Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIE PENALĂ Nr. 352/2014

Ședința publică de la 12 Iunie 2014

Completul compus din:

Președinte A___ C____-C_______

Judecător D__ A____

Grefier L__________ R___-C_______

Pe rol judecarea apelurilor formulate de D.N.A. Serviciul Teritorial Iași și inculpatul V___ R___ D_______ împotriva sentinței penale 220/31.01.2014 pronunțată de Judecătoria V_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX având ca obiect infracțiuni de corupție (Legea nr. 78/2000).

Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de XXXXXXXXXX, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,

CURTEA DE APEL

Asupra apelurilor penale de față:

Prin sentința penală nr. 220 din 31 ianuarie 2014 a Judecătoriei V_____, dată în dosarul nr. 410//333/2012, s-a hotărât:

„În temeiul art 345 Cod de procedură penală, condamnă pe inculpatul V___ R___ D_______, CNP xxxxxxxxxxxxx, născut la 08.10.1967 în mun. V_____, jud.V_____, fiul lui C_______ C_________ și S_____, studii- superioare, căsătorit, un copil minor, domiciliat în mun. V_____, ___________________________________, etaj 1, _________________ CI ________ nr. xxxxxx, fără antecedente penale, la:

- pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art 256 Cod penal cu referire la art 6 și art 7 alin 3 din Legea nr. 78/2000, republicată, cu aplicarea art 74 alin 1 lit a și art 76 alin 1 lit e Cod penal;

- pedeapsa de 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură cu o infracțiune de corupție, prevăzută de art 25 Cod penal raportat la art 290 Cod penal cu aplicarea art 17 lit c din Legea nr. 78/2000, republicată, cu aplicarea art 74 alin 1 lit a și art 76 alin 1 lit e Cod penal

Constată că cele două infracțiuni sunt concurente sub formă de pluralitate a concursului real, prevăzut de art 33 lit a Cod penal.

În temeiul art 33 lit a Cod penal și art 34 lit b Cod penal, contopește cele două pedepse aplicate, în pedeapsa cea mai grea de 5 luni închisoare, la care, potrivit art. 34 lit. b Cod penal, va adaugă un spor de 1 lună închisoare, inculpatul V___ R___ D_______ urmând să execute în final pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.

În baza dispozițiilor art. 71 alin. 2 Cod penal cu referire la art. 71 alin. 1 Cod penal, interzice inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II- a și lit. b Cod penal de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii aplicate prin aceasta.

În baza art. 81 alin. 1 Cod penal, suspendă condiționat executarea pedepsei închisorii aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 82 alin. 1 Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 alin. 1 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului V___ R___ D_______ asupra dispozițiilor art. 83 alin. 1 Cod penal, privind revocarea beneficului suspendării condiționate în cazul comiterii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare fixat , termen care se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul art 256 alin 2 Cod penal și art 19 din Legea nr. 78/2000, republicată, dispune confiscarea sumei de 989,02 lei de la inculpatul V___ R___ D_______.

În temeiul art. 14 alin.3 lit.a din Codul de procedură penală, art. 170 din Codul de procedură penală și art. 445 din Codul de procedură penală, desființează în întregime înscrisurile falsificate: factura fiscală ___________ nr. xxxxxxx; chitanța ___________ nr. xxxxxxx.”

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a argumentat în fapt și în drept după cum urmează:

“Inculpatul V___ R___ D_______ este angajat al Gărzii Financiare - Secția Județeană V_____, îndeplinind funcția de comisar de gardă financiară.

Potrivit fișei postului, printre atribuțiile inculpatului era și aceea de a participa la activitățile de control pe întreg teritoriul țării, urmărind aplicarea în mod unitar și coerent a normelor de lucru și programelor stabilite de conducerea Gărzii Financiare.

În aceasta calitate, inculpatul a efectuat două acte de control la _______________________, cu sediul în mun. V_____ și al cărei administrator este V________ M____.

Primul control s-a desfășurat la data de 17.08.2010 de către comisarii de gardă financiară V___ R___ și C____ A______ I_____ și s-a finalizat cu întocmirea procesului verbal de contravenție nr. xxxxxxx din 17.08.2010 prin care _______________________ a fost amendată cu suma de 1500 lei.

Cel de-al doilea control, a fost efectuat la data de 26.08.2011 de către comisarii de gardă financiară V___ R___, J______ C______ și L___ C______, ocazie cu care s-a constatat că pentru anul 2010 nu este efectuată inventarierea generală a personalului societății la data de 31.12.2010 și nici ulterior.

Cu ocazia acestui control, între inculpat și martorul V________ M____ a avut loc o discuție, în care martorul i-a promis inculpatului că se va revanșa față de el, fără să îi ofere în schimb în acel moment vreo suma de bani sau alte foloase.

Neefectuarea inventarierii personalului societății a fost considerată abatere contravențională de către comisarii de gardă financiară și a fost întocmit procesul verbal de contravenție nr. xxxxxxx din 26.08.2011, prin care societatea administrată de către V________ M____ a fost sancționată cu amendă în cuantum de 1000 lei.

După efectuarea acestui ultim control, martorul V________ M____ a fost contactat telefonic, în perioada 16-23 noiembrie 2011, de către inculpatul V___ R___ Dimitre care i-a solicitat să achite contravaloarea unor materiale de construcție achiziționate de către el de la _________________________.

Cu privire la materialele de construcție achiziționate de inculpat de la _________________________ și relația comercială dintre inculpatul V___ R___ D_______ și această societate, instanța reține următoarele:

La începutul anului 2010, inculpatul a început construcția unui imobil - casă de locuit, situat în zona D____ din mun. V_____, achiziționând materiale necesare construcției de la _________________________, ai căror administratori sunt soții M________ A____ și M________ C______

Potrivit declarațiilor martorilor M________ C______ și M________ A____, în cursul anului 2011, firma a livrat mai multe materiale de construcție inculpatului V___ R___ D_______ (necesare la construcția unei case proprietatea acestuia situată în cartierul D____ din V_____) în valoare totala de 11.800 lei, contravaloare care nu a fost achitată de către inculpat.

Datorită neachitării debitului, pentru o perioadă de timp, _________________________ nu a mai livrat materiale inculpatului.

În toamna anului 2011, în urma unor discuții purtate între inculpat și M________ C______, acesta din urmă a fost de acord ca societatea să livreze din nou inculpatului, materiale de construcție în valoare de aproximativ 1000 lei, deși inculpatul nu achitase debitul restant. Potrivit susținerilor martorului M________ C______, a fost de acord cu noua livrare, în condițiile în care inculpatul a promis că va achita în termen scurt și în numerar această ultimă comandă.

Astfel, avizele de însoțire a mărfurilor, nr. 3469/26.10.2011, nr. 3471/28.10.2011 și nr. 3481/09.11.2011, atestă faptul că șoferul societății, martorul C_____ N______ a transportat la datele menționate, materiale de construcție în valoare de 989,02 lei, la imobilul construit de inculpat.

Întrucât inculpatul nu a respectat promisiunea de a achita în termen scurt suma de 989,02 lei, martorii M________ C______ și S______ C_________ l-au contactat telefonic pentru a-i solicita achitarea debitului.

Conform declarațiilor martorului M________ C______ (de la filele 297-298 dos. UP, fila 109 dos instanță), inculpatul s-a arătat mirat că nu a venit o persoană să plătească și l-a asigurat că va veni cineva să achite fără a-i menționa numele iar potrivit declarațiilor martorului S______ C_________ (de la fila 304 dos UP, fila 112 dos. instanță), inculpatul i-a precizat telefonic că va veni V________ M____ să achite acest ultim debit.

Revenind, la perioada 16-23 noiembrie 2011, ca urmare a apelurilor telefonice efectuate de inculpatul V___ R___ D_______ martorului V________ M____, acesta din urmă s-a deplasat la sediul _________________________ și a solicitat să efectueze plata pentru contravaloarea materialelor achiziționate de către inculpat de la această societate.

Cu această ocazie, a purtat discuții cu martorii M________ C_______ (director economic), S______ C_________ (gestionar) și M_____ G_______ (contabil).

Martorii M________ C_______ și M_____ G_______ au învederat administratorului _______________________, că această societate nu are nici o datorie față de _________________________ însă V________ M____ a insistat ca plata pe care dorește să o efectueze este pentru materialele achiziționate de inculpat în scop personal.

Conform declarației martorului V________ M____ (filele 254-259 dos UP) a acceptat solicitarea lui V___ (de a achita materialele de construcție achiziționate de el) întrucât a avut în vedere controalele efectuate de acesta la firma sa, gestul său venind ca o răsplată, o revanșare la activitatea de control efectuată de acesta. Totodată, dorea prin acest gest de a nu avea o relație tensionată cu acesta „de a se pune bine cu un comisar de gardă financiară”. La această dată a aflat că suma care urma să o plătească era de 989,02 lei.

Potrivit declarației martorei M________ A____ (filele 297-298 dos UP ) deși i-a spus martorului V________ M____ că societatea sa nu datorează nimic „V________ i-a explicat că știa acest lucru, că el a venit să achite datoria lui V___. Totodată, V________ a explicat că a avut control de la garda financiară (echipă din care a făcut parte și V___ R___ și i-a aplicat o amendă minimă, nu cât ar fi trebuit raportat la neregulile de la firma sa și că trebuie să achite pentru V___, factura indicată de acesta, explicând că doar așa se poate descurca în afaceri” .

Întrucât la acea dată, martorul V________ M____ nu avea disponibil bănesc, a lăsat drept garanție a plății o filă CEC și a solicitat în același timp ca _________________________ să emită pe numele _______________________ o factură fiscală cu suma de bani pe care urma să o achite pentru ultimele materiale achiziționate de inculpat și transportate la imobilul inculpatului.

În acest context, contabilul societății, M_____ G_______, a anulat cele trei avize de însoțire a mărfii eliberate pe numele inculpatului V___ R___ D_______ (3469/26.10.2011, nr. 3471/28.10.2011 și nr. 3481/09.11.2011), a emis factura fiscală nr. VSEDC/2121 din 23.11.2011 în valoare de 989,02 lei pe numele _______________________ și încă trei avize de însoțire a mărfii purtând același număr și aceeași dată dar având drept cumpărător pe Renova Construct SRL în loc de V___ R___ D_______.

Potrivit declarației martorei M________ A____ (fila 298 dos UP), s-a procedat în acest mod, la solicitarea expresă a martorului V________ M____, care a dorit să își deducă TVA și cheltuială, dacă tot a efectuat această plată.

La data de 15.12.2011, martorul V________ M____ s-a reîntors la _________________________ și a achitat suma de 989,02 lei pentru care s-a emis factura VSEDC/2121 din 23.11.2011, dar care reprezenta în realitate contravaloarea materialelor achiziționate de inculpat în scopul său personal.

Conform facturii fiscale ___________ nr. xxxxxxx, fără dată, _______________________ ar fi prestat servicii în construcții (tencuieli și finisaje) către inculpatul V___ R___ D_______ în valoare de 2500 lei, fiind achitate de către acesta din urma prin chitanța ___________ nr. 27 ( tot fără dată).

Cu privire la această factură fiscală și chitanța emise, în declarația din 20.06.2012 (dos UP), inculpatul a precizat că factura a fost emisă la sfârșitul lunii decembrie 2011 sau sfârșitul lunii ianuarie 2012 și că reprezenta contravaloarea chiriei unor schele folosite la imobilul său, a 35 de saci de ciment luați de la Renova Construct SRL și a materialelor de construcție achiziționate de către Renova Construct de la Edcamada Costruct SRL.

Cu privire la materialele de construcție achiziționate de către _______________________ de la Edcamada Consuct, inculpatul a precizat că personal a intenționat să cumpere aceste materiale direct de la Renova Construct, însă V________ M____ nu avea astfel de materiale și i-a sugerat să le achiziționeze el de la Edcamada Construct SRL, urmând să le factureze ulterior inculpatului. A explicat inculpatul ca, in aceste împrejurări, s-a ajuns ca el să facă comanda materialelor de la gestionarul S______ C_________ și din aceste motive i-a spus gestionarului ca factură să fie emisă pe numele Renova Construct SRL.

A mai susținut că a achitat contravaloarea facturii in valoare de 2500 lei, direct către V________ M____, martor fiind soția, V___ M______.

Pe de altă parte, martorul V________ M____ a susținut în mod constant că nu a prestat nici o activitate la casa inculpatului (tencuieli interioare sau exterioare), că nu i-a livrat materiale de construcție și că nu au avut nici o relație comercială, schela împrumutată inculpatului, fiind cu titlu gratuit. A mai susținut că spre sfârșitul lunii ianuarie 2012, a fost contactat telefonic de către inculpat care i-a solicitat emiterea facturii fiscale și a chitanței în valoare de 2500 lei întrucât avea niște probleme și că a emis aceste acte, din aceleași motive pentru care a achitat și suma de 989,02 lei, fără sa primească în realitate suma de 2500 lei.

Cu privire la factura fiscală ___________ nr. xxxxxxx (fără dată) și chitanța ___________ nr. 27 ( tot fără dată ), instanța apreciază aceste înscrisuri ca fiind falsificate și emise la instigarea inculpatului cu scopul de a ascunde infracțiunea de primire de foloase necuvenite.

Situația de fapt mai sus prezentată rezultă din următoarele mijloace de probă:

- declarațiile martorului M________ C______ care se coroborează cu cele ale martorului S______ C_________, avizele de însoțire a materialelor de construcții emise pe numele inculpatului de către Edcamada Construct SRL, procesul verbal din 28.05.2012 cu privire la listingul convorbirilor efectuate de inculpat, toate acestea confirmă că inculpatul a achiziționat personal materiale de construcție de la Edcamada Construct SRL la 26.10.2011, 28.10.2011, 09.11.2011 și că nu a existat o înțelegere contractuală între inculpat și V________ M____ cu privire la achiziționare unor astfel de materiale de către V________ M____ pentru inculpatul V___ R___ D_______.

- declarațiile martorului V________ M____ care se coroborează cu procesul verbal din 28.05.2012 cu privire la listingul convorbirilor efectuate de către inculpat în perioada 16.11.xxxxxxxxxxxxx12, din care rezultă că în această perioadă inculpatul a apelat de mai multe ori martorul V________ M____, inclusiv la datele de 22.11.2011 și 23.11.2011 (cu o zi înainte și chiar în ziua în care V________ M____ s-a prezentat la sediul Edcamada Construct SRL afirmând că dorește să achite datoria inculpatului) cât și la sfârșitul lunii ianuarie, perioadă când au fost întocmite factura fiscală și chitanța de către _______________________ pe numele V___ R___.

- declarațiile martorilor V________ M____ care se coroborează cu declarațiile martorilor M________ A____, S______ C_________ și M_____ G_______ care confirmă faptul că martorul V________ M____ s-a prezentat la sediul Edcamada Construct SRL cu scopul de a achita contravaloarea materialelor de construcție achiziționate de la aceasta societate de inculpat. Achitarea contravalorii acestor materiale a fost efectuată de către martorul V________ M____ drept recompensă în urma controlului efectuat de inculpat în calitate de comisar de gardă financiară la _______________________ și nu pentru că ar fi existat o relație comercială între inculpat și _____________________________>

Faptul că nu a existat o înțelegere între inculpat și societatea aparținând martorului V________, ca acesta din urmă să cumpere de la Edcamada Cosntruct materiale de construcție pe care ulterior să le revândă inculpatului rezultă din declarațiile acestui martor, imposibilitatea inculpatului de a prezenta o convenție scrisă privind o astfel de înțelegere precum și din împrejurarea că la momentul în care martorul V________ M____ s-a prezentat prima dată la sediul Edcamada Construct SRL pentru a plăti debitul inculpatului, acesta nu știa nici măcar despre ce sumă este vorba.

Faptul că colegii inculpatului, prezenți la controlul din 26.08.2011, la sediul _______________________ nu au observat nici o clipă ca martorul V________ M____ și inculpatul să fi purtat o discuție personală, nu este de natură să determine instanța să aprecieze că cele declarate de martorul V________ M____, în sensul că i-a spus inculpatului că se va revanșa față de el, că îl va recompensa nu sunt corespunzătoare adevărului. Instanța apreciază că declarația martorului V________ se coroborează cu listingul convorbirilor telefonice efectuate de inculpat către acest martor și cu declarațiile martorului S______ C_________ care a afirmat că a aflat chiar de la inculpat că persoana care va veni sa plătească debitul este V________ M____. Ori, de vreme ce nu s-a dovedit existenta unei relații comerciale între inculpat și _______________________, instanța apreciază că nu există nici o altă justificare pentru apelurile efectuate de inculpat martorului V________ și cele declarate de inculpat martorului S______, decât faptul că a acceptat să primească un folos material din partea martorului V________ ca urmare a controalelor efectuate la societatea acestuia.

- declarațiile martorului V________ M____, coroborate cu declarațiile martorilor M________ C______, M________ A____, S______ C_________, M_____ G_______, listingul convorbirilor efectuate de inculpat și cu împrejurarea că inculpatul nu a făcut dovada existenței convenției verbale sau scrise cu martorul V________ M____ ca acesta din urmă să achiziționeze materiale de construcție de la Edcamada Construct pe care să i le revândă ulterior inculpatului, confirmă falsificarea facturii fiscale și a chitanței emise de _______________________ pe numele V___ R___. Aceste probe infirmă declarația martorei V___ M______ în sensul că inculpatul ar fi plătit martorului suma de 2500 lei.

Corespunzător situației de fapt reținute, instanța arată că, în drept, faptele comise de inculpatul V___ R___ D_______, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 Cod penal cu referire la art. 6 și art. 7 alin 3 din Legea nr. 78/2000, republicată și a infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură cu o infracțiune de corupție, prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal cu aplic. art. 17 lit. c din Legea nr. 78/xxxxx, republicată (în legătură directă cu infracțiunea de primire de foloase necuvenite), ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de primire de foloase necuvenite, instanța constată că existența elementului material, acțiunea inculpatului de a primi bani sau alte foloase, după ce a îndeplinit un act licit în virtutea funcției sale este confirmată de materialul probatoriu administrat în cauză. De asemenea, constată întrunite și elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură cu infracțiunea de primire de foloase necuvenite, existând din partea inculpatului o instigare la întocmirea în fals de către V________ M____ a facturii fiscale ___________ nr. xxxxxxx (fără data) și chitanța ___________ nr. 27 (tot fără dată).

În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii de primire de foloase necuvenite, instanța reține că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă prevăzută de art.19 alin.1 pct.1 lit. b C.pen, întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Cât privește latura subiectivă a infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, instanța reține că inculpatul a săvârșit această faptă cu intenție directă, prevăzută de art.19 alin 1 pct. 1 lit. a C.pen.

Față de considerentele mai sus expuse, instanța, va constata că faptele penale reținute în sarcina inculpatului există, au fost comise cu forma de vinovăție cerută de lege, astfel că în baza art. 345 alin. 2 Cod de procedură penală, urmează să îl condamne pe inculpat pentru săvârșirea celor două infracțiuni.

La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate, instanța va ține seama de limitele de pedeapsă fixate în art. 256 Cod penal cu referire la art. 6 și art. 7 alin 3 din Legea nr. 78/2000, republicată și art. 290 Cod penal, de gradul de pericol social concret, dat de circumstanțele reale ale faptelor, de cuantumul redus al sumei ce urmează a fi confiscată de la inculpat, de faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la primul său conflict cu legea penală. Din aceste motive vor fi reținute în favoarea acestuia și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a Cod penal, coborându-se pedeapsa aplicata conform art. 76 alin 1 lit. e Cod penal.

Pentru ca o pedeapsă să-și poată îndeplini funcțiile ce-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, aceasta trebuie să corespundă sub aspectul naturii - privativă sau neprivativă de libertate - și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă persoana inculpatului cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii. Ea trebuie să fie aleasă și dozată astfel încât prin funcțiile ei să realizeze un efect preventiv maxim.

Față de aspectele reținute, instanța apreciază că pedepsele de 5 luni închisoare și 2 luni închisoare sunt suficiente și de natură a reeduca pe inculpat și de a-l determina ca pe viitor să se conformeze dispozițiilor legale.

În urma contopirii pedepselor conform art. 34 lit. b Cod penal, urmează a fi aplicată pedeapsa cea mai grea de 5 luni închisoare, instanța apreciind necesară și aplicarea unui spor de 1 lună închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 6 luni închisoare.

Sporul de o lună, a fost aplicat de către instanță în considerarea perseverentei infracționale a inculpatului, care a comis infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată pentru a ascunde săvârșirea infracțiunii de primire de foloase necuvenite.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța reține că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală și a celor care implică exercitarea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b. C.p. prin urmare, în baza art. 71 C.p., urmează să aplice inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută la art. 64 lit. a teza a II a și lit. b.

Având în vedere că inculpatul este la prima încălcare a legii penale și că prezintă șanse sporite de reintegrare în societate și constatând că sunt îndeplinite și celelalte condiții impuse de art. 81 alin.1 Cod penal, instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție, iar condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii și suspendarea condiționată a executării acesteia reprezintă un avertisment suficient pentru inculpat în măsură să conducă la reeducarea acestuia, la formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept, de valorile sociale ocrotite prin dispozițiile legale ce incriminează infracțiunea pentru care a fost antrenată răspunderea penală și să își conformeze conduita exigențelor legii penale. Astfel, instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, fixat în condițiile art. 82 alin.1 Cod penal (cuantumul pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de 2 ani).

Având în vedere dispozițiile art. 71 alin 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii va suspenda și executarea pedepsei accesorii.

Potrivit dispozițiilor art. 359 alin.1 Cod procedură penală va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 alin.1 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate în cazul comiterii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, termen care începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

Instanța va dispune confiscarea de la inculpat, în temeiul art. 256 alin 2 Cod penal și art. 19 din Legea nr. 78/2000, a sumei de 989,02 lei precum și desființarea în întregime a înscrisurilor falsificate: factura fiscală ___________ nr. xxxxxxx (fără dată) și chitanța ___________ nr. 27 ( fără dată).”

În termen legal această sentință a fost atacată cu apel de D.N.A. Serviciul Teritorial Iași și de inculpatul V___ R___ D_______, fiind criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.

Criticile procurorului privesc în esență greșita individualizare a pedepselor atât ca întindere cât și ca mod de executare, greșita reținere a crcumstanței atenuante în favoarea inculatului precum și aplcarea unei pedepse complementare. În concret se solicită de procuror:

- înlăturarea circumstanței atenuante reținute în favoarea inculpatului;

- majorarea cuantumului pedepselor aplicate;

- aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a, b, c Cod penal vechi;

- majorarea sporului de pedeapsă aplicat în urma contopirii pedepselor;

- execuatrea pedespei în regim de detenîie sau măcar schimbarea modalității de executare din suspendarea condiționată clasică în suspendarea executării sub supraveghere.

În motivele de apel ale procurorului se mai solicită înlăturarea prevederilor art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 ca urmare a abrogării acestui text de lege.

Criticile inculpatului vizează nevinovăția sa, solicitând achitarea de sub acuzația săvârșirii celor două infracțiuni în temeiul dispozițiilor art. 396 alin 5 din Noul cod de procedură penală rap. la art. 16 lit. a din Noul cod de procedură penală.

În subsidiar solicită achitarea în baza art. 11 alin. 2 raportat la art. 10 alin 1 lit. b ¹ din Codul penal anterior.

În susținerea acestor solicitări apărarea inculpatului arată că nu există probe de vinovăție, chiar și martorii acuzării au avut declarații ce nu pot conduce la concluzia existenței probelor directe cu privire la săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor.

Se mai susține că, nu inculpatul l-a trimis pe V________ M____ să-i achite materialele, ci dimpotrivă, V________ M____ l-a îndrumat pe inculpat către _________________, acest aspect fiind demonstrat chiar de documentele depuse la dosar de către denunțătoare constând în facturi, avize de însoțire, dispoziții de livrare, care demonstrează activitatea comercială consistentă dintre _________________ și S.C. Renova Cons SRL, această activitate fiind la baza achiziționării materialelor de la __________________. Inculpatul i-a solicitat lui V________ M____ chitanța pentru suma pe care i-a înmânat-o de 2500 lei. Faptul că i-a dat banii este confirmat de martorul V___ M______, soția inculpatului, care a fost de față la momentul predării banilor.

Apreciază inculpatul prin apărătorul său că, instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că, l-ar fi instigat la fals pe V________ M____ pentru că i-a solicitat factura pentru mărfurile livrate. Documentele aflate la dosarul cauzei sunt reale și au fost întocmite în deplina cunoștință de cauză de cei care le-au întocmit. Nu se putea preconstitui un act cu intenție frauduloasă din moment ce la data solicitării nu avea cunoștință despre existența vreunui denunț împotriva sa.

Un alt motiv de nelegalitate invocat de inculpat este acela privitor la cuantumul cheltuielilor judiciare ce au fost stabilite în sarcina inculpatului apreciind că acestea nu au fost dovedite prin nici un înscris aflat la dosarul cauzei.

Expunerile pe larg făcute de procuror și apărătorul inulpatului se regăsesc în preambulul încheierii din 29.05.2014, când au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei.

Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate de procuror și de inculpat, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept , conform art. 417 al. 2 Cod proc. penală, instanța de apel constată că apelul procurorului este fondat iar apelul inculpatului este nefondat din următoarele motive:

Relativ la criticile formulate de procurer:

Citicile procurorului privind înlăturarea circumstanței atenuante și majorarea cuantumului pedepselor aplicate sunt fondate și urmează să fie luate în calcul la soluționarea apelului din următoarele considerente:

Criteriile generale de individualizare a pedepsei sunt prevăzute în disp. art. 74 din noul Cod penal și anume:

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;

d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;

g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Individualizarea pedepsei presupune o activitate de cântărire a tuturor împrejurărilor care caracterizează fapta și persoana infractorului în scopul stabilirii unei pedepse care să asigure realizarea scopului acesteia. În această activitate, instanța de judecată trebuie să asigure un echilibru între criteriile de individualizare a pedepsei și scopurile pedepsei. O judecată echitabilă trebuie să aibă ca finalitate realizarea unei proporționalități juste, corespunzătoare faptei comise și vinovăției infractorului, reeducarea și reinserția socială a acestuia în restabilirea ordinii de drept prin stabilirea pedepsei de o maniera în care să funcționeze ca o forță socială pedagogică în societate.

Săvârșirea mai multor infracțiuni de către aceeași persoană, demonstrează perseverența infracțională a acesteia, impunându-se sisteme de sancționare adecvate pentru asigurarea constrângerii, reeducării, dar și prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Concret, se impune ca instanța de control judiciar să aibă în vedere pericolul social semnificativ pe care îl prezintă tipul de infracțiuni pentru care inculpatul V___ R___ D_______ a fost condamnat si anume primire de foloase necuvenite și instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Prima instanță a reținut în mod netemeinic circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a Cod penal anterior. Reținerea circumstanței atenuante nu este obligatorie conform Codului penal vechi, decât în măsura în care o astfel de modalitate de micșorare a pedepsei se justifică în raport cu scopul ei și cu criteriile de individualizare a pedepsei.

Așa cum a susținut și procurorul în motivele de apel, lipsa antecedentelor penale și o conduită bună a inculpatului până la momentul comiterii infracțiunilor sunt cerințe firești ale oricărui cetățean și nu pot constitui de la sine împrejurări care să reliefeze un pericol social mai scăzut al faptelor comise și care în final să conducă la aplicarea unei pedepse diminuată.

Pentru aceste considerente, instanța de control judiciar constată că se impune funcție de modul și circumstanțele comiterii faptelor așa cum au fost descrise de pima instanță înlăturarea circumstanței atenuante reținută în favoarea inculpatului și ca și consecință majorarea cuantumului celor două pedepse aplicate inculpatului apelant și intimat. Ca o consecință a majorării pedepselor. Curtea va înlătura sporul de pedeaspsă aplicat apreciind că majoarea cuantmului pedepselor și în final contopirea celor două pedepse va fi în măsură să își atingă scopul prevăzut de art. 52 Cod penal vechi.

Curtea va dispune și înlăturarea prevederilor art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu motivarea că acest text de lege a fost abrogat.

Critica privind aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art 64 al. 1 lit. a, b, c Cod penal vechi nu poate fi primită de instanța de control judiciar cu motivarea că pedeapsa cu inchisoarea nu este mai mare de doi ani.

Critica privind majorarea sporului de pedeapsă aplicat în urma contopirii pedespselor de asemenea nu poate fi primită deoarece, așa cum s-a arătat mai sus majorarea cuantumului pedeselor și în final rezultantă va fi în masură să contribuie la reeducarea și reinserția socială a inculpatului apelant și intimat.

Cu aceeași motivare Curtea nu va primi nici critica privind executarea pedepsei în regim de detenție și nici schimbarea modalității de executare din suspendarea condiționată clasică în suspendarea executării sub supraveghere.

Mai adugăm ca simpla condamnare a inculpatului constituie un avertisment serios care să îl facă să conștientizeze să nu mai intre în conflict cu legea penală.

Concluzionând, instanța de control judiciar constată că în cauza de față prima instanță nu a realizat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului apelant și intimat, în raport cu criteriile prevăzute de lege. Pedepsele de 5 luni, respectiv 2 luni închisoare aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor susmenționate, nu au fost just proporționate raportat la limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, la gradul ridicat de pericol social al faptelor, rezultat din importanța valorilor sociale ocrotite. Pedeapsa rezultantă stabilită pentru inculpat nu este în măsură să asigure, sub aspectul cuantumului, reeducarea acestuia și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, conform scopului prev. de art. 52 C. pen. anterior, mai ales în condițiile în care, în baza dispozițiilor art. 81 C. pen. anterior, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate.

Împrejurările comiterii infracțiunilor, funcția avută de inculpat care presupunea ca el să vegheze la menținerea ordinii de drept, conduc la concluzia că reeducarea inculpatului și apărarea societății civile prin descurajarea săvârșirii unor astfel de fapte de către alte persoane, se pot realiza prin majorarea cuantumului pedepselor principale aplicate inculpatului.

Cu referire la critica privind nevinovăția invocate de apărarea inculpatului:

Instanța de fond a reținut în mod corect, pe baza probelor administrate, situația de fapt, făcându-se și o încadrare juridică a faptelor săvârșite de inculpatul - apelant și intimat.

Potrivit art. 62 Cod proc. penală anterior, instanța este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.

Conform art. 63 al. 2 Cod proc. penală 1968, probele nu au o valoare dinainte stabilită. Aprecierea fiecăreia se face în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Art. 65 al. 1 Cod procedura anterior, stipulează că : sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală și instanței de judecată.

Prima instanță a administrat în cursul cercetării judecătorești efectuate cu respectarea dispozițiilor art. 313 și următoarele Cod procedură penală 1968, un probatoriu pertinent, concludent și util lămuririi cauzei și aflării adevărului, procedând în cadrul procesului de deliberare la analiza riguroasă a tuturor mijloacelor de probă pe baza cărora a stabilit situația de fapt și vinovăția inculpatului V___ R___ D_______, fiind respectate și exigențele art. 356 lit. b) și c) Cod procedură penală anterior și a dispus condamnarea inculpatului-apelant pentru faptele dovedit a fi comise de el.

Probele administrate de prima instanță confirmă că faptele comise de inculpatul V___ R___ D_______ așa cum au fost pe larg descrise în motivarea judecătorului de la fond.

Aceste fapte, în drept, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 Cod penal cu referire la art. 6 și art. 7 alin 3 din Legea nr. 78/2000, republicată și a infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură cu o infracțiune de corupție, prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal cu aplic. art. 17 lit. c din Legea nr. 78/xxxxx, republicată (în legătură directă cu infracțiunea de primire de foloase necuvenite), ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.

Prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul-apelant a fost răsturnată pe baza probelor administrate în cauză, de prima instanță și care constau în: declarațiile martorului M________ C______, a martorului S______ C_________, coroborate cu avizele de însoțire a materialelor de construcții emise pe numele inculpatului de către _________________________, procesul verbal din 28.05.2012 cu privire la listingul convorbirilor efectuate de inculpat, declarațiile martorului V________ M____ care se coroborează cu procesul verbal din 28.05.2012 cu privire la listingul convorbirilor efectuate de către inculpat în perioada 16.11.xxxxxxxxxxxxx12, declarațiile martorilor V________ M____ coroborate cu declarațiile martorilor M________ A____, S______ C_________ și M_____ G_______ care confirmă faptul că martorul V________ M____ s-a prezentat la sediul _________________________ cu scopul de a achita contravaloarea materialelor de construcție achiziționate de la aceasta societate de inculpat. Achitarea contravalorii acestor materiale a fost efectuată de către martorul V________ M____ drept recompensă în urma controlului efectuat de inculpat în calitate de comisar de gardă financiară la _______________________ și nu pentru că ar fi existat o relație comercială între inculpat și _____________________________>

Curtea nu poate primi apărările inculpatului apelant care susțin că nu sunt probe care să susțină vinovăția sa.

În acord cu motivarea primei instanțe și Curtea reține că, probele administrate stabilesc cu certitudine că inculpatul V___ R___ D_______ a comis faptele reținute în sarcina sa, neexistând nici un dubiu în privința întrunirii condițiilor laturii obiective și subiective a infracțiunilor amintite mai sus.

Concluzionând, Curtea constată că faptele inculpatului-apelant, așa cum au fost descrise mai sus, pentru care a solicitat achitarea, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor cu încadrarea făcută de prima instanță și prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni așa cum este prevăzut în art. 17 al. 1 Cod penal.

Solicitarea inculpatului prin apărătorul său de achitare și aplicare a unei sancțiuni administrative nu poate fi primită de Curte.

Art. 18 ind. 1 al. 2 Cod penal stipulează că: ”la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului”.

Aplicarea art. 18 ind. 1 Cos penal, privind lipsa pericolului social al faptei nu poate fi reținută în cauză, întrucât faptele comise fiind din sfera celor de corupție și prezintă un grad de pericol social ridicat.

În ceea ce privește lipsa antecedentelor penale, aceste aspecte au fost reținute corect de către prima instanță la individualizarea pedepsei, nefiind de natură să determine aplicarea art. 18¹ Cod penal raportat la faptele săvârșite.

Nici critica referitoare la cuantumul cheltuielilor judiciare nu este întemeiată, cu motivare că inculpatul a fost obligat la plata acestora în baza art. 189 și 191 alin.1 Cod procedură penală și s-a stipulat că, suma de 5.000 lei reprezintă cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale, iar suma de 500 lei reprezintă cheltuieli judiciare efectuate în cursul judecății.

În lumina acestor considerente, apelul procurorului va fi admis în sensul celor arătate mai sus, iar apelul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat.

Văzând și disp. art. 275 al. 2 din Noul Cod de procedură penală inculpatul-apelant va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând și disp. art. 275 al. 3 din Noul Cod de procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului procurorului rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

I. Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul V___ R___ D_______, fiul lui C_______ C_________ și S_____, născut la 08.10.1967 în mun. V_____, jud. V_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, studii superioare, căsătorit, un copil minor, domiciliat în mun. V_____, ______________________ 285, scara B, etaj 1, __________________, împotriva sentinței penale nr. 220/31.01.2014 pronunțată de Judecătoria V_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

II. Admite apelul declarat de P________ de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Iași, împotriva sentinței penale nr. 220/31.01.2014 pronunțată de Judecătoria V_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX pe care o desființează, în parte, în latură penală.

Rejudecând în limitele arătate:

Descontopește pedeapsa rezultanta de 6 luni închisoare și repune în individualitatea lor pedepsele componente aplicate inculpatului V___ R___ D_______, cu datele de stare civilă de mai sus, după cum urmează:

- pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de ”primire de foloase necuvenite”, prevăzută de art. 256 din Codul penal din 1969 cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, republicată, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. e) din Codul penal din 1969;

- pedeapsa de 2 (două) luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de ”instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată” în legătură cu o infracțiune de corupție, prevăzută de art. 25 din Codul penal din 1969 raportat la art. 290 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, republicată, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. e) din Codul penal din 1969.

Înlătură sporul de pedeapsă de 1 lună închisoare aplicat inculpatului apelant V___ R___ D_______ prin sentința penală apelată.

Înlătură reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) din Codul penal din 1969.

Înlătura din încadrarea juridica a infracțiunii de ”instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată” reținerea dispozițiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, republicată, ca urmarea abrogării acestui text de lege.

Majorează de la 5 (cinci) luni închisoare la 1 (un) an închisoare pedeapsa aplicata inculpatului V___ R___ D_______ pentru săvârșirea infracțiunii de ”primire de foloase necuvenite”, prevăzută de art. 256 din Codul penal din 1969 cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, republicată.

Majorează de la 2 (două) luni închisoare la 5 (cinci) luni închisoare pedeapsa aplicata inculpatului V___ R___ D_______ pentru săvârșirea infracțiunii de ”instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată” , prevăzută de art. 25 din Codul penal din 1969 raportat la art. 290 din Codul penal din 1969.

În temeiul art. 33 lit. a) din Codul penal din 1969 și art. 34 lit. b) din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, recontopește cele două pedepse cu închisoarea aplicate pentru infracțiunile concurente prin prezenta decizie, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.

Majorează termenul de încercare stabilit în sarcina inculpatului apelant V___ R___ D_______ de la 2 (doi) ani și 6 (șase) luni la 3 (trei) ani.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2014.

Președinte,Judecător,

A___ C____-C_______ D__ A____

Grefier,

L__________ R___-C_______

Red jud AD

Tehnored gref RCL

2EX

XXXXXXXXXX

Jud fond C_______ V______