Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ Nr. 538/2013

Ședința publică de la 16 Mai 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE A___ A________ M______

JUDECĂTOR M_____ V_____

JUDECĂTOR C_____ C______

************

GREFIER M______ C_____

Ministerul Public – P________ de pe lângă Curtea de Apel Bacău – legal reprezentat prin:

PROCUROR E____ L____

La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de inculpatul B________ C_______ L_____ împotriva sentinței penale nr. 76 din 22.02.2013 pronunțată de Judecătoria R____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurentul inculpat B________ C_______ L_____.

Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 Cod procedură penală.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prezenta cauză este la primul termen de judecată în recurs.

Reprezentantul Ministerului Public arată că nu are cereri de formulat.

Nefiind cereri de formulat, Curtea, în baza art.385/11 Cod procedură penală, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri, potrivit art.385/13 Cod procedură penală.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat.

Arată că inculpatul a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, respectiv, pentru faptul că a semnat în fals două contracte de vânzare cumpărare la rubrica vânzător pentru 2 autoturisme care nu-i aparțineau.

Apreciază că pedeapsa aplicată de instanța de fond a fost corect individualizată și este în limitele prevăzute de lege.

S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare;

CURTEA

-deliberând-

Prin sentința penală nr. 76/ 22.02.2013,pronunțată de Judecătoria R____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX s-a dispus:

A fost condamnat inculpatul B________ C_______ – L_____, fiul lui V_____ și Cicilia, născut la data de 07.10.1976 în Huși, jud. V_____, domiciliat în mun. R____, ______________________.2/13, jud. N____, CNP xxxxxxxxxxxxx pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art.290 alin.1 din Codul penal cu aplicarea art.41 alin.2 și art.42 din Codul penal la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2500 lei, aplicată în condițiile 63 alin. 3 teza a II – a din Codul penal.

În temeiul art.348 ultima teză din Codul de procedură penală, s-a dispus desființarea ca urmare a falsificării de către inculpat a semnăturii de la rubrica „semnătura vânzătorului” înscrisurile de la filele 17, 18, 19 și 21 din dosarul de urmărire penală nr.1001/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria R____, atașat la dosarul prezentei cauze, reprezentând formularele tipizate de contracte vânzare – cumpărare autovehicule din data de 20.04.2010 și respectiv 01.06.2010.

În baza art.191 alin.1 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 1001/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria R____, verificat sub aspectul legalității și temeiniciei, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. XXXXXXXXXXXXX din 28.06.2012, a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul B________ C_______ - L_____, fiul lui V_____ și C______, născut la 07.10.1976 pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 și 42 C.pen.

În actul de sesizare al instanței a fost expusă, în esență, următoarea situație de fapt:

La datele de 20.04.2011 și 01.06.2011, inculpatul B________ C_______ – L_____ a semnat în fals, în mod repetat, câte două contracte de vânzare – cumpărare autoturisme la rubrica „vânzător”, deși nu era proprietarul autovehiculelor marca Renault Clio Simbol cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXXXXX și respectiv marca „Dacia 1307” cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXXXXXX, care aparțineau prima persoanei juridice ______________________, iar cea de a doua numitei B________ C______, mama învinuitului, activitatea sa întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnături privată prevăzute și pedepsite de art.290 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 și 42 C.pen.

Pentru dovedirea situației de fapt expusă prin rechizitoriu au fost menționate de către Ministerul Public următoarele mijloace de probă: cele patru contracte de vânzare – cumpărare falsificate de inculpat (filele 17 – 19, 21 dosar u.p.), declarațiile martorilor B________ V_____ (filele 5 – 7 dosar u.p.), B________ Cicilia (fila 8 dosar u.p.), P_______ C_____ C_________ (filele 25 – 29 dosar u.p.), Stârpan C_________ (filele 30 – 31 dosar u.p.) și P_______ M______ (fila 32 dosar u.p.); copia contractului de leasing pentru autoturismul Renault Clio (fila 9 – 12 dosar u.p.), adresa _______________________ IFN” către Poliția Municipiului R____ (fila 24 dosar u.p.), extrasul de informații de la Oficiul Registrului Comerțului cu privire la ____________________ (fila 26 dosasr u.p.), declarația învinuitului (fila 34 dosar u.p.).

În cadrul cercetării judecătorești, instanța a procedat la ascultarea inculpatului (fila 12), a martorilor P_______ C_____ C_________ (fila 20), P_______ M______ (fila 21), B________ C______ (fila 22), B________ V_____ (fila 23) și Stârpan C_________ (fila 27).

Pe parcursul judecării cauzei, poziția procesuală a inculpatului a fost aceea de a nega săvârșirea faptelor, încercând să acrediteze că activitatea sa nu a avut conotație infracțională. Astfel, acesta a susținut că deși a semnat în numele părinților săi contractele de vânzare – cumpărare auto, ar fi avut mandat din partea acestora pentru a proceda la înstrăinarea respectivelor autoturisme, astfel încât nu se poate reține în sarcina sa infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în etapa cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarele aspecte referitoare la situație de fapt și de drept:

Din coroborarea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei (fila 24 dosar u.p. și respectiv fila 31 dosar instanță) a rezultat că în patrimoniul persoanei juridice _________________ R____ se află autovehiculul marca Renault Clio Simbol cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXXXXX, achiziționat de această societate comercială prin intermediul contractului de leasing nr.xxxxx/22.11.2004 (filele 9 – 11 dosar u.p.) de la finanțatorul RCI Leasing România, finalizat la data de 08.02.2010. La data de 09.02.2010 societatea finanțatoare atestă că a înaintat documentele pentru transferul de proprietate către utilizatoarea _________________ R____, rezultând astfel că fișa de evidență DEPABD (fila 31) nu este actualizată probabil ca urmare a neefectuării formalităților de radiere/înmatriculare de pe numele/denumirea fostului proprietare, pe numele/denumirea actualului proprietar. Din furnizarea de informații comunicată organelor judiciare de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul N____ (fila 26 dosar u.p.) rezultă că persoana juridică _________________ R____ are ca asociat unic și administrator pe martorul B________ V_____, care conform propriilor declarații (filele 5 – 7 dosar u.p. și fila 23 dosar instanță) este tatăl inculpatului B________ C_______ – L_____.

Din alte înscrisuri aflate la dosarul cauzei (fila 30 dosar instanță) precum și din declarațiile martorei B________ C______ (prenume real Cicilia – fila dosar 8 u.p. și fila 22 dosar instanță), mama inculpatului, a rezultat că aceasta din urmă deține în proprietate autoturismul marca Dacia 1307 cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX.

Din ansamblul probator aflat la dosarul cauzei, a rezultat că în cursul anului 2010, respectiv la data de 20.04.2010, inculpatul a încheiat împreună cu martorul P_______ C_____ C_________ 2 (două) înscrisuri doveditoare ale unor contracte de vânzare - cumpărare autoturisme (filele 17 - 18) prin care persoana juridică _________________ și respectiv martora B________ C______ ar fi înstrăinat fiecare martorului cumpărător P_______ C_____ C_________ autovehiculele Renault Clio Simbol și respectiv Dacia 1307.

Ulterior, la data de 01.06.2010, inculpatul a încheiat împreună cu același martor P_______ C_____ C_________ alte 2 (două) înscrisuri doveditoare ale unor contracte de vânzare cumpărare autoturisme (filele 19 și 21) prin care aceleași persoane, _________________ și respectiv martora B________ C______ înstrăinau martorului cumpărător P_______ C_____ C_________ aceleași autovehicule.

Existența faptică a înscrisurilor constatatoare a contractelor de vânzare – cumpărare nu a fost negată nici de inculpat, nici de martorul P_______ C_____ C_________. Inculpatul a recunoscut pe tot parcursul procesului penal, atât în etapa urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești faptul că a semnat acele contracte pentru vânzător. Prin urmare, în privința faptului că semnătura de la rubrica destinată „vânzătorului” din contractele amintite a fost realizată din punct de vedere grafic de inculpat nu există incertitudine.

Teza probatorie pe care inculpatul încearca să o acrediteze (fila 12) este însă că ar fi avut mandat, altfel spus că a fost împuternicit de către tatăl său, martorul B________ V_____, administrator și asociat unic la _________________ să încheie contractele respective de înstrăinare a autovehiculelor, cu titlu de garanție pentru un împrumut care ar fi fost acordat de către martorul P_______ C_____. Această apărare a fost susținută și de declarația martorului B________ V_____, de altfel tatăl inculpatului, acordată în fața instanței de judecată (fila 23) care afirmă în esență că respectivele contracte au fost semnate de inculpat în numele său și al soției, dar cu acordul său, și cu titlu de „amanet” pentru cele împrumutul acordat de martorul P_______ C_____ C_________. Altfel spus, în esență, inculpatul a dorit să demonstreze în apărarea sa faptul că acele înscrisuri reprezintă în fapt contracte de împrumut simulate prin deghizarea operațiunii juridice în contracte de vânzare – cumpărare, pentru care a avut acordul tatălui său, deținătorul de facto al celor două autovehicule, fiind astfel împuternicit să semneze în numele acestuia și al mamei sale.

Instanța a înlăturat ca neverosimilă teza probatorie a inculpatului, întrucât declarațiile inculpatului, precum și ale martorului B________ V_____ (tatăl inculpatului) din fața instanței de judecată nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză. Astfel, teza în apărare a „împrumutului cu garanție”, aceasta a fost contrazisă de declarațiile martorului P_______ C_____ C_________ (fila 20 dosar instanță), cumpărătorul din contractele amintite din ale cărui depoziții nu rezultă că ar fi existat vreo convenție de împrumut care să aibă drept garanție cele două autovehicule. Dimpotrivă, acesta a afirmat atât în etapa urmării penale că a fost asigurat de către inculpat că are împuternicire din partea mamei acestuia să înstrăineze autoturismul Dacia (fila 27 verso dosar u.p.), iar în privința autovehiculului Renault Clio, martorul a avut credința că inculpatul este administrator la persoana juridică _________________ R____, după cum îl asigurase inculpatul. Pentru cele două autovehicule, martorul declară că a achitat suma totală de 5000 de euro, respectiv 1500 euro pentru Dacia 1307 și 3500 euro pentru Renault Clio Simbol. Aceste declarații au fost susținute si de depoziția martorului P_______ M______, soția cumpărătorului. (fila 32 dosar u.p., fila 21 dosar instanță).

În același sens, instanța a înlăturat ca nefiind conforme cu adevărul și efectuate în mod vădit pro causa inculpatului declarațiile date in fața instanței de judecată ale martorului B________ V_____ (fila 23), tatăl inculpatului, care încearcă să susțină teza probatorie referitoare la existența „împrumutului” și a încheierii contractelor de vânzare – cumpărare de către inculpat cu împuternicirea sa și având titlu de garanție. Aceste din urmă afirmații au fost contrazise de declarațiile aceluiași martor din etapa urmăririi penale (filele 6 – 7 dosar u.p.), când a susținut că nu cunoștea ce a făcut fiul său, inculpatul B________ C_______ L_____ cu autoturismul Renault Clio, învederând organelor judiciar în mod neechivoc că nu l-a încredințat niciunei persoane pentru a fi înstrăinat prin vânzare, garanție sau pus gaj la bancă sau în alte condiții (fila 6 verso dosar u.p.). Același martor, B________ V_____, a declarat la data de 17.02.2011 cu ocazia prezentării de către organele judiciare a contractelor de vânzare – cumpărare pentru cele 2 autoturisme încheiat amintite mai sus, că nu îi aparține semnătura de la rubrica vânzător, adăugând că nu avea cunoștință despre aceste contracte și despre locul încheierii acestora, sau cum a ajuns ștampila societății sale pe acestea.

Întrucât probele în materie penală nu au valoare dinainte stabilită, având în vedere că procesul penal în țara noastră a fost reglementat de către legiuitor prin stabilirea a două etape distincte – urmărirea penală și judecata – fără a se acorda prioritate de preferință mijloacelor de probă administrate în vreuna dintre aceste etape, instanța va considera ca fiind conforme cu realitatea faptică doar declarațiile efectuate de martorul B________ V_____ în cursul urmării penale. De altfel, doar acestea din urmă se coroborează cu celelalte mijloace de probă.

De altfel, chiar dacă s-ar acredita ca fiind reală ipoteza efectuată în apărare de inculpat referitoare la încheierea contractelor de vânzare - cumpărare cu titlu de garanție mobiliară pentru un împrumut, această împrejurare nu ar înlătura răspunderea penală, întrucât în cuprinsul înscrisurilor amintite nu se menționează faptul că acestea au fost semnate de inculpat în numele administratorului _________________ și al mamei sale, B________ Cicilia. Altfel spus, și pentru un simplu împrumut cu „gaj” reprezentând cele 2 autoturisme ar fi trebuit să existe împuternicirea titularilor dreptului de proprietate. Or, la rubrica „semnătura vânzătorului” nu există niciun semn grafic specific și cutumiar în astfel de circumstanțe care să denote faptul că s-a semnat pentru și în numele cuiva, și nu în nume propriu. Totodată, nu există și nici nu s-a făcut de către inculpat dovada existenței vreunei împuterniciri sau procuri scrise pentru înstrăinarea acestor autoturisme. Din moment ce contractele au fost încheiate în formă scrisă ad probationem, solicitată de normele legale în domeniul înmatriculării autovehiculelor pentru a se realiza astfel formalitățile de radiere/înmatriculare, regulile în materia mandatului ar fi impus încheierea procurii în aceeași modalitate. Pe cale de consecință, rezultă că inculpatul a semnat într-adevăr în numele administratorului __________________________ al mamei sale, B________ Cicilia, dar fără împuternicirea acestora, săvârșind astfel o contrafacere a semnăturii, cunoscută sub denumirea legală de contrafacerea subscrierii.

De altfel, martora B________ Cicilia a declarat în fața instanței de judecată (fila 22) că nu a avut la cunoștință de intenția inculpatului de a înstrăina autoturismul, și dacă acesta i-ar fi cerut acceptul, crede că i l-ar fi dat. Prin urmare, din aceste afirmații rezultă la datele de 20.04.2010 și respectiv 01.06.2010 inculpatul nu ar fi putut semnat în numele și pentru mama sa la rubrica „semnătura vânzătorului” din moment ce aceasta nu a știut despre aspectul încheierii celor 2 contracte având ca obiect autoturismul marca Dacia. Or, ratificarea ulterioară a mandatului poate avea efecte cel mult din punct de vedere al validității contractului civil, nu și pe planul răspunderii penale, contrafacerea unei semnături nefiind supusă regulilor „ratificării contractelor”.

Un argument în plus pentru care nu s-a reținut faptul că acele contracte au fost încheiate în numele și pentru martorii B________ V_____ (în calitate de administrator al _________________) și B________ Cicilia, în afară de declarațiile martorilor, este acela conferit de logica faptică. Astfel, dacă ar fi fost reală ipoteza încheierii contractelor de vânzare – cumpărare cu titlu de garanție pentru un împrumut, nu există nicio explicație logică pentru care inculpatul și martorul P_______ C_____ C_________ au încheiat contractele de vânzare – cumpărare având ca obiect cele două autoturisme atât la data de 20.04.2010 (filele 17 – 18 dosar u.p.) cât și la data de 01.06.2010 (filele 19 și 21) în afară de cea conferită în declarațiile martorului cumpărător, respectiv trecerea termenului de 30 de zile de la prima încheiere a contractelor, termen în care acestea aveau valabilitate pentru a se putea realiza formalitățile de radiere/înmatriculare.

Având în vedere cele arătate anterior, instanța a reținut faptul că semnăturile de la rubrica vânzător din contractele de vânzare – cumpărare (filele 17, 18, 19 și 21) nu au fost efectuate de inculpat în numele și pentru proprietarii de drept ai autoturismelor înstrăinate, ci reprezintă contrafaceri ale semnăturilor acestora.

În drept, fapta inculpatului de a contraface semnătura de la rubrica „vânzător” a proprietarilor de drept în contractele de vânzare – cumpărare încheiate la datele de 20.04.2010 (filele 17, 18) și respectiv 01.06.2010 (filele 19, 21) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de art.290 alin.1 din Codul penal, săvârșită sub forma de infracțiune continuată prevăzută de art.41 alin.2 din Codul penal, motiv pentru care instanța a dispus condamnarea inculpatului.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al faptei constă în contrafacerea subscrierii, adică a semnăturii de la rubrica „vânzător” a titularilor dreptului de proprietate din contractele amintite anterior. Din mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei a rezultat că aceste contracte au fost încredințate martorului cumpărător P_______ C_____ C_________ în vederea efectuării de către acesta din urmă a formalităților specifice radierii/înmatriculării autoturismelor (persoană de la care de altfel au fost ridicate înscrisurile de către organele de cercetare penală – fila 16 dosar u.p.), fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de textul legal a încredințării altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice.

Fiind vorba de o infracțiune de pericol abstract, urmarea imediată constă în starea de pericol produsă la adresa relațiilor sociale privind încrederea publică în înscrisurile sub semnătură privată, care s-a produs odată cu încredințarea/remiterea contractelor respective către cumpărător.

Legătura de cauzalitate există și rezultă din însăși săvârșirea actelor materiale.

În ceea ce privește latura subiectivă, din ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză a rezultat că inculpatul a prevăzut și urmărit producerea urmării imediate, săvârșind astfel fapta cu forma de vinovăție a intenției directe.

Întrucât inculpatul a săvârșit la intervale relativ scurte de timp (20.04.2010 și 01.06.2010) 4 (patru) acte materiale de falsificare a semnăturii titularilor dreptului de proprietate asupra autovehiculelor, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, instanța a reținut că infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată a fost comisă sub forma infracțiunii continuate prevăzute de art.41 alin.2 din Codul penal.

La individualizarea pedepsei, în conformitate cu dispozițiile art.72 din Codul penal, instanța a ținut cont de faptul că art.290 alin. 1 din Codul penal prevede pedeapsa închisorii alternativ cu pedeapsa amenzii penale. Luând în considerare relațiile speciale existente între inculpat și titularii dreptului de proprietate asupra autoturismelor marca Dacia 1307 și Renault Clio Simbol ale căror semnături au fost falsificate de către acesta, inculpatul fiind fiul martorilor B________ V_____ și B________ Cicilia, instanța s-a orientat către pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2500 de lei, pe care a considerat-o suficientă pentru a îndeplini atât scopul preventiv cât și scopul educativ al pedepsei, prevăzute de art.52 din Codul penal.

În conformitate cu dispozițiile art.348 teza finală din C.pr.pen., instanța a dispus din oficiu desființarea înscrisurilor falsificate prin contrafacerea semnăturii de către inculpat.

Împotriva sentinței penale a declarat recurs în termenul legal numai recurentul inculpat B________ C_______ L_____ care nu s-a prezentat pentru a-și susține recursul.

Examinând cauza de față sub aspectul motivelor de recurs invocate sub aspectul cazurilor de casare care, potrivit art. 385/10 alin 2/1 Cpp se iau în considerare din oficiu Curtea constată că recursul de față este nefondat, și în consecință îl va respinge din următoarele considerente.

Instanța de control judiciar examinând în temeiul art. 385/14 Cpp hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei în raport de motivele invocate cât și din oficiu conform art. 385/9 alin 3 Cpp , constată că aceasta este legală și temeinică.

Curtea reține că instanța de fond, în expunerea argumentelor faptice și juridice ce au condus la pronunțarea soluției criticate, a făcut o descriere amănunțită atât a situației de fapt cât și a temeiurilor de drept pe baza cărora și-a formulat convingerea cu privire la cauza dedusă judecății precum și a probelor care au fundamentat-o, respectând întocmai dispozițiile art. 356 C. proc. pen., care prevăd mențiunile obligatorii pe care trebuie să le conțină considerentele hotărârii. Astfel, instanța de fond a făcut o descriere detaliată a situației de fapt, expunând pe larg activitatea infracțională desfășurată de inculpați cât și a mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale cât și nemijlocit în fața instanței și care au confirmat pe deplin situația de fapt expusă în considerentele rechizitoriului .

Totodată, instanța s-a conformat dispozițiilor art. 356 C. proc. pen. atât în ceea ce privește analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea cauzei sub toate aspectele, cât și a celor care au fost înlăturate, procedând la identificarea acestora.

Curtea constată că prima instanță a dat faptei comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.

De asemenea,instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia , cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art .72 Cp.

Fără a relua în integralitatea lor și în mod exhausiv probele pe care instanța de fond și-a întemeiat hotărârea pronunțată, instanța de recurs și-a însușit motivele ce au stat la baza soluției adoptate de prima instanță, iar cu privire la criticile analizate anterior a apreciat că probatoriul administrat în cauză este suficient de concludent sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale săvârșită în formă continuată .

Sub aspectul motivului invocat de recurent referitor la cuantumul prea mare al pedepselor aplicate, Curtea constată că acesta este nefondat.

Potrivit art.72 C. pen. ,,la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală”.

Ca să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite, în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

La individualizarea pedepsei, instanța trebuia să aibă în vedere toate împrejurările concrete ce însoțesc săvârșirea faptei și sunt de natură să releve gradul de pericol social concret al faptei și al persoanei făptuitorului.

În raport de limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială se apreciază că, cuantumul pedepselor stabilite corespunde gradului de pericol social al faptelor comise chiar dacă acesta este stabilit la limita inferioară prevăzută de această lege. Pedepsele aplicate sunt chiar nejustificat de blânde în raport cu gravitatea concretă a faptelor deduse judecății - înstrăinarea de către inculpat a două autoturisme care nu îi aparțineau .

Sentința primei instanțe este legală și temeinică și nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu în temeiul art. 385/10 alin. 2/1 Cpp.

Din aceste considerente, Curtea, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b cpp va respinge recursul de față ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală;

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cpp, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul – inculpat B________ C_______ L_____, împotriva sentinței nr. 76/22.02.2013, pronunțată de Judecătoria R____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

În baza art.192 al 2 Cpp, obligă recurentul să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16.05.2013 .

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

A___ A________ M______ M_____ V_____

C_____ C______

GREFIER,

M______ C_____

red. sent.A.O.F_____

red. dec. M.V. - 17.05.2013

tehnored. M.C.

2 exemplare

22 Mai 2013