extinctiva.

Astfel, se apreciază ca sunt prescrise si cererile de restituire a prestațiilor succesive efectuate de către reclamant in temeiul clauzelor din Convenția de credit.

Pe fond, s-a solicitat respingerea cererii.

A fost depus răspuns la întâmpinare (f. 78-82)

În complinirea probatoriului, a fost administrată proba cu înscrisuri (f. 83—97, 121, 139-167), proba cu interogatoriul (f. 129-130, 134-136).

Excepția prescripției, invocată de către pârâte, a fost respinsă la termenul de judecată din data de 09.09.2014 (f. 105-106).

Analizând actele dosarului, instanța reține că potrivit art. 969 C.Civ. 1864 convențiile legal încheiate au putere de lege între părțile contractante.

Potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.

Astfel cum rezultă din actele juridice depuse la dosarul cauzei reclamanții au contractat cu pârâta creditul în speță în calitate de consumator, urmărind realizarea unor interese personale cărora nu le poate fi circumscrisă sfera unor activități comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.

În conformitate cu prevederile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 193/2000, prin comerciant se înțelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, precum și orice persoană care acționează în același scop în numele sau pe seama acesteia.

La încheierea contractelor de credit bancar pârâta a acționat în cadrul activității sale comerciale de creditare, având în raportul său juridic cu reclamanții .

În conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 193/2000, orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate. În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului. Se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. Această interdicție prevăzută de art. 1 alin. 3 din Legea nr. 193/2000 este reluată și de art. 78 din Legea nr. 296/2004 – Codul consumului.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000, care reia dispozițiile art. 2 pct. 16 din OG nr. 21/1992, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv. Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens. Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din Legea nr. 193/2000 redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive. Fără a încălca prevederile Legii nr. 193/2000, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de: a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia; b) toți factorii care au determinat încheierea contractului; c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde. Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.

Legea nr. 193/2000 transpune în legislația română dispozițiile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOCE) nr. L 95 din 21 aprilie 1993. Această lege, adoptată în anul 2000, a fost republicată în temeiul prevederilor art. V lit. m) din titlul III al Legii nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 28 decembrie 2007, dându-se textelor o nouă numerotare. Legiuitorul român a optat pentru preluarea, în dreptul intern, a dispozițiilor art. 4 par. 2 din Directiva nr. 93/13/CEE, prevăzând expres în cuprinsul art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 că „Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.”.

Din dispozițiile legale mai sus citate se observă faptul că Legea nr. 193/2000 a transpus în dreptul român, printr-o preluare aproape literală, dispozițiile art. 2, lit. b și c, art. 3 și art. 4 ale Directivei nr. 93/13/CEE.

Astfel, legiuitorul român a optat pentru preluarea în dreptul intern a nivelului minimal de protecție oferită consumatorilor de normele comunitare, excluzând de la controlul judiciar evaluarea naturii abuzive a clauzelor care definesc obiectul principal al contractului, atât prin raportare la calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, cât și prin raportare la produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.

Prin urmare, orice analiză a eventualului caracter abuziv al clauzelor atacate de reclamant este condiționată de îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000.

Reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a mai multor clauze cuprinse în contractul de credit privind: comisionul de administrare lunară, penalitățile pentru nerambursarea la termen, dreptul băncii de a modifica dobânzile și/sau comisioanele, solicitându-se obligarea la restituire, modificarea scadențarului, obligarea la modificarea cuantumului D__ și la plata sumelor percepute drept comision de administrare lunară.

Verificând în ce măsură mecanismul stabilirii/modificării dobânzii contractuale curente în forma sa până la data de 17.09.2010 este stabilit prin clauză abuzivă instanța reține că acest element contractual formează obiectul principal al contractului. Astfel, din perspectiva pârâtei comerciant, dobânda, ca de altfel și comisioanele pe care le pârâta le percepe pentru acordarea împrumuturilor către consumatori, reprezintă chiar cauza încheierii convențiilor de credit, deoarece ele reprezintă o parte a veniturilor pârâtei, din care aceasta își prelevă profitul, care constituie scopul existenței sale ca persoană juridică. O parte din clauzele atacate de reclamant intră în sfera de aplicare a dispozițiilor art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, care, de principiu, exclude verificarea de către instanță a caracterului lor abuziv, cu excepția situației în care acestea sunt redactate într-un limbaj ușor inteligibil.

Verificând această ultimă condiție instanța reține că clauza contractuală din contractul de credit în speță, inserată la art. 4 pct. 3 alin. 1-4 privind dreptul băncii de a modifica dobânda are următorul conținut: „ Pe parcursul derulării contractului, Banca isi rezerva dreptul de a modifica dobânzile si/sau comisioanele bancare ", fără a indica însă o formulă de calcul în acest sens sau indicii de referință care urmează a fi avuți în vedere.

Această clauză nu poate fi considerată a fi redactată într-un limbaj ușor inteligibil, care nu necesită cunoștințe de specialitate. Noțiunea nu este definită de contractul de credit bancar, iar în contract nu este inserată o descriere clară a modului de calcul al acestei dobânzi nici motivele care pot determina o astfel de modificare. Aceasta cu atât mai mult cu cât dobânda prevăzută pentru creditul acordat este una variabilă. D____ urmare, în speță, consumatorul se află practic în imposibilitate de a verifica dacă pârâta comerciant a respectat propria formulă de calcul al dobânzii , dacă majorarea acesteia este justificată și pentru ce motiv, lăsând dobânda variabilă și oportunitatea majorării ei la pura latitudine a pârâtei.

În consecință instanța urmează a constata nulitatea absolută a clauzei inserate la art. 4 pct. 3 alin. 1 din contractul de credit privitor la dreptul băncii de a modifica dobânzile și comisioanele bancare din contractul de credit de consum nr. 134CSFxxxxxxxxxx/XXXXXXXXX.

În ceea ce privește clauza inserată la nr. 4.1 alin. 2 din contractul de credit, privitor la comisionul de administrare lunară de credit, reține următoarele:

Potrivit art. 36 din OUG 50/2010 pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor și, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terți, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.

Comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului. În cazul în speță, acest comision a fost stabilit a fi calculat ca procent, urmând a fi aplicat la soldul curent al creditului.

Din perspectiva dispozițiilor legale menționate, instanța apreciază că și clauza privitoare la acest comision este o clauză abuzivă , care nu a fost negociată în mod direct, astfel încât, în consecință, instanța va constata caracterul abuziv al clauzei cuprinse la art. nr. 4.1 alin. 2 , privitor la comisionul de administrare lunară de credit.

Urmare a constatării caracterului abuziv al acestor clauze, pârâtele vor fi obligate la modificarea contractului de credit prin înlăturarea clauzelor abuzive și la emiterea unui nou scadențar conform contractului modificat, precum și la restituirea către reclamanți a sumelor de bani reținute în baza clauzelor abuzive, în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății, plus dobânda legală aferentă.

În ceea ce privește clauza inserată la art. 4.2 privitor la dobânzile majorate în caz de nerambursare la termenul stabilit prin contract a creditului angajat, instanța apreciază că această clauză nu are caracter abuziv. Clauza are o formă ușor inteligibilă iar situația în care urmează a fi aplicată este clar menționată. Nu în cele din urmă, clauza are un caracter de garanție practic în ceea ce privește rambursarea la termenul stabilit a creditului acordat.

În consecință, petitul privind constatarea caracterului abuziv al acestei clauze va fi respins.

În ceea ce privește petitul referitor la obligarea paratei la modificarea cuantumului D__-dobanda anuala efectiva,
cuprins la art.4.6 din contractul de credit de consum, prevăzut ca 17,09 %, raportat la
faptul ca aceasta cuprinde si comisionul de administrare lunara a creditului, care nu este
datorat, in cazul desființării acestei clauze abuzive, potrivit petitelor de mai sus, acesta va fi respins, pe de o parte pentru că nu s-a solicitat constatarea caracterului abuziv al clauzei privitoare la modul de calcul al dobânzii creditului iar, pe de altă parte, având în vedere faptul că, prin constatarea caracterului abuziv al celor două clauze contractuale și obligarea pârâtelor la modificarea contractului de credit prin înlăturarea clauzelor abuzive și la emiterea unui nou scadențar conform contractului modificat, acest fapt va modifica implicit, în limitele arătate, și dobânda respectivă, în condițiile în care în dobândă sunt incluse comisioanele apreciate ca abuzive.

Față de dispozițiile art. 453 alin.2 NCPC , se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte cererea de chemare în judecată precizată formulată de către reclamanții C_____ G_______, CNP xxxxxxxxxxxxx și C_____ E______, CNP xxxxxxxxxxxxx, ambii cu domiciliul în Huedin, ____________________, jud. Cluj și dom procesual ales la Cabinet Avocat A_____ M___, cu sediul în Cluj-N_____, _______________________ nr.124, _________________, în contradictoriu cu pârâtele __________________ sediul central în București, _______________________. 6A, sector 2, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. JXXXXXXXXXXXX, cod unic de înregistrare RO xxxxxx și B_______ SA Agenția A____ I____ Cluj-N_____, cu sediul în Cluj-N_____, Piața A____ I____ nr. 17, jud. Cluj, înregistrată la ORC sub nr. J XXXXXXXXXXXX, având CUI xxxxxxxx și, în consecință:

Constată caracterul abuziv a clauzelor nr. 4.1 alin. 2 , privitor la comisionul de administrare lunară de credit și art. 4 pct. 3 alin. 1 din contractul de credit privitor la dreptul băncii de a modifica dobânzile și comisioanele bancare din contractul de credit de consum nr.