R O M Â N I A

JUDECĂTORIA HUEDIN

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX

Operator de date cu caracter personal nr. 3189

SENTINȚA CIVILĂ NR. 550 / 2014

Ședința Publică din: 26.11.2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: C____ T____

GREFIER : E____ R__

Pe rol fiind soluționarea cauzei civile formulată de reclamantul P____ T______ în contradictoriu cu pârâta S.C. B__ G_____ Societe Generale S.A., având ca obiect restabilire echilibru contractual.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care se constată că s-au depus la dosar, prin registratura instanței, de către reprezentanta pârâtei, concluzii scrise (f. 237-242).

Se constată de asemenea că s-au consemnat concluziile părților în încheierea de amânare a pronunțării din data de 12.11.2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.

I N S T A N Ț A:

Deliberând constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Huedin la data de 04.04.2014 sub nr. de dosar XXXXXXXXXXXX reclamantul P____ T______ născut Kudor Duka T______ a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta _____________________ Generale SA, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a clauzelor cuprinse în contractul de credit nr. xxxxxxx/14.12.2007 privind: dreptul băncii de a modifica dobânda (art. 3.4 din condițiile generale), comisionul de întocmire dosar, comisionul lunar de gestionare a creditului în cuantum de 24 de euro, comisionul de rambursare anticipată în cuantum de 240 euro, dobânda penalizatoare în cuantum de 3%, comisionul pentru nerespectarea clauzelor contractuale, asigurarea și clauza privind declararea scadenței anticipate a creditului, să se constate nulitatea absolută a clauzelor cuprinse în contractul de credit nr. xxxxxxx/16.05 2008 privind: comisionul de întocmire dosar, comisionul lunar de gestionare a creditului în cuantum de 24 de euro, comisionul de rambursare anticipată, dobânda penalizatoare în cuantum de 3%, asigurarea de deces și pentru imobil, comisionul pentru nerespectarea clauzelor contractuale, asigurarea și clauza privind declararea scadenței anticipate a creditului, obligarea pârâtei la emiterea unui nou grafic de rambursare în sensul recalculării debitului ca urmare a neaplicării clauzelor abuzive și a aplicării dobânzii stabilite inițial, obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate în plus, cu dobânda legală, să se dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a cererii se arată că , între reclamant, in calitate de consumato împrumutat si parata a intervenit contractul de credit nr. xxxxxxx/14.12.2007, având ca obiect împrumutul sumei de 8.000 euro pe un termen de 120 luni, cu o dobânda de variabila 12,75%/ an, comision de întocmire dosar de 2,5% - 160euro, comision lunar de gestionare a creditului de 0,3% - 24 euro/luna, total 1748.57euro, conform graficului, comision de rambursare anticipata de 3% -240 euro, dobânda penalizatoare in cuantum de 3% peste dobânda curenta, comision pentru nerespectarea clauzelor contractuale de 5 euro si asigurare in total 494,83 euro, conform graficului de rambursare.

La art. 3.4 CG, banca a introdus o clauza in virtutea căreia „poate indexa procentul de dobânda, in funcție de costurile resurselor sale" in mod unilateral, in funcție de un criteriu mai mult sau mai puțin obiectiv si verificabil. Acestui drept al băncii de a modifica in sus, de a creste dobânda, nu ii corespunde si o obligație de a diminua dobânda in cazul in care aceleași costuri de resurse au o fluctuație descendenta. În drept au fost invocate dispozițiile art. 1653, art. 1654 și urm. din vechiul cod civil, precum și dispozițiile Legii nr. 193/2000.

In plus, la art. 14.5.2 a fost introdusa o clauza ce permite băncii sa declare împrumutul scadent anticipat.

Ulterior, petentul ARATĂ că fost nevoit sa solicit un alt imprumut, încheind astfel contractul de credit imobiliar xxxxxxx/16.05.2008 având ca obiect împrumutul sumei de 19.000 euro pe un termen de 360 tuni, cu o dobânda fixa in primul an de 6,75% si indexabila, ulterior-EURIBOR la 3 luni + 3,5 pb marja fixa, comision de întocmire dosar de 1,8% - 342euro, comision lunar de gestionare a creditului de 0,1%/luna, adică 6859 euro, conform graficului, , comision de rambursare anticipata de 3%, dobânda penalizatoare in cuantum de 3% peste dobânda curenta si asigurare deces si imobil 1364.75 euro conform graficului de rambursare, comision pentru nerespectarea clauzelor contractuale.

La art. 15.5,2 a fost introdusa o clauza ce permite băncii sa declare împrumutul scadent anticipat.

Reclamantul consideră ca aceste clauze sunt clauze abuzive în conformitate cu dispozițiile art. 4 si urm. din Legea nr. 193/2000, republicata si ale Directivei 93/13/CEE,

Art. 4 din actul normativ mai sus indicat definește clauza abuziva ca fiind „clauza care nu a fost negociata direct cu consumatorul, si care, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creează, in detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile partilor.

Prin Legea nr. 193/2000 au fost transpuse si implementate prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii art. 6 din Directiva nr. 93 prevede ca statele membre ale Uniunii Europene stabilesc ca, clauzele abuzive utilizate într-un contract încheiat cu un consumator de către un vânzător sau un furnizor in conformitate cu legislația naționala, nu creează obligații pentru consumator, contractul continuând sa angajeze pa mie prin aceste clauze în situația în care acesta poate continua sa existe fara aceste clauze abuzive.

Anexa la Directiva nr 93/13/CEE include ______________ clauzelor considerate ca fiind abuzive, următoarele situații: încheierea unui acord care îi obliga pe consumator si prin care furnizarea de servicii de către vânzător sau furnizor intra sub incidența unei condiții a cărei îndeplinire depinde doar de voința acestuia; solicitarea de la orice consumator care nu si-a îndeplinit obligația sa plătească o suma disproporționat de mare drept compensație; angajarea irevocabila a consumatorului prin condiții pe care acesta nu a avut efectiv posibilitatea sa le aprofundeze înainte de încheierea contractului; autorizarea vânzătorului sau furnizorului sa modifice unilateral, fara a avea un motiv întemeiat, orice caracteristici ale produsului sau serviciului care urmează sa fie furnizat.

Aceste clauze constituie clauze abuzive si ne legale conform legislației în vigoare, fiind stipulate doar in favoarea creditorului, servind doar intereselor acestuia, fara a da posibilitatea consumatorului de a verifica modul de calcul al acestor comisioane, daca valoarea lor este justificata si daca era necesara si proporționala contra prestației.

Astfel, poziția de inegalitate si de dezechilibru semnificativ reiese in mod vădit prin introducerea clauzelor care prevăd obligarea reclamantului si a împrumutatului la plata unui comision de gestionare, platibil lunar pe toata durata creditului, precum si a unul comision de acordare credit.

Prin necircumstantierea in nici un mod a elementelor care-i permit băncii sa solicite si sa încaseze asemenea comisioane, prin neindicarea nici unui criteriu care sa-i dea băncii acest drept, lăsând la libera sa apreciere oportunitatea acestui fapt, aceste clauze in calea prevederile legale incidente în materie, sunt de natura sa îl prejudicieze.

Nelegalitatea clauzelor privind comisionul de gestionare si comisionul acordare credit este întărită de ideea ca aceste comisioane sunt percepute raportat strict la valoarea creditului si nu la volumul si complexitatea activității desfășurata de intimata pentru monitorizarea respectării obligațiilor contractuale sau la anumiți factori obiectivi de risc, cu atât mai mult cu cat toate contractele de credit sunt preformulate. Așadar, aceste comisioane de gestionare/administrare si analiza dosar/acordare credit apar ca fiind lipsite de contraprestație, cu atât mai mult cu cat se refera la taxarea împrumutatului pentru niște operațiuni pe care le efectuează programele software, pe când. definiția comisionului este suma de bani ce o încasează prestatorul unui anumit serviciu tocmai pentru serviciul prestat. Or, in speța nici nu se poate vorbi de o contra prestație a băncii in schimbul acestor comisioane de gestionare.

Comisionul de gestionare si acordare credit sunt solicitate in baza unei clauze nule, lipsite de cauza, prin raportare la dispozițiile art. 966 Vechiul Cod civil in vigoare la momentul incheierii contractului de credit.

Din interpretarea dispozițiilor legale amintite rezulta ca legiuitorul a considerat inexistent consimțământul dat de consumator la încheierea contractului, raportat la faptul ca acest consimțământ a fost exprimat in contextul unei stări de constrângere financiara, stare de care intimata a înțeles sa se folosească și astfel, sa impună obligații excesive cocontractantilor aflați într-o poziție defavorabila,

Aceeași motivare, detaliata in cazul clauzelor de mai sus se aplica si in privința primei de asigurare care i-a fost încheiata, ca si condiție pentru acordarea creditului.

Cu toate ca nu a solicitat si nu are nevoie de asa ceva si cu toate ca la art. 10 din contract se prevede ca împrumutatul poate încheia o poliță de asigurare pentru a-și aproba acordarea creditului, utilizând poziția dominanta, parata i-a vândut inca un produs, respectiv asigurarea de viata si respectiv viata si imobil.

Consideră că, clauzele abuzive sus arătate ar trebui sa nu își mai producă efectul, fiind nule de drept, cu consecința eliminării acestor clauze din contractele sus-mentionate si a derulării in continuare a contractului de credit fara incidența acestora, compensarea intre sumele achitate in plus de către reclamant ca urmare a aplicării clauzelor abuzive si creanța deținuta de către banca si emiterea unui nou grafic de rambursare.

Se mai menționează ca a invitat S.C. B__- G_____ SOCIETE GENERALE SA la mediere pentru a soluționa amiabil aceste aspecte insa reprezentanții băncii nu s-au prezentat, astfel cum rezulta din procesul verbal anexat.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 1653, art. 1654 și urm. din vechiul cod civil.

La cererea de chemare în judecată reclamantul a atașat înscrisuri (f. 8-38).

Pârâta, legal citată a depus întâmpinare (f. 42-99) prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată invocând în principal excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului cu privire la cererea de restituire a sumelor încasate în plus. Pe fondul cererii s-a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin note de ședință s-a invocat și excepția lipsei calității de reprezentant (f. 111).

Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune se arată că cererea formulată reprezintă o acțiune în pretenții supusă regimului prescripției extinctive, deci este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani, instituit de art. 3 din decretul 167/1958.

Pe fondul cererii se solicită în esență a se constata că cererea reclamantului este neîntemeiată. În ceea privește cele două contracte de credit încheiate cu reclamantul banca a întocmit act adițional care nu a fost semnat de reclamant, deși a fost notificat. Toate clauzele respectă prevederile legale aplicabile creditelor acordate consumatorilor.

Prin încheierea de ședință din 10.09.2014 instanța a respins excepția lipsei calității de reprezentant și a dispus unirea cu fondul a excepției prescripției dreptului material la acțiune.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța, deliberând asupra excepției invocate, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 248 NCPC instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc. Dacă instanța nu se poate pronunța de îndată asupra excepției invocate, va amâna judecata și va stabili un termen scurt în vederea soluționării excepției. Excepțiile vor putea fi unite cu administrarea probelor, respectiv cu fondul cauzei numai dacă pentru judecarea lor este necesar să se administreze aceleași dovezi ca și pentru finalizarea etapei cercetării procesului sau, după caz, pentru soluționarea fondului.

Prezenta acțiune civilă declanșată de către reclamantul P____ T______ are ca scop lipsirea de efecte juridice a unor clauze contractuale din două contracte bancare încheiate cu B__ - Agenția Huedin. Astfel, la data de 14.12.2007 reclamantul a încheiat contractul de credit nr. xxxxxxx prin care a obținut un credit de nevoi personale în valoare de 8.000 euro pe o perioadă de 120 luni. De asemenea în anul 2008 reclamantul a încheiat contractul de credit nr. xxxxxxx/16.05 2008 pentru suma de 19.000 euro, pe o perioadă de 30 ani, având destinația achiziționare imobil teren cu construcții.

Instanța reține că aceste contracte au produs efecte juridice până în momentul în care au intervenit două acte adiționale, respectiv actul adițional nr. 1 la contractul de credit nr. xxxxxxx și actul adițional nr. 1 la contractul de credit nr. xxxxxxx/16.05 2008 (f. 63-99). Aceste acte adiționale au fost întocmite urmare a emiterii OUG 50/2010.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune instanța reține că, raportat la dispozițiile art. 8 alin. 1 din Decretul 167/1958, reclamantul nu avea posibilitatea de a solicita restituirea prestațiilor, necunoscând întinderea prejudiciului creat până în momentul eventualei declarări a clauzelor contractuale ca fiind abuzive. În consecință instanța va respinge ca neîntemeiată această excepție.

Pe fondul cererii instanța reține mai întâi că potrivit art. 969 C.Civ. 1864 convențiile legal încheiate au putere de lege între părțile contractante.

Potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.

Astfel cum rezultă din actele juridice mai sus analizate reclamantul a contractat cu pârâta creditele mai sus arătate în calitate de consumator, urmărind realizarea unor interese personale cărora nu le poate fi circumscrisă sfera unor activități comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.

În conformitate cu prevederile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 193/2000, prin comerciant se înțelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, precum și orice persoană care acționează în același scop în numele sau pe seama acesteia.

La încheierea contractelor de credit bancar pârâta ___________ acționat în cadrul activității sale comerciale de creditare, având în raportul său juridic cu reclamantul P____ T______ calitatea de comerciant.

În conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 193/2000, orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate. În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului. Se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. Această interdicție prevăzută de art. 1 alin. 3 din Legea nr. 193/2000 este reluată și de art. 78 din Legea nr. 296/2004 – Codul consumului.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000, care reia dispozițiile art. 2 pct. 16 din OG nr. 21/1992, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv. Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens. Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din Legea nr. 193/2000 redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive. Fără a încălca prevederile Legii nr. 193/2000, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de: a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia; b) toți factorii care au determinat încheierea contractului; c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde. Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.

Legea nr. 193/2000 transpune în legislația română dispozițiile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOCE) nr. L 95 din 21 aprilie 1993. Această lege, adoptată în anul 2000, a fost republicată în temeiul prevederilor art. V lit. m) din titlul III al Legii nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 28 decembrie 2007, dându-se textelor o nouă numerotare. Legiuitorul român a optat pentru preluarea, în dreptul intern, a dispozițiilor art. 4 par. 2 din Directiva nr. 93/13/CEE, prevăzând expres în cuprinsul art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 că „Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.”.

Din dispozițiile legale mai sus citate se observă faptul că Legea nr. 193/2000 a transpus în dreptul român, printr-o preluare aproape literală, dispozițiile art. 2, lit. b și c, art. 3 și art. 4 ale Directivei nr. 93/13/CEE.

Astfel, legiuitorul român a optat pentru preluarea în dreptul intern a nivelului minimal de protecție oferită consumatorilor de normele comunitare, excluzând de la controlul judiciar evaluarea naturii abuzive a clauzelor care definesc obiectul principal al contractului, atât prin raportare la calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, cât și prin raportare la produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.

Prin urmare, orice analiză a eventualului caracter abuziv al clauzelor atacate de reclamant este condiționată de îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000.

Reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzelor cuprinse în contractul de credit nr. xxxxxxx/14.12.2007 privind: dreptul băncii de a modifica dobânda (art. 3.4 din condițiile generale), comisionul de întocmire dosar, comisionul lunar de gestionare a creditului în cuantum de 24 de euro, comisionul de rambursare anticipată în cuantum de 240 euro, dobânda penalizatoare în cuantum de 3%, comisionul pentru nerespectarea clauzelor contractuale, asigurarea și clauza privind declararea scadenței anticipate a creditului.

La petitul 2 s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzelor cuprinse în contractul de credit nr. xxxxxxx/16.05 2008 privind: comisionul de întocmire dosar, comisionul lunar de gestionare a creditului în cuantum de 24 de euro, comisionul de rambursare anticipată, dobânda penalizatoare în cuantum de 3%, asigurarea de deces și pentru imobil, comisionul pentru nerespectarea clauzelor contractuale, asigurarea și clauza privind declararea scadenței anticipate a creditului.

Prin actele adiționale din 17.09.2010 s-a stabilit perceperea unei dobânzi indexabile, stabilită pe baza indicelui monetar EURIBOR la 3 luni+12,5 %, respectiv EURIBOR la 3 luni+3,5 %. S-a creat astfel un mecanism de modificare ulterioară a dobânzii care exclude orice intervenție arbitrară a pârâtei, dobânda contractuală stabilindu-se în funcție de un indice stabilit independent de voința pârâtei, EURIBOR 3M. În ceea ce privește întocmirea acestor acte adiționale instanța apreciază că au fost respectate dispozițiile art. 95 alin. 5 din OUG 50/2010, fiind așadar obligatorii pentru părțile contractante (f. 112).

Verificând în ce măsură mecanismul stabilirii/modificării dobânzii contractuale curente în forma sa până la data de 17.09.2010 este stabilit prin clauză abuzivă instanța reține că acest element contractual formează obiectul principal al contractului. Astfel, din perspectiva pârâtei comerciant, dobânda, ca de altfel și comisioanele pe care le pârâta le percepe pentru acordarea împrumuturilor către consumatori, reprezintă chiar cauza încheierii convențiilor de credit, deoarece ele reprezintă o parte a veniturilor pârâtei, din care aceasta își prelevă profitul, care constituie scopul existenței sale ca persoană juridică. Clauzele atacate de reclamant intră în sfera de aplicare a dispozițiilor art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, care, de principiu, exclude verificarea de către instanță a caracterului lor abuziv, cu excepția situației în care acestea sunt redactate într-un limbaj ușor inteligibil.

Verificând această ultimă condiție instanța reține că clauza contractuală din contractul de credit nr. xxxxxxx/14.12.2007 privind dreptul băncii de a modifica dobânda (art. 3.4 din condițiile generale) are următorul conținut: „ Pe parcursul utilizării și rambursării creditului Banca poate indexa procentul de dobândă în funcție de costurile resurselor sale”. Această clauză nu poate fi considerată a fi redactată într-un limbaj ușor inteligibil, care nu necesită cunoștințe de specialitate. Noțiunea de mai sus nu este definită de contractul de credit bancar, iar în contract nu este inserată o descriere clară a modului de calcul al acestei dobânzi. Noțiunea de „cost al resurselor” este extrem de vagă și nu permite identificarea modului de calcul al dobânzii variabile. Consumatorul se află practic în imposibilitate de a verifica dacă pârâta comerciant a respectat propria formulă de calcul al dobânzii lăsând dobânda variabilă și oportunitatea majorării ei la pura latitudine a pârâtei.

În consecință instanța urmează a constata nulitatea absolută a clauzei inserate la art. 3.4 din condițiile generale ale contractului de credit bancar nr. xxxxxxx/14.12.2007, în forma anterioară modificărilor survenite prin actul adițional din data de 17.09.2010 privitoare la dobânda variabilă. Pe cale de consecință pârâta va fi obligată la restituirea sumelor încasate în baza acestei clauze, cu dobânda legală.

În ceea ce privește contractul de credit nr. xxxxxxx/16.05 2008, precum și ambele contracte de credit în forma ulterioară datei de 17.09.2010, acestea respectă dispozițiile art. 37 din OUG 50/2010, dobânda indexabilă fiind stabilită în funcție de indicele monetar Euribor.

Potrivit art. 36 din OUG 50/2010 pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor și, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terți, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor. Comisionul de analiză dosar și cel unic vor fi stabilite în sumă fixă, aceeași sumă fiind percepută tuturor consumatorilor cu același tip de credit în cadrul aceleiași instituții de credit. Comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului. În cazul în care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului.

Din perspectiva acestor dispoziții legale instanța nu achiesează la punctul de vedere al reclamantului în sensul caracterului abuziv al comisioanele indicate în cererea de chemare în judecată. Aceste clauze care se regăsesc parțial și în actele adiționale au avut/ au o formă ușor inteligibilă, situațiile de percepere fiind clar și transparent explicate. De altfel reclamantul nici nu a achitat vreodată comision de rambursare anticipată, iar prin actele adiționale acesta a fost eliminat. O situație identică este și în cazul comisionului pentru nerespectarea clauzelor contractuale. Nu în ultimul rând trebuie observat că prin admiterea petitului privind aplicarea dobânzii stabilite inițial situația reclamantului ar fi înrăutățită, raportat la noile condiții contractuale. În consecință instanța urmează a respinge aceste pretenții ca neîntemeiate.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată instanța, reținând că cererea de chemare în judecată urmează a fi admisă doar în parte, văzând și dispozițiile art. 453 alin.2 NCPC va obliga pârâta la plata sumei de 800 lei către reclamant cu titlul de cheltuieli de judecată parțiale, constând în onorariu avocațial conform dovezilor depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta _____________________ GENERALE SA prin întâmpinare.

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P____ T______, născut KUDOR DUKA T______, cu domiciliul procesual ales în municipiul Cluj-N_____, Calea Dorobanților, nr. 97, _________________ în contradictoriu cu pârâta _____________________ GENERALE SA, cu sediul în București, _______________________. 1-7, sector 1, București, prin B__ - Sucursala G___ Cluj, cu sediul în Cluj-N_____, _______________________, nr. 81-83, jud. Cluj și, în consecință:

Constată nulitatea absolută a clauzei inserate la art. 3.4 din condițiile generale ale contractului de credit bancar nr. xxxxxxx/14.12.2007, în forma anterioară modificărilor survenite prin actul adițional din data de 17.09.2010 privitoare la dobânda variabilă.

Obligă pârâta la restituirea sumelor încasate în baza acestei clauze, cu dobânda legală.

Respinge celelalte pretenții civile formulate de reclamant.

Obligă pârâta la plata sumei de 800 lei către reclamant cu titlul de cheltuieli de judecată parțiale.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Huedin.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26.11.2014.

PRESEDINTEGREFIER

C____ TĂTARELENA R__