R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA PENALĂ NR. 834/A/2014

Ședința publică din 13 octombrie 2014

Instanța constituită din :

PREȘEDINTE : A__ C_____, judecător

JUDECĂTOR : M_____ Ș_____

GREFIER : M______ B____

Ministerul Public - P________ de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR – V______ T________

S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul F______ A________ V_____ împotriva sentinței penale nr.143 din 27 februarie 2014 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. și ped. de art.215 al.1,2,3 și 5 C.pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. și ped. de art.291 C.pen., cu aplic.art.41 al.2 C.pen., totul cu aplic.art.33 lit.a C.pen.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul F______ A________ V_____, asistat de apărător ales, av. N____ M____ P___ din cadrul Baroului Cluj cu delegație la dosar, lipsă fiind partea civilă S.C. „V________ România” S.A. și S.C. „K_____ I_____ INVESTMENTS RO” București.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul ales al inculpatului F______ A________ V_____, față de lipsa răspunsului la adresa efectuată de instanță, solicită a se reveni cu aceasta către S.C. K_____ I_____ INVESTMENTS RO București, apreciind că răspunsul acesteia este util în stabilirea întinderii laturii civile și a admisibilității apelului sau nu, cu privire la latura civilă.

Curtea constată că s-a pronunțat pe calitatea acestei societăți, a solicitat acesteia să își precizeze poziția, însă nu s-a depus la dosar nici un răspuns, așa încât apreciază inutilă revenirea cu adresă pentru ca aceasta să precizeze dacă are sau nu, pretenții civile în cauză.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea apelului.

Apărătorul ales al inculpatului F______ A________ V_____, susține integral apelul, așa cum a fost formulat în scris, arătând în esență, că starea de fapt reținută de prima instanță a vizat inducerea în eroare a băncii V________ România S.A. de către inculpat, prin manopera dolosivă a falsificării adeverinței de venit.

Apreciază că, atâta vreme cât contractul de împrumut a fost obținut ca urmare a acestei fapte de înșelăciune, se impune a se analiza din perspectiva acțiunii civile, dacă se impune sau nu menținerea contractului de credit, deoarece paguba pretinsă de partea civilă se fundamenta pe clauze contractuale. Ori, dacă contractul este obținut prin fraudă, contractul este nul și, drept consecință, se impune repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului, inculpatul urmând a fi obligat la restituirea doar a sumei de 10.000 euro, pe care a solicitat-o societatea, căreia partea vătămată i-a cedat creanța avută împotriva inculpatului.

Instanța este chemată să stabilească întinderea prejudiciului, pe latură civilă. Față de înscrisurile depuse de partea civilă, respectiv convenția de cesiune, solicită a se constata că prejudiciul real de natură penală și civilă este 10.000 euro, iar partea civilă S.C. „V________ România” S.A. nu mai are calitatea de parte civilă, cesionându-și drepturile către un terț.

Pe cale de consecință, solicită a se respinge acțiunea civilă, iar în ce privește terțul, arată că, în condițiile în care creanța a fost cesionată, suma pentru care s-a tranzacționat este de 10.000 euro, sumă la care solicită a fi obligat inculpatul.

Sub aspect laturii penale a cauzei, solicită reindividualizarea pedepselor aplicate inculpatului, pentru argumentele arătate pe larg în motivele de apel.

Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea apelului ca nefondat.

În susținerea poziției procesuale arată că, în ceea ce privește latura civilă soluția primei instanțe este nelegală, însă nelegalitatea este favorabilă inculpatului datorită succesiunii modalității de interpretare a art.5 NCPP, interpretare în prezent generată de Decizia Curții Constituționale nr.265/2014.

Solicită a se observa că prima instanță a făcut aplicarea legii penale mai favorabile, alegând încadrarea juridică din legea nouă, mai favorabilă inculpatului, din perspectiva infracțiunii, a aplicat pedepse orientate spre minimul special, dată fiind această încadrare juridică, apoi a făcut concursul de infracțiuni după legea veche, de asemenea, mai favorabilă inculpatului și a aplicat suspendarea sub supraveghere, tot după legea veghe. Prin urmare, raportat la faptul că, doar inculpatul a declarat calea de apel a apelului, solicită a se constata, pe de o parte, că procesul de individualizare este corect, instanța având în vedere modul de comitere a activității infracționale, care se caracterizează prin complexitate și, valoarea prejudiciului, care este mare.

În aceste condiții, modalitatea de soluționare a laturii penale din perspectiva criticată de inculpat, apare dincolo de aceste critici, motiv pentru care solicită a fi menținută ca atare.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, apreciază că soluția este temeinică și legală, fiind soluționată corect, inclusiv din perspectiva aspectelor de noutate arătate de inculpat în apel. Art.22 și 23 NCPP stabilește cine este parte civilă în cauză, cum se realizează despăgubirea și în ce măsură alți terți au calități procesuale. Este adevărat că între timp, s-a făcut dovada principială a realizării unei cestiuni de creanță, însă consideră că aceste aspecte vizează exclusiv faza de executare a dispozițiilor privitoare la recuperarea prejudiciului de către inculpat, care se fac și în baza dispozițiilor contractuale, având în vedere că instanța a reținut ca prejudiciu din infracțiune, doar o parte din suma cerută de partea civilă cu titlu de despăgubiri, astfel încât, în mod evident procesul de executare vizează mai multe aspecte, care nu au nici o relevanță în această etapă procesuală, pentru că partea civilă nu a făcut declarații care să modifice cadrul procesual a, laturii civile a cauzei, care se soluționează conform legii civile.

În ce privește prejudiciul cauzat prin infracțiune, susține că instanța a valorificat aspectele legate de apărarea formulată de către inculpat, a făcut constatări corecte și a dat o dispoziție, care de asemenea, urmează să fie valorificată ca atare de partea civilă.

Susține că nu se poate interveni în ceea ce privește constatarea în plus a unor elemente de fals cu privire la contractele de creditare, din considerentul legat de înrăutățirea situației inculpatului, cât și pentru faptul că în conformitate cu practica judiciară în materie, astfel de acte nu sunt considerate false, ele producând efecte juridice.

Prin urmare, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea în întregime a sentinței atacate.

Inculpatul F______ A________ V_____, având ultimul cuvânt achiesează la concluziile apărătorului său.

C U R T E A

Prin sentința penală nr.143 din 27 februarie 2014 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX, s-a dispus condamnarea inculpatul F______ A________ V_____, fiul lui D______ și C_______, născ.la 17.12.1963 în mun.Cluj-N_____ jud.Cluj, cetățean român, studii superioare, dom.în loc.Cluj-N_____ ________________ ap.18, CNP xxxxxxxxxxxxx, fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunilor de:

- înșelăciune, p.p.de art.244 al.1 și 2 NCP cu art.5 NCP, art.349 al.2 NCPP și art.374 al.4 NCPP, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune, p.p.de art.215 al.1,2,3 și 5 C.penal din 1969, la pedeapsa de 2 ani închisoare;

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, p.p.de art.290 CP din 1969, cu art.35 al.1 și art.5 NCP, cu art.349 al.2 și art.374 al.4 NCPP, la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul art.33 lit.a și art.34 lit.b C.penal din 1969 cu art.5 NCP, s-a constatat că infracțiunile de mai sus sunt în concurs real și dispune contopirea celor două pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

În temeiul art.86/1 C.penal cu art.5 NCP, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare, de doi ani plus pedeapsa aplicată, potrivit art.86/2 C.penal.

În baza art.86/3 C.penal cu art.5 NCP, pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:- să se prezinte o dată la 6 luni, în ultima zi de vineri a fiecărui semestru, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, conform art.86/4 C.penal cu art.5 NCP.

În temeiul art.25 al.3 NCPP, s-a dispus desființarea înscrisurilor falsificate, respectiv a adeverințelor de venit nr.143 și 144 din data de 20.11.2007 întocmite pe numele inculpatului F______ A________ V_____ și ale soției sale F______ A_____ V_______.

În baza art.25 NCPP, s-a admis în parte constituirea de parte civilă a V________ R______ SA și s-a dispus obligarea inculpatului la plata către această parte civilă a sumei de 76.855,50 CHF sau echivalentul în lei la data efectuării plății, respingând restul pretențiilor civile.

În temeiul art.274 NCPP, a fost obligat inculpatul să plătească câte 2.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Prin rechizitoriul înregistrat sub nr. de mai sus, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului F______ A________ V_____ pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 C.pen., și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 291 C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., totul cu aplicarea art.33 lit.a C.pen.

Ca stare de fapt, s-a reținut că acest inculpat, în luna decembrie 2007, prin folosirea unor adeverințe de venit întocmite cu date nereale pe numele său și al soției sale, inducând în eroare pe reprezentanții părții vătămate V________ România SA București, Sucursala Cluj, Agenția Miraslău, cu ocazia încheierii contractului de credit nr.xxxxxxx/14.12.2007, urmărind obținerea unui folos material injust și cauzarea unei pagube în sumă de 406.104,99 lei. Același inculpat, în aceleași împrejurări, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a întocmit pe numele său și al soției sale adeverințele de venit nr.143 și 144 din 20.11.2007, în care a înscris date nereale cu privire la veniturile obținute în calitate de angajați ai ____________________. Cluj-N_____, folosindu-le apoi pentru a determina reprezentanții băncii să-i acorde creditul solicitat.

În instanță, inculpatul a înțeles să se prevaleze de prev.art.349 al.2 și art.374 al.4 NCPP, adică recunoașterea săvârșirii în totalitate a faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, nesolicitând alte probe. În aceste condiții, instanța a încuviințat cererea inculpatului și judecarea acestuia s-a făcut pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care inculpatul le cunoaște și le-a însușit, faptele fiind stabilite și fiind suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru a permite stabilirea unei pedepse.

Starea de fapt descrisă mai sus este probată cu următoarele mijloace de probă: plângerea formulată de către partea vătămată, copia cererii de credit, copia contractului de credit bancar, copia contractului individual de muncă, copia CI a inculpatului, copia contractului de muncă al soției inculpatului, constituirea de parte civilă, extrase de cont, raport de constatare tehnic-științifică, cererea de credit, adeverințele de venit nr.143 și 144, declarațiile martorilor, ale inculpatului.

În speța dedusă judecății, a susținut instanța de fond, trebuie analizată care este legea penală mai favorabilă, sens în care, în temeiul art. 386 C.pr.pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor pentru care este trimis în judecată inculpatul F______ A________-V_____. Astfel, pentru infracțiunea de înșelăciune, este mai favorabilă legea nouă, respectiv Codul penal nou, și are corespondent în art.244 alin.1 și 2 C.pen., cu aplicarea art.5 noul C.pen. pentru că prevede o pedeapsă de la 1 la 5 ani închisoare. Pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată legea penală mai favorabilă este Codul penal anterior, tot pentru limitele de pedeapsă, de aceea încadrarea juridică corectă este cea prev. de art.290 C.pen. anterior cu aplicarea art.5 noul C.pr.pen.

În ceea ce privește forma continuată a infracțiunii de fals, s-au reținut prevederile art.35 alin.1 din noul Cod penal deoarece sporul este mai mic, respectiv de până la 3 ani, în timp ce pe Codul vechi, sporul ar fi fost de până la 5 ani.

Procedând la individualizarea pedepselor, instanța de fond a ținut seama de criteriile generale prev. de art.74 NCP și de prev.art.349 al.2 și art.374 al.4 NCPP. Astfel, au fost avute în vedere limitele speciale de pedeapsă, reduse cu o treime, gradul de pericol social concret al faptelor comise, care este ridicat, având în vedere valoarea socială ocrotită de legea penală și lezată prin acțiunile antisociale ale inculpatului, împrejurările concrete de săvârșire a faptelor respective, nu în ultimul rând, persoana inculpatului, care se află la prima confruntare cu legea penală, a colaborat cu organele judiciare, iar la dosar există depuse o ___________ de acte doveditoare ale profilului moral și social al acestui inculpat. Aceste elemente au fost avute în vedere de către instanță atunci când a procedat la stabilirea în concret a cuantumului pedepselor și s-a orientat spre limita minimă.

Având în vedere aceste considerații, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului F______ A________ V_____ conform dispozitivului hotărârii atacate.

Elementele descrise mai sus și care au stat la baza aplicării pedepselor menționate, au fost avute în vedere de către instanță pentru stabilirea unei modalități de executare a pedepsei rezultante neprivative de libertate.

În temeiul art.86/1 C.penal cu art.5 NCP, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare, de doi ani plus pedeapsa aplicată, potrivit art.86/2 C.penal.

În baza art.86/3 C.penal cu art.5 NCP, pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere menționate în hotărâre.

S-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, conform art.86/4 C.penal cu art.5 NCP.

În temeiul art.25 al.3 NCPP, s-a dispus desființarea înscrisurilor falsificate, respectiv a adeverințelor de venit nr.143 și 144 din data de 20.11.2007 întocmite pe numele inculpatului F______ A________ V_____ și ale soției sale F______ A_____ V_______.

În cauză, partea vătămată s-a constituit inițial parte civilă cu suma de 118.355,50 CHF reprezentând echivalentul sumei de 445.135,04 RON calculată la cursul BNR din 23.11.2012.

Pentru a clarifica latura civilă a cauzei, instanța de fond a solicitat părții civile lămuriri și anume, care era suma maximă pe care inculpatul ar fi putut să o obțină în anul 2007, pornind de la faptul că avea un venit de 1.500 RON lunar, iar soția sa de 1.000 RON, dublat de valoarea imobilului adus în garanție. Astfel, în urma primirii respectivelor lămuriri din partea băncii, instanța a apreciat că prejudiciul real creat părții vătămate prin acțiunea infracțională de către inculpat, îl reprezintă diferența dintre valoarea creditului efectiv acordat și și valoarea creditului pe care l-ar fi putut obține inculpatul în mod real prin depunerea veniturilor conforme cu realitatea.

Concret, în baza art.25 NCPP, s-a admis în parte constituirea de parte civilă a V________ R______ S.A. și s-a dispus obligarea inculpatului la plata către această parte civilă a sumei de 76.855,50 CHF ( sumă obținută din valoarea creditului și dobânzile aferente) sau echivalentul în lei la data efectuării plății, fiind respinse restul pretențiilor civile.

În temeiul art.274 NCPP, inculpatul a fost obligat să plătească 2.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, inculpatul F______ A________-V_____ a declarat apel, solicitând desființarea hotărârii atacate și, rejudecând, sub aspectul laturii penale - reindividualizarea pedepselor aplicate inculpatului pentru cele două infracțiuni, în sensul reducerii acestora și modificării modalității de executare, în sensul suspendării sub supraveghere, iar sub aspectul laturii civile - soluționarea acțiunii civile formulate în cauză prin repunerea părților în situația anterioară comiterii faptelor deduse judecății și, pe cale de consecință, respingerea pretențiilor formulate de partea vătămată S.C. „V________ România” S.A. și obligarea inculpatului la despăgubiri în sumă de doar 10.000 euro către S.C. „K_____ I_____ Investments Ro” București.

În motivarea apelului, sub aspectul laturii penale s-a arătat că, pentru infracțiunea de înșelăciune, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute în noua reglementare - art.244 alin.2 C.pen., dar și împrejurări legate de fapta comisă, precum și raportat la persoana inculpatului, se poate reține în favoarea sa, circumstanța atenuantă prev. de art.75 alin.2 lit.b C.pen. și reduce pedeapsa sub minimul special , redus cu 1/3 , urmare a incidenței dispoz. art.396 alin.10 C.pr.pen.

Totodată , s-a arătat că inculpatul a avut o conduită exemplară în societate înainte de comiterea faptelor, este în cadrat în muncă, a avut o atitudine ireproșabilă pe parcursul procesului și, are o situație familială foarte grea, soția având probleme medicale grave, iar el fiind singurul întreținător al familiei.

Cu privire la faptă, există anumite împrejurări favorabile inculpatului, care trebuie avute în vedere, pentru stabilirea unei pedepse mai mici: posibilitățile concrete ale inculpatului de restituire a creditului, dată fiind valoarea dublă a imobilului cu care a garantat rambursarea creditului, dar și veniturile efective pe care urma să le încaseze, chiar dacă nu erau incluse în adeverința de venituri; existența unei erori provocate, în sensul că banca și-a autoindus starea de eroare propusă de inculpat, prin lipsa minimelor diligențe de verificare a posibilităților reale ale inculpatului de rambursare a creditului; în condițiile concrete ale contractării, inculpatul nu a urmărit scopul cerut de lege - obținerea unui folos material injust, garantând cu un imobil a cărui valoare era dublă față de suma împrumutată, același fiind motivul și pentru constatarea lipsei unei pagube în patrimoniul băncii, la momentul încheierii contractului inculpatul neprevăzând nici măcar potențialitatea producerii unei pagube și nici nu există probe că a intenționat să nu execute contractul; banca nu mai are pretenții față de inculpat, creanța fiind cedată unei societăți recuperatoare, cu care inculpatul s-a înțeles la plata sumei de 10.000 euro.

Pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, s-a arătat că trebuie diminuat gradul de responsabilitate a inculpatului, în contextul în care persoanele care i-au eliberat adeverințele de salariu, nu le-au completat și, deci, au acceptat posibilitatea tentării inculpatului, în sensul exagerării salariului.

Sub aspectul laturii civile, s-a arătat că banca nu mai are pretenții față de inculpat, creanța fiind cedată unei societăți recuperatoare, cu care inculpatul s-a înțeles la plata sumei de 10.000 euro, așa încât poate fi obligat doar la plata acestei sume și, nu către partea vătămată.

Verificând hotărârea atacată, în baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispoz. art.420 C.pr.pen., Curtea constată nefondat apelul formulat în cauză, pentru următoarele considerente.

În primul rând, Curtea constată că instanța, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale - inculpatul prevalându-se de dispoz.art.320/1 C.pr.pen.1968 (în prezent art.374 alin.4 C.pr.pen.) privind recunoașterea vinovăției - a stabilit o stare de fapt corespunzătoare realității, constând în aceea că inculpatul F______ A________-V_____ în luna decembrie 2007, prin folosirea unor adeverințe de venit întocmite cu date nereale pe numele său și al soției sale, a indus în eroare pe reprezentanții părții vătămate V________ România S.A. București, Sucursala Cluj, Agenția Miraslău, cu ocazia încheierii contractului de credit nr.xxxxxxx/14.12.2007, urmărind obținerea unui folos material injust și cauzând o pagubă în sumă de 406.104,99 lei. Același inculpat, în aceleași împrejurări, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a întocmit pe numele său și al soției sale adeverințele de venit nr.143 și 144 din 20.11.2007, în care a înscris date nereale cu privire la veniturile obținute în calitate de angajați ai ____________________. Cluj-N_____, folosindu-le apoi pentru a determina reprezentanții băncii să-i acorde creditul solicitat.

Reținând deci, vinovăția inculpatului în comiterea celor două infracțiuni, instanța a procedat apoi la individualizarea pedepselor considerate potrivite pentru faptele comise și persoana inculpatului, aplicând pedepse judicios individualizate în raport de criteriile prev. de art.72 C.pen.1969, care se regăsesc, într-o formă sau alta și în Noul C.pen. - art.74, pedepse pe care și Curtea le apreciază ca fiind în măsură a realiza scopul coercitiv și educativ al pedepsei.

Instanța a realizat o analiză pe instituții autonome, a legii penale mai favorabile, având în vedere ______________________ 1 februarie 2014 a Noului Cod penal, aspect asupra căruia însă, instanța de control judiciar nu mai poate interveni potrivit dispozițiilor Deciziei Curții Constituționale nr.265 din 6 mai 2014, pentru a nu încălca principiul non reformatio in peius, fiind doar în calea de atac a inculpatului.

Curtea apreciază că în raport de gravitatea faptelor, determinată de modalitatea concretă de comitere, consecințele produse - nu se impune a se da o eficiență mai mare dispoz. art.396 alin.10 C.pr.pen. sau reținerea de circumstanțe atenuante și reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, pentru că ar însemna a lipsi de conținut și finalitate dispozițiile legale privind scopul pedepsei.

Lăsând la o parte faptul că argumentele prezentate de apărare, anterior menționate, în sprijinul reținerii circumstanței atenuante prev. de art.75 alin.2 lit.b C.pen. (lipsa intenției, lipsa pagubei, lipsa scopului obținerii unui folos injust, etc.) se constituie în veritabile motive pentru achitare ( ceea ce nu poate fi primit, dată fiind procedura recunoașterii vinovăției de care s-a prevalat inculpatul, admisă corect de către instanță), împrejurările prezentate nici nu sunt de natură a diminua gravitatea infracțiunilor sau periculozitatea infractorului, în sensul legii penale, pentru că, așa cum am arătat, nu circumstanțiază favorabil inculpatul sau faptele sale ci, pledează pentru nevinovăția sa.

Apoi, adecvată se apreciază și modalitatea de executare a pedepselor stabilită de instanță - suspendarea sub supraveghere, întrucât circumstanțele concrete ale cauzei reclamă o monitorizare a inculpatului pentru un anumit timp, în care să fie supus unor restricții, care să-l determine a-și reconsidera conduita față de valorile sociale ocrotite de lege, atitudinea față de ordinea de drept și să conștientizeze mai eficient gravitatea faptelor sale și consecințele acestora și să reducă riscul repetabilității comportamentului infracțional.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, se constată că aceasta a fost greșit soluționată de prima instanță care, l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile doar diferența dintre valoarea creditului efectiv acordat și valoarea creditului, pe care l-ar fi putut obține inculpatul, în mod real, prin depunerea veniturilor conforme cu realitatea. Aceasta, deoarece, prejudiciul efectiv creat de inculpat prin inducerea în eroare a băncii, îl reprezintă suma totală cu care a fost creditat, sumă obținută în mod fraudulos, neputându-se avea în vedere situații ipotetice, ci situații concrete, certe, relativ la acțiunea inculpatului de inducere în eroare și suma efectivă, obținută prin fraudă, care se calculează la momentul încheierii contractului, pentru că acesta este momentul inducerii în eroare și momentul cauzării prejudiciului.

Nici asupra acestui aspect, instanța de apel nu poate interveni în vederea remedierii, pentru a nu crea inculpatului o situație mai grea în propria cale de atac.

Pe de altă parte, nu poate fi primită nici solicitarea inculpatului de soluționare a laturii civile prin restabilirea situației anterioare comiterii înșelăciunii, respectiv, prin anularea contractului de credit și restituirea prestațiilor de către inculpat, chiar dacă este una din modalitățile legale de soluționare a laturii civile, conf. art.19 alin.5 C.pr.pen. rap. la art.1386 alin.1 C.civil, din următoarele considerente:

În primul rând, dacă se pune problema vreunei nulități a contractului de credit, aceasta nu poate fi decât una relativă, conform art.1248 alin.1 C.civil., fiind vorba de încălcarea unor dispoziții legale instituite pentru ocrotirea unui interes particular - încheierea contractului cu vicierea consimțământului cocontractantului, iar o astfel de nulitate nu poate fi invocată decât de cel al cărui interes este ocrotit prin dispoziția legală încălcată - art.1248 lin.2 C.civil, în speță, partea vătămată V________ România S.A., ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.

Apoi, chiar dacă nulitatea ar fi fost invocată de partea interesată, părțile ar trebui repuse în situația anterioară comiterii înșelăciunii, adică anularea contractului de credit și, respectiv, obligarea inculpatului la restituirea sumei cu care a fost creditat, ceea ce iarăși, nu este posibil, pentru că s-ar agrava situația acestuia în propria cale de atac. Nu ar putea fi obligat inculpatul doar la restituirea sumei stabilite de prima instanță sau cea negociată cu cesionarul creanței, ca să nu i se înrăutățească situația, pentru că nu s-ar mai realiza o veritabilă restabilire a situației anterioare.

De asemenea, nu poate fi primită nici solicitarea de respingere a acțiunii civile formulate de V________ România S.A., pe motiv că aceasta a cedat creanța ce o avea împotriva inculpatului, unui terț, neexistând vreo dovadă în sensul că banca ar fi renunțat la pretențiile civile formulate în cauză (f.86 dos. fond), în condițiile prevăzute de lege - art.22 alin.2 C.pr.pen., chiar dacă inculpatul a depus la dosar un înscris din partea S.C. „K_____ I_____ Investments RO”, în acest sens - f.27 dos. apel.

Pentru toate aceste considerente, se constată nefondat apelul formulat în cauză, urmând a fi respins, ca atare, în temeiul art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen.

În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat apelantul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpatul F______ A________-V_____, domiciliat în Cluj-N_____, _________________, ___________.18, jud. Cluj împotriva sentinței penale nr.143 din 27 februarie 2014 a Tribunalului Cluj.

Obligă pe apelantul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 octombrie 2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

A__ C_____ M_____ Ș_____

GREFIER

M______ B____

Red.A.C./30. 10.2014.

Dact.H.C./4 ex.

Jud.fond: A. I____