Acesta nu este document finalizat

Cod ECLI

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX (XXXXXXXXX)

DECIZIA PENALĂ NR. 1772/A

Ședința publică din data de 16.12.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: L______ C_________ C_____________

JUDECĂTOR: V______ C_______

GREFIER: E____ L____ N__

Ministerul Public – P________ de pe lângă Curtea de Apel București reprezentat de procuror S_____ M_______.

Pe rol se află cauza penală având ca obiect soluționarea apelului declarat de inculpatul C_____________ G_______ împotriva sentinței penale nr. 596 din data de 24.09.2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data 16 decembrie 2015 fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 18 decembrie 2015 pentru când a hotărât următoarele:

CURTEA

Asupra apelului penal de față, deliberând constată următoarele:

Prin sentința penală nr.596 din 24.09.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București a fost admisă cererea formulată de Ministerul Public – P________ de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București.

În baza art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală și art. 5 din Codul penal a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C_____________ G_______ din infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, participație improprie (în forma instigării) la uzul de fals și instigare la falsul în declarații săvârșite în stare de recidivă postexecutorie, prevăzute în art. 322 alin. (1) din Codul penal, art. 52 alin. (3) din Codul penal rap. la art. 323 din Codul penal și art. 47 din Codul penal rap. art. 326 din Codul penal, fiecare cu aplic. art. 41 alin. (1) din Codul penal, toate cu aplic. art. 38 alin. (1) din Codul penal și art. 5 din Codul penal, în infracțiunile de „fals în înscrisuri sub semnătură privată”, participație improprie (în forma instigării) la „uzul de fals” și instigare la „falsul în declarații” săvârșite în stare de recidivă postexecutorie, prevăzute în art. 290 alin. (1) din Codul penal din 1969, art. 31 alin. (2) din Codul penal din 1969 rap. la art. 291 din Codul penal din 1969 și art. 25 din Codul penal rap. art. 292 din Codul penal din 1969, fiecare cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969, toate cu aplic. art. 33 lit. a) din Codul penal din 1969 și art. 5 din Codul penal.

În baza art. 290 alin. (1) din Codul penal din 1969, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969 și art. 5 din Codul penal a fost condamnat inculpatul C_____________ G_______ (zis „G___ B_____” sau „C_____”, la pedeapsa amenzii penale de 10.000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de „fals în înscrisuri sub semnătură privată” în stare de recidivă postexecutorie.

În baza art. 31 alin. (2) din Codul penal din 1969 rap. la art. 291 din Codul penal din 1969, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969 și art. 5 din Codul penal a fost condamnat inculpatul C_____________ G_______ la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie (în forma instigării) la „uzul de fals” în stare de recidivă postexecutorie.

În baza art. 71 alin. (1) din Codul penal din 1969, s-a interzis inculpatului C_____________ G_______ drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal din 1969 pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 25 din Codul penal rap. art. 292 din Codul penal din 1969, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969 și art. 5 din Codul penal a fost condamnat inculpatul C_____________ G_______ la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la „falsul în declarații” în stare de recidivă postexecutorie.

În baza art. 71 alin. (1) din Codul penal din 1969, s-au interzis inculpatului C_____________ G_______ drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal din 1969 pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 33 lit. a) din Codul penal din 1969, s-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare prin sentința penală nr. 128/31.01.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. xxxxx/3/2009*, definitivă prin decizia penală nr. 1571/16.12.2014 a Curții de Apel București.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 128/31.01.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. xxxxx/3/2009*, definitivă prin decizia penală nr. 1571/16.12.2014 a Curții de Apel București și repune în individualitatea lor pedepsele componente de:

- pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 raportat la art. 12 lit. b) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969;

- pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 raportat la art. 12 lit. b) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969;

- pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) din Codul penal din 1969 u aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969;

- pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 26 raportat la art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) din Codul penal din 1969 cu aplic. art.37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969;

- pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art.20 raportat la art.215 alin. (1), (2), (3) și (5) din Codul penal din 1969 cu aplic. art.37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969;

- cinci pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare, fiecare, pentru săvârșirea a cinci infracțiuni de uz de fals prev. de art. 291 din Codul penal din 1969 cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969;

- pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, în formă continuată prev. de art. 292 din Codul penal din 1969 cu aplic. art.41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969;

- pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals, în formă continuată, prev. de art.26 raportat la art. 291 din Codul penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969 și art.37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969;

- pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 din Codul penal din 1969 cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969;

- pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, în formă continuată prev. de art. 255 din Codul penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969 și art. 37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969;

- pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 din Codul penal din 1969 cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) și d) din Codul penal din 1969, au fost contopite pedepsele de mai sus astfel cum au fost repuse în individualitatea lor, aplicate prin Sentința penală nr. 128/31.01.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. xxxxx/3/2009*, definitivă prin Decizia penală nr. 1571/16.12.2014 a Curții de Apel București, cu cele 2 pedepse de câte 1 an închisoare și cu pedeapsa amenzii penale de 2.000 lei aplicate prin prezenta, în pedeapsa închisorii cea mai grea de 5 ani închisoare, sporită la 5 ani și 6 luni închisoare, la care se va adăuga în totalitate pedeapsa amenzii penale de 2.000 lei, urmând ca în final inculpatul C_____________ G_______ să execute pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și 10.000 lei amendă penală.

S-a aplicat inculpatului C_____________ G_______ pe lângă pedeapsa rezultantă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal din 1969 pe o perioadă de 3 ani, astfel cum această pedeapsă a fost aplicată prin Sentința penală nr. 128/31.01.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. xxxxx/3/2009*, definitivă prin decizia penală nr. 1571/16.12.2014 a Curții de Apel București.

În baza art. 71 alin. (1) din Codul penal din 1969, s-au interzis inculpatului C_____________ G_______ drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal din 1969 pe durata executării pedepsei închisorii rezultante.

În baza art. 88 alin. (1) din Codul penal din 1969, s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicate perioada arestării preventive de la 28.10.2008 la 24.09.2009, precum și perioada executată de la 16.12.2014 la zi.

S-a constatat că inculpatul a fost judecat în stare de arest în altă cauză.

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 247/16.12.2014 emis în baza Sentinței penale nr. 128/31.01.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. xxxxx/3/2009*, definitivă prin Decizia penală nr. 1571/16.12.2014 a Curții de Apel București și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform prezentei hotărâri.

În baza art. 25 alin. (3) din Codul de procedură penală s-a dispus desființarea parțială a contractului de asistență juridică nr. xxxxxx/17.09.2008 încheiat între inculpat și Cabinet de Avocat B______ G______ (în ceea ce privește mențiunile privind gradul de rudenie al inculpatului cu N______ M_______), precum și în totalitate a Declarației fiscale pentru stabilirea impozitului înregistrată la DITL Sector 1 sub nr. xxxxxx/17.09.2008 și a contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 3619/17.07.1996 de BNP M_______ I____.

În baza art. 274 alin. (1) din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei totale de 1.700 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (1.500 de lei din faza de urmărire penală și 200 lei din faza de judecată).

Judecătoria a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 17.09.2008 inculpatul C_____________ G_______ l-a indus în eroare pe avocatul B______ G______ M_____ cu privire la o presupusă relație de rudenie cu numita N______ M_______ – văr primar al acesteia, persoană decedată, și l-a determinat în mod intenționat să completeze în fals (sub aspectul gradului de rudenie) contractul de asistență juridică nr. xxxxxx/17.09.2008. Inculpatul a semnat în numele său la rubrica client, contractul de asistență juridică, atribuindu-și în mod nereal calitatea de rudă a susnumitei (care devenea client al avocatului B______ G______ M_____), și totodată, prin acest demers l-a determinat pe avocatul B______ G______ M_____ să completeze în numele lui N______ M_______ o declarație fiscală, depusă ulterior la sediul DITL Sector 1 în vederea stabilirii impozitului pe un teren care ar fi aparținut acesteia.

În aceste condiții, inculpatul, în aceeași împrejurare, în cursul lunii septembrie 2008 l-a determinat cu intenție pe avocatul B______ G______ M_____ să folosească fără vinovăție la DITL Sector 1 fotocopia contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP I____ M_______ sub nr. 3619/17.07.1996 (despre care inculpatul cunoștea că este fals) în vederea deschiderii rolului fiscal pentru terenul situat în _________________, sect. 1.

De menționat este faptul că prin Ordonanța nr. 1976/P/2008 din 2.11.2009, P________ de pe lângă Curtea de Apel București a dispus conform art. 10 alin. (1) lit. b) indice 1 din Codul de procedură penală din 1968, art. 18 indice 1 din Codul penal din 1969, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului avocat B______ G______ M_____ pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și fals în declarații, prevăzute în art. 290 alin. (1) și art. 292 alin. (1) din Codul penal din 1969. Totodată, i-a fost aplicată învinuitului avocat B______ G______ M_____ o amendă cu caracter administrativ în cuantum de 600 de lei. În sarcina avocatului s-a reținut că a încheiat în fals prin contrafacerea semnăturii clientului contractul de asistență juridică nr. xxxxxx/17.09.2008, aparent încheiat de avocat cu numita N______ M_______, decedată la data de 14.05.2007, precum și împuternicirea avocațială emisă în baza contractului de asistență. Ulterior a declarat date false (întrucât N______ M_______ era decedată și nu era proprietară a imobilului pentru care a cerut deschiderea rolului fiscal) la DITL Sector 1, prezentând instituției și contractul de vânzare-cumpărare autentificat la BNP I____ M_______ sub nr. 3619/17.07.1996 fals. Prin aceeași Ordonanță s-a dispus disjungerea cauzei și trimiterea dosarului nou-format Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 pentru efectuarea de cercetări față de inc. C_____________ G_______ pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals și instigare la fals în declarații. Dosarul nou înregistrat a primit la P________ de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 nr. xxxxx/P/2009.

Instanța de fond a reținut situația de fapt mai sus – expusă din următoarele mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală și în faza de judecată:

Astfel, la data de 14.10.2008 la P________ de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 s-a înregistrat denunțul formulat de Direcția de Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1 pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzute în art. 288 din Codul penal din 1969 (f. nr. 72-74 d.u.p.). În motivarea denunțului s-a arătat că la data de 17.09.2008 la DITL Sector 1 a fost depusă sub nr. xxxxxx/17.09.2008 declarația fiscală în vederea stabilirii impozitului pe teren prin care a fost declarat imobilul teren situat în _________________, sect. 1. Declarația a fost însoțită de următoarele înscrisuri:

- contractul de vânzare-cumpărare dintre P______ E____ și P______ D______, în calitate de vânzători, și N______ M_______, în calitate de cumpărător, autentificat la BNP I____ M_______ sub nr. 3619/17.07.1996;

- împuternicirea avocațială nr. xxxxxx/17.09.2008 pentru avocatul B______ G______ din cadrul Baroului București;

- fotocopie a cărții de identitate ________ nr.xxxxxx, posesor N______ M_______.

În urma verificărilor efectuate de către funcționarii DITL a rezultat împrejurarea că la BNP I____ M_______ nu a fost autentificat contractul de vânzare-cumpărare nr. 3619/17.07.1996, acesta fiind, așadar, falsificat.

Prima instanță a constatat că din materialul probatoriu administrat în cauză rezultă următoarele:

În cursul lunii septembrie 2008 inculpatul C_____________ G_______ a intrat în legătură cu avocatul B______ G______ M_____.

Inculpatul l-a indus în eroare pe martor, susținând în mod mincinos că este vărul numitei N______ M_______ - o rudă din provincie - care ar fi proprietara terenului situat în _________________, sector 1. C_____________ G_______ i-a solicitat ajutorul martorului avocat în vederea depunerii unei declarații de impunere la Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 1 pe numele presupusei rude a inculpatului. De menționat faptul că, potrivit declarației inculpatului dată în fața instanței de judecată, acesta cunoștea că doar prin apelarea la un avocat se putea ajunge la depunerea declarației fiscale (și nu putea fi depusă personal de către inculpat) întrucât, în caz contrar avea nevoie de o procură de reprezentare din partea numitei N______ M_______ (care figura proprietar al imobilului, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat la BNP I____ M_______ sub nr. 3619/17.07.1996) sau trebuia să se prezinte personal numita N______ M_______ la sediul DITL sector 1.

În acest scop, inculpatul i-a prezentat avocatului copia legalizată a contractului de vânzare-cumpărare autentificat la BNP I____ M_______ sub nr. 3619/17.07.1996 și fotocopia cărții de identitate pe numele N______ M_______.

Avocatul B______ G______ M_____ și inculpatul C_____________ G_______ au încheiat contractul de asistență juridică nr. xxxxxx/17.09.2008 pentru clientul „N______ M_______”. În cuprinsul acestui act juridic inculpatul C_____________ a declarat în mod nereal că este rudă (văr primar) cu N______ M_______. Inculpatul a semnat contractul depunând o semnătură la rubrica Client/Reprezentant fără să rezulte dacă semnează în nume propriu (ca presupusă rudă) sau dacă depune, în fapt, semnătura numitei N______ M_______.

Obiectul contractului a fost: asistare, reprezentare DITL sector 1 declarație de impunere fiscală, rol fiscal.

În baza acestui contract de asistență juridică, avocatul B______ G______ M_____ a emis delegația avocațială nr. xxxxxx/17.09.2008. Delegația a fost semnată de avocat iar la rubrica Client/Reprezentant s-a trecut mențiunea Cf. contract.

În aceeași zi de 17.09.2008, avocatul B______ G______ M_____ s-a prezentat la sediul DITL sector 1 din Calea Griviței, nr. 208-210, sector. 1, unde a completat Declarația fiscală pentru stabilirea impozitului pe teren în cazul persoanelor fizice pe numele N______ M_______ pentru deschiderea rolului fiscal.

În urma verificărilor interne realizate de funcționarii DITL sector 1, cum s-a arătat anterior, au fost sesizate organele de urmărire penală.

Cu privire la caracterul fals al contractului de vânzare-cumpărare autentificat la BNP I____ M_______ sub nr. 3619/17.07.1996, instanța a reținut următoarele:

Potrivit acestui înscris, P______ D______ și P______ E____ vând numitei N______ M_______ terenul situat în București, _________________, sect. 1, în schimbul sumei de 85.000.000 de lei vechi. Contractul este aparent autentificat la BNP M_______ I____ sub nr. 3619/17.07.1996.

În urma solicitării organelor de urmărire penală, Camera Notarilor Publici București a comunicat faptul că nu deține în păstrare contractul autentificat sub nr. 3619/17.07.1996 la BNP M_______ I____ însă, potrivit Registrului General Notarial aferent anului 1996, la poziția 3619 nu figurează respectivul contract ci un cu totul alt înscris autentic și cu o altă dată. Astfel, la nr. 3619/28.11.1996 apare autentificată o procură notarială pentru Ruotolo Gavin Anthony.

Prin adresa nr. F/xxxxx/12.08.2013, Primăria Municipiului Pitești a comunicat faptul că numita N______ M_______ nu figurează în evidențele fiscale cu bunuri mobile și imobile supuse impozitelor și taxelor locale.

Având în vedere că inculpatul C_____________ G_______ i-a prezentat martorului avocat B______ G______ M_____ o fotocopie legalizată a respectivului contract, au fost solicitate informații notarului public ce a legalizat copia înscrisului în cauză.

Astfel, BNP C______ I____ din Pitești, jud. Argeș, a comunicat faptul că pentru contractul autentificat sub nr. 3619/17.07.1996 la BNP M_______ I____ au fost emise 3 copii legalizate prin încheierile nr. xxxxx, xxxxx și xxxxx/12.09.2008 de notarul public C______ I____. Pentru legalizare acest notar a confirmat împrejurarea că a fost prezentat contractul nr. 3619/17.07.1996. Nu s-a putut stabili identitatea celui ce a solicitat și primit fotocopiile legalizate întrucât notarul public nu a reținut aceste date (adresele BNP C______ I____).

De asemenea, au fost efectuate investigații cu privire la prezumtivii vânzători ce apar menționați în cuprinsul contractului nr. 3619/17.07.1996. Astfel, a rezultat faptul că P______ D______ și P______ E____ nu au locuit niciodată la adresa din __________________________, sect. 1, cum în mod nereal se menționează în cuprinsul actului autentic falsificat (f. nr. 122 d.u.p.).

În aceste condiții, instanța a reținut ca fiind falsificat contractul autentificat sub nr. 3619/17.07.1996 la BNP M_______ I____ (cu privire la identificarea autorului acestui fals, cauza fiind disjunsă în faza de urmărire penală).

Cu privire la caracterul fals al contractului de asistență juridică nr. xxxxxx/17.09.2008 încheiat de inculpatul C_____________ G_______ cu avocatul B______ G______ M_____, instanța a reținut următoarele:

Inculpatul C_____________ G_______ i s-a prezentat martorului avocat drept rudă (văr primar) a numitei N______ M_______, decedată anterior, respectiv la data de 14.05.2007.

În aceste condiții cei doi au încheiat contractul în cauză în cuprinsul căruia s-au inserat mențiunile false cu privire la calitatea de rudenie dintre inculpat și N______ M_______.

În plus, inculpatul C_____________ G_______ a semnat la Client/Reprezentant fără să rezulte dacă semnează în nume propriu (ca presupusă rudă) sau dacă depune, în fapt, semnătura numitei N______ M_______.

Judecătorul fondului a apreciat că această ambiguitate este voită din partea inculpatului pentru a o folosi în apărarea sa în măsura în care operațiunea frauduloasă ar fi fost devoalată, ceea ce s-a și întâmplat.

Potrivit concluziilor Raportului de constatare tehnico-științifică nr.xxxxxx/06.01.2011, semnătura de la rubrica „Client/Reprezentant“ de pe al doilea exemplar al contractului de asistență juridică nr. xxxxxx/17.09.2008 a fost executată de inculpatul C_____________ G_______.

Fiind audiat în faza actelor premergătoare, inculpatul C_____________ G_______ a declarat că în ziua de 17.09.2008 a mers la Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 1 pentru a verifica situația terenului situat în București, ______________, Sector 1, teren pe care un anumit „V___“ i l-ar fi oferit spre vânzare.

Inculpatul a arătat că a primit de la „V___” un exemplar al unui contract de vânzare-cumpărare încheiat între P______ D______, P______ E____ și numita N______ M_______, copie a cărții de identitate pe numele N______ M_______ și a certificatului de atestare a dreptului de proprietate privată emis de Prefectura municipiului București nr.729/10.12.1994.

În timp ce se afla în incinta sediului DITL sector 1, l-a sunat pe avocatul său B______ G______ M_____ pentru a-l ajuta cu actele. A încheiat un contract de asistență juridică cu B______ G______, avocatul a completat declarația fiscală și a depus-o împreună cu actele enunțate mai sus. Ulterior, inculpatul a renunțat să cumpere terenul deoarece prețul cerut de „V___” i s-a părut exagerat, iar avocatul și-a exprimat îndoieli cu privire la acte. Inculpatul a arătat că a semnat delegația în calitate de plătitor al acesteia și nu a știut că actele depuse la Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 1 sunt false.

Referitor la relația de rudenie cu N______ M_______, inculpatul C_____________ G_______ a declarat că din discuțiile purtate cu numitul „V___” a dedus că ar fi rudă cu ea. A mai declarat inculpatul că „V___” i-a înmânat fotocopii de pe actele respective și originalele au rămas la el. Inculpatul nu a putut oferi date care să ajute la identificarea numitului „V___”, susținând că l-a cunoscut la un casino și era sunat de acesta de pe un telefon public.

După începerea urmăririi penale, inculpatul C_____________ G_______ a dat o declarație contradictorie cu cea din faza actelor premergătoare, deși a arătat că își menține și declarația inițială.

Astfel, a arătat că se afla la sediul DITL sector 1 împreună cu avocatul său, martorul B______ G______ M_____ când s-a întâlnit cu numitul „V___”. Acesta din urmă ar fi fost în posesia unor documente cu privire la un imobil al cărei proprietar era N______ M_______ despre care inculpatul știa că este soția unei rude de-a sale din ____________________________.

„V___” l-ar fi rugat pe inculpat să discute cu avocatul său în vederea reprezentării la DITL sector 1. Inculpatul a mai arătat că a încheiat el contractul de asistență juridică pe motiv că era înrudit cu N______ M_______ după care ar fi plecat și l-ar fi lăsat pe „V___” împreună cu avocatul. Inculpatul a mai susținut că nu a cunoscut ce înscrisuri ar fi fost depuse la instituția publică. Aceeași declarație a fost dată de inculpat și în faza judecății, cu mențiunea că în faza de cercetare judecătorească a afirmat că numita N______ M_______ urma să se căsătorească cu un văr de-al său – A____ N______ zis „N___ a lui Tândai” și de aici confuzia că N______ M_______ ar fi fost ruda sa, cu toate că inculpatul precizează că nici A____ N______ nu era vărul său primar.

Declarațiile inculpatului în sensul prezentat mai sus au fost contrazise de martorul B______ G______ M_____ care a arătat că în data de 17.09.2008 a fost contactat de către inculpatul C_____________ G_______ pentru a-l ajuta să depună o declarație de impunere la Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 1. Martorul a arătat că inculpatul i-a precizat că proprietarul terenului este o rudă de-a sa din provincie și a fost de acord să încheie contractul de asistență juridică nr. xxxxxx pe care C_____________ G_______ l-a încheiat în calitate de rudă. Avocatul a declarat că a completat declarația de impunere și a depus-o împreună cu documentele primite de la inculpat (contract de vânzare-cumpărare în copie legalizată, fotocopia cărții de identitate pe numele N______ M_______) și delegația avocațială, urmând ca după câteva zile el sau N______ M_______ să ridice certificatul fiscal de la DITL sect. 1. Martorul a menționat că în ziua de 17.09.2008 când s-a întâlnit cu inculpatul acesta era însoțit doar de șoferul său, dar acesta nu a participat la discuția dintre ei și nu s-a întâlnit cu nicio persoană pe nume „V___”. Martorul B______ G______ M_____ a mai susținut că nu a cunoscut împrejurarea că N______ M_______ era decedată. Această declarație a fost menținută de martorul B______ G______ M_____ și în faza cercetării judecătorești.

A fost audiat în cauză și martorul N_________ V_____-P___, care a arătat că a fost căsătorit cu N______ M_______ până în cursul anului 2004 când cei doi au divorțat. Martorul nu-l cunoaște pe inculpat, nu este rudă cu el și în timpul căsătoriei nu a auzit-o pe soția sa vorbind despre acesta sau spunând că ar avea rude în ____________________________.

Martorul a declarat că soția sa nu a deținut niciun bun imobil în timpul căsătoriei și nu i-a spus că ar deține vreun teren în București. Cu privire la semnătura de pe contractul de vânzare-cumpărare, N_________ V_____-P___ a precizat că nu mai cunoaște cu exactitate cum semna fosta soție, dar din câte își amintește, respectiva semnătura nu pare să fi fost executată de N______ M_______. A mai susținut că nu cunoaște împrejurările în care fotocopia de pe cartea de identitate a fostei soții a ajuns în posesia inculpatului dar a menționat că în perioada 2006-2007 N______ M_______ se deplasa la București pentru a efectua un tratament medical și a cunoscut un șofer de taxi care o transporta între Pitești și București, dar nu știe cine este întrucât l-a văzut o singură dată la înmormântarea fostei soții.

Referitor la apărările inculpatului, instanța a reținut în primul rând că declarațiile inculpatului pe de o parte în sensul în care ar fi rudă cu N______ M_______ sau că ar fi crezut astfel și pe de altă parte în sensul în care ar fi tratat cumpărarea terenului cu individul necunoscut „V___” sunt nesincere, fiind în profundă discordanță cu ansamblul probatoriu administrat în cauză.

Astfel, din nicio probă administrată în dosar nu rezultă un minim indiciu în sensul în care inculpatul C_____________ G_______ ar fi (fost) rudă cu defuncta N______ M_______. Cei doi provin din județe diferite, martorul N_________ V_____-P___ a precizat că nu cunoaște ca fosta soție să se fi înrudit cu inculpatul iar acesta din urmă nu a făcut vreo minimă dovadă în sensul în care ar fi fost văr sau alt fel de rudă cu N______ M_______. Nu în ultimul rând instanța reține că, deși inculpatul susține că este rudă sau așa a avut reprezentarea, acesta „nu cunoștea” împrejurarea că N______ M_______ decedase cu un an și 4 luni înaintea încheierii contractului de asistență juridică cu avocatul B______. Instanța nu a primit nici apărările inculpatului din cursul judecății în sensul că numita N______ M_______ urma să se căsătorească cu un văr de-al său – A____ N______ zis „N___ a lui Tândai” și de aici confuzia că N______ M_______ ar fi fost ruda sa. Astfel, aceste declarații, dacă ar fi fost adevărate, fiind în favoarea sa, le-ar fi precizat inculpatul de la prima sa audiere. Cu toate acestea, în declarația din faza actelor premergătoare și din declarația din faza de urmărire penală nu rezultă aceste aspecte. Mai mult, rezultă că inculpatul ar fi dedus că numita N______ M_______ era rudă cu numitul „V___”, cel care i-ar fi propus achiziționarea terenului, conform declarațiilor aceluiași inculpat, numitul V___ nefiind aceeași persoană cu numitul A____ N______ zis „N___ al lul Tândai”. Pe de altă parte, chiar dacă ar fi fost adevărată relația dintre numita N______ M_______ și A____ N______ zis „N___ al lul Tândai”, chiar inculpatul (ca de altfel și martorul A____ N______) precizează că nici A____ N______ nu era vărul său primar; ca atare, inculpatul nu avea de unde să concluzioneze că prin căsătorie, N______ M_______ ar fi devenit vară primară cu inculpatul.

Cu privire la existența lui „V___”, declarațiile inculpatului apar a fi total nesincere. Astfel, deși inculpatul C_____________ G_______ a susținut că ar fi tratat cu respectivul dobândirea terenului din _________________, sect. 1, inculpatul nu i-a reținut nici măcar numele întreg. Or, este nefiresc pentru o persoană ce dorește să cumpere un bun important cum este un teren să nu cunoască identitatea celui cu care negociază. În plus, cu privire la pretinsa implicare a lui „V___” în cauză cum (în mod nesincer) insinuează inculpatul, este inexplicabil de ce inculpatul și-a asumat efectuarea formalităților necesare privind deschiderea rolului fiscal pentru terenul cu privire la care susține că și-a manifestat interesul de a-l dobândi. Or, eventualele formalități privind deschiderea rolului fiscal la DITL nu erau în sarcina inculpatului. În măsura în care acesta urmărea cumpărarea terenului, inculpatul C_____________ G_______ trebuia să pretindă potențialului vânzător îndeplinirea tuturor formalităților cerute de lege, iar nu să își asume personal acest demers cu atât mai mult cu cât din declarațiile inculpatului rezultă că acesta este familiarizat cu tranzacțiile imobiliare (de altfel inculpatul fiind și condamnat, între timp, pentru fapte similare – a se vedea în acest sens Sentința penală nr. 128/31.01.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. xxxxx/3/2009*, definitivă prin Decizia penală nr. 1571/16.12.2014 a Curții de Apel București).

Mai mult decât atât, nu au fost primite nici susținerile inculpatului din fața instanței de judecată în sensul că s-a ocupat personal de aceste formalități întrucât în caz contrar (respectiv dacă se ocupa personal numita N______ M_______ de deschiderea rolului fiscal) numita N______ M_______ ar fi crescut prețul (care era inițial de 26 Euro/m.p.). Astfel, este de notorietate faptul că la nivelul anului 2008, un preț de 26 Euro pentru un metru pătrat nu se găsea nici pentru un teren situat în afara municipiului București la 20 de km. distanță, pentru un teren situat chiar în București, sector 1, fiind imposibil de obținut acest preț, indiferent dacă vânzătorul ar fi avut sau nu actele în regulă (respectiv dacă ar fi avut sau nu rol fiscal deschis), indiferent de gradul său de școlarizare sau de inteligență, și indiferent de vârsta acestuia.

În final, instanța a avut în vedere și declarațiile martorului B______ G______ M_____ care a învederat că la discuțiile avute cu inculpatul și la încheierea contractului de asistență juridică nu a asistat nicio altă persoană și cu atât mai puțin pretinsul „V___” cum în mod neverosimil susține C_____________ G_______ inclusiv în declarația dată în fața instanței de judecată (f. 47-48 dosar instanță) și cu atât mai mult martorul nu confirmă că inculpatul ar fi plecat iar martorul ar fi rămas să discute în continuare cu numitul „V___”.

Mai mult decât atât, din declarațiile martorului propus de către inculpat – A____ N______ a rezultat faptul că numita N______ M_______ este cea care i-ar fi propus inculpatului C_____________ G_______ să-i vândă un teren, și nu numitul „V___”.

În aceste condiții, nu numai că declarațiile succesive ale inculpatului nu se coroborează între ele, acestea fiind contradictorii (din care nu se poate concluziona decât faptul că inculpatul nu a cunoscut-o niciodată pe N______ M_______, că aceasta nu era vara sa primară, iar inculpatul cunoștea acest aspect, precum și pe bază de consecință faptul că inculpatul cunoștea că titlul de proprietate din care rezulta calitatea de proprietar a numitei N______ M_______ era falsificat), dar, mai mult, la aproximativ 7 ani de la data săvârșirii infracțiunii, nu a reușit să identifice un martor care să îi confirme în totalitate versiunea finală pe care a adoptat-o în fața instanței de judecată.

Considerentele privind inexistența oricărei relații de rudenie între inculpat și N______ M_______ și inexistența individului „V___” atrag două concluzii în raport cu faptele reținute în sarcina acestuia:

Astfel, inculpatul era în deplină cunoștință de cauză cu privire la decesul numitei N______ M_______, care nu îi era în niciun fel rudă. A speculat această împrejurare și a încheiat contractul de asistență juridică, asumându-și în conținutul înscrisului mențiunile nereale cu privire la relația de rudenie, crezând că în acest mod avocatul avea șanse sporite în deschiderea rolului fiscal la DITL sector 1. Acest aspect rezultă și din declarația inculpatului în sensul că știa că dacă nu apela la un avocat, era nevoie să prezinte o procură de reprezentare, notarială, care să emane de la pretinsul proprietar - numita N______ M_______, sau ca aceasta să se prezinte personal la sediul DITL sector 1 (declarație f. 48 dosar instanță).

A doua concluzie este în sensul în care inculpatul cunoștea pe deplin caracterul fals al contractului de vânzare-cumpărare autentificat la BNP I____ M_______ sub nr. 3619/17.07.1996, prezentat în copie legalizată. Această concluzie este întărită de conduita procesuală a inculpatului care, în loc să declare exact persoana de la care ar fi primit acest înscris falsificat și să ajute astfel organele de poliție la stabilirea persoanei care a falsificat acest înscris, a inventat o persoană pe nume „V___” despre care nu a putut da, în faza cercetărilor, niciun fel de relație pentru a fi identificat. Susținerea inculpatului din faza de judecată, prin avocat, în sensul că acest „V___” apare în dosarul „Mandatarilor” la care nu a avut acces (motiv pentru care a solicitat efectuarea unei adrese la parchet pentru a se comunica datele de identificare ale acestui „V___” – probă respinsă de instanță), apare ca fiind neverosimilă întrucât inculpatul C_____________ G_______ (zis „G___ B_____”) a fost parte în acest dosar și ca atare, dacă acest „V___” ar fi fost real, ar fi precizat date de identificare în vederea audierii sale în cauză. Mai mult, instanța a avut în vedere și tiparul infracțional de care a dat dovadă inculpatul (a se vedea în acest sens Sentința penală nr. 128/31.01.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. xxxxx/3/2009*, definitivă prin Decizia penală nr. 1571/16.12.2014 a Curții de Apel București – f. 59-98 dosar instanță), din care pot rezulta indicii de săvârșire a faptei deduse judecății, raportat la modul de operare folosit de inculpat și în acel dosar.

În cauză a fost stabilit și regimul real al imobilului situat în București, _________________, sect. 1, rezultând următoarele:

Prin adresa nr. xxxxxx/12.08.2013, DITL sector 1 a comunicat organului de urmărire penală istoricul de rol fiscal și copii din dosarul fiscal din care rezultă că acest imobil nu a figurat niciodată în evidențele fiscale pe numele numiților P______ D______ și P______ E____ sau pe numele numitei N______ M_______.

Prin Dispoziția Primarului General al Mun. București nr. xxxxx/11.06.2010 s-a dispus atribuirea terenului situat în București, _________________, sect. 1, numitei V____ E____ ca măsură reparatorie sub forma compensării cu alte bunuri potrivit sentinței civ. nr. 905/15.06.2009 a Trib. București, în temeiul Legii nr. 10/2001.

Instanța de fond a reținut că legea penală mai favorabilă, care să fie aplicată global inculpatului potrivit Deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale a României, este Codul penal din 1969.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor concretizat în urmarea produsă – crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale a căror formare, desfășurare și dezvoltare depind de încrederea publică acordată înscrisurilor oficiale și celor sub semnătură privată (mai ales a unor contracte de asistență juridică). De asemenea, a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, acesta fiind cunoscut cu antecedente penale, săvârșind faptele deduse judecății în stare de recidivă postexecutorie în raport de pedepsele anterioare de 6 ani închisoare care au fost contopite prin Sentința penală nr. 961/16.06.2004, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr. 7042/2004, definitivă prin neapelare la data de 29.06.2004. Astfel, inculpatul, din executarea pedepsei rezultante de 6 ani închisoare, a fost liberat condiționat la data de 01.01.2002 cu un rest neexecutat din pedeapsă de 946 zile închisoare. Faptele deduse judecății fiind din data de 17.09.2008, au fost săvârșite după considerarea ca executată a pedepsei rezultante anterioare, însă înainte de împlinirea termenului de reabilitare judecătorească de 8 ani prevăzut în art. 135 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul C_____________ G_______, prin motivele depuse la dosar( pag. 19-52) și susținute de avocatul ales cu ocazia dezbaterilor, în esență criticându-se soluția primei instanțe, sub următoarele aspecte de nelegalitate și netemeinicie:

- încălcarea, prin sentința penală de condamnare, în lipsă de probe, a dispozițiilor art. 4 C.p.p. și implicit a principiului ,, in dubio pro reo,, ;

- încălcarea dreptului la apărare;

- încălcarea dispozițiilor art. 100 C.p.p. prin respingerea probelor solicitate în apărare, mai puțin audierea martorului A____ N______;

- în privința elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost condamnat, s-a reținut în mod greșit existența elementului material al laturii obiective a infracțiunilor, deoarece instanța de fond le-a apreciat în mod greșit.

Prin urmare, s-a solicitat achitarea, în temeiul art. 16 lit. a C.p.p., deoarece faptele nu există.

În subsidiar, s-a susținut că activitatea inculpatului a fost rodul unei erori de fapt astfel că se impune achitarea, în temeiul art. 16 lit. b C.p.p..

Curtea, verificând sentința atacată, pe baza materialului probator aflat la dosar, în raport cu motivele de netemeinicie și nelegalitate invocate de inculpat, dar și din oficiu cu privire la toate celelalte aspecte de fapt și de drept deduse judecății - în conformitate cu dispozițiile art. 417 alin. (2) C. proc. pen. – constată următoarele:

Materialul probator a fost corect evaluat de către prima instanță, sub aspectul situației de fapt, încadrării juridice și al vinovăției inculpatului, rezultând indubitabil că acesta a săvârșit infracțiunile pentru care a fost condamnat, concluziile pertinente ale judecătorului fondului fiind pe larg expuse în considerentele sentinței, pe care Curtea și le însușește în întregime, nefiind astfel cazul de a le mai relua.

În mod temeinic s-a constatat că faptele prezintă un pericol social concret ridicat, pedepsele aplicate în cauză satisfăcând cerințele unei juste individualizări, conform criteriilor prevăzute de art. 72 din C.pen. 1969.

Referitor la motivele de apel formulate de inculpatul C_____________ G_______, Curtea apreciază că acestea sunt nefondate.

Probele administrate sunt suficiente și atestă dincolo de orice dubiu rezonabil că în data de 17.09.2008, cu ocazia încheierii cu avocatul B______ G______ M_____ din Baroul București a contractului de asistență juridică nr. xxxxxx/17.09.2008, inculpatul C_____________ G_______ și-a atribuit în mod nereal calitatea de rudă a numitei N______ M_______, fiind consemnate aceste împrejurări nereale în cuprinsul convenției și a semnat respectivul înscris la rubrica Client/Reprezentant.

La aceeași dată inculpatul l-a determinat cu intenție pe avocatul B______ G______ M_____ să folosească fără vinovăție la Direcția de Impozite și Taxe Locale sector 1 fotocopia contractului de vânzare-cumpărare aparent autentificat de BNP I____ M_______ sub nr. 3619/17.07.1996 (despre care inculpatul cunoștea că este fals) în vederea stabilirii impozitului datorat și deschiderii rolului fiscal pentru terenul situat în _________________, sect. 1.

În aceleași împrejurări, inculpatul C_____________ G_______ l-a determinat pe avocatul B______ G______ M_____ să completeze în numele numitei N______ M_______ (decedată la data de 14.05.2007) o declarație fiscală, depusă ulterior la sediul DITL Sector 1 în vederea stabilirii impozitului datorat și deschiderii rolului fiscal pentru terenul situat în _________________, sect. 1, teren care nu a aparținut și nu aparținea susnumitei.

Aceste fapte întrunesc, sub aspect obiectiv și subiectiv, conținutul constitutiv al infracțiunilor de „fals în înscrisuri sub semnătură privată”, prev. de art. 290 alin. (1) din Codul penal din 1969, participație improprie (în forma instigării) la „uz de fals”, prev. de art. 31 alin. (2) din Codul penal din 1969 rap. la art. 291 din Codul penal din 1969 și instigare la „fals în declarații, prev. de art. 25 din Codul penal rap. art. 292 din Codul penal din 1969.

Modul de desfășurare a activității infracționale relevă dincolo de dubiu că inculpatul a avut cunoștință de natura frauduloasă a tuturor manoperelor la care a participat.

Instanța de fond a efectuat o cercetare judecătorească efectivă, soluția adoptată având la bază probe decisive, complete și care reflectă realitatea obiectivă, în acest context respingerea cererii inculpatului privitoare la administrarea altor probe fiind pe deplin justificată, în concordanță cu dispozițiile art. 100 alin. 4 din Codul de procedură penală.

De asemenea, Curtea constată că inculpatului i-au fost respectate garanțiile și drepturile procesuale pe tot parcursul procesului penal.

Așadar, în baza art.421 pct.1 lit.b C. pr. pen., va respinge apelul ca nefondat, iar în temeiul art.275 alin.2 C. pr. pen. va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C_____________ G_______ împotriva sentinței penale nr. 596 din data de 24.09.2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 465 lei reprezentând cheltuieli judiciare, în apel, avansate de stat, din care onorariul parțial al avocatului din oficiu, de 65 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 18.12.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

L______ C_________ C_____________ V______ C_______

GREFIER,

E____ L____ N__

red. L.L.C.

dact. A.L. 2 ex.

Jud. Sect. 1 București – jud.: O_____ M.M.