Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C______

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE APEL

DECIZIE PENALĂ Nr. 221/2015

Ședința publică de la 19 Februarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE - C_________ I____ – JUDECĂTOR

JUDECĂTOR - A_____ C_____ M_______

Grefier - F______ I___

Ministerul Public reprezentat de procuror I____ S____, de la P________ de pe lângă Curtea de Apel C______

…………………

Pe rol, soluționarea apelurilor promovate de P________ DE PE L____ JUDECĂTORIA TG. J__ și inculpatul M______ D______ F______ împotriva sentinței penale nr. 2890 din data de 10 decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Tîrgu J__ în dosarul cu nr. XXXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul-inculpat M______ D______ F______ asistat de avocat ales C______ L________ I______, lipsind intimata-parte civilă S.C. E___ Q___ INTERNATIONAL S.R.L. - prin administrator B___ C______ D_____.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a efectuat referatul oral al cauzei, apărătorul inculpatului a depus la dosar motivele de apel, inculpatul M______ D______ F______ a precizat că menține declarația dată la instanța de fond, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.

Reprezentantul parchetului dezvoltă oral motivele scrise ale apelului, în raport de care consideră pedeapsa rezultantă – de 1 an închisoare – greșit individualizată, față de însușirea repetată a sumelor de bani și a mărfurilor pe care le avea în gestiune, de cuantumul prejudiciului – de 9.417,86 lei. Sentința este criticată și pentru nelegalitate, întrucât nu s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate, respectiv a facturilor fiscale emise în septembrie, octombrie și decembrie 2012.

Avocat C______ L________ I______, având cuvântul pentru apelantul-inculpat M______ D______ F______, solicită schimbarea încadrării juridice în infracțiunile prev de art. 244 alin. 1 Cod Penal și art. 322 alin. 1 Cod Penal, considerând că legea nouă este mai favorabilă, întrucât s-a achitat în totalitate prejudiciul, condiții în care este posibilă împăcarea părților, cu consecința încetării procesului penal , iar pentru infracțiunea de fals este posibilă pedeapsa cu amenda. În subsidiar, față de datele pozitive ce caracterizează persoana inculpatului, solicită redozarea pedepselor aplicate, considerate excesive. Privitor la apelul parchetului, învederează că acesta este întemeiat doar în ceea ce privește anularea înscrisurilor false.

Reprezentantul parchetului, pentru aceleași considerente ca cele descrise mai sus, solicită respingerea apelului inculpatului, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare statului.

Apelantul-inculpat M______ D______ F______, în ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.

Dezbaterile fiind încheiate;

C U R T E A:

Asupra apelurilor penale de față;

Reține că, prin sentința penală nr. 2890 din data de 10 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Tîrgu J__ în dosarul cu nr. XXXXXXXXXXXXXX, în baza art. 386 alin. 1 Cod pr. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, din art. 295 alin. 1 Cod penal raportat la art. 308 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 322 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal, în art. 215 ind. 1 alin. 1 Cod penal 1969 cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și art. 290 alin. 1 Cod penal 1969, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal 1969, iar în baza art. 215 ind. 1 alin. 1 Cod penal 1969 cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal 1969, cu referire la art. 5 Cod penal și cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod pr. pen., a fost condamnat inculpatul M______ D______ F______ (fiul lui C_________ și R_____, născut la data de 15.10.1965, în mun. Hunedoara, jud. Hunedoara, domiciliat în mun. Tg-J__, __________________________, _______________________________, CNP xxxxxxxxxxxxx) la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 290 alin. 1 Cod penal 1969, cu referire la art. 5 Cod penal și cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod pr. pen., a fost condamnat inculpatul M______ D______ F______ la 2 luni închisoare, iar conform art. 33 lit. a, 34 alin. 1 lit. b Cod penal 1969 cu referire la art. 5 Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare; în baza art. 81 Cod penal 1969 cu referire la art. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 Cod penal 1969 și s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal 1969, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. 1 Cod penal 1969 cu referire la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua și lit. b Cod penal 1969; în baza art. 71 alin. 5 Cod penal 1969 cu referire la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art. 25 raportat la art. 397 Cod pr. pen., cu referire la art. 1357 Cod civil, s-a constatat integral reparat de către inculpat prejudiciul în cuantum de 9.417,86 lei, adus părții civile S.C. E___ Q___ INTERNATIONAL S.R.L.; în baza art. 274 alin. 1 Cod pr. pen., a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu din cursul judecății, rămânând în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 946/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J__, a fost trimis în judecată inculpatul M______ D______ F______ pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare prev. de art. 295 alin. 1 rap. la art. 308 N.C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 N.C.pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. 1 N.C.pen. cu aplic. art. 38 alin. 1 C.pen., constând în aceea că, prin plângerea înaintată organelor de urmărire penală în cursul lunii februarie 2013, B___ C______-D_____ în calitate de administrator al __________________________ SRL București, a solicitat să se efectueze cercetări împotriva inculpatului M______ D______-F______ sub aspectul săvârșirii infracțiunii de delapidare, sesizând faptul că, în calitate de agent vânzări în cadrul societății, în perioada 2012 - 2013, a însușit în mod ilegal sume de bani rezultate din mărfurile comercializate și, de asemenea, o parte din mărfurile pe care le avea în gestiune.

Cercetările efectuate în cauză au stabilit faptul că inculpatul M______ D______-F______ a fost angajat, în perioada 18.05.xxxxxxxxxxxxxxx13, în funcția de agent de pază în baza contractului individual de muncă nr. 109 din 18.05.2012, care a fost desființat prin decizia nr. 837/29.03.2013, __________________________ SRL București, având ca obiect principal de activitate comercializarea pieselor auto.

Conform atribuțiilor de serviciu, M______ D______-F______ prezenta, distribuia și comercializa piese auto în partea de S-V a României (de la Timișoara la București), având obligația de a depune la angajator sumele încasate.

La data de 21.05.2012, imediat după angajarea în cadrul __________________________ SRL București, inculpatul a primit în gestiune un autovehicul Peugeot Boxer, împreună cu mai multe piese auto, care erau depozitate în compartimente anume confecționate în partea din spate a autoutilitarei, piese pe care le prezenta în scopul vânzării la diferite service-uri auto de pe raza de activitate.

Ca modalitate de lucru s-a reținut de instanța de fond că, în urma comenzilor lansate de clienții societății, inculpatul transmitea telefonic la sediul societății din București piesele ce urmau a fi livrate de către __________________________ SRL București, care la rândul său emitea facturi fiscale cu mărfurile solicitate și înaintate prin curierat inculpatului M______ D______-F______, iar după primirea mărfurilor, avea obligația de a le preda clienților.

În acest context, inculpatul M______ D______-F______ a comandat în mod fictiv piese auto în numele __________________ Tg.-J__, _________________ Tg.-J__, __________________ Tg-J__, și PFA Tiloiu C_____-A_______ (clienți mai vechi ai __________________________ SRL București).

În baza comenzilor fictive transmise de către inculpat, __________________________ SRL București a emis factura fiscală nr. 1878/03.09.2012 către __________________ Tg J__ în valoare de 843,35 lei, factura fiscală nr. 2220/08.10.2012 către _________________ Tg J__ în valoare de 755,40 lei, factura fiscală nr. 2355/19.10.2012 către __________________ Tg-J__ în valoare de 613,60 lei și factura fiscală nr. 2846/04.12.2012 către PFA Tiloiu C_____-A_______ în valoare de 1.890,31 lei.

Mărfurile astfel livrate au fost ridicate de către inculpatul M______ D______-F______, dar acesta le-a valorificat în interes propriu către diverse persoane, iar suma de 3.553,92 lei, încasată, a folosit-o în interes personal. Pentru a ascunde activitatea infracțională, inculpatul a contrafăcut din imaginație semnătura de la rubrica „semnătura de primire" de pe exemplarul roșu al facturii fiscale nr. 1878/03.09.2012 în valoare de 843,35 lei emisă de __________________________ SRL București către __________________ Tg-J__, cu scopul de a atesta în mod nereal că mărfurile fuseseră livrate clientului.

Ulterior, exemplarul roșu al facturii fiscale nr. 1878/03.09.2012 a fost predat și înregistrat în evidențele contabile ale __________________________ SRL București.

Pe parcursul urmăririi penale, reprezentanții legali ai __________________ Tg.-J__, _________________ Tg.-J__, __________________ Tg-J__ și PFA Tiloiu C_____-A_______, martorii G____ G_______, E_______ M_____, D______ E____ C_________ și Tiloiu C_____-A_______ au declarat că nu au comandat și nu au primit piesele menționate în facturile fiscale nr. 1878 din 03.09.2012, nr. 2220 din 08.10.2012, nr. 2355 din 19.10.2012, nr. 2846 din 04.12.2012, precizând că nu au cunoștință de emiterea documentelor fiscale.

În data de 04.12.2012, în prezența inculpatului, s-a efectuat inventarierea mărfurilor din gestiune, constatându-se o lipsă în valoare de 4.613,08 lei, fără TVA, aducându-i-se la cunoștință că în trei zile lucrătoare să justifice diferențele, iar în caz contrar va fi obligat la plata contravalorii mărfurilor.

Procedura inventarierii a fost reluată în cursul lunii februarie 2013 la sediul persoanei vătămate, în acest sens fiind convocat în data de 05.02.2013 și inculpatul M______ D______-F______, care nu a dat curs solicitării, astfel că, în data de 07.02.2013, comisia de inventariere legal constituită a identificat un număr de 36 repere piese lipsă în gestiune, care fuseseră predate inculpatului M______ D______-F______ în cursul anului 2012 în baza unor avize de însoțire a mărfurilor.

Această lipsă a fost recunoscută de către inculpat, stabilindu-se că piesele constatate ca lipsă au fost vândute de către inculpat la diferiți clienți, fără a depune în casieria societății sumele de bani astfel încasate.

Starea de fapt astfel expusă, a fost confirmată de ansamblul materialului probator, respectiv: plângerea și declarația persoanei vătămate, declarație suspect/inculpat, înscrisuri, totodată instanța reținând că situația de fapt se probează și cu declarațiile martorilor D______ E____ C_________, G____ G_______ A_______, E_______ M_____, Tiloiu C_____ (filele 46-57d.u.p.), precum și cu declarațiile inculpatului de recunoaștere constantă a faptei comise și a modalității sale de săvârșire, depoziții date atât în timpul urmăririi penale, cât și nemijlocit în fața instanței.

Astfel, instanța de fond a constatat - având în vedere și disp. art. 5 Cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, în baza deciziei nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale a României – că, în drept, faptele inculpatului M______ D______-F______, săvârșite în condițiile mai sus expuse, realizează atât sub aspect obiectiv cât și sub aspect subiectiv elementele constitutive ale infracțiunilor de delapidare în formă continuată prevăzută de art. 215 ind. 1 alin. 1 Cod penal 1969 cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal 1969, cu art. 5 Cod penal, respectiv de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. 1 Cod penal 1969, cu referire la art. 5 Cod penal, săvârșite în concurs real, în baza art. 33 lit. a Cod penal 1969, reținându-se totodată și caracterul mai favorabil al vechii reglementări penale apreciate potrivit criteriului global, în raport de modalitatea de aplicare în concret a pedepsei, ținând cont de limitele speciale ale acesteia și de dispozițiile privind concursul de infracțiuni, dar și de modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepsei.

Așa fiind, văzând și disp. art. 396 alin. 2 Cod pr. pen. coroborat cu art. 103 alin. 2 Cod pr. pen., instanța de fond, constatând dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat, a dispus condamnarea acestuia, la individualizarea pedepsei aplicată, având în vedere dispozițiile art. 52 C.pen., precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei comise, circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei, persoana inculpatului și atitudinea procesuală a acestuia după săvârșirea faptei.

Astfel, pe de o parte, instanța de fond a avut în vedere gradul relativ ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, concretizat în valorile sociale care au fost vătămate - cele privind patrimoniul persoanei, respectiv încrederea persoanelor în înscrisurile întocmite -, reținând pe de o parte că activitatea infracțională a inculpatului s-a desfășurat pe o perioadă de timp relativ îndelungată, urmărind obținerea unui profit pentru sine și producând părții civile un prejudiciu în cuantum de 9.417,86 lei, iar, pe de altă parte, atitudinea sa sinceră manifestată pe parcursul procesului, circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei, acoperirea integrală a prejudiciului produs, lipsa antecedentelor penale și buna sa integrare socială.

Aceste împrejurări de fapt au creat instanței de fond convingerea că inculpatul a conștientizat pe deplin gravitatea faptei comise și că incidentul ce face obiectul prezentei cauze a fost, este un eveniment singular în viața sa care, fiind o persoană ajunsă la vârsta deplinei maturități, având capacitatea de conștientizare a faptei sale și a urmărilor acesteia și va adopta pe viitor o atitudine de respectare întocmai a normelor juridice de conviețuire socială.

În consecință, în baza art. 386 alin. 1 Cod pr. pen.,, prima instanță a schimbat încadrarea juridică dată faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, din art. 295 alin. 1 Cod penal raportat la art. 308 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 322 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal, în art. 215 ind. 1 alin. 1 Cod penal 1969 cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și art. 290 alin. 1 Cod penal 1969, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal 1969.

În baza art. 215 ind. 1 alin. 1 Cod penal 1969 cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal 1969, cu referire la art. 5 Cod penal și cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod pr. pen., condamnându-l astfel pe inculpat la pedeapsa orientată către minimul special de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, iar pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa orientată sub minimul special, de 2 luni închisoare, având în vedere disp. art. 396 alin. 10 Cod pr. pen.

În baza art. 71 alin. 1 Cod penal 1969 cu referire la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, prima instanță a interzis inculpatului - ca pedeapsă accesorie - exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua și lit. b Cod penal 1969, iar în baza art. 71 alin. 5 Cod penal 1969 cu referire la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, a suspendat executarea pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, prima instanță a constatat că s-a reparat integral de către inculpat prejudiciul în cuantum de 9.417,86 lei adus părții civile S.C. E___ Q___ INTERNATIONAL S.R.L., aspect ce a fost dovedit prin chitanțele depuse la dosarul cauzei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel atât P________ de pe lângă Judecătoria Tg. J__ cât și inculpatul M______ D______ F______.

P________ critică sentința pentru netemeinicie, considerând pedepsele greșit individualizate întrucât inculpatul și-a însușit repetat sume de bani obținute din mărfurile comercializate și, de asemenea, diverse mărfuri, cauzând astfel un prejudiciu ridicat. S-a reținut în același sens și forma continuată a infracțiunii, activitatea infracțională desfășurându-se la diferite intervale de timp, între 18.05.2012 – 29.03.2013. Totodată, se solicită și desființarea totală a facturilor fiscale folosite, întrucât conțin date care nu reflectă realitatea.

Inculpatul M______ D______ F______ în principal a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunile prev de art. 244 alin. 1 Cod Penal și art. 322 alin. 1 Cod Penal, considerând că legea nouă este mai favorabilă, întrucât s-a achitat în totalitate prejudiciul, condiții în care este posibilă împăcarea părților, cu consecința încetării procesului penal, iar pentru infracțiunea de fals este posibilă pedeapsa cu amenda. În subsidiar, față de datele pozitive ce caracterizează persoana sa, a solicitat redozarea pedepselor aplicate, considerate excesive.

Apelul parchetului se va admite, se va desființa în parte sentința, potrivit dispozițiilor art. 421 pct. 2lit. a Cod Procedură Penală, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Verificând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de apel invocate, se constată că pe baza probelor administrate, a fost reținută o situație de fapt care corespunde adevărului, faptele inculpatului fiind corespunzător încadrate în drept, respectiv în dispozițiile art. 215¹ alin. 1 Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod Penal și art. 290 alin. 1 Cod Penal cu aplic. art. 5 Cod Penal, dar s-a greșit cu privire la anularea facturii fiscale nr. 1878 din 03.09.2012 emisă de S.C. E___ Q___ INTERNATIONAL S.R.L. București, întrucât conține date care nu reflectă realitatea.

În esență, inculpatul – agent de vânzări – și-a însușit ilegal mai multe sume de bani rezultate din vânzarea mărfurilor, de asemenea, produse pe care le avea în gestiune, cauzând prejudiciul reținut în cauză și, de asemenea, a contrafăcut semnătura de pe factura fiscală sus-menționată.

Întrucât această factură a atestat nereal că mărfurile au fost livrate beneficiarului și, mai mult, s-a înregistrat în evidențele contabile ale unității, urmează a se dispune anularea acestui înscris, deoarece conține date necorespunzătoare adevărului, cu mențiunea celorlalte dispoziții ale sentinței de fond.

Prima instanță, la stabilirea cuantumului pedepselor și la alegerea modalității de executare, a apreciat corespunzător ca reeducarea să se poată realiza și fără executarea pedepsei, prin suspendarea executării, avându-se în vedere toate elementele reiterate în apel de inculpat, și anume: lipsa antecedentelor penale, conduita corespunzătoare a inculpatului anterior săvârșirii infracțiunilor, în timpul cercetării judecătorești, regretul manifestat de inculpat și cererii sale de a se judeca prin procedura simplificată prev de art. 396 alin. 10 Cod Procedură Penală, și nu în ultimul rând achitării integrale a prejudiciului.

Ca atare, pentru considerentele expuse, nu se vor majora pedepsele aplicate de instanța de fond, așa cum a solicitat parchetul, dar nici nu se vor redoza spre limita minimă a prevederilor legale, așa cum s-a solicitat de către inculpat, urmând a se respinge apelul său, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod Procedură Penală.

Motivarea instanței de fond privind caracterul mai favorabil al Codului Penal anterior are în vedere între altele dispozițiile art. 5 din Codul Penal dar și Decizia Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014 care nu permit conbinarea prevederilor din legi succesive. Ea este corectă având în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedepsel, la circumstanțele de individualizare în raport cu încadrarea juridică la momentul săvârșirii dar și la judecarea căii de atac, a instituțiilor avute în vedere luate în ansamblul acestora și mai ales în cauză, a dispozițiilor cert mai favorabile prev. de art. 33 – 34 cod penal vizând contopirea de pedepse.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 Cod Procedură Penală, va fi obligat inculpatul la plata sumei de 230 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, urmând a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite apelul declarat de P________ de pe lângă Judecătoria Târgu J__ împotriva sentinței penale nr. 2890 din data de 10 decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Tîrgu J__ în dosarul cu nr. XXXXXXXXXXXXXX, privind pe inculpatul M______ D______ F______.

Desființează în parte sentința penală numărul 2890 din 10.12.2014 a Judecătoriei Târgu J__ și, rejudecând:

Dispune anularea facturii fiscale nr. 1878/03.09.2012 emisă de __________________________ SRL București.

Menține restul dispozițiilor.

Respinge, ca nefondat, apelul inculpatului M______ D______ F______, declarat împotriva sentinței penale nr. 2890 din data de 10 decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Tîrgu J__ în dosarul cu nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Obligă inculpatul la plata sumei de 230 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu (delegația 155/2015) urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 19 Februarie 2015.

Președinte, Judecător,

C_________ I____ A_____ C_____ M_______

Grefier,

F______ I___

Red. Jud.: C. I____

Jud. fond: A. B. P______

Dact. A.T.