Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - fals în înscrisuri sub semnătură privată

abuz de încredere -

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 92

Ședința publică din data de 06 MARTIE 2014

Președinte I____ T______

Judecător H______ L________ M_____

Grefier M_______ L____

Ministerul Public – P________ de pe lângă Curtea de Apel Suceava reprezentat de

procuror L_______ D______

Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul A_______ G_______, fiul lui G_______ și C________, născut la data de 14.06.1956 în ______________________________, cu domiciliul în municipiul Suceava, ____________________ A, județul Suceava, legitimat cu C.I. ________ nr. xxxxxx, C.N.P. xxxxxxxxxxxx, împotriva sentinței penale nr. 597 din 12.11.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava.

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 14.02.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 20.02.2014, iar apoi pentru data de 28.02.2014, iar ulterior pentru data de astăzi – 06.03.2014.

După deliberare,

CURTEA,

Asupra apelului de față, constată:

Prin sentința penală nr. 597 din 12.11.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava, în temeiul art. 290 alin. 1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul A_______ G_______, la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În temeiul art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 213 alin. 1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul A_______ G_______, cu aceleași date de identificare, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere.

În temeiul art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a și art.34 alin.1 lit. b Cod penal, s-a constatat că cele două infracțiuni sunt concurente, s-au contopit pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.

În temeiul art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 81 alin. 2 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe o perioadă de 3 ani reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art. 82 Cod penal.

În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare determină revocarea măsurii suspendării și executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În temeiul art. 348 Cod procedură penală, s-a desființat înscrisul fals denumit „chitanță de mână”, fila 118 ds. u.p..

În temeiul art. 14 rap. la art. 346 Cod procedură penală, precum și art. 998 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă G_______ T____ D__.

A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 24.500 euro reprezentând suma de bani nerestituită acestuia de către inculpat.

În temeiul art. 189 rap. la art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.400 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Suceava a reținut că, prin rechizitoriul nr. 343/P/2012 din data de 30.10.2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului A_______ G_______ pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin.1 Cod penal și abuz de încredere, prev. de art. 213 alin.1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în cursul anului 2010 învinuitul A_______ G_______ a primit de la numita T___ T_____ Letiția în numele și pentru partea vătămată G_______ T____ D__ suma de 26.000 euro, pe care a refuzat să îi predea acestuia din urmă.

În perioada 07.05.xxxxxxxxxxxxx11 învinuitul A_______ G_______ a întocmit în fals un înscris sub semnătură privată care atesta că în data de 07.05.2010 a predat către partea vătămată Gurtesh T____ D__ suma de 26.000 euro, înscris pe care ulterior, în data de 15.05.2011, 1-a folosit în fața organelor de cercetare penală formulând apărări față de acuzațiile de înșelăciune ce i-au fost aduse.

În urma cercetărilor efectuate au rezultat următoarele:

În data de 22.11.2010 numitul G_______ T____ D__ a depus la P________ de pe lângă Judecătoria Suceava plângerea penală prin care solicita efectuarea de cercetări penale față de A______ G_______ și fiul acestuia, A_______ S_____ A_____ sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1,3 Cod penal, faptă constând în aceea că în perioada septembrie 2009 - mai 2010 aceștia i-au câștigat încrederea, determinându-1 să întocmească mai multe procuri în numele lor, inclusiv procura specială nr. 690/06.05.2010, prin care învinuitul A_______ G_______ era împuternicit să ridice de la T___ T_____ Letiția, în numele și pentru partea vătămată, suma de 26.000 euro. Ulterior învinuitul a refuzat restituirea sumei de bani.

În data de 07.03.2011, învinuitul A_______ G_______ a depus la aceeași unitate de P______ o plângere penală prin care solicita efectuarea de cercetări față de G_______ T____ D__ pentru comiterea infracțiunilor de furt și participație improprie la fals intelectual, prev. de art. 31 alin. 2 Cod penal rap. la art. 289 Cod penal, constând în aceea că în cursul anilor 2009-2010 numitul G_______ T____ D__ i-a sustras copii ale cărților de identitate emise pe numele A_______ G_______ și A_______ S_____ A_____ și folosindu-le 1-a determinat pe notarul public C____ M____ să întocmească un testament pe numele A_______ S_____ A_____ și un număr de șase procuri judiciare (două procuri pe numele A_______ S_____ A_____ și patru pe numele A_______ G_______).

O nouă plângere a fost depusă de A_______ G_______ în data de 18.04.2012, solicitându-se efectuarea de cercetări față de G_______ T____ D__ pentru comiterea infracțiunilor de șantaj, înșelăciune și infracțiuni la Legea nr. 677/2001.

Toate aceste cauze au fost conexate prin rezoluțiile procurorului din data de 19.12.2011 și 10.10.2012.

Audiat fiind cu privire la aceste împrejurări, partea vătămată G_______ T____ D__ a declarat că se cunoaște cu învinuitul A_______ G_______ de mai mulți ani, acesta deținând un bar pe ______________________ mun. Suceava, locație pe care victima obișnuia să o frecventeze. In cursul lunii septembrie 2009, în timp ce se afla la barul în cauză, partea vătămată a fost anunțată de un angajat al BNP O_____ B______ despre faptul că o verișoară de-a sa, pe nume T___ T_____ Letiția, a vândut apartamentul pe care victima îl moștenise după decesul tatălui său, G_______ Euduard T____. Aflând despre această problemă, partea vătămată arată că învinuitul A_______ G_______ s-a oferit să îl ajute, și câștigându-i încrederea 1-a determinat să întocmească mai multe procuri judiciare atât pe numele său cât și al fiului acestuia, A_______ S_____ A_____. Prin acestea îi împuternicea pe cei doi să îl reprezinte în instanța de judecată în procesul civil intentat pentru recuperarea sumei de bani rezultând din vânzarea apartamentului susmenționat. În acest interval de timp relațiile dintre părți au decurs armonios, învinuitul efectuând pe cheltuia sa, în favoarea părții vătămate, lucrări de amenajări interioare (a căror valoarea a fost estimată la suma de aprox. 1500 lei), totodată acordând acesteia produse alimentare și nealimentare în valoare de aprox. 3500 lei. Înțelegerea a fost ca aceste sume de bani să fie achitate în momentul în care G_______ T____ D__ va primi sumele de bani cuvenite din vânzarea apartamentului.

În data de 07.05.2011, în baza procurii nr. 690/06.05.2010 autentificată de BNP M____ C____, învinuitul A_______ G_______ a primit de la T___ T_____ Letiția suma de 26.000 euro, sumă reprezentând contravaloarea apartamentului moștenit de G_______ T____ D__ de la tatăl său. D____ dovadă a primirii acestei sume de bani a fost întocmit înscrisul intitulat ,,convenție” autentificat sub nr. 729/07.05.2010 de BNP A___ M____.

Partea vătămată a arătat că această sumă nu i-a mai fost remisă.

Cu privire la acuzațiile care i-au fost aduse, învinuitul A_______ G_______ a declarat că nu sunt reale, că de fapt suma i-a fost înmânată susnumitului. D____ dovadă învinuitul a menționat că deține un înscris sub semnătură privată în care G_______ T____ D__ recunoaște că a primit de la Aililoaie G_______ suma de 26.000 euro, sumă remisă acestuia din urmă de T___ T_____ Letiția. Mai mult decât atât, învinuitul a arătat că din suma de 26.000 euro G_______ T____ D__ i-a dat 3000 euro, sumă ce a fost folosită pentru schimbarea ușilor și terestrelor apartamentului în care locuiește, pentru zugrăvirea imobilului și pentru montarea unei sobe din teracotă.

În data de 15.05.2011, învinuitul a predat lucrătorilor de poliție un carnețel conținând 16 file, fila nr. 2 conținând o „chitanță de mână", cu următorul conținut: „Subsemnatul A_______ G_______, cu domiciliul în mun. Suceava, ______________________, astăzi, 07.05.2010, am încasat de la T___ T_____ Letiția suma de 26.000 euro în urma convenției nr. 729/07.05.2010 pe de care îi predau lui G_______ T____ D__, conform procurii nr. 690/06.05.2010”. Pe reversul foii apare înscris „Am primit banii", urmat de semnătura lui G_______ T____ D__ și rubrica „Am predat banii", urmat de semnătura lui A_______ G_______.

Cu privire la acest înscris învinuitul a menționat că a fost întocmit în data de 07.05.2010, când i-a predat părții vătămate suma de 26.000 euro primită de la T___ T_____ Letiția. A arătat că aflându-se în autoturismul proprietatea sa împreună cu G_______ T____ D__, în prezența acestuia a scris conținutul chitanței de mână pe un carnețel pe care îl ținea în autoturism, înscrisul fiind semnat de cel din urmă.

Este adevărat, prin raportul de constatare tehnico științifică nr. 9.367/50.11.2011 întocmit de specialiștii din cadrul I.P.J. Suceava, s-a stabilit că semnătura atribuită numitului G_______ T____ D__ a fost executată de acesta. Cu toate acestea, procedând la examinarea semnăturii din dreptul rubricii „am primit banii" s-a constatat că a fost executată anterior scrisului din cuprinsul „chitanței de mână" (înaintea denumirii și a conținutului propriu zis, aspect dedus din faptul că pe avers, urmele de apăsare create de instrumentul scriptural care a executat semnătura care apar în relief sub formă de trasee proeminente, sunt intersectate și întrerupte de traseele caracterelor literale de pe aversul chitanței, care sunt create în adâncime). De asemenea, pe reversul chitanței de mână, unde este executată semnătura în litigiu, traseele semnăturii apar pe proeminențele urmelor de apăsare ale traseelor caracterelor literale ale scrisului de pe aversul „chitanței de mână".

Procedându-se la examinarea scrisului din cuprinsul chitanței de mână, comparativ cu scrisul de pe celelalte file ale carnetului, s-a constatat că prezintă caracteristici specifice grafice de asemănare, aparținând unui singur autor. De altfel învinuitul recunoaște că respectivul carnețel îi aparține, că atât scrisul din cuprinsul „chitanței de mână" cât și celelalte însemnări au fost executate de el.

Despre fila a doua a carnețelului prezentat de învinuit, ce reproduce „chitanța de mână", s-a stabilit însă că a fost intercalată între celelalte file ale carnetului după ce anterior a fost semnată și scrisă. Carnetul a fost realizat după dimensiunile filei a doua, pe aversul și reversul căreia se identifică „chitanța de mână" în litigiu. Cele 16 file ale carnețelului sunt secționate din suport de hârtie albă, fără a se putea stabili formatul. Completările de pe celelalte file (filele 1, 3- 9) au fost executate după realizarea carnețelului prin prinderea în capse. Concluzia a fost desprinsă prin analiza urmelor de apăsare, nefiind identificate astfel de urme ce ar fi trebui create prin completare filei nr. 2 pe aversul filei a 3-a, precum și nici urme de apăsare pe reversul primei file. În schimb au fost identificate urme de apăsare pe aversul celei de a doua file de pe aversul primei file, precum și urme de apăsare pe reversul celei de a doua file de pe reversul celei de a treia file. Aceasta în condițiile în care s-a stabilit că scrisul chitanței, de pe fila nr. 2 a carnețelului, a fost executat cu presiune mare, la fel ca și scrisul din cuprinsul celorlalte file ale carnețelului.

Faptul că semnătura a fost realizată, într-adevăr, de G_______ T____ D__ nu poate conduce la concluzia realității înscrisului, câtă vreme s-a stabilit că această semnătură a fost executată anterior conținutului pretinsei chitanțe, prin intermediul său nefiind confirmat conținutul înscrisului, așa cum în mod normal se întâmplă.

De reținut în acest sens este și împrejurarea că deși fila nr. 1 a carnețelului conține însemnări datate anterior datei de 07.05.2010 înscrisă în „chitanța de mână", specialiștii criminaliști au stabilit că această filă a fost completată ulterior, aspect ce rezultă din faptul că au fost identificate urme de apăsare pe aversul celei de a doua file ale scrisului de pe aversul primei file.

In realitate consideră că învinuitul A_______ G_______ a decupat semnătura executată pe un alt înscris de partea vătămată G_______ T____ D__, a scris conținutul „chitanței de mână", ce aparent este însușit de partea vătămată prin semnătură, după care înscrisul astfel constituit a fost inserat într-un carnețel confecționat artizanal după dimensiunile înscrisului în litigiu.

Faptul că învinuitul a realizat o ________ lucrări de amenajări interioare în folosul părții vătămate nu poate conduce la concluzia că suma de bani i-a fost plătită acestuia, fiind aspecte fără relevanță juridică sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În privința infracțiunii de abuz de încredere, aceasta constă în refuzul de a restitui un bun al altuia, bun deținut cu orice titlu.

In cauza de față instanța de fond a reținut că inculpatul A_______ G_______ a refuzat a restitui părții vătămate G_______ T____ D__ suma de 26.000 euro pe care i-a primit de la T___ T_____ Letiția. Suma de bani era deținută în baza unui contract de mandat, contract dovedit prin procura specială autentificată sub nr. 690/06.05.2010 de BNP M____ C____.

Deși în cauză obligația de restituire a sumei de bani este înscrisă în chiar actul conferind dreptul învinuitului de a primi banii, litigiul dintre părți depășește limitele unui litigiu civil, fapta de a refuza restituirea fiind sancționată penal prin disp. art. 213 Cod penal.

Aceasta având în vedere că este de esența infracțiunii existenta unui contract civil ca titlu pentru deținerea bunului a cărui restituire este refuzată.

Legiuitorul a înțeles să sancționeze penal tocmai refuzul nejustificat de restituirea bunului deținut în virtutea unui titlu, a unui contract. Părții vătămate i s-a oferit posibilitatea de a-și dobândi bunul nu doar prin intermediul unei acțiuni civile în pretenții, dar și prin exercitarea acțiunii penale.

De asemenea, s-a apreciat că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii indiferent că în cauză este vorba despre refuzul restituirii de bunuri fungibile (suma de 26.000 euro), câtă vreme legiuitorul nu face astfel de diferențe.

Excepția este reprezentată de contractul de împrumut care are ca obiect o sumă de bani. In acest caz, într-adevăr, suma de bani devine proprietatea împrumutatului, refuzul restituirii plasând litigiul dintre părți în domeniul dreptului civil.

Situația nu este similară în speță, unde inculpatul A_______ G_______ nu a primit banii cu titlu de împrumut, ci rolul său, trasat în mod clar în cuprinsul procurii anterior amintită, a fost de a-i încasa de la T___ T_____ Letiția și a-i preda părții vătămate.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a actelor premergătoare, filele 4-10; declarația reprezentantului părții vătămate G_______ T____ D__, filele 11-13, 19-28, 189-190, 197; dovadă de ridicare de la învinuitul A_______ G_______ a un carnețel conținând la fila nr. 2 o „chitanță de mână", fila 40; raport de constatare tehnico științifică nr. 9.367/30.11.2011, filele 41-108; carnețelul ridicat de la învinuit, fila 73; declarația martorului C____ M____, filele 74-77; declarația martorului M____ M____, filele 78-81, 191 -192; declarația făptuitorului A_______ S_____ A_____, filele 83-84; procurile judiciare autentificate sub nr. 121/02.02.2010, 271/01.03.2010, 394/29.03.2010, nr. 685/06.05.2010, nr. 690/06.05.2010 de BNP M____ C____ și convenția autentificată sub nr. 729/07.05.2010 de BNP M____ A___, filele 85-91; declarația învinuitului A_______ G_______, filele 30-33, 39-49, 198.

În cursul cercetării judecătorești au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarația inculpatului A_______ G_______, filele 24-29; declarația părții vătămate G_______ T____ D__, filele 39-41; declarația martorului C____ M____, fila 42; declarația martorului M____ M____, filele 6768; declarația martorului Vașchiu V______, filele 69-70; declarația martorului T___ T_____ Letiția, filele 86-87; declarația martorului M_____ N______ S____, fila 88.

La dosarul cauzei a fost depus cazierul judiciar actualizat al inculpatului, fila 9.

Partea vătămată G_______ T____ D__ s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 24.500 euro reprezentând suma de bani nerestituită de către inculpat. (declarație de constituire parte civilă, fila 41 ds. fond).

Din ansamblul probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Partea vătămată G_______ T____ D__ și inculpatul A_______ G_______ se cunosc din perioada anilor 2008-2009, împrejurarea fiind aceea că inculpatul deținea un bar și o alimentară pe ______________________ municipiul Suceava, locație pe care partea vătămată obișnuia să o frecventeze, cumpărând în special băuturi alcoolice și produse alimentare.

Potrivit susținerilor părții vătămate G_______ T____ D__, în cursul lunii septembrie 2009, în timp ce se afla la barul inculpatului, a fost anunțat de un angajat al Biroului Notarului Public O_____ B______ despre faptul că o verișoară de-a sa, pe nume T___ T_____ Letiția, a vândut apartamentul pe care acesta îl moștenise după decesul tatălui său, G_______ Euduard T____ Dag. (declarațiile părții vătămate, filele 19-28, 187-188 ds.u.p., 39-41 ds. fond).

Despre acest aspect a discutat cu inculpatul A_______ G_______ care s-a oferit să îl ajute, și câștigându-i încrederea 1-a determinat să întocmească mai multe procuri judiciare atât pe numele său, cât și al fiului acestuia, A_______ S_____ A_____. Prin acestea îi împuternicea pe cei doi să îl reprezinte în instanța de judecată în procesul civil intentat pentru recuperarea sumei de bani rezultând din vânzarea apartamentului susmenționat. (procuri speciale, filele 85-86, 89-90 ds.u.p.).

În acest interval de timp, relațiile dintre părți au decurs armonios, inculpatul ținând legătura cu martorul T___ T_____ Letiția, care l-a și chemat pentru predarea sumei de bani reprezentând contravaloarea apartamentului moștenit de partea vătămată, efectuând apoi pe cheltuia sa, în favoarea părții vătămate, aspect recunoscut de aceasta din urmă, lucrări de amenajări interioare (a căror valoarea a fost estimată la suma de aproximativ 1.500 lei), și acordând acesteia produse alimentare și nealimentare în valoare de aproximativ 3.500 lei.

Despre relațiile armonioase dintre părți, precum și despre efectuarea unor lucrări de reparații la locuința părții vătămate, avea cunoștință și martorului M____ M____ (declarații, filele 78-81 ds.u.p., 67-68 ds. fond).

Înțelegerea dintre cei doi a fost ca aceste sume de bani să fie achitate în momentul în care G_______ T____ D__ va primi sumele de bani cuvenite din vânzarea apartamentului.

În data de 07.05.2010, în baza procurii nr. 690/06.05.2010 autentificată de Biroul Notarului Public M____ C____, fila 90 ds.u.p., inculpatul A_______ G_______ a primit de la numita T___ T_____ Letiția suma de 26.000 euro, sumă reprezentând contravaloarea apartamentului nr. 16, situat în municipiul Suceava, ___________________, __________________, moștenit de G_______ T____ D__ de la tatăl său G_______ E_____ T____ Dag, decedat în anul 2007.

Dovada predării - primirii acestei sume de bani este reprezentată de înscrisul denumit ,,convenție”, autentificat sub nr. 729/07.05.2010 de Biroul Notarului Public A___ M____, fila 91 ds.u.p..

Martorul T___ T_____ Letiția a relatat că apartamentul a valorat 27.500 euro din care ea a reținut suma de 1.500 euro reprezentând cheltuielile efectuate cu înmormântarea numitului G_______ E_____ T____ Dag, verișorul său, iar suma de 26.000 euro i-a predat-o inculpatului, potrivit celor reținute mai sus, din ziua respectivă ne mai ținând legătura cu inculpatul. În plus, martorul a relatat că nu-l cunoaște pe G_______ T____ D__, nu l-a văzut niciodată, iar la data decesului verișorului său nu cunoștea faptul că acesta avea un fiu.

Aceasta a mai relatat că a dorit ca suma de bani să fie pusă într-un cont la Banca Transilvania pe numele părții vătămate însă inculpatul nu a fost de acord, spunând că aceasta dorește suma de bani. (declarații, filele 133-136 ds.u.p., 86-87 ds. fond).

Instanța de fond a reținut că aspectele de fapt prezentate mai sus sunt recunoscute de ambele părți, neexintând dubii.

De asemenea, există certitudine și asupra faptului predării, în circumstanțele menționate mai sus, de către martorul T___ T_____ Letiția, mătușa părții vătămate G_______ T____ D__, a sumei de 26.000 euro inculpatului A_______ G_______.

Divergențele există însă cu privire la faptul predării sumei de 26.000 euro de către inculpat părții vătămate.

Astfel, partea vătămată G_______ T____ D__ a arătat că această sumă nu i-a mai fost remisă de către inculpat, negând și împrejurarea de fapt în care inculpatul a susținut că ar fi avut loc predarea acestei sume, respectiv în mașina inculpatului, în fața cinematografului Modern din municipiul Suceava, precum și faptul că ar fi semnat o chitanță de primire a banilor.

Partea vătămată a arătat că inculpatul l-a anunțat că a primit cei 26.000 euro de la T___ T_____ Letiția și că i-a pus într-un cont ce-i aparținea, comunicându-i că vor discuta eventual pentru a face o afacere împreună.

Dimpotrivă, inculpatul A_______ G_______ a declarat că a predat părții vătămate suma menționată, în aceeași zi în care i-a primit de la martorul T___ T_____ Letiția, drept dovadă fiind un înscris sub semnătură privată în care G_______ T____ D__ recunoaște că a primit de la Aililoaie G_______ suma de 26.000 euro, sumă remisă acestuia din urmă de T___ T_____ Letiția.

Mai mult decât atât, inculpatul a arătat că din suma de 26.000 euro, G_______ T____ D__ i-a dat 3.000 euro, sumă ce a fost folosită pentru schimbarea ușilor și ferestrelor apartamentului în care locuiește, pentru zugrăvirea imobilului și pentru montarea unei sobe din teracotă, lucrări la care a luat parte și G_______ T____ D__. (declarațiile inculpatului, filele 30-49, 184-186 ds.u.p., 24-29 ds. fond).

Instanța de fond nu a reținut declarația martorului Vașchiu V______, propus de inculpat, cu privire la predarea sumei de bani de către inculpat părții vătămate deoarece aceasta a susținut că doar ar fi asistat la o discuție dintre inculpat și soția acestuia în care acesta afirma că ar fi predat acești bani, ceea ce nu poate face dovada neechivocă a remiterii sumei de bani. (declarație, filele 69-70 ds. fond).

Partea vătămată a negat și acest fapt, respectiv înmânarea sumei de 3.000 euro inculpatului pentru efectuarea reparațiilor locuinței sale, arătând că, deși s-au efectuat astfel de lucrări, nu poate spune cât anume au costat acestea pentru că inculpatul nu i-a prezentat niciun înscris justificativ și au fost efectuate pe banii inculpatului.

Efectuarea unor lucrări de reparații la locuința părții vătămate este afirmată și de martorul Vașchiu V______ care a susținut că și fiul său Vașchiu G_______ C_____ a participat la această activitate, dar nu a fost plătit de către G_______ T____ D__. (declarație, filele 69-70 ds. fond), precum și de martorul M_____ N______ S____ care a lucrat o sobă de teracotă pentru locuința părții vătămate pentru care a fost plătit cu suma de 200 lei. (declarație, fila 88 ds. fond).

În data de 15.05.2011, inculpatul a predat lucrătorilor de poliție un carnețel conținând 16 file, fila nr. 2 conținând o „chitanță de mână", cu următorul conținut: „Subsemnatul A_______ G_______, cu domiciliul în mun. Suceava, ______________________, astăzi, 07.05.2010, am încasat de la T___ T_____ Letiția suma de 26.000 euro în urma convenției nr. 729/07.05.2010 pe care îi predau lui G_______ T____ D__, conform procurii nr. 690/06.05.2010”, fila 118 ds.u.p..

Pe reversul foii apare înscris „Am primit banii", urmat de semnătura lui G_______ T____ D__ și rubrica „Am predat banii", urmat de semnătura lui A_______ G_______. (dovada de predare, fila 50 ds.u.p.; carnețelul conținând 16 file, fila 73 ds.u.p.).

Cu privire la acest înscris, inculpatul a menționat că a fost întocmit în data de 07.05.2010 când i-a predat părții vătămate suma de 26.000 euro primită de la T___ T_____ Letiția. A arătat că aflându-se în autoturismul proprietatea sa împreună cu G_______ T____ D__, în prezența acestuia, a scris conținutul chitanței de mână pe un carnețel pe care îl ținea în autoturism, înscrisul fiind semnat de cel din urmă.

Prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 9.367/30.11.2011 întocmit de specialiștii din cadrul I.P.J. Suceava, filele 51-72 ds.u.p., s-a stabilit că semnătura atribuită numitului G_______ T____ D__ a fost executată de acesta.

Cu toate acestea, procedând la examinarea semnăturii din dreptul rubricii „am primit banii" s-a constatat că a fost executată anterior scrisului din cuprinsul „chitanței de mână" (înaintea denumirii și a conținutului propriu zis, aspect dedus din faptul că pe avers, urmele de apăsare create de instrumentul scriptural care a executat semnătura care apar în relief sub formă de trasee proeminente, sunt intersectate și întrerupte de traseele caracterelor literale de pe aversul chitanței, care sunt create în adâncime). De asemenea, pe reversul chitanței de mână, unde este executată semnătura în litigiu, traseele semnăturii apar pe proeminențele urmelor de apăsare ale traseelor caracterelor literale ale scrisului de pe aversul „chitanței de mână".

Procedându-se la examinarea scrisului din cuprinsul chitanței de mână, comparativ cu scrisul de pe celelalte file ale carnetului, s-a constatat că prezintă caracteristici specifice grafice de asemănare, aparținând unui singur autor grafic.

De altfel, inculpatul a recunoscut că respectivul carnețel îi aparține, că atât scrisul din cuprinsul „chitanței de mână", cât și celelalte însemnări au fost executate de el.

Despre fila a doua a carnețelului care reproduce „chitanța de mână", s-a stabilit însă că a fost intercalată între celelalte file ale carnetului după ce anterior a fost semnată și scrisă. Carnetul a fost realizat după dimensiunile filei a doua, pe aversul și reversul căreia se identifică „chitanța de mână" în litigiu. Cele 16 file ale carnețelului sunt secționate din suport de hârtie albă, fără a se putea stabili formatul. Completările de pe celelalte file (filele 1, 3- 9) au fost executate după realizarea carnețelului prin prinderea în capse. Concluzia a fost desprinsă prin analiza urmelor de apăsare, nefiind identificate astfel de urme ce ar fi trebui create prin completare filei nr. 2 pe aversul filei a 3-a, precum și nici urme de apăsare pe reversul primei file. În schimb, au fost identificate urme de apăsare pe aversul celei de a doua file de pe aversul primei file, precum și urme de apăsare pe reversul celei de a doua file de pe reversul celei de a treia file. Aceasta în condițiile în care s-a stabilit că scrisul chitanței, de pe fila nr. 2 a carnețelului, a fost executat cu presiune mare, la fel ca și scrisul din cuprinsul celorlalte file ale carnețelului.

Faptul că semnătura a fost realizată, într-adevăr, de G_______ T____ D__ nu poate conduce la concluzia realității înscrisului, câtă vreme s-a stabilit că această semnătură a fost executată anterior conținutului pretinsei chitanțe, prin intermediul său nefiind confirmat conținutul înscrisului, așa cum în mod normal se întâmplă atunci când se întocmește un astfel de înscris.

De reținut în acest sens este și împrejurarea că deși fila nr. 1 a carnețelului conține însemnări datate anterior datei de 07.05.2010 înscrisă în „chitanța de mână", specialiștii criminaliști au stabilit că această filă a fost completată ulterior, aspect ce rezultă din faptul că au fost identificate urme de apăsare pe aversul celei de a doua file ale scrisului de pe aversul primei file.

În realitate s-a reținut că inculpatul A_______ G_______ a decupat semnătura executată pe un alt înscris de partea vătămată G_______ T____ D__, a scris conținutul „chitanței de mână", ce aparent este însușit de partea vătămată prin semnătură, după care înscrisul astfel constituit a fost inserat într-un carnețel confecționat artizanal după dimensiunile înscrisului în litigiu.

Chiar dacă inculpatul a susținut că partea vătămată ar fi dat mai multe procuri notariale pe numele său fără să-i ceară acordul, lucru negat de partea vătămată, acest aspect nu justifică activitatea ilicită a inculpatului. Dacă nu era de acord să-l reprezinte, inculpatul avea toată libertatea de a refuza executarea mandatelor.

S-a mai reținut și faptul că în perioada ulterioară primirii sumei de bani de către inculpat de la numita T___ T_____ Letiția și a efectuării lucrărilor de reparații la locuința părții vătămate, martorii M_____ N______ S____ și M____ M____ (declarații, filele 88, 67-68 ds. fond) au observat că partea vătămată G_______ T____ D__ avea probleme accentuate cu consumul de alcool, chiar inculpatul dându-i băutură pe datorie de la magazinul pe care îl deținea, și nu lăsa impresia unei persoane care să fi avut bani, ci dimpotrivă cumpăra totul pe datorie.

Având în vedere situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat, în drept, instanța de fond a reținut:

1. Fapta inculpatului A_______ G_______ care a falsificat și a folosit înscrisul sub semnătură privată denumit „ chitanță de mână ” datat 07.05.2010 în vederea producerii de consecințe juridice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin.1 Cod penal.

Pe latură obiectivă, elementul material al infracțiunii a fost realizat prin acțiunea inculpatului de a preconstitui conținutul înscrisului sub semnătură privată denumit „chitanță de mână”, de a-l semna, precum și de a atașa acestui conținut semnătura reală a părții vătămate G_______ T____ D__ cu intenția de a atesta că partea vătămată își însușește conținutul înscrisului, și de a folosi acest înscris în fața organelor de cercetare penală, predându-l în data de 15.05.2011, în scopul producerii de consecințe juridice, respectiv de a încerca să înlăture tragerea sa la răspundere penală pentru infracțiunea de abuz de încredere prev. de art. 213 alin.1 Cod penal.

Caracterul fals al înscrisului menționat rezultă din întregul probatoriu administrat în cauză, declarația inculpatului fiind în contradicție cu restul probatoriului.

Între activitatea inculpatului de a falsifica înscrisul sub semnătură privată și de a-l folosi în vederea producerii de consecințe juridice și lezarea relațiilor sociale privind încrederea publică în veridicitatea unor astfel de înscrisuri există legătură de cauzalitate directă care rezultă din însăși materialitatea faptei, ex re.

Pe latură subiectivă, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu forma de vinovăție a intenției directe, potrivit art. 19 alin. 1 lit. a Cod penal, prin săvârșirea faptei urmărind lezarea relațiilor sociale privind încrederea publică în veridicitatea înscrisurilor sub semnătură privată. Elementul subiectiv este puternic evidențiat de contextul în care inculpatul a folosit înscrisul fals și de scopul urmărit prin folosirea acestuia.

Având în vedere considerentele prezentate mai sus, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă, la individualizarea acesteia fiind avute în vedere dispozițiile art. 52 Cod penal, precum și criteriile de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal.

Astfel, instanța de fond a ținut seama de limitele speciale de pedeaspă prevăzute de art. 290 Cod penal, respectiv închisoare de la 3 luni la 2 ani închisoare sau amendă, precum și de elementele care caracterizează persoana inculpatului.

Astfel, instanța a reținut atitudinea total nesinceră a inculpatului pe tot parcursul procesului penal, acesta nerecunoscând fapta săvârșită deși probatoriul administrat în cauză combate flagrant poziția acestuia.

De asemenea, instanța a reținut și scopul urmărit de inculpat prin săvârșirea acesteia infracțiuni mijloc, prin falsificarea înscrisului sub semnătură privată acesta urmărind obținerea unui folos material injust prin nerestituirea unei sume importante de bani părții vătămate, resăectiv suma de 26.000 euro.

Instanța a mai reținut și faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, așa cum rezultă din cazierul judiciar de la fila 9 ds. fond.

Prin urmare, având în vedere considerentele prezentate mai sus, în temeiul art. 290 alin. 1 Cod penal, instanța l-a condamnat pe inculpatul A_______ G_______ la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Având în vedere implicațiile socio-morale ale faptei săvârșite, instanța, în temeiul art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a (teza a II a) și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale, apreciind că acesta este nedemn de a fi ales în autorități publice sau în funcții publice elective, precum și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

Fapta inculpatului A_______ G_______ care, în luna mai 2010, a refuzat să predea părții vătămate G_______ T____ D__ suma de 26.000 euro pe care o deținea în baza unui contract de mandat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 alin. 1 Cod penal.

Pe latură obiectivă, infracțiunea a fost săvârșită prin acțiunea inculpatului de a refuza să predea părții vătămate G_______ T____ D__ suma de 26.000 euro pe care i-a primit de la martorul T___ T_____ Letiția, reprezentând contravaloarea unui apartament moștenit de partea vătămată de la tatăl său, sumă de bani deținută de inculpat în baza unui contract de mandat dovedit prin procura specială autentificată sub nr. 690/06.05.2010 de Biroul Notarului Public M____ C____.

În baza acestui contract, inculpatul avea obligația să predea părții vătămate suma de 26.000 euro, primul primind împuternicire din partea celui de-al doilea de a prelua suma de bani de la martorul T___ T_____ Letiția și de a i-o preda.

S-a reținut că de esența infracțiunii este existenta unui contract civil ca titlu pentru deținerea bunului mobil a cărui restituire este refuzată.

În ceea ce privește urmarea imediată, instanța de fond a reținut că, fiind o infracțiune de rezultat, contra patrimoniului, prin acțiunea inculpatului partea vătămată a fost păgubită prin lipsirea de suma de bani, legătura de cauzalitate dintre acțiunea incriminată și urmarea imediată fiind una directă.

Pe latură subiectivă, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu forma de vinovăție a intenției directe, potrivit art. 19 alin.1 lit. a Cod penal, prin săvârșirea faptei inculpatul urmărind prejudicierea părții vătămate.

Având în vedere considerentele prezentate mai sus, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă, la individualizarea acesteia fiind avute în vedere dispozițiile art. 52 Cod penal, precum și criteriile de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal.

Astfel, instanța de fond a ținut seama de limitele speciale de pedeapsă prevăzute de art.213 alin.1 Cod penal, de gravitatea faptei săvârșite evidențiată prin modul în care acționat inculpatul dar și prin valoarea foarte mare a prejudiciului suferit de partea vătămată, prejudiciu de altfel nerecuperat.

Astfel, instanța a reținut atitudinea total nesinceră a inculpatului pe tot parcursul procesului penal, acesta nerecunoscând fapta săvârșită deși probatoriul administrat în cauză combate flagrant poziția acestuia.

De asemenea, instanța a mai reținut și scopul urmărit de inculpat prin săvârșirea acesteia infracțiuni mijloc, prin falsificarea înscrisului sub semnătură privată acesta urmărind obținerea unui folos material injust prin nerestituirea unei sume importante de bani părții vătămate, resăectiv suma de 26.000 euro.

Instanța a reținut și faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, așa cum rezultă din cazierul judiciar de la fila 9 ds. fond.

În consecință, în temeiul art. 213 alin.1 Cod penal, instanța l-a condamnat pe inculpatul A_______ G_______ la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere.

Având în vedere implicațiile socio-morale ale faptei săvârșite, instanța, în temeiul art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a (teza a II a) și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale, apreciind că acesta este nedemn de a fi ales în autorități publice sau în funcții publice elective, precum și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 33 lit. a și art.34 alin.1 lit. b Cod penal, instanța a constatat că cele două infracțiuni sunt concurente, ambele fiind săvârșite înainte de condamnarea definitivă pentru vreuna dintre ele, motiv pentru care a contopit pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.

În temeiul art. 71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În ceea ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul este infractor primar, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar a acestuia, fila 9, și de asemenea, a avut în vedere și faptul că este o persoană capabilă să înțeleagă consecințele faptei sale și să-și însușească pe viitor un comportament în acord cu legea penală.

Aceste elemente au îndreptățit instanța de fond să aprecieze că scopul pedepsei ce s-a aplicat inculpatului poate fi atins și fără ca acesta să execute efectiv pedeapsa, motiv pentru care, în temeiul art. 81 alin.2 Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe o perioadă de 3 ani reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art. 82 Cod penal.

În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, instanța a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 Cod procedură penală, instanța a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare determină revocarea măsurii suspendării și executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În temeiul art. 348 Cod procedură penală, instanța a desființat înscrisul fals denumit „chitanță de mână”, fila 118 ds.u.p., produs de inculpatul A_______ G_______ prin activitatea sa infracțională.

Partea vătămată G_______ T____ D__ s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 24.500 euro reprezentând suma de bani nerestituită de către inculpat. (declarație de constituire parte civilă, fila 41 ds. fond).

Instanța a reținut că deși pe baza probatoriului administrat în cauză s-a stabilit cu certitudine că suma de bani în posesia căreia a intrat inculpatul A_______ G_______, primind-o de la martorului T___ T_____ Letiția, potrivit înscrisului denumit ,,convenție”, autentificat sub nr. 729/07.05.2010 de Biroul Notarului Public A___ M____, fila 91 ds.u.p., a fost de 26.000 euro, totuși, având în vedere faptul că acțiunea civilă este guvernată de principiul disponibilității, instanța de fond s-a raportat la suma de 24.500 euro, așa cum a solicitat partea civilă.

Având în vedere că instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului A_______ G_______ în săvârșirea faptei de abuz de încredere prin care acesta a prejudiciat-o pe partea vătămată, în condițiile prezentate pe larg în analiza situației de fapt, instanța a apreciat că sunt îndeplinite și condițiile răspunderii civile delictuale în raport de persoana inculpatului.

În consecință, instanța de fond, în temeiul art. 14 rap. la art. 346 Cod procedură penală și art. 998 Cod civil, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă G_______ T____ D__ și l-a obligat pe inculpatul A_______ G_______ la plata către partea civilă a sumei de 24.500 euro reprezentând suma de bani nerestituită acestuia de către inculpat.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul A_______ G_______, pentru motivele depuse în scris la dosar și expuse pe larg în fața instanței de apel (acestea din urmă fiind consemnate în partea introductivă a încheierii de amânare a pronunțării din data de 14.02.2014).

Analizând apelul declarat în cauză, prin prisma motivelor invocate și în baza actelor și lucrărilor dosarului, în conformitate cu prevederile art. 417 și 420 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește latura penală a cauzei, prima instanță a reținut, în mod corect, situația de fapt în ceea ce îl privește pe inculpatul A______ G_______, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză. Curtea își însușește pe deplin motivarea primei instanțe referitoare la situația de fapt.

Într-adevăr, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, declarațiile părții vătămate, ale inculpatului, ale martorilor audiați în cauză și din raportul de constatare tehnico-științifică grafică întocmit în cauză întocmit de specialiștii din cadrul I.P.J. Suceava (mijloace de probă analizate în detaliu de prima instanță) rezultă, în esență, că inculpatul A_______ G_______ a refuzat a restitui părții vătămate G_______ T____ D__ suma de 26.000 euro pe care i-a primit la data de 07.05.2010 de la T___ T_____ Letiția, conform procurii speciale autentificată sub nr. 690/06.05.2010 de BNP M____ C____ (rolul inculpatului a fost doar de a încasa de la T___ T_____ Letiția suma amintită și de a o preda părții vătămate). De asemenea, pentru a-și crea probe în sensul că ar fi restituit părții vătămate suma de 26.000 de euro mai sus amintită, inculpatul A_______ G_______ a falsificat și a folosit un înscris sub semnătură privată denumit „chitanță de mână” datat 07.05.2010 în vederea producerii de consecințe juridice.

Criticile inculpatului în sensul că el a predat părții vătămate suma de 26.000 de euro la data de 07.05.2010, ocazie cu care s-a întocmit și un înscris sub semnătură privată doveditor, sunt contrazise de declarațiile părții vătămate (care în mod constant a susținut că nu a primit acești bani), ce se coroborează cu concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr. 9367/30.11.2011 întocmit de specialiștii din cadrul I.P.J. Suceava (filele 51-72 ds .u.p - s-a stabilit că deși semnătura atribuită numitului G_______ T____ D__ aparține acestuia, a fost executată anterior scrisului din cuprinsul „chitanței de mână", înaintea denumirii și a conținutului propriu zis, aspect dedus din faptul că pe avers, urmele de apăsare create de instrumentul scriptural care a executat semnătura care apar în relief sub formă de trasee proeminente, sunt intersectate și întrerupte de traseele caracterelor literale de pe aversul chitanței, care sunt create în adâncime; mai mult fila a doua a carnețelului care reproduce „chitanța de mână", s-a stabilit că a fost intercalată între celelalte file ale carnetului după ce anterior a fost semnată și scrisă).

De asemenea, față de Codul penal din 1968 prima instanță a făcut o corectă încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului A______ G_______.

Cu toate acestea, față de ______________________ data de 01.02.2014 a Codului penal adoptat prin Legea nr. 286/2009 se impune a se face aplicarea în speță a dispozițiilor art. 5 Cod penal, privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

Conform art. 5 alin. 1 din Codul penal, în vigoare la data judecării apelului, în cazul în care, de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Determinarea caracterului „mai favorabil” are în vedere o ________ elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură răspunderea penală, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă, concurs, etc.

Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere, așadar, atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă.

Cu privire la pedeapsă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă și, evident, la modalitatea stabilirii acestora, în mod concret.

În cauză, inculpatul A______ G_______ a fost condamnat de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. 1 din Codul penal din 1969 și abuz de încredere, prev. de art. 213 alin. 1 din Codul penal din 1969.

Infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. 1 din Codul penal din 1969 își găsește corespondentul în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. 1 Cod penal.

Cu privire la această infracțiune reținută în sarcina inculpatului A______ G_______, comparând cele două legi penale succesive, mai sus amintite, Curtea reține că legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1969.

Legea nouă de incriminare prevede limite ale pedepsei principale a închisorii mai mari (de la 6 luni la 3 ani) față de Codul penal din 1969 (care prevedea închisoarea de la 3 luni la 2 ani), și, în aceste condiții legea veche apare ca fiind mai favorabilă inculpatului.

Infracțiunea de abuz de încredere, prev. de art. 213 alin. 1 din Codul penal din 1969 își găsește corespondentul în infracțiunea de abuz de încredere, prev. de art. 238 alin. 1 Cod penal.

Cu privire la această infracțiune reținută în sarcina inculpatului A______ G_______, comparând cele două legi penale succesive, mai sus amintite, Curtea reține că legea penală mai favorabilă este Codul penal nou.

Legea nouă de incriminare prevede limite ale pedepsei principale a închisorii mai mici (de la 3 luni la 2 ani) față de Codul penal din 1969 (care prevedea închisoarea de la 3 luni la 4 ani), și, în aceste condiții legea nouă apare ca fiind mai favorabilă inculpatului.

Referitor la individualizarea pedepsei principale de 7 luni închisoare ce a fost aplicată inculpatului A______ G_______ (în baza legii penale vechi) pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, având în vedere criteriile prev. de art. 74 alin. 1 Cod penal (împrejurările și modul de comitere a infracțiunii - ce denotă o îndrăzneală deosebită a inculpatului în săvârșirea de acte ilicite, faptul că inculpatul a urmărit să-și preconstituie probe care să ascundă infracțiunea de abuz de încredere săvârșită, precum și faptul că inculpatul a profitat de starea de vulnerabilitate în care se afla partea vătămată urmare a consumului îndelungat și excesiv de băuturi alcoolice), Curtea apreciază că se impune menținerea acesteia.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei principale ce se va aplica inculpatului A______ G_______ pentru infracțiunea de abuz de încredere (în baza legii noi, după schimbarea încadrării juridice), având în vedere criteriile prev. de art. 74 alin. 1 Cod penal (limitele de pedeapsă prevăzute de noua incriminare – reduse față de incriminarea veche, împrejurările și modul de comitere a infracțiunii - ce denotă predispoziția inculpatului în a obține sume de bani prin orice mijloace, valoarea mare a prejudiciului produs și faptul că acesta nu a fost recuperat nici măcar în parte, faptul că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei în fața unor probe certe de vinovăție – ce denotă că nu a înțeles pe deplin gravitatea celor întâmplate), Curtea apreciază că se impune aplicarea în sarcina acestuia a unei pedepse de 7 luni închisoare.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei principale rezultante de 7 luni închisoare ce se va aplica inculpatului, având în vedere că doar acesta a declarat apel în cauză (și nu se poate agrava situația acestuia în propria cale de atac), Curtea va menține beneficiul suspendării condiționate în baza art. 81 din Codul penal din 1969 cu aplic. art. 5 Cod penal.

În condițiile în care urmează a fi contopită o pedeapsă aplicată în baza legii penale vechi (Codul penal din 1969) cu una aplicată în baza legii penale noi (Noul Cod penal) Curtea apreciază că pedeapsa principală rezultantă apare ca fiind stabilită în baza legii penale noi.

Or, dacă pedeapsa principală se stabilește în baza legii penale noi (apreciată ca fiind mai favorabilă), în baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 și pedepsele complementare și accesorii se vor stabili potrivit aceleiași legi.

Cum textele de incriminare (art. 290 alin. 1 din Codul penal din 1969, art. 238 alin. 1 Cod penal) nu prevăd pe lângă pedeapsa principală și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, iar Curtea nu apreciază conform art. 67 alin. 1 Cod penal ca fiind oportună o astfel de pedeapsă, văzând și dispozițiile art. 65 Cod penal, nu vor fi aplicate în sarcina inculpatului pedepse complementare și accesorii (prin urmare pedepsele accesorii aplicate inculpatului de prima instanță în baza legii penale vechi vor fi înlăturate).

În ceea ce privește latura civilă a cauzei Curtea constată că în mod just a apreciat prima instanță că în persoana apelantului inculpat A______ G_______ sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prev. de art. 998 și urm. din Vechiul Cod civil – aplicabile în speță (existența unei fapte ilicite, săvârșirea cu vinovăție a acesteia, existența unor prejudicii și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudicii). De asemenea, prima instanță a stabilit în mod just cuantumul daunelor materiale acordate părții civile la suma de 24.500 de euro (ca urmare a aplicării principiului disponibilității). De altfel, inculpatul apelant nu a adus expres nicio critică sentinței penale apelate sub acest aspect.

În consecință, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală Curtea va admite apelul declarat de inculpatul A_______ G_______ împotriva sentinței penale nr. 597/12.11.2013 a Judecătoriei Suceava, va desființa în parte sentința penală apelată și rejudecând, se va descontopi pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată inculpatului A_______ G_______ în pedepsele componente care vor fi repuse în individualitatea lor; se va face aplicarea art. 5 Cod penal și în baza art. 386 Cod de procedură penală, va fi schimbată încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul A_______ G_______ din infracțiunea de abuz de încredere, prev. de art. 213 alin. 1 din Codul penal din 1969 în infracțiunea de abuz de încredere, prev. de art. 238 alin. 1 Cod penal, text de lege în baza căruia va fi condamnat inculpatul la pedeapsa de 7 luni închisoare (în loc de 1 an închisoare); în baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b din Codul penal din 1969, cu aplic. art. 5 Cod penal se va contopi pedeapsa aplicată prin prezenta decizie cu pedeapsa de 7 luni aplicată de prima instanță pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 din Codul penal din 1969, cu aplic. art. 5 Cod penal, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa principală cea mai grea de 7 luni închisoare; în baza art. 81 din Codul penal din 1969, cu aplic. art. 5 Cod penal se va suspenda condiționat executarea pedepsei principale de 7 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 7 luni calculat potrivit art. 82 din Codul penal din 1969, cu aplic. art. 5 Cod penal; va fi înlăturată pedeapsa accesorie a interzicerii, în baza art. 71 alin. 1 din Codul penal din 1968, a drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și b Cod penal, aplicată inculpatului A_______ G_______ de către prima instanță; se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de către stat în calea de atac a apelului vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală admite apelul declarat de inculpatul A_______ G_______ împotriva sentinței penale nr. 597/12.11.2013 a Judecătoriei Suceava.

Desființează în parte sentința penală apelată și rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată inculpatului A_______ G_______ în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Face aplicarea art. 5 Cod penal și în baza art. 386 Cod de procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul A_______ G_______ din infracțiunea de abuz de încredere, prev. de art. 213 alin. 1 din Codul penal din 1969 în infracțiunea de abuz de încredere, prev. de art. 238 alin. 1 Cod penal, text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la pedeapsa de 7 luni închisoare (în loc de 1 an închisoare).

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b din Codul penal din 1969, cu aplic. art. 5 Cod penal contopește pedeapsa aplicată prin prezenta decizie cu pedeapsa de 7 luni aplicată de prima instanță pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 din Codul penal din 1969, cu aplic. art. 5 Cod penal, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa principală cea mai grea de 7 luni închisoare.

În baza art. 81 din Codul penal din 1969, cu aplic. art. 5 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei principale de 7 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 7 luni calculat potrivit art. 82 din Codul penal din 1969, cu aplic. art. 5 Cod penal.

Înlătură pedeapsa accesorie a interzicerii, în baza art. 71 alin. 1 din Codul penal din 1968, a drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și b Cod penal, aplicată inculpatului A_______ G_______ de către prima instanță.

Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 06.03.2014.

Președinte, Judecător, Grefier,

Red. H.L.M.

Dact. M.L:

2 ex./24.04.2014

Jud. fond – M_______ M_______