R O M Â N I A

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția penală și pentru cauze cu minori

Dosar nr. XXXXXXXXXXX Nr. operator de date cu caracter personal : 3159

DECIZIA PENALĂ NR. 443/A/2015

Camera de consiliu din data de 18 iunie 2015

Complet constituit din:

Președinte: Țarcă G_______

Judecător: A____ L______ F_____

Grefier: S___ A______

S-au luat în examinare admisibilitatea în principiu a contestațiilor în anulare formulate de contestatorii L___ V______, născută la data de 24.03.1956, deținută în Penitenciarul din A___ și L___ I____ B_____, împotriva deciziei penale nr. 317 din 23 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Se constată că dezbaterea pe fond asupra cauzei a avut loc la data de 16 iunie 2015, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea acesteia amânându-se pentru data de 18 iunie 2015, zi în care s-a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND

Asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 317 din 23 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, s-au respins ca neîntemeiate cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de apelanții inculpați Calamar F_______ și Ș____-G__ F______ și respectiv apelantul parte civilă L___ B_____-I____.

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, s-a admis apelul declarat de apelant inculpata L___ V______, împotriva sentinței penale nr. 1426 din 28 noiembrie 2014 a Judecătoriei Oradea, care a fost desființată în parte și, în consecință, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatei L___ V______ în pedepsele componente, respectiv:

-7 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 25 Cod penal 1969 rap. la art. 246 Cod penal 1969 cu ref. la art. 248/1 Cod penal 1969 și art. 258 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969;

-5 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 31 alin. 2 Cod penal 1969 rap. la art. 248 Cod penal 1969 cu referire la art. 248/1 Cod penal 1969 și art. 258 Cod penal 1969;

- sporul de 1 an închisoare, care a fost înlăturat.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatei pentru comiterea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prev. de art. 25 Cod penal 1969 rap. la art. 246 Cod penal 1969 cu ref. la art. 248/1 Cod penal 1969 și art. 258 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 de la 7 ani închisoare la 4 ani închisoare.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatei pentru comiterea infracțiunii de participație improprie la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 31 alin. 2 Cod penal 1969 rap. la art. 248 Cod penal 1969 cu referire la art. 248/1 Cod penal 1969 și art. 258 Cod penal 1969 de la 5 ani închisoare la 3 ani și 8 luni închisoare.

S-a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal 1969 pe o perioadă de 5 ani, având în vedere dispozițiile art. 418 Cod procedură penală.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal 1969 s-au contopit pedepsele stabilite prin prezenta deciziei și i s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, în regim privativ de libertate.

Au fost menținute dispozițiile sentinței atacate care nu au contravenit prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală au fost obligați apelanții la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare în apel.

Împotriva deciziei penale nr. 317 din 23 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Oradea contestatorii L___ V______ și L___ I____ B_____ au formulat contestație în anulare înregistrate la instanță la data de 5 mai 2015.

Contestatoarea L___ V______ a arătat că la dosar se află încheierea din 23 iulie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX de unde rezultă calitatea sa indubitabilă de parte vătămată alături de partea vătămată Ciobanidis Petros și a invocat autoritatea de lucru judecat a acestei hotărâri. A mai arătat că pentru termenul din 23 aprilie 2015 în calitate de apelantă a formulat o cerere de reluare a dezbaterilor, judecata având loc fără citarea legală a unei părți. A mai precizat că împotriva sa s-au pronunțat două hotărâri definitive, și anume încheierea din 23 iulie 2008 și decizia penală nr. 317/2015 ,,pentru aceeași faptă”.

Contestatoarea a mai invocat faptul că nu a pus concluzii cu privire la schimbarea de încadrare juridică solicitată de L___ I____ B_____ la termenul din 16.04.2015, asistența sa fiind obligatorie, contestatoarea lipsind din motive de boală, iar avocații acesteia nu puteau să o reprezinte, nefiind citată în calitate de parte vătămată, calitate dobândită prin încheierea din 23 iulie 2008 dată de Curtea de Apel Suceava. A mai arătat că a fost condamnată deși existau probe cu privire la cauza de încetare a procesului penal. Astfel, s-a precizat că, copia rechizitoriului care i-a fost înmânat este un alt rechizitoriu, neverificat, nesemnat, neasumat de către primul procuror, de către procuror.

Acest rechizitoriu nu mai corespunde sub aspectul formei și conținutului cu rechizitoriul înregistrat la data de 19.02.2010 la Judecătoria Oradea fiindcă la rubrica ,,Verificat din punct de vedere al legalității și temeiniciei conform articolului 264 alin 3 dn Codul de procedură penală – prim procuror” lipsește semnătura și ștampila aplicată a Parchetului în cauză, iar la ultima filă 64 deși, este aplicată o ștampilă, nici în dreptul acesteia, nici la rubricile ,,procuror Silinca A___ R_____”, respectiv ,,contrasemnează procuror P___ S_____ T______” nu se află vreo semnătură de asumare. Rechizitoriul prin neasumare a dezinvestit Judecătoria Oradea, care nu mai avea nicio competență materială să dea curs unui act procesual asupra căruia ulterior s-a revenit fiind incidentă ipoteza ulterior reglementată în noul Cod de procedură penală de renunțare a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, respectiv este vorba despre ,,renunțarea procurorilor la urmărire penală” și evident la exercitarea acțiunii penale.

Rechizitoriul din 17.02.2010 nemaifiind asumat începând cu data de 30.06.2010 a determinat oficial ca instanța pretins ,,sesizată” să nu mai fie ,,sesizată” cu un astfel de act procesual, adică a fost dezinvestită.

Astfel, s-a arătat că există o cauză de încetare a procesului penal, proba constituind-o adresa din 30.06.2010 și așa zisa copia rechizitoriului înmânat acesteia. S-a mai arătat că în cauză există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege (articolul 16 litera h din Codul de procedură penală) și faptul că a intervenit prescripția (articolul 16 litera f din Codul de procedură penală).

De asemenea, s-a mai învederat faptul că potrivit articolului 5 alineatul 1 litera b din Regulamentul privind conținutul și modul de întocmire și recepție a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară, punctul 1 prevede că ,,pentru imobilele care fac obiectul unor acte și fapte juridice ulterioare primei înscrieri ce necesită întocmirea unei documentații, proprietarul împreună cu persoana autorizată, pe baza documentelor existente precum documentații cadastrale, extrase de carte funciară pentru informare, planuri de amplasament și delimitare, verifică și validează amplasamentul conform datelor tehnice. Rematerializarea punctelor ce definesc limitele imobilului se efectuează dosar la solicitarea proprietarului. La alineatul 3 se prevede faptul că proprietarul suportă costurile aferente materialelor imobilului, iar la alineatul 4 se prevede că materializarea limitelor bunului imobil, conform actelor de proprietate prezentate de proprietar este în responsabilitatea persoanei autorizate care execută lucrarea”.

S-a arătat că aceasta înseamnă că există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege și că termenul de prescripție începe să curgă invariabil de la data întocmirii/finalizării documentațiilor cadastrale de către topograful autorizat Calamar F_______ – 17.04.2005. S-a menționat și faptul că actul de sesizare în această cauză a fost plângerea înregistrată la data de 31.03.2006 de persoana vătămată Ciobanidis Petros, plângere formulată de avocat în baza unei procuri generale autentificate la notar, iar această procură generală nu poate constitui un mandat special și din lecturarea acesteia rezultă că mandatul a fost dat în sensul exercitării unor demersuri juridice de natură civilă. S-a arătat că plângerea nefiind personală era necesar un mandat special care să se atașeze plângerii conform articolului 222 alineatul 3 din Codul de procedură penală, astfel că nefiind îndeplinite aceste condiții rezultă că nu există o sesizare legală, lipsind și procesul verbal de sesizare din oficiu cu privire la pretinsele fapte penale.

În drept s-au invocat prevederile articolului 426 literele a b și i din Codul de procedură penală.

Contestatorul L___ I____ B_____ a formulat contestație în anulare împotriva aceleiași decizii penale nr. 317 din 23 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în care a avut calitatea de parte civilă apelantă.

În motivare a arătat că L___ V______ nu a pus concluzii cu privire la schimbarea de încadrare juridică solicitată de acesta, asistența sa fiind obligatorie, aceasta nu a fost citată și în calitate de parte vătămată, calitate dobândită prin încheierea din 23 iulie 2008 a Curții de Apel Suceava, L___ V______ a fost condamnată deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, completul nu a fost specializat în materie funciară și a fost incompatibil. S-a mai invocat că s-au dat două hotărâri definitive ,,pentru aceeași faptă” împotriva inculpatei L___ V______.

În drept, s-au invocat prevederile articolului 426 literele a, b d și i din Codul de procedură penală.

Analizând actele dosarului, în raport de dispozițiile articolului 431 din Codul de procedură penală, curtea apreciază contestația în anulare inadmisibilă pentru considerentele ce urmează:

Așa cum rezultă din prevederile articolului 426 din Codul de procedură penală raportat la articolul 431 din același cod, contestația în anulare poate fi formulată pentru cazurile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile articolului 426 literele a-i din Codul de procedură penală.

Prevederile articolului 431 alineatul 2 din Codul de procedură penală se referă la condițiile care trebuiesc examinate în etapa admisibilității în principiu, respectiv termenul în care cererea a fost formulată, motivele invocate care trebuie să se încadreze în cele prevăzute de articolul 426 din Codul de procedură penală și necesitatea depunerii sau reiterării de dovezi în sprijinul contestației.

Neîndeplinirea oricăreia dintre condițiile arătate mai sus are drept consecință inadmisibilitatea contestației, întrucât admisibilitatea în principiu a cererii de contestație în anulare presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de articolul 431 alineatul 2 din Codul de procedură penală.

Așadar, prin natura și conținutul ei specific, o astfel de procedură prealabilă, de examinare a contestației în anulare sub aspectul admisibilității în principiu, nu vizează însăși soluționarea acestei căi extraordinare de atac, ci doar verificarea dacă sunt întrunite condițiile de exercitare a acesteia, și anume cu privire la încadrarea cererii în termenul legal, la întemeierea ei pe cazurile prevăzute în lege și la depunerea de dovezi ori invocarea de probe din dosar în sprijinul contestației.

În contestația în anulare formulată, contestatorii au invocat existența motivului prevăzut de art 426 lit. a Cod procedură penală ,,când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate”.

Din examinarea actelor dosarului rezultă că judecata în apel a avut loc cu citarea legală a inculpatei, aceasta, fiind asistată apărători aleși, iar faptul că datorită unor motive de sănătate nu a mai putut asista la toată dezbaterea cauzei în apel nu face să fie incident acest temei de drept al contestației în anulare.

S-a invocat și existența cazului prevăzut de art. 426 lit. b Cod procedură penală ,,când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal”.

Se observă că nu este incident nici acest caz de contestație în anulare, în cauză neexistând probe de încetare a procesului penal pornit împotriva inculpatei. Condamnata face referire la copia rechizitoriului pe care a primit-o, și nu la actul de sesizare a instanței care se află la dosarul cauzei și cu care a fost sesizată instanța. Se reține însă că pe calea acestei proceduri nu se poate pune în discuție regularitatea sesizării instanței, și anume faptul că sesizarea instanței nu a fost făcută potrivit legii. Ceea ce interesează este faptul dacă la dosar există probe de încetare a procesului penal, or se constată că acestea nu există, situația invocată neputând constitui temei pentru exercitarea contestație în anulare.

Referitor la cazul prevăzut de art. 426 lit. d Cod procedură penală și anume ,,când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate”, se constată nici acesta nu este incident, instanța a fost compusă potrivit legii și nu a existat nici un caz de incompatibilitate a membrilor completului, aceștia neaflându-se în niciuna din situațiile reglementate de dispozițiile art. 64 Cod procedură penală.

În ce privește cazul de contestație prevăzut de art. 426 lit. i Cod procedură penală ,,când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă” se reține că pentru a fi incident acest caz de contestație în anulare, este necesară existența cumulativă a două condiții, și anume să existe o hotărâre penală definitivă și să existe identitate de obiect și persoană, adică în cadrul celei de-a doua judecăți să fi fost inculpată aceeași persoană care a mai fost judecată iar obiectul cauzei să-l constituie aceleași fapte pentru care inculpatul a fost judecat.

Se constată din actele și lucrările dosarului că împotriva inculpatei L___ V______ nu s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă pentru a fi incident acest caz de contestație care poate fi invocat, așa cum s-a arătat, doar în situația în care au fost încălcate dispozițiile legale privind autoritatea de lucru judecat.

Ceea ce se observă este faptul că contestatorii au invocat formal cazurile de contestație în anulare prevăzute de art.426 Cod procedură penală, motivele înserate neîncadrându-se în niciuna din situațiile strict și limitativ prevăzute de lege ce ar face admisibilă în principiu o astfel de cale de atac extraordinară, conform art. 431 alin. 1 Cod procedură penală. De altfel, contestatorii nici nu au invocat sau prezentat dovezi concludente în sprijinul situațiilor expuse, așa cum prevăd dispozițiile art. 431 alineatul 2 din Codul de procedură penală, aceasta fiind de altfel și una din condițiile prevăzute de acest text de lege.

Se constată totodată că, contestatorul L___ I____ B_____, - parte civilă - prin contestația în anulare formulată nu a susținut un atât un interes personal, cât interesul procesual al contestatoarei L___ V______ - inculpată în dosar -, deși contestația sa trebuia să fie limitată în funcție de existența interesului procesual doar la câteva cazuri.

Pentru aceste considerente, constatându-se că cererea de contestație nu îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de dispozițiile legale mai sus-arătate, în temeiul articolului 431 alin. 1 Cod de procedură penală, curtea va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorii L___ V______, fiica C_________ și C_______, ns. la data de 24.03.1956, în prezent deținută în Penitenciarul A___ și L___ I____ B_____, împotriva deciziei penale nr. 317/A din 23.04.2015 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în dosarul penal nr. XXXXXXXXXXXXX.

Conform art. 275 alin. 2 Codul de procedură penală va obliga contestatorii la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 431 alin. 1 Codul de procedură penală respinge ca inadmisibile contestațiile în anulare formulate de contestatorii L___ V______, fiica C_________ și C_______, ns. la data de 24.03.1956, în prezent deținută în Penitenciarul A___ și L___ I____ B_____, împotriva deciziei penale nr. 317/A din 23.04.2015 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în dosarul penal nr. XXXXXXXXXXXXX.

Conform art. 275 alin. 2 Codul de procedură penală obligă contestatorii la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare.

DEFINITIVĂ.

Dată în cameră de consiliu și pronunțată în ședința publică, azi 18 iunie 2015.

Președinte, Judecător,

Țarcă G_______ A____ L______ F_____ Grefier,

S___ A______

Red. dec. Țarcă G./01.07. 2015/

Red. jud. apel R__ A.

Tehn.red. S.A./01.07.2015 /2 exemplare/