Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

---

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 888/A

Ședința publică din 23 octombrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE: L____ ANI B_____

JUDECĂTOR: A___ N___

GREFIER: C______ U________

Pe rol fiind soluționarea apelurile declarate de inculpatul V___ M_____ și P________ de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr. 2429/12.06.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru inculpatul apelant V___ M_____ lipsă, se prezintă avocat din oficiu T_______ V______, nereprezentată partea civilă intimată ________________.

P________ de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror M_______ V____.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța constată că dat fiind absența inculpatului, nu este posibilă audierea acestuia și fiind un drept al inculpatului de a da declarație și nu o obligație, se apreciază că inculpatul nu și-a manifestat acest drept.

Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă și cuvântul pentru dezbaterea apelului.

Procurorul solicită admiterea apelului, considerând că hotărârea primei instanțe e nelegală sub aspectul neaplicării dispozițiilor legale referitoare la desființarea totală a înscrisurilor falsificate, inculpatul fiind condamnat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Totodată se consideră că sentința penală atacată este netemeinică sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicată inculpatului și a modalității de executare, pericolul social al faptei inculpatului fiind reliefat de modul de săvârșire a infracțiunii și consecințele patrimoniale, impunându-se prin urmare, aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere.

Apărătorul din oficiu al inculpatului apelant, avocat T_______ V______, solicită admiterea apelului și diminuarea pedepsei aplicate inculpatului. Solicită de asemenea, admiterea apelului formulat de procuror.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul T____ nr. 560/P2009, înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 04.04.2013 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, a fost trimis în judecată inculpatul V___ M_____ pentru săvârșirea infracțiunilor prev de art.215¹ alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 C.pen și art.290 alin.1 C.pen cu aplicarea art.41 alin 2 C.pen, cu aplicarea art. 33 lit.a C.pen..

În fapt, s-a reținut că la data de 06.02.2009 partea vătămată ________________, cu sediul situat în G_____, ____________________, jud. G_____, care are punct de lucru în Timișoara, Calea Șagului, nr.205, jud. T____, a depus o plângere penală împotriva inculpatului V___ M_____ solicitând cercetarea acestuia sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art.215¹ C.p., art.288 C.p. și art.291 C.p. deoarece, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta se deplasa la potențialii cumpărători ai produselor societății, cărora le făcea oferte de vânzare de materiale de construcții, încasa sumele de bani și nu preda la casieria societății toate sumele de bani încasate de la clienți. De asemenea, ________________ a arătat că V___ M_____ a comandat marfă în numele unor societăți comerciale, marfă pe care ulterior a vândut-o către diverse persoane fizice sau juridice, însușindu-și sumele de bani și, totodată, a falsificat ștampilele și semnăturile de la rubrica „semnătura de primire” de pe facturile fiscale pe care le prezenta la serviciul contabilitate al societății.

S-a reținut în rechizitoriu că, urmare a plângerii formulate au fost demarate cercetările în cauză și din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, a rezultat faptul că în perioada de referință 2007-2008, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de agent vânzări în cadrul ________________, inculpatul V___ M_____ a efectuat operațiuni de livrare mărfuri către clienții beneficiari ai societății angajatoare, încasând sumele de bani aferente livrărilor pe care și le-a însușit pentru a le folosi în scopuri personale, prejudiciind societatea la care era angajat.

Prin sentința penală nr. 2429 din 12.06.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în baza art. 215¹ alin. 1 Cod penal din 1969 rap. la art. 5 C.pen, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 rap. la art. 5 C.pen, a fost condamnat inculpatul V___ M_____, la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „delapidare”.

În baza art. 290 Cod penal din 1969 rap. la art. 5 C.pen, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 rap.la art. 5 C.pen, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „fals în înscrisuri sub semnătură privată”.

În baza art. 33 lit. „a”, 34 lit. „b” Cod penal din 1969 rap. la art. 5 C.pen, au fost contopite pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatului să execute 2(doi) închisoare.

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969 rap. la art. 5 C.pen, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit.”a” teza a II-a și lit.”b”, Cod penal din 1969.

În baza art. 81 Cod penal din 1969 rap. la art. 5 C.pen, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate.

În baza art.82 Cod penal din 1969 rap. la art. 5 C.pen, s-a stabilit în sarcina inculpatului un termen de încercare cu durata de 4(patru) ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 404 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din C.pen din 1969, în sensul că, săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, are drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 rap. la art. 5 C.pen a fost suspendată executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 397 al.1 C.p.p. raportat la art. 19 C. pr. pen., art. 25 C. pr. pen. și cu aplicarea art.1357 C.civ., art. 1382 C.civ a fost admisă acțiunea civilă, formulată de partea civilă și obligă pe inculpatul V___ M_____, la plata către această parte a sumei de 146.092,27 lei cu titlul de despăgubiri civile.

În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în data de 06.02.2009 partea vătămată ________________, a depus o plângere penală împotriva inculpatului V___ M_____ solicitând cercetarea acestuia pentru faptul că, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta se deplasa la potențialii cumpărători ai produselor societății, cărora le făcea oferte de vânzare de materiale de construcții, încasa sumele de bani și nu preda la casieria societății toate sumele de bani încasate de la clienți. Partea vătămată a arătat că inculpatul a comandat marfă în numele unor societăți comerciale, marfă pe care ulterior a vândut-o către diverse persoane fizice sau juridice, însușindu-și sumele de bani și, totodată, a falsificat ștampilele și semnăturile de la rubrica „semnătura de primire” de pe facturile fiscale pe care le prezenta la serviciul contabilitate al societății.

Din probele administrate în cauză, prima instanță a constatat că a rezultat că inculpatul V___ M_____ a fost angajat în cadrul ________________, pe baza contractului individual de muncă nr.xxxxx/12.05.2003, pe o perioadă nedeterminată, începând cu data de 02.05.2003, pe funcția de primitor-distribuitor. În data de 02.06.2006 a fost întocmit actul adițional la contractul de muncă, denumirea funcției inculpatului fiind schimbată în agent de vânzări, pentru ambele funcții fiind întocmite și fișe ale postului. S-a reținut că în partea finală a fișei postului există mențiunea „cunosc sarcinile ce îmi revin și înțeleg că pot răspunde administrativ, civil și penal pentru nerespectarea lor”. În fișele postului ce au fost întocmite învinuitului s-a stipulat și faptul că în cazul constatării unor lipsuri în gestiune va răspunde pentru recuperarea bunurilor și a pagubelor apărute.

Astfel, prima instanță a reținut că la data de 14.08.2008 la nivelul societății a fost constituită o Comisie de cercetare administrativă iar la 29.08.2008, urmare a abaterilor constatate, în baza Deciziei nr.1241, inculpatului i-a fost desfăcut contractul de muncă.

Conform fișei postului, datată 01.03.2007 și semnată de către inculpatul,s-a constatat că acesta îndeplinea funcția de agent vânzări în cadrul departamentului vânzări al ________________ și avea printre atribuții să se asigure că valoarea facturilor emise pentru clienți au fost achitate prin ordin de plată iar în cazul achitării cu CEC, Bilet la Ordin sau cu numerar să se asigure că acestea au fost predate Contabilei de distribuție în termen de 24 ore de la emitere.

Instanța de fond a reținut că, în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu inculpatul se deplasa la potențiali cumpărători ai produselor societății, le făcea oferte de vânzare de materiale de construcții și prin grija sa urmau să se încheie contracte de vânzare cumpărare, inculpatul efectuând și o administrare faptică efectivă a bunurilor ce erau livrate către terții beneficiari ai ________________, precum și a sumelor de bani ce au reprezentat contravaloarea mărfurilor livrate, bani care trebuiau predați casieriei societății angajatoare împreună cu documentele fiscale aferente livrării și plății efectuate, cumpărătorii având posibilitatea să achite contravaloarea materialelor de construcții cumpărate atât prin virament bancar sau în numerar la casieria firmei, cât și agentului de vânzări, care avea chitanțier și era obligat să elibereze chitanță pentru fiecare sumă încasată și să depună sumele respective în termen de 24 ore la casieria societății, moment în care casiera semna de primirea banilor pe exemplarul chitanței care rămânea la societate.

În urma probatoriului administrat s-a stabilit că, potrivit procedurilor interne, semestrial șeful de vânzări de la departamentul chimice, unde era angajat și inculpatul, se deplasa pe teren pentru a confirma soldurile cu clienții firmei. La finele semestrului I 2008 s-a constatat existența de neconcordanțe în legătură cu soldul clientului Bodimar Impex A___, respectiv existența unei diferențe neachitate, aferent unui număr de 8 facturi fiscale care însumau peste 19.000 lei, iar șeful Serviciului financiar contabil, martorul C_____ A_______, a constatat că din extrasul de cont al _____________________ reiese că acest client nu confirma existența soldului, în evidențele lor soldul fiind zero și că nu confirmă nici existența facturilor sau primirea mărfurilor respective.

S-a reținut că, urmare a constatărilor făcute, conducerea ________________ a dispus transmiterea extraselor de cont la toți clienții aflați în raza învinuitului de desfacere a mărfurilor, pentru confirmarea soldurilor, fiind făcute verificări, ocazie cu care s-au constatat neconcordanțe în situația a 20 de clienți, ca și faptul că inculpatul nu predase la casieria societății toate sumele de bani încasate.

Prima instanță a reținut că aceste constatări cu fost cuprinse în Referatul întocmit în 14.08.2008 și au determinat constituirea, în cadrul ________________, a unei comisii de cercetare administrativă, care, în urma verificărilor efectuate, a constatat că inculpatul și-a desfășurat în mod defectuos activitatea deoarece: -solicita operatorilor introducere și prelucrare date să întocmească facturi pentru anumite societăți comerciale însă destinația mărfurilor era alta iar plata nu se făcea către societate, clientul rămânând în evidențele contabile ale ________________ ca și client debitor, iar inculpatul vindea marfa altor persoane sau societăți și își însușea banii; -a contrafăcut confirmările de sold din luna decembrie 2007, pe care era obligat să le aducă în original de la client, în sensul că pe confirmări a aplicat, prin fotocopiere sau suprapunere cu ajutorul copiatorului, ștampile decupate de pe facturi originale; -a încasat de la ___________________ contravaloarea unei facturi pentru care a întocmit chitanță fără să depună banii în casierie, însușindu-și suma; -a predat la departamentul distribuție o copie a facturilor roșii emise către clienți, pe care aplica copii ale ștampilelor clienților în aceeași modalitate ca la confirmările de sold.

Instanța de fond a constatat că inculpatul, cu ocazia desfășurării procedurii administrative mai sus menționată, a dat, în 18.08.2008, o Notă explicativă în care a recunoscut că începând cu octombrie 2007 și până la data respectivă a emis facturi pentru diverse societăți comerciale însă marfa a vândut-o altor persoane fizice sau societăți, iar sumele obținute și le-a însușit; că apreciază la 130.000 lei valoarea sumelor însușite în acest mod; că pentru a disimula această activitate și pentru a nu fi descoperit a adus unele facturi confirmate în fals de clienți; că se angajează să restituie prejudiciul cauzat. (f.56 v.2 dup)

S-a mai reținut că la data de 21.08.2008 inculpatul a făcut un angajament de plată în fața notarului, recunoscând prejudiciul creat ________________(f.33 V.1 dup).

În ceea ce privește poziția procesuală a inculpatului, prima instanță a reținut că în cursul urmăririi penale, fiind audiat în mai 2009, acesta a declarat faptul că a fost angajat la ________________, punctul de lucru din Timișoara, în calitate de agent de vânzări, începând cu 2003 până în august 2008; că a luat la cunoștință și a semnat fișa postului cunoscându-și atribuțiunile de serviciu; că recunoaște nedepunerea la casierie a sumei de 12.000 lei încasată de la clienți; că nu a solicitat niciodată facturistelor întocmirea unor facturi fictive și nici că marfa respectivă ar fi ajuns la altă destinație; că nu a falsificat ștampile ale clienților prin fotocopiere; că toate facturile erau confirmate de primire de către clienți și șoferii erau cei care depuneau la contabilitate facturile roșii; că nu își explică de ce pe unele facturi la semnătură și ștampilă apar datele altei societăți decât cea pe numele căreia este emisă factura; că în 20.07.2008 el i-a adus la cunoștința directorului de zonă C_____ A_______ că are sume de bani încasate și nepredate la casierie și acesta a dispus o verificare în contabilitate, fiind constatată o diferență de sold de 130.616 lei pe care i-a cerut să o acopere pentru a nu avea probleme, acesta fiind motivul pentru care a semnat angajamentul de plată prin care recunoștea că a produs acest prejudiciu; că el nu a achitat nicio sumă întrucât nu a avut posibilități financiare. După începerea urmăririi penale, în ianuarie 2011, inculpatul a arătat că suma de 12.700 lei pe care consideră că o datora societății a fost recuperată din drepturile sale salariale și din neregulile găsite la clienți.

Fiind audiat în fața instanței, s-a constatat că inculpatul a declarat că a încasat pe chitanțe suma de 12.000 lei pe care i-a lăsat în geacă, în mașină, după care a plecat în delegație la A___, iar când s-a întors nu a mai găsit nici banii nici geaca și că avea intenția de a preda acești bani la societate. A mai precizat că angajamentul de plată a fost făcut cu privire la această sumă de bani, precum și faptul că nu a făcut comenzi fictive în numele altor societăți.

Prima instanță a considerat că declarațiile inculpatului sunt nesincere fiind contrazise de restul probatoriului administrat în cauză, respectiv cele două expertize, de declarațiile martorilor precum și de propria declarație dată în nota explicativă.

Astfel, s-a reținut că în cauză a fost dispusă în cursul urmăririi penale, la data de 16.11.2009 efectuarea unui Raport de expertiză contabilă iar pe baza documentelor care privesc activitatea desfășurată de inculpat, expertul contabil a stabilit următoarele:

1. Există neconcordanțe între soldurile din evidențele punctului de lucru la care lucra învinuitul și soldurile existente la 20 dintre clienții ________________, în sensul că soldurile clienților sunt fie zero, fie mult mai mici decât cele rezultate din evidențele ________________.

2. Inculpatul a primit de la șeful de departament un ___________________ la nr.xxxxxxx la nr.xxxxxxx, chitanțele de la nr.xxxxxxx la nr.xxxxxxx fiind semnate și ștampilate de casieria punctului de lucru, confirmându-se că învinuitul a depus sumele consemnate, iar celelalte 6 chitanțe cu numerele de la xxxxxxx la xxxxxxx, în care se consemnează suma totală de 16.207,81 lei, nu sunt semnate și ștampilate de către casierii ________________, ceea ce conduce la constatarea că această sumă a fost însușită de către învinuit. Din prejudiciul creat de inculpat prin această modalitate expertul a opinat că trebuie exclusă suma ce reprezintă contravaloarea soldului neconfirmat de ___________________, valoarea prejudiciul creat prin nedepunerea sumelor de bani încasați fiind de 12.740,11 lei.

3. Inculpatul V___ M_____, în perioada anilor 2007-2008, a produs ________________ un prejudiciu de 157.878,69 lei, ponderea prejudiciului fiind creată în anul 2008, iar din acest prejudiciu a fost recuperat o parte, în variantele expuse pe larg (stornări de marfă, depuneri de bani la casieria ________________ de către diferiți angajați ai acestei societăți), fără a se putea stabili că banii ar fi fost o recuperare a prejudiciului făcută de către învinuit, prejudiciul rămas nerecuperat fiind stabilit de expertul contabil la suma de 146.091,63 lei.

4. Modalitățile de creare a prejudiciului sunt aceleași cu cele constatate de Comisia de cercetare administrativă și sunt descrise pe larg în cuprinsul expertizei, constatându-se că neconcordanțele existente în soldurile clienților ________________ au fost create în următoarele modalități: - în cazul AF Turbo Construct L_____ există neconfirmate două facturi, emise în iunie și iulie 2008, care totalizează 11.771,39 lei; - în cazul _________________________ Sântana există neconfirmate patru facturi, emise în iunie și iulie 2008, care totalizează 4.487,30 lei. După data constatării neconcordanțelor martorul C_____ A_______, fost director de zonă, a achitat contravaloarea a trei facturi însă nu s-a putut stabili că banii au provenit din restituirea sumelor de către inculpat; - în cazul A______ AF Gurahonț există neconfirmate patru facturi, emise în iunie și iulie 2008, care totalizează 5.403,34 lei. După data constatării neconcordanțelor martorul C_____ A_______, fost director de zonă, a achitat contravaloarea a trei facturi însă nu s-a putut stabili că banii au provenit din restituirea sumelor de către inculpat; - în cazul ______________ există neconfirmată o factură, emisă în iunie 2008, de 886,84 lei; - în cazul ____________________ A___ există neconfirmate opt facturi care totalizează 19.369,32 lei. După data constatării neconcordanțelor martorul C_____ A_______, fost director de zonă, a achitat contravaloarea a trei facturi însă nu s-a putut stabili că banii au provenit din restituirea sumelor de către inculpat. De asemenea, cu privire la situația acestei societăți comerciale expertul a mai constatat că la momentul emiterii a două facturi au fost făcute, în baza politicilor comerciale interne, anumite reduceri iar inculpatul și-a însușit și contravaloarea acestor reduceri, de 1.490,43 lei; - în cazul ______________________ există o factură, emisă în iunie 2008, confirmată de 3.467,70 lei, achitată de client la data emiterii, pentru care inculpatul a emis chitanța nr.xxxxxxx/24.06.2008 însă nu a depus banii la casieria ________________; - în cazul CLR D____ Montaj B____ există neconfirmată o factură, emisă iunie 2008, de 1.567,51 lei. După data constatării neconcordanțelor, respectiv în 16.08.2008 la casieria ________________ a fost achitată contravaloarea acestei facturi însă nu s-a putut stabili persoana care a depus banii și că aceștia au provenit din restituirea sumelor de către inculpat; - în cazul _______________ B____ există neconfirmate cinci facturi, emise în iunie 2008, care totalizează 5.515,60 lei. După data constatării neconcordanțelor martorul C_____ A_______, fost director de zonă, a achitat contravaloarea a două facturi însă nu s-a putut stabili că banii au provenit din restituirea sumelor de către inculpat; - în cazul __________________ Jimbolia există neconfirmate două facturi, emise în iulie 2008, care totalizează 2.452,30 lei. După data constatării neconcordanțelor, respectiv în 15.08.2008 inculpatul a depus la casieria ________________ suma de 1.304 lei, ce reprezenta o plată parțială a uneia dintre facturile emise pentru această societate comercială, diferența de 893,74 lei și contravaloarea celeilalte facturi au fost depuse tot în 15.08.2008 de către martorul C_____ A___ însă nu s-a putut stabili că aceste ultime sume de bani au provenit din restituirea sumelor de către inculpat; - în cazul __________________ există neconfirmate trei facturi, emise în septembrie 2007, care totalizează 8.529,39 lei. După data constatării neconcordanțelor martorul C_____ A_______, fost director de zonă, a achitat parțial suma aferentă uneia dintre facturi iar la casieria ________________ au mai fost făcute plăți parțiale privind celelalte facturi emise, aceste plăți însumând 2.452,62 lei însă nu s-a putut stabili că banii au provenit din restituirea sumelor de către inculpat; - în cazul _____________________ V___________ există neconfirmate două facturi, emise în iunie 2008, care totalizează 7.682,87 lei. Cu privire la marfa facturată acestei societăți s-a constatat că la 03.10.2008, după data sesizării neconcordanțelor, a fost întocmită o factură prin care s-a stornat contravaloarea facturii nr. xxxxxx/18.06.2008 în cuantum de 4.375 lei, ceea ce reprezintă o restituire a mărfii de către client însă pe factura de stornare nu se consemnează date referitoare la persoana care a predat marfa la magazia punctului de lucru a ________________, mijlocul de transport, documentul de reintrare în gestiune a mărfii; -în cazul _______________ Denta există neconfirmate patru facturi, emise în iunie 2008, care totalizează 13.463,63 lei. După data constatării neconcordanțelor, în perioada 15.09.xxxxxxxxxxxxx09, la casieria ________________ au fost efectuate, de către diferiți angajați, mai multe plăți parțiale, pe unele fiind specificate factura pentru care s-a făcut plata pe alte nefiind făcută această mențiune, însă nu s-a putut stabili că banii au provenit din restituirea sumelor de către inculpat; - în cazul _______________ A___ există neconfirmate două facturi, emise în mai 2008, care totalizează 1.357,98 lei. După data constatării neconcordanțelor martorul C_____ A_______, fost director de zonă, a achitat contravaloarea celor două facturi însă nu s-a putut stabili că banii au provenit din restituirea sumelor de către inculpat; - în cazul _______________________ Sânleani există neconfirmate 14 facturi, emise în aprilie, iunie și iulie 2008, care totalizează 27.202,07 lei. Cu privire la situația acestei societăți comerciale expertul a mai constatat că la momentul emiterii a trei facturi în luna iulie au fost făcute, în baza politicilor comerciale interne, anumite reduceri, iar inculpatul și-a însușit și contravaloarea acestor reduceri de 2.143,93 lei. De asemenea, s-a constatat că la 03.10.2008, după data sesizării neconcordanțelor, a fost întocmită o factură prin care s-a stornat contravaloarea facturii nr.xxxxxx/05.06.2008 în cuantum de 819,12 lei și că în 17.09.2008 la casieria ________________ a fost achitată suma de 474,27 lei, contravaloarea facturii nr.xxxxxx/30.06.2008, însă nu s-a putut stabili persoana care a depus banii și că aceștia au provenit din restituirea sumelor de către inculpat; - în cazul _________________ Timișoara există neconfirmate patru facturi, emise în octombrie 2007, care totalizează 22.488,75 lei. Pe facturile nr.xxxxx/02.10.2007, xxxxx/09.10.2007, 458/11.10.2007, emise pe numele acestei societăți comerciale, au fost aplicate copii ale ștampilei _________________ obținute prin decuparea unei ștampile aplicate pe un alt document și transpunerea acestora pe facturile aflate în litigiu, prin metoda fotocopierii, iar pe factura nr.xxxxx/04.10.2007 nu există nicio ștampilă și a fost aplicată o semnătură indescifrabilă; - în cazul _________________ Foeni există neconfirmate cinci facturi, emise în martie și aprilie 2008, care totalizează 9.331,86 lei. De asemenea, s-a constatat că după data sesizării neconcordanțelor, în 03.07.2008 și 23.07.2008, la casieria ________________ a fost achitată contravaloarea facturilor nr.xxxxx/31.03.2008, nr.xxxxx/26.03.2008, nr.xxxxx/04.04.2008 și nr.xxxxx/04.04.2008 fără a se consemna persoana care a depus banii în contul clientului. Ulterior, în perioada 15.09.xxxxxxxxxxxxx09 în contul acestei societăți comerciale au mai fost depuse sume de bani la casieria ________________ de către angajați ai ________________, însă nu s-a putut stabili persoana care a depus banii și că aceștia au provenit din restituirea sumelor de către inculpat; -în cazul ______________ A___ există neconfirmate două facturi, emise în iulie 2008, care totalizează 4.360,91 lei. De asemenea, s-a constatat că la 30.07.2008, după data sesizării neconcordanțelor, a fost întocmită o factură prin care s-a stornat contravaloarea facturii nr.xxxxxxxxxx/21.07.2008 în cuantum de 2.927 lei și că în 03.10.2008 la casieria ________________ a fost achitată suma de 1.433,43 lei, depusă de către martorul C_____ A_______, reprezentând contravaloarea facturii nr.xxxxxxxxxx/21.07.2008, însă nu s-a putut stabili că banii au provenit din restituirea sumelor de către inculpat; - în cazul __________________ Caransebeș există neconfirmate două facturi emise în mai 2008, care totalizează 8.812,23 lei. După data constatării neconcordanțelor martorul C_____ A_______, fost director de zonă, a achitat contravaloarea primei facturi de 793,22 lei, însă nu s-a putut stabili că banii au provenit din restituirea sumelor de către inculpat; - în cazul _______________________ ________________________ neconfirmate două facturi, emise în iulie 2008, care totalizează 4.812,48 lei; - în cazul ____________________ SRL există neconfirmată o factură de 4.113,21 lei, emisă în iulie 2008. Cu privire la marfa facturată acestei societăți s-a constatat că la 31.07.2008, după data sesizării neconcordanțelor, a fost întocmită o factură prin care s-a stornat contravaloarea facturii.

În cauză, avându-se în vedere faptul că inculpatul nu a fost de acord cu concluziile Raportului de expertiză întocmit de expert contabil A__ I__, la data de 18.11.2010, prin apărător ales, a solicitat efectuarea unei noi expertize contabile, solicitarea sa fiind admisă de prima instanță și dispunându-se efectuarea unei noi expertize contabile de către expertul contabil Tarbujaru E___, la efectuarea acestui raport partea civilă ________________ desemnând un expert asistent, T_____ I____.

Din concluziile formulate în noua expertiză, inclusiv la obiectivele formulate de către inculpat, prima instanță a reținut că expertul contabil a confirmat corectitudinea celor stabilite în cuprinsul primei expertize efectuate în cauză, în sensul că: - pe parcursul activității desfășurate inculpatul a comis mai multe abateri de la normele legale producând un prejudiciu de aproximativ 151.093,68 lei în modalitățile constatate de ancheta internă și în celălalt Raport de expertiză contabilă, în cuprinsul expertizei fiind detaliate toate facturile aflate în litigiu, cu indicarea datelor clienților, a datei de emitere a facturilor, a valorilor inițiale și a restului de plată; - că valoarea celor 62 de facturi aflate în litigiu este de 152.969,30 lei din care a rămas de plată suma de 151.093,68 lei diferența provenind de la o factură a Estet Decor și de la o factură de la Finex G___; - că valoarea prejudiciului este stabilită în mod cert pe baza documentelor aflate la dosarul cauzei și este însușită de inculpat. Acest prejudiciu include valoarea facturilor emise la cererea inculpatului, deoarece operatorii introducere și prelucrare date întocmeau facturile doar la solicitarea învinuitului care le indica datele privind clienții și mărfurile livrate, ca și sumele încasate și nedecontate, aferent celor 6 chitanțe care nu poartă semnătura și ștampila casieriei și nu au fost completate conform dispozițiilor legale deoarece nu este completată ziua și luna; - prejudiciul a fost creat începând cu 13.09.2007, când a fost întocmită prima factură falsă, până la 21.07.2008, când s-au întocmit ultimele facturi false; - cele 62 de facturi aflate în litigiu au fost falsificate de inculpat, fiind completate în fals, nelegal, incorect, fie de către acesta fie la cererea sa, inclusiv la semnătura delegatului și ștampila clientului; - normele legale precizează că la apariția unui prejudiciu trebuie luate toate măsurile necesare recuperării acestuia, conform contractului de muncă inculpatul avea obligația de a răspunde patrimonial pentru pagubele aduse angajatorului, conform fișei postului el se angaja la recuperarea pagubelor iar inculpatul a recunoscut în 2008 prejudiciul creat firmei; - din verificările efectuate de expert acesta a constat că în perioada în care inculpat a fost angajat la ________________ au fost efectuate verificări ale activității sale dar nu s-au constatat abateri; -că marfa evidențiată în facturile aflate în litigiu, întocmite de inculpat, nu a ajuns în contabilitatea cumpărătorilor și nu a ajuns la clienții înscriși în facturi, datele din facturi privind expediția, numele delegatului care a primit-ridicat marfa din depozitul furnizorului au fost completate în fals, nelegal-incorect, la cererea inculpatului, inclusiv semnătura delegatului și ștampila clientului, iar sumele încasate în numerar nu au fost depuse la casieria ________________ fiind însușite de inculpat; -din prejudiciul de 151.093,68 lei o parte a fost recuperat, rămânând de restituit suma de 146.092,27 lei; - vinovat de crearea minusului în gestiune se face în totalitate inculpatul care a recunoscut și s-a angajat să-l acopere. Răspunderea agentului de vânzări este totală conform fișei postului el fiind cel care a încălcat normele la emiterea de facturi false, vânzarea mărfurilor facturate la alte societăți comerciale sau persoane fizice, prezentarea de confirmări nereale ale soldurilor în contabilitatea clienților înscriși în facturile false, încasarea în numerar a sumelor înscrise în facturi false și nedepunerea acestora la casierie; - facturile fiscale false fie au avut indicat codul agentului de vânzări, care era inculpatul, fie au fost întocmite la cererea acestuia;- în 2007 inculpatul a predat la departamentul de distribuție copii ale facturilor roșii emise către clienți falsificate prin aplicarea de copii ale ștampilei clientului obținute prin decuparea ștampilei de pe altă factură și suprapunere cu ajutorul copiatorului, cum este situația _________________ și _________________ și în 31 decembrie 2007 a depus, în copie, deși era obligat să depună în original, confirmări de sold falsificate în aceeași modalitate.

S-a constatat că și cu privire la acest al doilea raport de expertiză inculpatul a formulat obiecțiuni, iar prin Raportul suplimentar de expertiză contabilă s-au detaliat situațiile facturilor aflate în litigiu explicitându-se de ce s-a considerat că facturile respective au fost emise sau falsificate de inculpat. Spre exemplu: facturile sunt emise, inculpatul este trecut ca delegat și el semnează atât pentru delegat cât și pentru primitor pe exemplarul roșu; inculpatul nu a mai adus copiile facturilor confirmate de către client; pe exemplarele roșii ale facturilor nu există semnături de primire; semnătura de primire pe exemplarul roșu este a inculpatului iar la rubrica „delegat” apar șoferi ai ________________; semnătura de primire a mărfii este indescifrabilă și nu există ștampila unității primitoare a mărfii. Expertul a constatat că din notele explicative date de șoferii ________________ reiese că, din dispoziția inculpatului, marfa era transportată în Lugoj la o locație indicată de acesta.

Prima instanță a reținut că din probatoriul administrat în cauză reiese că firmele care apar în facturile fictive întocmite de inculpat erau clienți permanenți ai ________________, achiziționau produse de la mai multe departamente și își achitau cu regularitate obligațiile reale fără a indica numărul facturii, iar conform procedurilor interne de lucru ale ________________ plățile se făceau în ordinea vechimii scadențelor. Potrivit procedurilor interne ale ________________ era necesară existența unei comenzi scrise din partea clientului care dorea livrarea mărfii la altă adresă decât sediul său, la punctul de lucru din Timișoara această reglementare aplicându-se în mod obligatoriu, însă inculpatul nu a respectat aceste dispoziții, persoana care factura nefiind informată că marfa urma să fie livrată la altă adresă, această nouă adresă nu apărea în borderoul de distribuție iar șoferii erau dirijați telefonic de către inculpat pentru a livra marfa la o destinație stabilită de el. Tot conform procedurilor interne ale ________________ șoferul nu putea descărca marfa dacă nu avea acceptul, dat prin SMS, al agentului de vânzări iar în cazul în care facturile de culoare roșie nu erau confirmate prin semnătură și ștampilă de către client, agentul de vânzări avea obligația de a se deplasa la sediul clientului pentru a obține această confirmare pe copia facturii roșii.

De asemenea, s-a reținut că din declarațiile martorilor administrați în cauză, în ambele faze de judecată, reiese că inculpatul dădea dispoziții șoferilor și îi redirecționa la alte destinații decât cele trecute pe borderourile de distribuție, le indica primitorul mărfii și le dădea acceptul să descarce marfa la o altă persoană decât clientul din factură, din aceste declarații reieșind faptul că inculpatul, în exercitarea atribuțiunilor sale de serviciu a întocmit facturi fictive pe numele unor clienți dispunând livrarea mărfurilor la alte adrese, fără ca sumele ce reprezentau contravaloarea mărfurilor să fie achitate ________________, și a încasat diferite sume de bani de la unii clienți însă nu a depus banii la casieria societății, că inculpatul a recunoscut faptul că și-a încălcat atribuțiile de serviciu și a prejudiciat societatea dar nu mai știe unde a fost livrată marfa și s-a angajat să achite prejudiciul.

De asemenea, s-a constatat că inculpatul nu a reparat prejudiciul produs.

Cu privire la perioada scursă de la săvârșirea faptelor până la descoperirea acestora, prima instanță a reținut că acesta se justifică prin aceea că activitatea infracțională a inculpatului s-a desfășurat pe durata a aproximativ 6 luni dar nu a fost descoperită datorită rulajului mare de marfă și bani.

S-a constatat că în drept, fapta inculpatului V___ M_____, care în calitate de agent de vânzări zonal al ________________, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada septembrie 2007 - iulie 2008, și-a însușit în interesul său, mărfuri și sume de bani pe care le încasa și gestiona, producând prin aceasta unității angajatoare ________________ un prejudiciu material cert și efectiv în cuantum valoric de 151.093,68 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare în formă continuată în modalitatea normativă a însușirii, prev. de art.215¹ alin.1 C.p. din 1969 cu aplicarea art. 5 c.p., cu aplic. art.41 alin.2 C.p. din 1969 și cu aplicarea art. 5 c.p.

S-a mai reținut că fapta inculpatului, care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în aceeași perioadă, pentru a-și acoperi activitatea infracțională a falsificat prin contrafacere și a folosit mai multe acte false, respectiv facturi, emise de el sau la cererea lui pe numele clienților, completate în fals, nelegal, incorect, în ceea ce privește datele inserate, semnăturile și ștampilele aplicate, aplicarea pe facturile roșii și confirmările de sold de copii ale ștampilelor societăților obținute prin decuparea unei ștampile aplicate pe un alt document și transpunerea acestora pe facturile aflate în litigiu, prin metoda fotocopierii, acte pe care le-a folosit și le-a depus la casieria ________________ pentru a justifica scoaterea din gestiune a mărfurilor respective și pentru a crea aparența unor operațiuni reale, finalitatea falsurilor fiind aceea de a-și însuși sume de bani pe care le gestiona, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, săvârșită în modalitatea contrafacerii scrierii și subscrierii, prev. de art.290 al.1 C.p. din 1969 cu aplicarea art. 5 c.p. cu aplic. art.41 al.2 C.p.din 1969 și cu aplicarea art. 5 c.p.

Având în vedere că inculpatul a săvârșit mai multe acte materiale în baza aceleiași rezoluții infracționale, prima instanță a apreciat că devin aplicabile în cauză dispozițiile art.41 al.2, C.pen din 1969 privind infracțiunea continuată.

Prima instanță a reținut că, prin prisma intrării în vigoare, la 01.02.2014 a noului Cod penal, având a face aplicarea în cauză a disp.art.5 C.pen., potrivit cărora în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, instanța reține că în cazul de față, prin raportare la circumstanțele speței, mai favorabilă pentru inculpat este legea veche. În acest sens, s-a avut în vedere și Decizia nr.265/06.05.2014 a Curții Constituționale a României, în cuprinsul căreia s-a statuat că determinarea legii mai favorabile reprezintă o activitate concretă, indisolubil legată de faptă și de autorul său iar alegerea sa este necesar a se face în ansamblu, iar nu prin raportare la instituții autonome mai favorabile, de natură a înfrânge exigențele constituționale.

Analizând astfel în ansamblu cele două legi penale succesive, prima instanță a avut în vedere nu doar natura și limitele pedepselor prevăzute în noua lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, ci și individualizarea judiciară a executării pedepsei și consecințele condamnării. S-a constatat astfel, pe de o parte, că prevederea în noua lege a unor limite mai reduse a pedepselor, nu atrage de plano constatarea acesteia ca fiind mai favorabilă, atâta vreme cât instanța nu apreciază, față de circumstanțele speței, că s-ar impune aplicarea unei amenzi sub minimul prevăzut le legea în vigoare la momentul săvârșirii faptelor.

Astfel, la alegerea și individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute în cuprinsul art. 72 C.pen.1969, raportate în prezenta cauză, respectiv starea de pericol al faptei concretizat în valorile sociale care au fost lezate, dar mai ales vor putea fi vătămate în viitor, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În acest sens, s-a reținut, pe de o parte, gradul de pericol al faptelor, determinat de desfășurarea acestora pe o perioadă îndelungată, prejudiciul produs, dar și vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale ale acestuia, așa cum reies acestea din fișa de cazier judiciar, precum și atitudinea inculpatului care nu a recunoscut faptele reținute în sarcina sa.

Așadar, constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele există, constituie infracțiuni și au săvârșite de inculpat, Judecătoria Timișoara a condamnat inculpatul la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „delapidare” și la pedeapsa de 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „fals în înscrisuri sub semnătură privată”.

Instanța de fond a reținut totodată că inculpatul a săvârșit faptele ce fac obiectul prezentei cauze în condițiile concursului real de infracțiuni, prev. de art. 33 lit.b C.pen.1969. Cât privește tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, s-a reținut că și sub acest aspect legea penală mai favorabilă inculpatului este codul penal anterior, în condițiile în care dispune aplicarea pedepsei celei mai grele cu un spor lăsat la aprecierea instanței față de aplicarea obligatorie a unui spor de pedeapsă de o treime din restul pedepselor supuse contopirii, potrivit legii noi și prin urmare, au fost contopite pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatului să execute 2(doi) închisoare.

În ceea ce privește aplicarea unor pedepse complementare și/sau accesorii, precum și modalitatea de executare a pedepsei astfel stabilite, prima instanță a reținut că legea veche - Codul penal din 1969, care permite suspendarea condiționată a executării pedepselor, este mai favorabil inculpatului prin raportare la modalitatea prevăzută în legea nouă - a amânării aplicării pedepsei - motivat de faptul că nu există limită legală a pedepsei pentru aplicabilitatea ei, limita pedepsei concret aplicată pentru o infracțiune este mai ridicată, antecedentele care constituie impediment la acordare sunt mai restrânse, obligațiile pe durata termenului de încercare sunt mai restrânse, situațiile în care se poate dispune revocarea amânării sunt mai extinse.

Astfel, în privința pedepselor accesorii, au fost avute în vedere disp. art. 12 din Legea 187/2012 de punere în aplicare a Codului penal, conform cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă, așa încât aplicarea acestora a fost realizată atât în baza art. 71 și 64 C.pen.1969, prin rap.la art.5 C.pen, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului (Cauza C__________ c. României -2008 și Hirst c.Marii Britanii - 2004), și a deciziei nr.74/05.11.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Astfel, în raport de natura faptei săvârșite, prima instanță a apreciat că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată față de scopul limitării exercițiului acestui drept, motiv pentru care, în baza art.71 C.pen.1969, rap.la art.3 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu aplic.art.5 C.pen. instanța va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen1969., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 C.pen1969.

Cât privește individualizarea judiciară a executării pedepsei aplicată inculpatului, pentru considerentele expuse anterior, prima instanță a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 81 C.pen.1969, și, considerând că în cauză sunt îndeplinite în mod cumulativ cerințele prevăzute de textul în discuție, respectiv condamnarea prin prezenta sentință fiind o pedeapsă de 2 ani închisoare, lipsa antecedentelor penale și convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către inculpat a pedepsei aplicate - convingere fundamentată pe circumstanțele personale ale inculpatului care se află la primul contact cu legea penală a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art. 82 C.pen 1969, care va începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Totodată, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, astfel cum a fost stabilită în cauză, prima instanță a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii stabilite în cauză.

De asemenea, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din C.pen din 1969, în sensul că, săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, are drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară, această atenționare urmând pentru inculpat semnificația unui avertisment serios asupra consecințelor pe care le va suporta în eventualitatea nerespectării în viitor a legii și a regulilor de conviețuire socială, nu numai în cursul termenului de încercare, dar și de-a lungul vieții. În acest context instanța de fond a apreciat că reglementarea acestui text de lege are semnificația creării pentru inculpat a unei profunde conștiințe moral-juridice referitoare la garantarea echilibrului firesc care trebuie să existe între drepturile și obligațiile fiecăruia raportate la el însuși, cât și la societate în ansamblul său.

Sub aspectul laturii civile, prima instanță a reținut că partea vătămată a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal pornit împotriva inculpatului.

Analizând răspunderea pentru fapta proprie a inculpatului, prima instanță a reținut că existența faptei ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul sunt dovedite în cauză, astfel cum s-a reținut cu ocazia analizării laturii penale și prin urmare, a fost admisă acțiunea civilă, formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul V___ M_____, la plata către această parte a sumei de 146.092,27 lei cu titlul de despăgubiri civile.

Împotriva sentinței penale nr. 2429/12.06.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX au declarat apeluri, în termen legal, inculpatul V___ M_____ și P________ de pe lângă Judecătoria Timișoara criticând-o ca netemeinică și nelegală.

În motivarea apelului formulat de P________ de pe lângă Judecătoria Timișoara s-a arătat că sentința penală este nelegală sub aspectul neaplicării de către prima instanță a dispozițiilor legale referitoare la desființarea totală a înscrisurilor falsificate, având în vedere că inculpatul V___ M_____ a fost condamnat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată. De asemenea, s-a arătat că sentința penală este netemeinică sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicată inculpatului V___ M_____ și a modalității sale de executare, respectiv sub aspectul neaplicării inculpatului și a pedepsei accesorie a interzicerii exercitării funcției de care s-a folosit la săvârșirea infracțiunii. Astfel, s-a învederat că sentința penală nr. 2429/12.06.2014 este netemeinică sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicată inculpatului și a modalității sale de executare întrucât deși instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului V___ M_____, în acord cu materialul probator al cauzei, nu a realizat o justă individualizare a pedepselor aplicate și a modalității de executare, în acord cu criteriile generale prevăzute în art. 72 alin. 1 C.p. din 1969, raportat la circumstanțele reale în care au fost comise faptele. S-a învederat că din probatoriul administrat în cauză, prima instanță a stabilit că firmele care apar în facturile fictive întocmite de inculpatul V___ M_____ erau clienți permanenți ai ________________ care achiziționau produse de la mai multe departamente și își achitau cu regularitate obligațiile reale, fără a indica numărul facturii, iar conform procedurilor interne de lucru ale ________________, plățile se făceau în ordinea vechimii scadențelor.

S-a arătat că în speță, pericolul social al faptei inculpatului este reliefat de modul de săvârșire a infracțiunii, întrucât acesta dădea dispoziții șoferilor și îi redirecționa la alte destinații decât cele trecute pe borderourile de distribuție, le indica primitorul mărfii și le dădea acceptul să descarce marfa la o altă persoană decât clientul din factură, contest în care, în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu a întocmit facturi fictive pe numele unor clienți, dispunând livrarea mărfurilor la alte adrese, fără ca sumele reprezentând contravaloarea mărfurilor să fie achitate ________________. Astfel, în repetate rânduri, în perioada de referință septembrie 2007 – iulie 2008, inculpatul a încasat diferite sume de bani de la unii clienți, însă nu a depus banii la casieria societății, însușindu-și-le în interes personal, încălcându-și atribuțiile de serviciu și prejudiciind societatea, fără a achita paguba produsă, condiții în care trebuie avute în vedere și urmările care s-au produs, părții civile fiindu-i produs un prejudiciu mare, în cuantum de 146.092,27 lei, rămas neacoperit. În ceea ce privește persoana inculpatului, s-a subliniat că deși acesta nu are antecedente penale, raportat la circumstanțele reale în care a comis faptele, folosindu-se de calitatea sa de agent de vânzări în cadrul ________________, respectiv raportat la conduita sa după săvârșirea infracțiunilor și în cursul procesului penal, s-ar impune reținerea și a acestor elemente spre a fi avute în vedere la alegerea pedepsei, la individualizarea cuantumului său și a modalității de executare, condiții în care se apreciază că o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere, prin intermediul căreia să fie impuse măsuri de supraveghere a inculpatului, însoțită de aplicarea, ca pedeapsă accesorie, a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa funcția de care s-a folosit la comiterea infracțiunii, prevăzută de art. 64 lit. c Cp din 1969, este aptă să asigure funcția de reeducare și de exemplaritate a pedepsei.

Apelul declarat de inculpat nu a fost motivat în scris și nici oral în fața instanței.

Analizând apelurile declarate în cauză prin prisma motivelor de apel și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța reține următoarele:

Starea de fapt reținută de prima instanță corespunde realității, fiind rezultatul evaluării corecte și complete a probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv: facturi fiscale, chitanțe, declarații de martori, expertize contabile. Astfel, ambele expertize contabile au stabilit un prejudiciu rămas nerecuperat în cuantum de 146.091,63 lei, modalitatea de producere fiind descrisă punctual în raport cu fiecare factură fiscală emisă de inculpat. Deși, inculpatul a susținut că nu el este autorul faptelor, apărarea este contrazisă de împrejurarea că în facturile sunt emise, inculpatul este trecut ca delegat și el semnează atât pentru delegat cât și pentru primitor pe exemplarul roșu; inculpatul nu a mai adus copiile facturilor confirmate de către client; pe exemplarele roșii ale facturilor nu există semnături de primire; semnătura de primire pe exemplarul roșu este a inculpatului iar la rubrica „delegat” apar șoferi ai ________________; semnătura de primire a mărfii este indescifrabilă și nu există ștampila unității primitoare a mărfii; coroborate cu procedurilor interne ale ________________ potrivit cărora era necesară existența unei comenzi scrise din partea clientului care dorea livrarea mărfii la altă adresă decât sediul său, la punctul de lucru din Timișoara, această reglementare aplicându-se în mod obligatoriu, însă inculpatul nu a respectat aceste dispoziții, persoana care factura nefiind informată că marfa urma să fie livrată la altă adresă, această nouă adresă nefiind menționată în borderoul de distribuție, șoferii fiind dirijați telefonic de către inculpat pentru a livra marfa la o destinație stabilită de el; șoferul nu putea descărca marfa dacă nu avea acceptul, dat prin SMS, al agentului de vânzări, iar în cazul în care facturile de culoare roșie nu erau confirmate prin semnătură și ștampilă de către client, agentul de vânzări avea obligația de a se deplasa la sediul clientului pentru a obține această confirmare pe copia facturii roșii. Totodată, sunt relevante declarațiile martorilor G________ I__ – „Precizez că la indicațiile telefonice ale inculpatului am transportat marfă în alte localități decât cele indicate de facturi sau borderouri. Precizez că în momentul livrării mărfii în aceste locuri mi se comunica de către beneficiar că nu au ștampilă să îmi ștampileze factura, respectiv exemplarul roșu, luam legătura telefonic cu inculpatul care îmi spunea că este ok fără ștampilă.”; P________ N______ I___ – „Îmi aduc aminte că a existat o cerere din partea inculpatului de a livra marfa destinată pentru județul A___ către Reșița. Cu privire la această livrare inculpatul mi-a spus că beneficiarul din A___ a vândut marfa cumpărată de la noi către alt beneficiar în Reșița solicitându-mi să fac livrarea direct la acesta din urmă. Am livrat marfa în Reșița, dar nu am arătat factura clientului deoarece agentul mi-a comunicat că nu se dorește ca acesta să cunoască prețul având în vedere că marfa era revândută. Din câte îmi aduc aminte factura a fost semnată de inculpat.”; G_______ C______ C_________ – „Din câte cunosc un agent nu putea factura pe codul altui agent”.

Încadrarea juridică dată faptelor este legală și în acord cu Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, reglementarea în vigoare la data comiterii faptelor fiind legea penală mai favorabilă în ceea ce privește tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni și posibilitățile de individualizare a modalității de executarea a pedepsei.

În ce privește cuantumul pedepselor și modalitatea de executare, instanța de apel apreciază că Judecătoria Timișoara a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C.p. din 1969, respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei, aspecte care au fost complet și judicios evaluate, pedeapsa fiind orientată spre minimul special prevăzut de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 52 C.p. din 1969 pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Instanța de recurs reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise.

În procesul individualizării pedepselor se parcurg mai multe etape succesive care au criterii specifice de apreciere (faptă - amploarea prejudiciilor cauzate, metode folosite pentru săvârșire, gradul de premeditare etc.; făptuitor - conduita socială până la faptă, antecedente penale, poziția în procesul penal, încercarea de înlăturare sau chiar înlăturarea ori ameliorarea efectelor infracțiunii; pericol social concret rezultat din pluralitatea de infracțiuni, din perseverența infracțională etc.), criterii indicate ca atare de lege (art. 72 C. p. din 1969); dar, în final, judecătorul trebuie să facă o apreciere globală, în cadrul căreia se impun a fi coroborate toate elementele concrete rezultate din etapele succesive. Această apreciere globală finală care fundamentează opțiunea pentru pedeapsa ce urmează a se aplica și în general pentru un anume regim sancționator, condiționează eficiența deciziei judiciare în atingerea scopului reglementat de legiuitor. În speță, inculpatului i-au fost aplicate pedepse orientate spre minimul special prevăzut de art. 215¹ alin. 1 C.p. din 1969 și art. 290 C.p. din 1969 dându-se eficiență atât împrejurării că inculpatul nu are antecedente penale, este integrat social, dar și modalității de comitere a faptelor, perioadei îndelungate în care a acționat.

Instanța de apel constată că este întemeiată critica Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara privind neaplicarea pedepsei accesorii a interzicerii exercitării funcției de care s-a folosit la săvârșirea infracțiunii. Astfel, se constată că se impune aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. c C.p. din 1969 întrucât perioada îndelungată de comitere a faptelor, modul variat în care a acționat inculpatul, precum și împrejurarea că infracțiunile au fost comise cu ocazia și în exercitarea funcției deținute de acesta, impun a se lua măsuri de preîntâmpinare a încălcării dispozițiilor legale.

Referitor la modalitatea de executare, respectiv la dispoziția de suspendare condiționată a executării pedepsie rezultante, instanța de apel apreciază că nu se impune o modificare a acesteia, neexistând elemente care să conducă la un risc sporit de repetare a unei conduite ilicite, inculpatul fiind la primul conflict cu legea penală, iar infracțiunile fiind prilejuite de activitatea profesională. Mai mult prin aplicarea interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c C.p. din 1969, respectiv agent de vânzări, pe perioada prevăzută de art. 71 alin. 1 C.p. din 1969, există o garanție în plus în această privință.

Apelul declarat de P________ de pe lângă Judecătoria Timișoara este întemeiat și în ceea ce privește omisiunea primei instanțe de a face aplicarea dispozițiilor art. 25 alin. 3 C.p.p. și a dispune anularea facturilor și chitanțelor care au format obiectul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, respectiv: facturile fiscale nr. xxxxxx din 27.06.2008; xxxxxx din 06.06.2008; xxxxxx din 06.06.2008;xxxxxx din 27.06.2008; xxxxxx din 11.06.2008; xxxxxx din 23.06.2008; xxxxxx din 09.06.2008; xxxxx din 31.03.2008; xxxxxx din 18.04.2008; xxxxxx din 23.04.2008; xxxxxx din 05.05.2008; xxxxxx din 20.05.2008; xxxxxx din 28.05.2008; xxxxxx din 24.06.2008; xxxxxx din 11.06.2008; xxxxxx din 13.06.2008; xxxxxx din 13.06.2008; xxxxxx din 14.06.2008; xxxxxx din 19.06.2008; xxxxxx din 19.06.2008; xxxxx din 13.09.2007; xxxxx din 26.09.2007; xxxxxx din 18.06.2008; xxxxxx din 25.06.2008; xxxxxx din 26.06.2008; xxxxxx din 27.06.2008; xxxxxx din 27.06.2008; xxxxxx din 28.06.2008; xxxxxx din 07.05.2008; xxxxxx din 07.05.2008; xxxxx din 14.04.2008; xxxxx din 14.04.2008; xxxxxx din 18.04.2008; xxxxxx din 04.06.2008; xxxxxx din 04.06.2008; xxxxxx din 04.06.2008; xxxxxx din 05.06.2008; xxxxxx din 12.06.2008; xxxxxx din 26.06.2008; xxxxxx din 30.06.2008; xxxxxx din 30.06.2008; xxxxx din 02.10.2007; xxxxx din 04.10.2007; xxxxx din 09.10.2007; xxxxx din 11.10.2007; xxxxx din 31.03.2008; xxxxxx din 21.05.2008; xxxxxx din 12.05.2008; xxxxxx din 27.06.2008; xxxxxx din 06.06.2008; xxxxxx din 06.06.2008; xxxxxx din 27.06.2008; xxxxxx din 11.06.2008; xxxxxx din 23.06.2008; xxxxxx din 09.06.2008; xxxxx din 31.03.2008; xxxxxx din 18.04.2008; xxxxxx din 23.04.2008; xxxxxx din 05.05.2008; xxxxxx din 20.05.2008; xxxxxx din 28.05.2008; xxxxx din 13.09.2007; xxxxx din 26.09.2007; xxxxxx din 18.06.2008; xxxxxx din 25.06.2008; xxxxxx din 07.05.2008; xxxxxx din 07.05.2008; xxxxx din 14.04.2008; xxxxx din 14.04.2008; xxxxxx din 18.04.2008; xxxxxx din 04.