R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C________

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA PENALĂ NR.728/P

Ședința publică din data de 23 septembrie 2013

Completul de judecată compus din:

Președinte – V______ L____

Judecător – A______ I____

Judecător – D__ I_____ N______

Grefier – I____ C____

Ministerul Public a fost reprezentat prin Procuror – R_____ G_______ C_____

S-a luat în examinare recursul penal declarat de P________ DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA C________ împotriva sentinței penale nr.324 din data de 19.03.2013 pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul penal nr.XXXXXXXXXXXX, privind pe inculpații A___ G_____, P_____ V_______ S____, A________ M_____, F____ C_____, A____ V_____, C____ E____, P_____ F_____ A_____ și O___ N_____, trimiși în judecată pentru infracțiuni la legea privind mărcile și indicațiile geografice – Legea nr.84/1998.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.09.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16.09.2013 și 23.09.2013, când a pronunțat următoarea decizie.

C U R T E A

Asupra recursului penal de față:

Constată că prin sentința penală nr.324/19.03.2013 pronunțată de Judecătoria C________, în dosarul penal nr.XXXXXXXXXXXX, s-a hotărât:

„În baza art. 300 alin. 1 C.p.p., constată neregularitatea actului de sesizare a instanței.

În temeiul art. 300 alin. (2) coroborat cu art. 263 alin. 1 C. proc. pen. dispune restituirea cauzei privind pe inculpații A___ G_____, P_____ V_______ S____, I____ S____, A________ M_____, F____ C_____, A____ V_____, C____ E____, P_____ F_____ A_____, O___ N_____ la P________ de pe lângă Curtea de Apel C________, în vederea refacerii rechizitoriului nr. 345/P/2012 al Parchetului Curții de Apel C________

În baza art.189 Cod procedură penală, sumele de câte 400 lei - reprezentând onorariul avocaților din oficiu – G____ A______ E____ – 826/05.02.2013, T____ A_______ – D____ – 824/05.02.2013, B_____ G________ – 830/05.02.2013, N______ E____ – 829/05.02.2013, D______ B_______ – 831/05.02.2013, I__ R_______ – M____ – 827/05.02.2013, U____ C_____-I__ – 825/05.02.2013 se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C________.

În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.”

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Analizând expozitivul și dispozitivul rechizitoriului, instanța constată că deși în sarcina inculpaților s-a reținut forma continuată a infracțiunilor, făcându-se referire la o perioadă de timp și la mijloace de probă care ar trebui să demonstreze activitatea infracțională continuată a inculpaților, în fapt nu rezultă care sunt actele materiale care intră în componența infracțiunilor deduse judecății, nefiind astfel stabilit în mod clar care dintre actele materiale comise de inculpați reprezintă obiectul sesizării.

In acest sens, instanța reamintește că verificările făcute potrivit art. 300 alin. (1) C. proc. pen. poartă asupra actului de sesizare propriu-zis (rechizitoriu), asupra îndeplinirii condițiilor impuse de art. 264 alin. 1 C.proc. pen., privind conținutul actului de sesizare și respectării art. 264 alin. (3) C. proc. pen.

Faptul că în rechizitoriu trebuie precizate concret actele materiale ale infracțiunii sub formă continuată, atât din punct de vedere al stării de fapt cât și din punct de vedere al numărului exact al acestora, reiese și din conținutul dispozițiilor art. 335 C. proc. pen.

Potrivit dispoziției de mai sus, dacă în cursul judecății se descoperă în sarcina inculpatului date cu privire și la alte acte materiale care intră în conținutul infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, instanța dispune (în anumite condiții), prin încheiere, extinderea acțiunii penale cu privire și la aceste acte și procedează la judecarea infracțiunii în întregul ei.

Prin urmare, pentru a se putea face aplicarea dispozițiilor art. 335 C. proc. pen., trebuie să se plece de la o sesizare a instanței cu o faptă concretă sub formă continuată, în componența căreia intră un număr determinat de acte materiale, pentru că numai așa, la o eventuală descoperire de noi acte materiale ce intră în conținutul aceleiași infracțiuni, s-ar putea face extinderea acțiunii penale. Dacă numărul actelor materiale inițiale nu se cunoaște sau este vag, atunci operațiunea de extindere a acțiunii penale devine deosebit de dificilă dacă nu chiar imposibilă, instanța neavând certitudinea asupra actelor materiale vizate de actul de sesizare și asupra noilor acte materiale descoperite ulterior.

Mai mult decât atât, în contextul intrării în vigoare a art. 320¹ C.p.p. privind procedura simplificată de judecată, instanța constată că printre condițiile ce se impun a fi îndeplinite pentru aplicarea acestei proceduri - cu privire la care de altfel unii dintre inculpații din prezenta cauză și-au manifestat voința de a le fi aplicată –, se numără și obligația inculpatului de a recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa în actul de sesizare (art. 320¹ alin. 2 C.p.p.).

Totodată, potrivit art. 320¹ alin. 4 C.p.p., instanța de judecată soluționează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Astfel, în condițiile în care instanța nu cunoaște fiecare act material din componența infracțiunii reținute în sarcina inculpatului trimis în judecată, nu poate să admită cererea formulată de acesta de a fi judecat în procedură simplificată, iar în același timp, în condițiile în care recunoașterea inculpatului s-ar face în totalitate, fără o stabilire clară a actelor ilicite comise, este evident că recunoașterea ar fi una formală și ar fi de natură a afecta chiar scopul procesului penal, acela de constatare în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere.

Prin urmare, în prezenta cauză, în condițiile în care în dispozitivul rechizitoriului nu se face referire în mod distinct la actele materiale reținute în sarcina inculpaților, și mai mult decât atât, nici chiar în expozitivul rechizitoriului nu sunt descrise respectivele acte materiale, instanța ar fi pusă în imposibilitatea de a aplica mai multe instituții procesuale, cele mai importante fiind cele prev. de art. 320¹ și art. 335 C.proc.

Totodată, în analizarea regularității actului de sesizare a instanței, este necesar a se avea în vedere și separația funcțiunilor juridice, în sensul că procurorul este cel care trebuie să consemneze în rechizitoriu toate elementele legate de fapta reținută și de încadrarea juridică a acesteia și astfel să-și exprime voința cu privire la limitele sesizării, iar nu instanța să fie cea care să deducă ce acuze se aduc inculpatului.

În același timp, trebuie menționat că satisfacerea exigențelor art. 6, paragraful 1 din CEDO, în sensul dreptului la un proces echitabil, paragraful 3 lit. a), în sensul că orice acuzat are, în special, dreptul să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit, asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa și paragraful 3 lit. b), în sensul dreptului la apărare, presupune o descriere adecvată în rechizitoriu a naturii și cauzei învinuirii ce i se aduce, determinarea precisă a persoanei și a faptei, pe ce probe este bazată acuzația, încadrarea în drept, respectiv încadrarea juridică a fiecărei fapte.

Satisfacerea acelorași exigențe presupune că, legat de probe, în rechizitoriu trebuie indicate probele pentru fiecare învinuire în parte, de unde rezultă acea stare de fapt. Nu este suficientă înșiruirea probelor și să fie lăsată instanța să stabilească ce probă atestă care anume faptă.

Pe de altă parte, potrivit art. 66 alin. (2) C. proc. pen. acuzatul are dreptul de a demonstra lipsa de temeinicie a probelor de vinovăție. Dar dacă acesta nu cunoaște pe ce probe se întemeiază acuzația, pentru fiecare acte material/faptă reținută în sarcină, nu are cum să demonstreze lipsa de temeinicie a acestora.

Așadar, aspectul actelor materiale reținute în sarcina inculpatului cu reflexie directă asupra încadrării juridice a faptei reținute în rechizitoriu în sarcina sa, este esențial în ceea ce privește respectarea dreptului la apărare a acestuia, pentru că trebuie să cunoască în raport cu ce fapte sau acte materiale trebuie să-și pregătească apărarea.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P________ de pe lângă Judecătoria C________.

În dezvoltarea motivelor de recurs ale Parchetului de pe lângă Judecătoria C________ s-a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței penale recurate, cu consecința trimiterii cauzei Judecătoriei C________ pentru continuarea judecății, arătându-se că în mod greșit s-a imputat parchetului că ar fi omis individualizarea fiecărui act material dintre cele care compun unitatea legală de infracțiune, întrucât pentru fiecare inculpat în parte, în rubrica destinată încadrării juridice, există câte o descriere amănunțită a elementului material al fiecărei infracțiuni, precum și menționarea intervalului de timp în care inculpații au săvârșit multiplele acte materiale reținute în sarcina lor; s-a mai apreciat că raportarea acțiunilor inculpaților la numărul concret de țigarete descoperite la fiecare dintre aceștia, cu menționarea perioadei de timp în care aceștia au săvârșit actele materiale având ca obiect țigaretele clar determinate în descrierea faptelor, sunt aspecte care individualizează actele materiale și exclud orice nelămuriri asupra conținutului unității legale de infracțiune; pe de altă parte, modalitatea în care redactorul rechizitoriului a înțeles să expună actele materiale ale inculpaților este justificată de însăși multitudinea actelor materiale săvârșite de către inculpați în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, chiar aceștia nefiind în măsură să-și amintească momentul concret al fiecărui act material.

În recurs nu s-au administrat mijloace de probă noi.

Examinând sentința recurată în raport de motivele de recurs și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul formulat de către P________ de pe lângă Judecătoria C________ este nefundat, pentru următoarele:

Curtea reține că în mod temeinic instanța de fond a reținut că deși în sarcina inculpaților s-a reținut forma continuată a infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, făcându-se referire la o perioadă de timp și la mijloace de probă care ar trebui să demonstreze activitatea infracțională continuată a inculpaților, în fapt nu rezultă care sunt actele materiale care intră în componența infracțiunilor deduse judecății, nefiind astfel stabilit în mod clar care dintre actele materiale comise de inculpați reprezintă obiectul sesizării.

De asemenea, Curtea are în vedere prev. art. 317 C. proc. pen., potrivit cărora judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare al instanței, iar în caz de extindere a procesului penal, și la fapta sau persoana la care se referă extinderea iar pentru a satisface cerințele art. 317 C. proc. pen. este necesar ca fapta să fie prezentată în rechizitoriu în toate elementele ce prezintă relevanță penală, sub aspectul conținutului unei infracțiuni, pentru a înlătura orice îndoială că fapta face obiectul judecății, creându-se astfel posibilitatea inculpatului să se apere și instanței să se pronunțe asupra acestei fapte.

Potrivit art. 263 alin. (1) C. proc. pen. rechizitoriul procurorului, ca act de sesizare a instanței, trebuie să aibă, potrivit art. 263 C. proc. pen., un anumit conținut pentru a contura obiectul judecății, între elementele pe care trebuie să le cuprindă trebuind să se înscrie și fapta reținută în sarcina inculpatului și încadrarea juridică a acesteia.

Descrierea faptei în rechizitoriu trebuie să se refere la toate împrejurările de loc, timp, mijloace, mod, scop în care a fost săvârșită fapta, dacă acestea au consecințe asupra încadrării juridice a faptei reținute. Dacă urmărirea s-a desfășurat cu privire la mai multe infracțiuni sau la mai multe persoane, expunerea trebuie să cuprindă descrierea tuturor faptelor reținute și forma de participare a tuturor inculpaților, cu rolul fiecăruia în săvârșirea faptelor.

Potrivit practicii Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea reține că s-a statuat că în ceea ce privește descrierea faptei, aceasta trebuie să cuprindă actul, acțiunea, inacțiunea, atitudinea făptuitorului, astfel încât să rezulte cu certitudine actele reținute în sarcina sa, iar în cazul infracțiunilor sub formă continuată, trebuie descris fiecare act material în parte în aceeași manieră menționată anterior.

Instanța de fond a apreciat în mod temeinic și asupra aplicării dispozițiilor art. 335 C. proc. pen., potrivit cărora dacă în cursul judecății se descoperă în sarcina inculpatului date cu privire și la alte acte materiale care intră în conținutul infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, instanța dispune (în anumite condiții), prin încheiere, extinderea acțiunii penale cu privire și la aceste acte și procedează la judecarea infracțiunii în întregul ei.

Prin urmare, pentru a se putea face aplicarea dispozițiilor art. 335 C. proc. pen., trebuie să se plece de la o sesizare a instanței cu o faptă concretă sub formă continuată, în componența căreia intră un număr determinat de acte materiale, pentru că numai așa, la o eventuală descoperire de noi acte materiale ce intră în conținutul aceleiași infracțiuni, s-ar putea face extinderea acțiunii penale. Dacă numărul actelor materiale inițiale nu se cunoaște sau este vag, atunci operațiunea de extindere a acțiunii penale devine deosebit de dificilă dacă nu chiar imposibilă, instanța neavând certitudinea asupra actelor materiale vizate de actul de sesizare și asupra noilor acte materiale descoperite ulterior.

În consecință, Curtea constată că în mod temeinic instanța de fond a constatat neregularitatea actului de sesizare în prezenta cauză și, raportat la complexitatea rechizitoriului, numărul inculpaților, a perioadei în care se presupune că ar fi comis actele ilicite, fiind necesară o reapreciere amplă a probatoriului administrat în cauză, a reținu în mod corect că neregularitatea constatată nu poate fi acoperită prin simpla acordare a unui termen în vederea refacerii actului de sesizare, motiv pentru în mod întemeiat și legal s-a dispus restituirea cauzei privind pe inculpații A___ G_____, P_____ V_______ S____, I____ S____, A________ M_____, F____ C_____, A____ V_____, C____ E____, P_____ F_____ A_____, O___ N_____ la P________ de pe lângă Curtea de Apel C________, în vederea refacerii rechizitoriului nr. 345/P/2012 al Parchetului Curții de Apel C________.

Față de ansamblul considerentelor expuse, în baza art.385¹⁵ pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de P________ de pe lângă Judecătoria C________ împotriva sentinței penale nr.324/19.03.2013, pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul penal nr.XXXXXXXXXXXX.

În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.

În baza art.189 Cod procedură penală onorariile apărătorilor desemnați din oficiu – avocați N____ A___, C________ L____, S_____ M____, R____ E___, I___ S____, Calafus Ș_____, D____ I_____, A___ A____ și C______ A___, în cuantum de 800 lei fiecare, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C________.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.385¹⁵ pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de P________ de pe lângă Judecătoria C________ împotriva sentinței penale nr.324/19.03.2013, pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul penal nr.XXXXXXXXXXXX.

În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuieli judiciare avansate de către stat în recurs rămân în sarcina acestuia.

În baza art.189 Cod procedură penală onorariile apărătorilor desemnați din oficiu – avocați N____ A___, C________ L____, S_____ M____, R____ E___, I___ S____, Calafus Ș_____, D____ I_____, A___ A____ și C______ A___, în cuantum de 800 lei fiecare, se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C________.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.09.2013.

PREȘEDINTEJUDECĂTOR JUDECĂTOR

V______ L____ A______ I____ D__ I_____ N______

GREFIER,

I____ C____

Jud. fond. V.V_____

Tehnored. dec.: jud.D.I.N______

2 ex./ 09.10.2013