Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX Art. 290, art. 215 C.pen.

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA B_______ – SECȚIA PENALĂ

JUDEȚUL B_______

Ședința publică din 06 februarie 2015

PREȘEDINTE - V_______ A________

GREFIER – B________ M_____

P________ de pe lângă Judecătoria B_______, prin reprezentant, procuror - A_____ D_______

SENTINȚA PENALĂ NR. 313

La ordine pronunțarea asupra acțiunii penale privind pe inculpatul F______ B_____, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de înșelăciune, prev. și ped. de art. 20 Cod penal din 1969, rap. la art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969, și a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 290 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal din 1969.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 26.01.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi, când:

J U D E C A T Ă :

Asupra acțiunii penale de față:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B_______ nr. 8/P/2011 din 09.04.2013, inculpatul F______ B_____ a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de înșelăciune, prev. și ped. de art. 20 Cod penal din 1969, rap. la art. 215 alin. 1 Cod penal din 1969, și a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 290 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal din 1969.

În sarcina acestuia s-a reținut că în cursul lunii aprilie 2010, în calitate de angajat al unei agenții imobiliare și sub pretextul că-i va găsi persoanei vătămate H________ L_______ un cumpărător pentru apartamentul situat în municipiul B_______, _________________(12), _________________, ___________ solicitat acesteia actele de proprietate și actul de identitate — în copie, cerându-i totodată să semneze o foaie de hârtie albă format A4 goală, în vederea completării viitoare a unui contract de prestări-servicii. Ulterior, inculpatul, fără acordul persoanei vătămate și necorespunzător adevărului, a completat coala de hârtie respectivă cu datele specifice unui contract de vânzare-cumpărare, datat retroactiv - 10.09.2009, conform căruia sus-numita i-ar fi vândut inculpatului apartamentul în cauză contra sumei de 174.000 lei, suma primită integral la momentul semnării contractului respectiv. Inculpatul a procedat ulterior la somarea persoanei vătămate prin Biroul Executorului Judecătoresc V_____ M______ B_______ să se prezinte la Biroul Notarului Public G______ T______ P______ B_______, în vederea încheierea în formă autentică a contractului respectiv, iar în cursul anului 2011, a solicitat Judecătoriei B_______ pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru apartamentul sus-menționat (dosar civil xxxxx/193/2011).

P________ a dispus trimiterea în judecată a inculpatului în baza următoarelor mijloace de probă: plângerea și declarația persoanei vătămate H________ L_______, copia contractului de vânzare - cumpărare în litigiu, presupus a fi încheiat între cumpărătorul F______ B_____ și vânzătoarea H________ L_______, adresa din data de 17.09.2010 a Biroului Executorului Judecătoresc M______ V_____ către persoana vătămată, declarațiile martorilor B_____ P________ și A_____ M______, copia promisiunii de vânzare - cumpărare încheiat între F______ B_____ și S_____ C_____ I____, copia contractului de vânzare - cumpărare încheiat între G_______ L______, prin mandatar F______ B_____, și S_____ C_____ I____, copii ale unor bilete de transport cu avionul depuse de inculpat, raportul de constatare tehnico-științifică grafică nr. xxxxxx/11.02.2011 întocmit de I.P.J. B_______ – Serviciul Criminalistic, adresa _______________________ nr. 1264/06.03.2012 privind restul de plată la apartamentul în litigiu al persoanei vătămate, raportul de constatare tehnico-științifică poligraf nr. xxxxx/28.02.2013 întocmit de I.P.J. B_______ – Serviciul Criminalistic, declarațiile inculpatului.

În cursul cercetării judecătorești s-a procedat la audierea inculpatului, a persoanei vătămate, a martorilor din lucrări A_____ M______ și B_____ P________, a martorei Drâmbei E____, propusă de partea civilă, și a martorei G_______ L______, propusă de inculpat. În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice criminalistice cu privire la înscrisul sub semnătură privată aflat în litigiu.

Persoana vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal și a depus la dosar înscrisuri(copia sentinței civile de divorț nr. 3409/05.11.1990 a Judecătoriei B_______, copia contractului de vânzare – cumpărare nr. 1085/29.04.2013 având ca obiect un apartament moștenit de persoana vătămată, împreună cu alți comoștenitori, adresa nr. 2377/24.08.2012 emisă de BRD Groupe Societe Generale Agenția B_______ și chitanțe privind plata utilităților pentru apartamentul menționat în înscrisul sub semnătură privată întocmit de inculpat.

Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și a depus la dosar înscrisuri medicale în limba italiană, un contract de intermediere și consultanță imobiliară întocmit de persoana vătămată la data de 16.07.2009 cu Agenția Imobiliară Acasă B_______ și întâmpinarea depusă de persoana vătămată în dosarul civil, cu adnotările inculpatului.

La cererea inculpatului, instanța a solicitat de la Biroul Executorului Judecătoresc V_____ M______ documentația aferentă notificării nr. 957/17.09.2010.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:

La sfârșitul lunii aprilie 2010, persoana vătămată H________ L_______, din municipiul B_______, împreună cu fiica sa, martora B_____ P________, și prietenul acesteia, martorul A_____ M______, s-a întâlnit la barul „A_____" din municipiul B_______ cu inculpatul F______ B_____, care s-a oferit să-i găsească un cumpărător pentru apartamentul din municipiul B_______, _________________ (12), _________________, ____________________ sa de angajat al unei agenții imobiliare, sens în care i-a solicitat susnumitei actele de proprietate pentru acest imobil (contractul de vânzare-cumpărare și schița imobilului) și o copie de pe actul de identitate.

Sub pretextul că trebuie să completeze la sediul agenției unele date legate de această tranzacție, inculpatul i-a cerut persoanei vătămate să semneze anticipat pe o coală de hârtie, format A4, albă, necompletată, urmând ca el să consemneze mențiunile respective pe acest înscris.

Persoana vătămată H________ L_______ a acceptat să-i predea inculpatului F______ B_____ documentele solicitate și să semneze în alb înscrisul prezentat de către susnumit, aspect ce rezultă și din declarațiile martorilor A_____ M______ și B_____ P________.

La câteva zile, persoana vătămată și-a dat seama de greșeala comisă și 1-a contactat telefonic pe inculpatul F______ B_____, atenționându-1 cu privire la actele sale, mai ales cu privire la înscrisul semnat în alb, iar acesta a asigurat-o că nu are motive să-și facă griji. Singura măsură de precauție pe care a luat-o persoana vătămată a fost de a anunțat, verbal, la _______________________ despre semnarea în alb a unei coli, cu rugămintea de a se oferi relații vreunei persoane străine cu privire la apartamentul său.

La sfârșitul lunii septembrie 2010, când a fost somată de Biroul Executorului Judecătoresc V_____ M______ B_______ pentru a se prezenta la sediul Biroului Notarului Public G______ T______ P______ B_______, pentru a încheia contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică pentru apartamentul în care locuiește, persoana vătămată H________ L_______ a aflat că, pe coala de hârtie pe care a semnat-o în alb, inculpatul F______ B_____ a completat un contract de vânzare – cumpărare sub semnătură privată având ca obiect apartamentul său. La notificarea respectivă era anexat contractul de vânzare-cumpărare redactat în formă olografă, reclamat de persoana vătămată ca fiind încheiat în fals de către inculpat.

Fără să-l mai contacteze pe inculpat pentru a-i cere lămuriri cu privire la intenția sa de a perfecta contractul de vânzare – cumpărare, persoana vătămată a formulat împotriva acestuia plângerea penală de față.

În baza acestui înscris conținând date nereale privind manifestarea de voință a persoanei vătămate de a vinde apartamentul în litigiu, inculpatul a solicitat Judecătoriei B_______, în cursul anului 2011, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru apartamentul din mun. B_______, _________________ (12), _________________, ____________________ nr. xxxxx/193/2011).

Potrivit înscrisului sub semnătură privată, datat 0.09.2009, persoana vătămată H________ L_______ i-ar fi vândut inculpatului F______ B_____ apartamentul în cauză contra sumei de 174.000 lei, suma primită integral la momentul semnării contractului respectiv.

Din declarația inculpatului F______ B_____ rezultă că, la data de 10.09.2009, a întocmit, în prezența persoanei vătămate H________ L_______, în
locuința acesteia, fără a fi de față alte persoane, contractul de vânzare-cumpărare
în litigiu, care a fost semnat de susnumită la rubrica „vânzător", după ce a primit
prețul integral al vânzării, în sumă de 174.000 lei. Inculpatul a precizat că toate
discuțiile au fost purtate cu persoana vătămată, în calitatea sa de cumpărător și nu de agent de intermediere al vreunei agenții imobiliare din municipiul B_______, iar
suma de bani plătită vânzătoarei provine din vânzarea anterioară a unui imobil, cu precizarea că în actul notarial s-a menționat un preț mai mic decât cel real cu scopul de a eluda taxele legale.

Conform contractului, persoana vătămată se angaja ca în termen de un an, respectiv până la data de 10.09.2010, să achite datoriile aferente acestui imobil și să întocmească actele necesare perfectării actului de vânzare-cumpărare la un notar public. În cazul nerespectării acestei obligații, persoana vătămată se obliga să restituie dublul sumei primite sau să predea imediat imobilul în starea în care se află.

Întrucât persoana vătămată nu și-ar fi respectat clauza contractuală până la data de 10.09.2010, s-a adresat Biroului Executorului Judecătoresc
M______ V_____ B_______, care a somat-o să se prezinte la data de
24.09.2010 la sediul Biroului Notarului Public G______ T______ P______
B_______, în vederea încheierii în formă autentică a contractului respectiv, iar în
cursul anului 2011 a solicitat Judecătoriei B_______ pronunțarea unei hotărâri
care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru apartamentul
susmenționat.

Inculpatul a susținut că nu s-a întâlnit în cursul anului 2010 cu persoana vătămată, în împrejurările descrise de aceasta, fiind plecat de mai multe ori în Italia(R___), pentru investigații și tratament medical de specialitate.

Inculpatul a mai declarat că persoana vătămată i-ar fi solicitat discreție cu privire la tranzacția încheiată pentru a nu trezi suspiciuni soțului, față de care avea datorii și de care dorea să divorțeze, și că nu a fost interesată să primească un exemplar al înscrisului sub semnătură privată de vreme ce a primit integral prețul convenit.

Inculpatul a ținut să sublinieze că nu are nicio relevanță în cauză concluzia expertizei grafologice efectuate în cursul urmăririi penale, respectiv că semnătura persoanei vătămate a fost executată cu un alt pix decât cel cu care s-a redactat textul contractului, aducând lămuriri cu privire la diferența de nuanță cromatică a substanței scripturale. Astfel, inculpatul a menționat că persoana vătămată a citit înscrisul pe care el l-a întocmit, după care l-a semnat cu un alt pix pe care îl avea pe o masă.

De menționat că inculpatul a făcut aceste afirmații înainte de a se efectua rapoartele de expertiză criminalistică de către INEC Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași și de către Institutul Național de Expertize Criminalistice București care înlătură concluziile raportului de constatare tehnico – științifică întocmit de către IPJ B_______ – Serviciul de Criminalistică. Potrivit celor două rapoarte de expertiză criminalistică, redactarea înscrisului intitulat „Contract de vânzare – cumpărare” și datat 10.09.2009 cât și semnarea acestuia s-au efectuat cu același tip de material de scriere.

În condițiile în care s-a stabilit în mod științific faptul că la redactarea și semnarea înscrisului sub semnătură privată s-a folosit același instrument de scris apare ca nefirească susținerea contrariului de către inculpat, respectiv că el a scris contractul cu un pix, iar persoana vătămată a semnat contractul cu un alt pix, pe care l-ar fi luat de pe o masă din propria locuință.

Acționând de la bun început cu intenția de a frauda, este logic faptul că inculpatul a folosit la redactarea înscrisului același instrument de scris pe care i l-a înmânat persoanei vătămate pentru a semna în alb. Până în momentul în care a dat declarație în fața instanței nu se pusese problema efectuării unor alte expertize criminalistice, așa încât inculpatul a încercat să combată concluzia raportului de constatare tehnico – științifică din cursul urmăririi penale care îi era defavorabilă, susținând în mod nereal că s-au folosit două instrumente de scris.

Ceea ce este interesant este faptul că inculpatul își însușește în totalitate concluziile celor două rapoarte de expertiză criminalistică efectuate în cursul cercetării judecătorești(inclusiv sub aspectul folosirii unui singur instrument de scris!!), considerând că acestea au stabilit, dincolo de orice dubiu, că înscrisul pe care l-a întocmit nu este un fals.

În realitate, concluzia celor două rapoarte de expertiză criminalistică a fost că, în lipsa oricăror suprapuneri între semnăturile în litigiu și mențiunile scrise în vecinătatea acestora, în lipsa indiciilor de adăugire sau de modificare ulterioară a conținutului actului în litigiu, precum și în condițiile în care spațierea dintre rânduri și dintre cuvinte este constantă, ca și cea dintre rubricile ce indică numele și calitatea părților contractante și semnăturile acestora, nu se poate stabili dacă semnăturile părților contractante au fost executate la momentul redactării înscrisului sub semnătură privată sau la momente diferite.

Constatările făcute de către experții criminaliști, care au analizat doar înscrisul sub semnătură privată în sine și care nu au putut stabili în mod categoric faptul că redactarea înscrisului și semnarea acestuia au avut loc la aceeași dată și în aceleași împrejurări, nu conduc în mod automat la concluzia că înscrisul nu este un fals, instanța având posibilitatea de a corobora întregul material probator.

Din modul de redactare al înscrisului, experții nu au sesizat suspiciuni legate de posibilitatea ca vreuna dintre semnături să fi fost realizată înainte de întocmirea contractului. În schimb, instanța a sesizat un aspect care trezește suspiciuni în acest sens. Este vorba de ordinea în care sunt menționate părțile contractante într-un contract de vânzare – cumpărare, ordine pe care, cu siguranță, inculpatul o cunoștea deoarece în cursul aceluiași an a încheiat un contract autentic de vânzare – cumpărare în care a avut calitate de mandatar al mamei sale – vânzătoare. În mod obișnuit și firesc, într-un contract de vânzare – cumpărare este menționat mai întâi vânzătorul, proprietar al bunului care se transmite, și apoi cumpărătorul, urmând ca la final, în partea stângă a înscrisului, să semneze vânzătorul, iar în partea dreaptă, să semneze cumpărătorul.

În speță, această ordine a fost schimbată tocmai din considerentul că persoana vătămată a semnat prima, în alb, în partea dreaptă a colii, așa încât inculpatul a încercat să coreleze poziția persoanei vătămate în contract cu poziția semnăturii deja executate.

Și alte aspecte îndreptățesc instanța să considere că înscrisul sub semnătură privată întocmit de inculpat nu reprezintă voința reală a persoanei vătămate de transmitere a dreptului de proprietate cu privire la imobilul aflat în discuție. Astfel, luând în considerare faptul că documentul în litigiu este un contract de vânzare-cumpărare ce trebuia întocmit în formă solemnă, care are ca obiect vânzarea unui imobil în schimbul unei sume de bani considerabile, acesta ar fi trebuit să conțină numele unor martori care ar fi trebuit să fie prezenți la încheierea tranzacției și la predarea banilor, semnăturile acestora, precum și semnăturile părților pe ambele pagini. De asemenea, documentul trebuia să fie întocmit în două exemplare, câte unul pentru fiecare din părți, susținerea inculpatului cum că persoana vătămată nu a avut niciun interes să păstreze un exemplara al înscrisului în condițiile în care a primit prețul integral nu are niciun fundament. Este o chestiune care ține de logica bunului simț ca persoana care înstrăinează un bun, cu atât mai mult cu cât este vorba de singura locuință de care dispune, să rămână în posesia documentului care reflectă tranzacția.

Inculpatul a mai susținut că persoana vătămată s-ar fi ferit de soț de care intenționa să divorțeze, dar, în realitate, cei doi soți erau divorțați din anul 1990, potrivit sentinței civile de la fila 37 dosar.

Mai mult, la data încheierii acestui contract, persoana vătămată H________ L_______ nu era proprietarul apartamentului situat în mun. B_______, __________________ (12), ________________________________________, imobil pentru care, în anul 2006, a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate cu reprezentanții S.C. Locativa S.A. B_______, pe o durată de 10 ani, din care mai are de achitat ratele aferente unei perioade de 5 ani. Potrivit acestui contract, persoana vătămată H________ L_______ devine proprietar al locuinței la plata ultimei rate, deci, la achitarea integrală a prețului acestui apartament.

Declarațiile persoanei vătămate H________ L_______ se coroborează cu cele ale martorilor A_____ M______ și B_____ P________, care au fost prezenți la momentul când persoana vătămată a purtat discuții cu inculpatul F______ B_____, cu privire la intermedierea vânzării apartamentului acesteia și a semnării în partea de jos a unei coli albe de hârtie format A4, necompletate. Deși martorii sunt fiica persoanei vătămate și concubinul celei dintâi, instanța apreciază că declarațiile lor sunt conforme cu realitatea, având în vedere și concluziile raportului de constatare tehnico-științifică poligraf nr. xxxxx/2013 întocmit de către I.P.J. B_______ - Serviciul Criminalistic, potrivit cărora răspunsurile acestora, ca și ale persoanei vătămate, la întrebările relevante în cauză nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat.

Inculpatul a mai susținut că nici măcar nu a avut posibilitatea de a se întâlni cu persoana vătămată în luna aprilie 2010 deoarece era plecat în Italia, depunând la dosar în cursul urmăririi penale niște documente de transport cu avionul care atestă efectuarea unor deplasări în Italia, iar în faza de judecată niște înscrisuri medicale doar în limba italiană, susținând că nici un traducător nu-și asumă responsabilitatea traducerii pentru că sunt atestați doar limba comună nu și pentru limbaj medical.

Deși pe înscrisul medical netradus de la fila 20 dosar sunt menționate datele de 09.03.2010 și 25.06.2010, instanța nu poate reține că acesta a fost internat la clinica din Italia continuu, în perioada menționată, deoarece din analiza documentelor de transport cu avionul rezultă că inculpatul F______ B_____ s-a aflat în România în perioada 21.03 - 23.04.2010. În plus, martora G_______ L______, mama inculpatului, a declarat că acesta a avut internări de zi la Policlinica Tor Vergata din Italia, în perioada martie – aprilie 2010, dar este posibil să fi fost în țară(România) doar pentru o zi sau două, deoarece trebuia să se prezinte la intervale scurte pentru tratament. Mai mult, inculpatul a declarat în cursul urmăririi penale că la data de 21.03.2010 a revenit din Italia, iar la data de 04.05.2010(de ziua sa) era la mama sa în Italia, ceea ce înseamnă că în cursul lunii aprilie 2010 se afla în România.

În rechizitoriu s-a reținut că inculpatul nu a putut justifica diferența de preț dintre suma de 115.290 de lei primită de la numita S_____ C_____-I____ în ziua de 31.03.2009, ca urmare a înstrăinării unui apartament aparținând mamei sale, și valoarea de 174.000 de lei, pe care a pretins că a predat-o persoanei vătămate H________ L_______ în ziua de 10.09.2009, în condițiile în care acesta a declarat că din anul 2006 a fost student la Facultatea de Arhitectură din Iași, iar în perioada 2009-2010 a suspendat cursurile universitare din motive de sănătate, nu a lucrat la nicio agenție imobiliară și nu avea posibilitatea obținerii unui împrumut de la vreo instituție de credit sau financiară. Inculpatul a solicitat la urmărirea penală audierea numitei S_____ C_____-I____, în calitate de martor, fapt ce nu a fost posibil deoarece nu a fost găsită la domiciliu. În faza de judecată, inculpatul a susținut că a dispus de suma de bani pe care i-a predat-o persoanei vătămate deoarece apartamentul mamei sale a fost înstrăinat cu suma de 40.000 euro și nu cu 27.000 euro cât s-a prevăzut în contract pentru eludarea taxelor notariale. Martora G_______ L______ a confirmat prețul vânzării de 40.000 euro, bani pe care i-ar fi dat inculpatului să-și achiziționeze un apartament.

Chiar în ipoteza în care inculpatul a deținut suma de 40.000 euro în anul 2009, instanța nu poate reține, în mod automat, că acesta, la data de 10.09.2009, i-a predat persoanei vătămate H________ L_______ suma de 174.000 de lei, reprezentând prețul integral pentru apartamentul din municipiul B_______, _________________(12), _________________, ________________________. Probele administrate în cauză nu confirmă mărirea patrimoniului persoanei vătămate cu suma menționată. Dimpotrivă, persoana vătămată s-a confruntat în continuare cu probleme financiare, fiind nevoită să apeleze la instituții bancare pentru împrumuturi incomparabil mai mici și să ducă în continuare un trai modest, cu datorii mari la utilități.

Dacă persoana vătămată ar fi dispus în anul 2010 de o sumă atât de mare precum 174.000 lei, ce interes ar fi avut să împrumute, la data de 14.06.2010, un credit de numai 7.200 lei de la BRD Groupe Societe Generale Sucursala B_______, pe care să-l refinanțeze apoi la data de 07.11.2011(9.500 lei), iar în aprilie 2012 să facă și o descoperire de card de numai 2.000 lei ?

Martora Drâmbei E____, colegă de muncă a persoanei vătămate, a declarat că aceasta lucrează în confecții și obține un salariu mic, având mereu datorii mari la utilități. La un moment dat a luat decizia de a înstrăina apartamentul pentru a cumpăra o locuință mai ieftină și pentru a-și acoperi datoriile. De circa 3 ani o vede pe persoana vătămată foarte deprimată și a aflat de la sora acesteia adevăratul motiv, respectiv că a fost înșelată de un vecin care i-a cerut să semneze o foaie, în alb, sub pretextul că o va ajuta să tranzacționeze apartamentul, după care a întocmit un înscris în care ar fi consemnat că i-ar fi dat bani pentru apartament. Martora a menționat că persoana vătămată nu a avut niciodată bani, nu-și permitea să cumpere un prânz în timpul serviciului, iar datoriile au rămas neachitate până în momentul în care a reușit să obțină niște bani din vânzarea unui apartament rămas moștenire de la părinți.

Într-adevăr, potrivit contractului de vânzare – cumpărare nr.1085/29.04.2013, persoana vătămată, împreună cu alți moștenitori, a înstrăinat un apartament din municipiul B_______, după care a început să plătească prestatorilor de servicii ______________________, __________________ B_______, ______________ B_______, Asociația de Proprietari nr. 8 B_______(filele 54 – 58 dosar).

Din examinarea materialului probator administrat în cauză rezultă în mod indubitabil reaua-credință a inculpatului F______ B_____, care, profitând de încrederea persoanei vătămate H________ L_______, a determinat-o să semneze în alb o foaie de hârtie format A4, necompletată, în vederea completării viitoare a unui contract de prestări-servicii, inculpatul completând-o ulterior cu titulatura și clauzele specifice unui contract de vânzare-cumpărare, ce are natura juridică a unui antecontract de vânzare-cumpărare imobiliară, persoana vătămată având convingerea că înscrisul respectiv va avea conținutul unui contract de prestări-servicii.

Din secvențialitatea activităților desfășurate de către inculpatul F______ B_____ rezultă că acesta, încă de la început, anterior momentului semnării de către persoana vătămată a colii de hârtie în litigiu, și-a prefigurat modalitatea de a obține în mod fraudulos apartamentul acesteia, prin manopera dolosivă a prezentării distorsionate a realității în ceea ce privește natura actului juridic încheiat cu această parte, dublată de ticluirea așa-zisului „contract de vânzare-cumpărare" care atesta o falsă realitate, pentru a putea obține ulterior, în justiție, o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a imobilului.

De altfel, din analiza comportamentului inculpatului rezultă că, după întocmirea frauduloasă a așa-zisului „contract de vânzare-cumpărare", la data declarată de acesta (10.09.2009), acesta nu s-a comportat în niciun moment ca un adevărat proprietar al bunului dobândit. În acest sens, pe inculpat nu 1-a interesat dacă persoana vătămată a achitat, din presupusa sumă plătită, ratele scadente către S.C. Locativa S.A. B_______, pentru a se putea încheia contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, datoriile la utilități sau la asociația de proprietari etc.

În mod nemijlocit, instanța l-a perceput pe inculpat ca o persoană nonșalantă, căreia îi era indiferent faptul că ar fi înmânat persoanei vătămate o sumă importantă de bani fără întocmirea unui act autentic sau măcar în prezența unor martori.

În schimb, persoana vătămată era vădit afectată de faptul că, din cauza naivității, riscă să-și piardă locuința.

În rechizitoriu s-a reținut că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de înșelăciune, prev. și ped. de art. 20 Cod penal din 1969 rap. la art. 215 alin. 1 Cod penal din 1969, și a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 290 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal din 1969.

Prin încheierea de ședință din data de 16.10.2013 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de tentativă de înșelăciune din cea prev. și ped. de art. 20 Cod penal din 1969 rap. la art. 215 alin. 1 Cod penal din 1969, în cea prev. de art. 20 Cod penal din 1969 rap. la art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969 deoarece probatoriul cauzei a conturat atât folosirea de către inculpat a unei calități mincinoase (agent imobiliar), cât și a unui mijloc fraudulos(întocmirea în fals a înscrisului sub semnătură privată). La dezbateri, apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea din nou a încadrării juridice a acestei fapte deoarece inculpatul nu a folosit o calitate mincinoasă, acesta nefiind niciodată angajat al unei agenții imobiliare.

Având în vedere că încadrarea juridică a faptei a fost schimbată prin încheierea de ședință menționată, după punerea în discuția părților, instanța va respinge cererea apărătorului deoarece nu există nici un motiv de revenire la încadrarea juridică inițială.

De la data săvârșirii infracțiunilor și până în prezent a avut loc o succesiune de legi penale în timp, în sensul că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare noul Cod penal și, în același timp, s-a abrogat Legea nr. 15/1968 privind Codul penal anterior. Potrivit art. 5 Cod penal actual, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. În aceste condiții, instanța urmează a face o analiză comparată a celor două coduri, pentru a identifica legea penală mai favorabilă inculpatului.

Procurorul a apreciat că legea penală mai favorabilă este noul Cod penal deoarece limitele de pedeapsă sunt mai mici decât cele prevăzute de vechiul Cod penal.

Apărătorul inculpatului a apreciat că, deși vechiul Cod penal prevede sancțiuni mai aspre este mai favorabil deoarece permite suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Din perspectiva limitelor de pedeapsă, noul Cod penal apare ca fiind mai favorabil deoarece sancționează fapta mai gravă, respectiv cea de tentativă la înșelăciune, cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani și 6 luni, față de pedeapsa închisorii de la 1 an și 6 luni la 7 ani și 6 luni, cât prevedea Codul penal anterior; limitele de pedeapsă în cazul celeilalte infracțiuni fiind sensibil mai mari în Codul penal actual(închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amenda față de închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amenda).

Din punctul de vedere al tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni, Codul penal anterior apare ca fiind mai favorabil deoarece prevede posibilitatea aplicării unui spor de pedeapsă la pedeapsa cea mai grea, pe când noul Cod penal prevede aplicarea, în mod obligatoriu, a unei treimi din cealaltă/totalul celorlalte pedepse aplicate. Cu toate acestea, instanța apreciază că, în condițiile în care gravitatea faptelor impune aplicarea unor pedepse mai mari decât minimul special prevăzut de lege, tot Codul penal actual ar fi mai favorabil inculpatului.

Într-adevăr, Codul penal anterior este mai favorabil în situația în care instanța ar aprecia că se impune aplicarea unei pedepse a cărei executare să fie suspendată condiționat, dar în speță nu sunt întrunite condițiile pentru aplicarea acestui beneficiu legal.

Apreciind ca fiind mai favorabilă noua lege penală, instanța va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea de tentativă de înșelăciune, prev. și ped. de art. 20 Cod penal din 1969 rap. la art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969, în infracțiunea tentativă de înșelăciune, prev. și ped. de art. 32 rap. la art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal, și din infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 290 Cod penal din 1969, în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 322 Cod penal.

Instanța reține vinovăția inculpatului în baza următoarelor mijloace de probă: plângerea și declarația persoanei vătămate, copia contractului de vânzare - cumpărare în litigiu, presupus a fi încheiat între cumpărătorul F______ B_____ și vânzătoarea H________ L_______, adresa din data de 17.09.2010 a Biroului Executorului Judecătoresc M______ V_____ către persoana vătămată, declarațiile martorilor B_____ P________, A_____ M______ și Drâmbei E____, copii ale unor bilete de transport cu avionul depuse de inculpat, adresa _______________________ nr. 1264/06.03.2012 privind restul de plată la apartamentul în litigiu al persoanei vătămate, raportul de constatare tehnico-științifică poligraf nr. xxxxx/28.02.2013 întocmit de I.P.J. B_______ – Serviciul Criminalistic, înscrisurile de la filele 52 – 58 dosar, rapoartele de expertiză criminalistică efectuate în cursul judecății în ce privește concluzia că înscrisul sub semnătură privată a fost redactat și semnat cu același tip de material de scriere și declarațiile inculpatului.

Inculpatul, în vârstă de 27 de ani, a absolvit 12 clase, este divorțat, student și a suferit o condamnare de 1 an închisoare, cu suspendare condiționată a executării(sentința penală nr. 1185/23.04.2012 a Judecătoriei Iași), pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969, faptă concurentă cu cele cercetate în cauza de față.

La stabilirea și individualizarea judiciară a pedepsei, instanța va avea în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile cercetate, împrejurările comiterii faptelor, modalitatea de comitere a acestora(prin inducerea în eroare a persoanei vătămate cu privire la calitatea mincinoasă de agent imobiliar, prin determinarea acesteia de a semna în alb pe o coală tip A4, prin întocmirea în fals a unui contract de vânzare – cumpărare cu privire la imobilul în care locuiește persoana vătămată), gradul ridicat de pericol social concret al faptelor comise reflectat de modalitatea de comitere și de bunul de valoare pe care inculpatul a încercat s-o deposedeze pe persoana vătămată, poziția procesuală și circumstanțele personale prezentate anterior.

Instanța apreciază că reeducarea inculpatului se poate realiza numai prin aplicarea unei pedepse privative de libertate. Astfel, instanța va aplica inculpatului câte o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru fiecare dintre infracțiunile comise și pedeapsa complementară a interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o perioadă de 1 an.

Instanța reține că prin sentința penală nr. 1185/23.04.2012 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1129/29.10.2012 a Curții de Apel Iași, inculpatul F______ B_____ a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pe o perioadă de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969.

Comparând data săvârșirii infracțiunilor cercetate în prezenta cauză cu momentul la care a rămas definitivă sentința penală menționată anterior, instanța constată că infracțiunile sunt concurente, motiv pentru care, în temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 85 Cod penal din 1969, va anula suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1185/23.04.2012 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1129/29.10.2012 a Curții de Apel Iași.

În temeiul art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, instanța va contopi pedepsele aplicate prin prezenta cu pedeapsa menționată anterior și va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, sporită cu 10 luni închisoare reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, inculpatul având de executat pedeapsa finală de 2 ani și 4 luni închisoare.

În temeiul art. 45 Cod penal, instanța va aplica inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 1 an.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 Cod penal, instanța va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul acelorași drepturi prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal.

Instanța va anula înscrisul sub semnătură privată întocmit în fals de către inculpat, intitulat ,,Contract de vânzare – cumpărare” și datat 10.09.2009.

Instanța reține că persoana vătămată H________ L_______ s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 7.000 lei – daune morale pentru trauma psihică pe care i-a produs-o inculpatul prin activitatea infracțională, fiind nevoită să apeleze la psiholog și la medici, și cu suma de 3.000 lei – daune materiale, reprezentând cheltuielile pe care le-a efectuat pentru însănătoșire.

În dovedirea pretențiilor civile, partea civilă a solicitat audierea martorei Drâmbei E____, care a declarat că cea dintâi, de vreo trei ani, este foarte deprimată, fără bucurie de viață, fiindu-i jenă, la început, să povestească celor din jur despre adevăratul motiv care i-a provocat starea de suferință. Martora a aflat de la sora părții civile că, pe fondul unor datorii foarte mari, aceasta a luat decizia de vinde apartamentul, numai că persoana care s-a oferit să-i intermedieze vânzarea i-a solicitat să semneze o coală în alb, după care ar fi întocmit în fals un înscris din care rezultă că i-ar fi predat prețul vânzării.

Având în vedere depoziția martorei, dar și situația de fapt rezultată din probatoriul administrat în cauză, instanța apreciază că partea civilă a fost profund afectată de activitatea infracțională a inculpatului, care a adus-o în situația disperată de a demonstra că nu i-a vândut acestuia apartamentul și că nu a primit suma de 174.000 lei, cu titlu de preț. În toată această perioadă, partea civilă a trăit coșmarul că-și poate pierde locuința din cauza naivității de care a dat dovadă în fața inculpatului, iar pentru compensarea acestor suferințe psihice se justifică pe deplin acordarea daunelor morale în cuantum de 7.000 lei. Prin urmare, instanța va obliga inculpatul, în temeiul art. art. 19, art. 25 și art. 397 din Codul de procedură penală raportat la art. 1357 din Codul civil.

Partea civilă nu a dovedit daunele materiale solicitate, motiv pentru care instanța le va respinge ca atare.

În temeiul art. 276 Cod procedură penală, instanța va obliga inculpatul să plătească părții civile suma de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu de avocat.

În temeiul art. 274 Cod procedură penală, instanța va obliga inculpatul să plătească statului suma de 1.250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

H O T Ă R Ă Ș T E :

Respinge cererea apărătorului inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă de înșelăciune prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969 în infracțiunea de tentativă de înșelăciune prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 215 alin. 1 Cod penal din 1969.

Condamnă pe inculpatul F______ B_____, fiul lui I___ și L______, născut la data de 04.05.1987 în municipiul B_______, județul B_______, cu același domiciliu, _________________, _______________, CNP xxxxxxxxxxxxx, studii liceale, student, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de:

- tentativă de înșelăciune, prev. și ped. de art. 32 rap. la art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal(prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă de înșelăciune prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969), cu aplicarea art. 5 Cod penal, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o perioadă de 1 an;

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 322 Cod penal(prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. și ped. de art. 290 Cod penal din 1969), cu aplicarea art. 5 Cod penal, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o perioadă de 1 an.

În temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 85 Cod penal din 1969, anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1185/23.04.2012 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1129/29.10.2012 a Curții de Apel Iași, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969.

În temeiul art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, contopește pedepsele aplicate prin prezenta cu pedeapsa menționată anterior și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, sporită cu 10 luni închisoare reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, inculpatul având de executat pedeapsa finală de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare.

În temeiul art. 45 Cod penal, aplică alături de pedeapsa principală pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o perioadă de 1 an.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 Cod penal, interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal.

Anulează înscrisul sub semnătură privată întocmit în fals de către inculpat, întitulat ,,Contract de vânzare – cumpărare” și datat 10.09.2009.

Obligă inculpatul să plătească părții civile H________ L_______, fiica lui G______ și E______, născută la data de 01.09.1966, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliată în municipiul B_______, _________________, _______________, județul B_______, suma de 7.000 lei, cu titlu de daune morale.

Respinge celelalte pretenții formulate în cauză, respectiv 3.000 lei daune materiale.

Obligă inculpatul să plătească părții civile suma de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Obligă inculpatul să plătească statului suma de 1.250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 06 februarie 2015.

Președinte, Grefier,

Plecat în C.O., Plecat în C.O.,

semnează Președintele instanței semnează Grefier – șef,

Red. A.V.

Tehnored. A.V.

Ex.6/ 24.08.2015