ROMANIA

TRIBUNALUL A___ Operator 3207/2504

Secția contencios administrativ și fiscal

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 872 A

Ședința publică din data de 23 septembrie 2015

Președinte : C______ Șianțiu

Judecător : E______ I______

Grefier : G_______ Vörös

S-a luat în examinare apelul declarat de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, împotriva sentinței civile nr. 181 din 19.03.2015 pronunțată de Judecătoria Chișineu - Criș în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal se prezintă reprezentanta intimatei, avocat V_____ F_____ din Baroul A___ în substituirea avocatului V_____ Darius din Baroul A___, lipsă fiind reprezentantul apelantei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 30 din OUG nr. 80/2013.

S-a făcut referatul cauzei după care, verificând din oficiu competența potrivit art. 482 coroborat cu art. 131 din Noul Cod de Procedură Civilă, tribunalul constată că aceasta îi aparține conform art. 95 alin. 1 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă.

Reprezentanta intimatei depune delegație de substituire și arată că nu are de formulat alte cereri de probațiune ori cereri prealabile.

Socotindu-se lămurită, instanța declară încheiată cercetarea procesului și întrucât este de acord reprezentanta intimatei cu dezbaterea căii de atac la acest termen de judecată, fiind incidente dispozițiile art. 244 din Noul Cod de Procedură civilă, în temeiul art. 392 din același Nou cod, dispoziții aplicabile și în instanța de apel potrivit prevederilor art. 482 din Noul Cod de Procedură civilă, declară deschise dezbaterile asupra apelului în cauză.

Reprezentanta intimatei solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală, apreciind că prima instanța, în mod corect, a înlocuit sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, fără cheltuieli de judecată, având în vedere probațiunea administrată.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 alin. 1) din Noul Cod de Procedură Civilă coroborat cu art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă instanța închide dezbaterile și reține apelul spre soluționare.

TRIBUNALUL

Constată că prin sentința civilă nr. 181 din 19.03.2015 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, Judecătoria Chișineu - Criș a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta ________________ în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională Drumuri și Poduri Timișoara - Secția Drumuri Naționale A___, a înlocuit sancțiunea amenzii aplicate prin procesul-verbal ______________ nr. xxxxxxxxxxx încheiat de intimat la data de 09.12.2014 cu sancțiunea avertismentului, a respins în rest plângerea și a obligat intimatul la plata către petentă a sumei de 20 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța sentința instanța a reținut că, la data de 09.12.2014 petenta a fost sancționată contravențional reținându-se că a circulat pe traseul S____ - Vărșand, cu masa pe axa 2 de 12,93 t față de 11,50 t admisă, fără a depăși însă masa totală autorizată, încălcându-se prevederile art. 61 alin. 1 lit. p din OG. 43/1997.

In ce privește legalitatea procesului-verbal contestat, instanța de fond a examinat din oficiu, prin prisma motivelor de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, întrucât petenta nu a invocat motive de nelegalitate.

Examinând procesul-verbal contestat aflat la dosarul cauzei în copie instanța de fond a constatat că din cuprinsul acestuia nu lipsește nici una dintre mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.

In ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, acesta se bucură de o prezumție relativă de legalitate si temeinicie, instanței de judecata îi revenind rolul de a verifica, în conformitate cu art.34 din OG 2/2001, la cererea petentului dacă cele cuprinse în procesul-verbal corespund realității.

În acest sens instanța de fond a arătat că potrivit jurisprudenței Curții EDO materia contravențiilor este asimilată materiei penale, fiindu-i aplicabile garanțiile art. 6 din Convenția EDO. De asemenea, Convenția nu se opune unei prezumții de legalitate si temeinicie a procesului-verbal insă cu două condiții: sancțiunea prevăzută de lege să nu fie gravă și să existe posibilitatea administrării de probe in vederea răsturnării prezumției de către petent, in acest sens pronunțându-se Curtea EDO in hotărârile A_____ c Romaniei, H______ c Romaniei, N_______ G_______ c Romaniei.

În cazul de față sancțiunea aplicată, una pecuniară și de un cuantum moderat nu este de natură a împiedica existența unei prezumții de legalitate și temeinicie a procesului-verbal contestat, iar în vederea răsturnării prezumției petentului i s-a încuviințat proba cu înscrisuri.

Examinând înscrisurile aflate la dosar, respectiv Tichetul de cântărire nr.1837, Avizul de însoțire a mărfii, instanța de fond a constatat că acestea nu sunt de natură să facă dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în cuprinsul procesului-verbal contestat, constatată cu mijloc de cântărire omologat.

Instanța de fond a reținut însă că sancțiunea aplicată cu ocazia constatării unei contravenții trebuie să respecte criteriile de individualizare a sancțiunii prevăzute de art. 21 al. 3 din OG nr. 2/2001, respectiv sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și să fie aplicată între limitele prevăzute de lege, ținându-se seama de împrejurările în care fapta a fost săvârșită.

În cazul de față sancțiunea aplicată se încadrează în limitele prevăzute de actul normativ sancționator, însă instanța de fond a apreciat că aceasta este disproporționată raportat la pericolul social al faptei și la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită.

Astfel, prima instanța a constatat că amenda aplicată în cuantum de 3000 lei este excesivă raportat la pericolul social concret al faptei, respectiv fapta reținută în sarcina petentei nu este de natură să determine existența unei stări de pericol nici pentru traficul sau siguranța rutieră, masa totală pe axa 2 fiind depășită doar cu 1,03 tone, existând și posibilitatea deplasării mărfii în timpul transportului.

În consecință, instanța de fond apreciind că sancțiunea aplicată de agentul constatator este excesivă raportat la fapta comisă a admis în parte plângerea și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate prin procesul-verbal cu sancțiunea avertismentului, fapta fiind de o gravitate redusă, a menținut celelalte dispoziții ale procesului-verbal contestat, inclusiv tariful de despăgubire aplicat petentei, aceasta fiind o sancțiune complementară, înlăturabilă doar în ipoteza constatării nelegalității sau netemeiniciei procesului-verbal.

În cauza de față s-a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru și onorariu avocat, iar în vederea dovedirii existenței și întinderii acestora s-au depus înscrisuri.

Conform delegației avocațiale și a facturii fiscale nr. 92/18.12.2014 asistența juridică s-a acordat în baza contractului nr. xxxxx/18.12.2014, în temeiul contractului emițându-se factura fiscală pentru suma de 1500 lei constând în onorariu avocat, factura fiscală nu a fost însă acceptată la plată de petentă, iar la dosar nu s-a depus chitanță sau orice altă dovadă din care să rezulte că onorariul a fost achitat de aceasta.

Astfel, în lipsa dovezii plății efective a onorariului de avocat de către petentă, instanța de fond a acordat doar cheltuielile de judecată constând în taxa judiciară de timbru în cuantum de 20lei nu și onorariul de avocat, plata acestuia nefiind dovedită.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul menținerii amenzii contravenționale în cuantum de 30.000 lei, ori de micșorare a acesteia până la minimum de 25.000 lei, menținerea ca temeinic și legal a procesului verbal de contravenție și exonerarea sa de la obligația stabilită de către prima instanță de a achita cheltuielile de judecată, în cuantum de 20 lei.

Apelanta a arătat că instanța de fond în mod netemeinic și nelegal a reținut că fapta săvârșită de către intimată prezintă un grad de pericol social redus, sancțiunea avertismentului fiind suficientă pentru realizarea scopului sancționator.

Vehiculul intimatei a fost cântărit cu instalația de cântărire verificată și avizată metrologic și s-a constatat încălcarea prevederilor art. 41 alin. 1 din OG nr. 43/1997, fiind aplicabile prevederile art. 60 alin. 1 lit. p din OG nr. 43/1997.

Prima instanța a constatat legalitatea și temeinicia actului sancționator contestat.

Intimata avea obligația de a supraveghea dispunerea corectă a mărfii pe platforma autovehiculului, astfel încât marfa să nu se deplaseze în interiorul remorcii și să nu se depășească sarcina maximă admisă pe axe.

Avertismentul este sancțiunea care se aplică în cazul unor fapte de pericol social redus, ceea ce nu este cazul în speță, drept pentru care nu se impunea înlocuirea sancțiunii amenzii cu „Avertisment”.

În drept a invocat prevederile art. 466 și urm., art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, art. 41 alin. 1, art. 60 alin. 1 lit. p, art. 61¹ alin. 1 din OG nr. 43/1997, Directiva CE nr. 53/25.07.1996, art. 58 din OG nr. 27/2011.

Prin întâmpinare intimata ________________ a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe.

Intimata a arătat că la pronunțarea hotărârii, prima instanța a avut în vedere și conduita generală a petentei, în sensul că aceasta nu a mai fost sancționată pentru astfel de fapte, fapt pentru care măsura avertismentului este absolut suficientă.

Intimata a apreciat că soluția primei instanțe este perfect temeinică și legală, având în vedere motivele pe care aceasta se sprijină.

În drept a invocat prevederile art. 480 alin. 1 Cod de procedură civilă.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate și în limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat potrivit art. 477 din Noul Cod de procedură civilă, dar și din oficiu, pentru motive de ordine publică, conform art. 479 alin. 1 din același Noul Cod, instanța constată că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce se vor evidenția în cele ce urmează.

Astfel, prima instanță a reținut corect starea de fapt în raport cu probațiunea administrată în cauză și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică ca urmare a aprecierii corespunzătoare a dovezilor de la dosar, a interpretării judicioase a actului juridic dedus judecății și aplicării corecte a dispozițiilor legale în materie.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție în mod temeinic instanța de fond a reținut că petenta a săvârșit fapta contravențională prevăzută de art. 61 alin. 1 din OG nr. 43/1999, din probațiunea administrată în cauză respectiv tichetul de cântar nr. xxxxx/09.12.2014 și verificarea metrologică nr. xxxxxx din 24.06.2014, rezultând fără dubiu că petenta a încălcat prevederile art.61 alin.1 din O.G. nr. 43/1997, privind regimul drumurilor, la data 09.12.2014 petenta a fost sancționată contravențional reținându-se că a circulat pe traseul S____ - Vărșand, cu masa pe axa 2 de 12,93 t față de 11,50 t admisă, fără a depăși însă masa totală autorizată, încălcându-se prevederile art. 61 alin. 1 lit. p din OG. 43/1997.

Contrar criticii aduse de apelantă referitor la individualizarea sancțiunii contravenționale respectiv că nu se impunea înlocuirea sancțiunii în cuantum de 30.000 lei cu avertisment, Tribunalul apreciază că susținerea acestuia privind netemeinicia și nelegalitatea hotărârii pronunțată de instanța de fond, nu este fondată, întrucât în speță nici nu se pune problema ca pe fondul cauzei să fi fost înlăturată forța probantă de act autentic a actului sancționator în ceea ce privește starea de fapt care a fost expusă în cuprinsul acestuia, dimpotrivă instanța de fond a apreciat corect cu privire la întrunirea elementelor constitutive a abaterii reținute în sarcina petentei, fapt săvârșită de către contravenientă fiind probată cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei așa cum de altfel s-a și evidențiat în hotărârea atacată.

Tribunalul constată că în mod temeinic și legal a apreciat instanța de fond și cu privire la sancțiunea amenzii aplicată în cuantum de 30.000 lei, aplicarea unei sancțiuni pecuniare în cuantum așa mare, fiind o sancțiune prea aspră în raport cu gradul scăzut de pericol social, cu împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, relevant fiind faptul că greutatea totală a încărcăturii se află în limitele prevăzute de lege, aspect care poate fi reținut ca o circumstanță reală în aplicarea sancțiunii, scopul sancțiunii contravenționale putând fi realizat și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului fără aplicarea amenzii contravențională, ca sancțiune corelată unor contravenții cu un grad sporit de pericol social, dând astfel aplicabilitate art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, aplicarea sancțiunii avertisment este o sancțiune suficientă pentru atingerea scopului educativ și preventiv în ceea ce o privește pe petentă.

Pe cale de consecință, pentru motivele arătate mai sus și, întrucât prima instanță a stabilit situația de fapt și a aplicat legea în mod corespunzător, nu se evidențiază elemente care să justifice schimbarea hotărârii apelate și nici nu se relevă motive de ordine publică, care să poată fi reținute din oficiu de către instanță, văzând și faptul că nu se pune problema cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 480 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat apelul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale România S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, identificată prin C.I.F. RO16054368, J40/552/15.01.2004, cu sediul în Timișoara, _______________________. 18, jud. T____ și sediul procesual ales la Secția Drumuri Naționale A___, cu sediul în A___, _______________________/A, jud. A___ împotriva sentinței civile nr. 181 din 19.03.2015 pronunțată de Judecătoria Chișineu - Criș în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX și în consecință păstrează hotărârea atacată.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 23 septembrie 2015.

Președinte Judecător

C______ Șianțiu E______ I______

Grefier

G_______ Vörös

Se comunică:

- apelantei - C_____ – A___, _______________________ A, județul A___

- intimatei - ________________, cu sediul în Sibiu, ______________________, jud. Sibiu

Red. EI /19.10.2015

Tehred.CF/4 ex/2com/19.10.2015

Prima instanță – Judecătoria Chișineu - Criș – I_______ R________