Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL G_____

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 47/A

Ședința publică de la 16.01.2015

Completul compus din:

Președinte – D______ P_____ - judecător

Judecător – dr. L____ H__________

Grefier – M_____ P_____

Ministerul Public a fost reprezentat de Procuror – dr. M_____ B____

- Șef Secție Judiciară din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G_____

Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelului penal declarat de inculpatul I_____ P____ împotriva sentinței penale nr 1193/13.05.2015 a Judecătoriei Focșani, pronunțată în dosarul nr XXXXXXXXXXXXX.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 09.01.2015, când Curtea, având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 16.01.2015.

CURTEA

Asupra apelului penal de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. XXXXXXXXXXXXX, inculpatul I_____ P____ a formulat apel împotriva sentinței penale nr. 1193/13.05.2014 a Judecătoriei Focșani, pronunțată în dosarul nr XXXXXXXXXXXXX .

Prin sentința penală nr. 1193/13.05.2014 a Judecătoriei Focșani, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX s-a dispus condamnarea inculpatului I_____ P____, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

-fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 al. 1 Cod penal. raportat la art. 5 Noul Cod penal la 3 luni închisoare;

-fals în declarații, prevăzute de art. 292 Cod penal raportat la art. 5 Noul Cod penal la 3 luni închisoare.

În baza art. 33 litera a raportat la art. 34 litera b Cod penal cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 luni închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a și litera b Cod penal, în condițiile art. 71 Cod penal raportat la art. 5 Noul Cod penal.

În temeiul art. 81 Cod penal și art. 71 alin. 5 Cod penal coroborate cu art. 82 Cod penal, cu referire la art. 5 Noul Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 2 ani și 3 luni.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal raportat la art. 5 Noul Cod penal privind condițiile de revocare a suspendării condiționate.

A fost condamnat inculpatul M____ V_____, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

-fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. 1 Cod penal raportat la art. 5Noul Cod penal, la 3 luni închisoare;

-fals în declarații, prevăzută de art. 292 Cod penal raportat la art. 5 Noul Cod penal, la 3 luni închisoare.

În baza art. 33 litera a raportat la art. 34 litera b Cod penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 luni închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a și lit. b Cod penal, în condițiile art. 71 Cod penal raportat la art. 5 Noul Cod penal.

În temeiul art. 81 Cod penal și art. 71 alin. 5 Cod penal coroborate cu art. 82 Cod penal, cu referire la art. 5 Noul Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 2 ani și 3 luni.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal raportat la art. 5 Noul Cod penal privind condițiile de revocare a suspendării condiționate.

În baza art. 274 al. 1 Cod procedură penală a obligat inculpații I_____ P____ și M____ V_____ la plata a câte 250 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond , Judecătoria Focșani, a avut în vedere că prin rechizitoriul nr. 390/P/2012 din data de 03.08.2012, P________ de pe lângă Curtea de Apel G_____ a dispus trimiterea în judecată a inculpaților I_____ P____ și M____ V_____ pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și fals în declarații, prevăzută de art. 290 al. 1 și art. 292 Cod penal, cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal.

În fapt, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că în data de 26.11.2009 au întocmit și prezentat legitimația nr. 22/1997 falsificată și un acord falsificat, prin care primul s-a recomandat a fi reprezentantul Adunări Generale a Uniunii Baptiste din România la notarul public C_____________ G___, fiind sprijinit în demersul său de cel de-al doilea inculpat în vederea încheierii contractului de vânzare cumpărare având ca obiect imobilul și o suprafață de teren de 298 m.p. pe care se afla Biserica Penticostală “Betania” din localitatea Cornetu, _________________________________ V______, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. 1 Cod penal, iar fapta inculpaților care, în baza rezoluției infracționale comune, la data de 26.11.2009 au semnat cererea prin care au solicitat notarului public C_____________ G___ autentificarea contractului de vânzare cumpărare menționat, deși nu aveau nicio calitate de a încheia un asemenea înscris, și au susținut în mod nereal că pentru tranzacția respectivă s-a plătit suma de 136.000 lei, în vederea achiziționării imobilului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, prevăzută de art. 292 Cod penal.

În dovedirea situației de fapt reținută în actul de sesizare s-au invocat următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale: declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor M____ I__, V___ M_____, M____ M____, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 2036/2009, adresa nr. 142/27.04.2012, sentința civilă nr. 3129 din 28.05.2010.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt.

La data de 25.03.1997, martorii F____ I_____ și M____ I__ au cumpărat o suprafață de 294 m.p. teren amplasat în intravilanul satului Liești, _________________________________ V______, de la numitul C____ N______, pentru care au plătit suma de 2.000.000 lei.

În acest sens, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare, autentificat prin încheierea cu nr. 370 din 25.03.1997 de către notarul public D____ G_______.

Pe terenul respectiv, mai multe persoane fizice, care locuiau în satul Liești, _________________________________ V______, au construit Biserica Creștină Baptistă „Sfânta Treime" din localitatea Cornetu, _________________________________ V______, cu contribuția financiară a acestora și a numitului M____ N______, care la acea data era stabilit în Statele Unite ale Americii.

În perioada 01.02.xxxxxxxxxxxxxxx99, inculpatul M____ V_____ a fost angajat la Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România - Biserica „Sfânta Treime" București și i s-a eliberat legitimația cu nr. 22.

Ulterior, la data de 01.08.1999, reprezentanții legali de la Biserica „Sf. Treime" București au decis desfacerea contractului de muncă inculpatului M____ V_____, conform art. 129 din Codul Muncii.

În perioada 1999 - 2001, conducătorul Bisericii Creștine Baptiste „Sf. Treime" din localitatea Cornetu, _________________________________ V______ a fost desemnat martorul M____ I__.

În anul 2001, persoanele care frecventau Biserica Creștină Baptistă „Sf. Treime” Cornetu , Județul V______, au decis să adere la cultul religios penticostal, iar conducător al bisericii respective a fost ales numitul I___ C_____. în aceste împrejurări, s-a decis și schimbarea denumirii bisericii din Biserica Creștină Baptistă „Sf. Treime" Cornetu, Județul V______ în Biserica Creștină Penticostală „Betania" din localitatea Cornetu, _________________________________ V______.

În acest context, martorul M____ I__ a aderat la Biserica Creștină Baptistă „Sf. Treime" cu sediul în municipiul București, _____________________________, nr 20, Sectorul 3, fiind angajat în funcția de misionar al acestei biserici, doar pentru zona V______.

Este de menționat că martorul M____ I__ și inculpatul M____ V_____ sunt frați și ambii locuiesc în _________________________________ V______.

Mai reține instanța că în anul 2005, la solicitarea numiților M____ N______ și R________ V_____, martorul M____ I__ a aderat și el la cultul religios penticostal și a început să participe la slujbele religioase, ce aveau loc la sediul Bisericii Creștine Penticostale „Betania" din localitatea Cornetu, _________________________________ V______ al cărei conducător era însă numitul I___ C_____.

La data de 23.02.2009, martorul M____ I__ împreună cu numiții I______ Merlin și S____ C_____ au mers la sediul Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România, unde au restituit autorizația nr. 1605 din 24.03.1997 eliberată de Uniunea Bisericilor pentru Biserica Creștină Baptistă „Sf. Treime" din localitatea Cornetu, _________________________________ V______, și ștampila Bisericii „Sf. Treime" din localitatea Cornetu, _________________________________ V______.

În vara anului 2009, între martorul M____ I__ și membrii comitetului Bisericii Creștine Penticostale „Betania" s-au ivit disensiuni privind funcțiile pe care aceștia le dețineau în cadrul Consiliului de conducere al bisericii menționate. În aceste împrejurări, în luna august 2009, membrii comitetului Bisericii Creștine Penticostale „Betania" au solicitat inculpatului M____ V_____ și fratelui acestuia, M____ I__, să părăsească biserica respectivă, iar cei doi s-au conformat și au aderat la biserica „Philadelphia" din satul Liești, _________________________________ V______. De asemenea, în vara anului 2009, membrii comitetului Bisericii Creștine Penticostale „Betania" au solicitat inculpatului I_____ P____ să nu mai participe la slujbele religioase propovăduite în biserica menționată.

În acest context, fiind supărat că a fost exclus de la Biserica Creștină Penticostală ,Betania", inculpatul I_____ P____ a hotărât să se răzbune și să devină proprietarul imobilului pe care era amplasată biserica. În executarea acestei rezoluții infracționale, inculpatul I_____ P____, împreună cu martorul S_____ C_________, au mers la domiciliul inculpatului M____ V_____, căruia i-a adus la cunoștință că ar vrea să cumpere biserica „Betania", pentru ca ulterior să pună bazele unei noi organizații bisericești. Pentru a fi mai convingător, inculpatul I_____ P____ a promis că, după achiziționarea bisericii respective, acesta își va asuma funcția de conducător al bisericii, inculpatul M____ V_____ va fi presbiter (predicator), iar martorul S_____ C_________ urma a fi numit în funcția de diacon.

Inculpatul I_____ P____ avea nevoie de inculpatul M____ V_____, deoarece doar acesta îi cunoștea pe unii dintre reprezentanții Uniunii Bisericilor Baptiste Creștine de la București, iar fratele acestuia M____ I__ deținea o parte dintre actele constitutive ale Bisericii „St. Treime" Cornetu din _________________________________ V______.

Fiind supărat pentru faptul că împreună cu fratele său M____ I__ au fost excluși, fără niciun motiv plauzibil, din parohia Bisericii Creștine Penticostale „Betania” inculpatul M____ V_____ a fost de acord cu propunerea inculpatului I_____ P____. Astfel, în luna noiembrie 2009, data nu s-a putut stabili exact, în baza rezoluției infracționale comune, inculpații I_____ P____ și M____ V_____ au mers la biroul notarului public C_____________ G___.

Este de precizat că inculpatul I_____ P____ a intrat singur in biroul notarial menționat, fiind îndrumat la martora C_____________ G___ de către avocatul său Plugarii C_________.

După ce a luat la cunoștință de solicitarea acestuia cu privire la cumpărarea unui imobil, notarul public C_____________ G___ a înmânat o listă inculpatului I_____ P____, în care erau menționate actele necesare pentru a fi depuse în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare.

Pentru început, inculpații M____ V_____ și I_____ P____ au solicitat martorului M___ I__ să le înmâneze xerocopii de pe contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 25.03.1997, de pe autorizația de construcție a bisericii și de pe autorizația de funcționare bisericii.

La data de 17.11.2009, inculpatul I_____ P____ a solicitat inculpatului M____ V_____ să înmâneze legitimația cu nr. 22/1997, pentru a o prezenta notarului public în vederea convingerii acestuia că este reprezentant al Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste - România - Biserica „Sfânta Treime Prof. I____ Valaori" București. După ce a vizualizat legitimația respectivă, martora C_____________ G___ a atras atenția inculpatului I_____ P____ că actul menționat nu este valabil, deoarece nu este ștampilat la zi.

În consecință, inculpații I_____ P____ și M____ V_____ au mers la un birou de dactilografiat și copiat acte, unde s-a confecționat o altă legitimație, pe care s-a aplicat fotografia lui M____ V_____ de pe legitimația cu nr. 22/1997 și s-a menționat ____________ de identitate „VN nr. xxxxxx". Astfel, în ziua de 18.11.2009, inculpații I_____ P____ și M____ V_____ au mers la punctul de lucru TRODAT S.R.L. Focșani, Județul V______, unde au solicitat martorei E______ E____ confecționarea a două ștampile.

În fapt, inculpatul I_____ P____ a prezentat martorei E______ E____ legitimația cu nr. 22/1997 emisă pe numele inculpatului M____ V_____ și a solicitat realizarea unei ștampile asemănătoare cu ștampila aplicată pe actul menționat reprezentând Biserica Creștină Baptistă „Sf. Treime Prof. I____ Valaori" București.

Pentru a fi și mai convingător, în eventualitatea în care prima ștampilă nu era suficientă la notarul public, inculpatul I_____ P____ a solicitat martorei E______ E____ să confecționeze și o ștampilă reprezentând „Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România", după modelul aplicat pe certificatul constatator de la Oficiul Registrului Comerțului.

Pentru eliberarea celor două ștampile, inculpatul I_____ P____ a plătit martorei E______ E____ suma de 140.62 lei.

În aceiași zi, inculpații I_____ P____ și M____ V_____ au obținut cele două ștampile pe care le-au comandat și împreună au plecat acasă.

La data de 20.11.2009, inculpații M____ V_____ și I_____ P____ au mers la sediul Bisericii Creștine Baptiste „O Del Si Amenca" din municipiul București, _______________________. 47, Sectorul 3, al cărei pastor este martorul M____ M____. Profitând de relația de prietenie pe care o avea inculpatul M____ V_____ cu martorul M____ M____, cei doi inculpați i-au solicitat pastorului de la Biserica „O Del Si Amenca" să le emită o decizie, motivând că vor să efectueze formalitățile legale de trecere a Bisericii Creștine Baptiste „Sf. Treime" Cornetu de la cultul religios baptist la cultul religios penticostal.

În realitate, așa cum s-a precizat, inculpații I_____ P____ și M____ V_____ nu făceau parte din comunitatea bisericii menționate, nu erau împuterniciți pentru a efectua astfel de demersuri, iar biserica respectivă era deja autorizată să funcționeze din data de 09.09.2009 de către Cultul C______ Penticostal - Biserica lui Dumnezeu A_________ din România.

Fără a bănui intențiile ascunse ale celor doi inculpați, martorul M____ M____ a fost de acord cu propunerea acestora și le-a emis Decizia cu nr. 31 din 20.11.2009, în care s-a menționat, printre altele, că Biserica Creștină Baptistă nu mai are nicio implicare în satul Cornetu, _________________________________ V______, având libertatea de a înstrăina lăcașul de cult.

Decizia nr. 31 din 20.11.2009 a fost redactată, pe calculator, de către martora M____ D____, la dictarea martorului M____ M____. Acest înscris a fost semnat de către martorii M____ M____ și M____ D____ și ulterior a fost înmânat inculpatului I_____ P____, care a semnat pentru primirea acestuia.

In ziua de 25.11.2009, inculpatul I_____ P____ a mers la sediul Primăriei comunei Slobozia Bradului, unde a solicitat martorei T_____ V______ să îi elibereze un certificat de atestare fiscală privind pe Biserica Baptistă „Sf. Treime" din satul Cornetu, _________________________________ V______. După ce a plătit o taxă de 4 lei, inculpatul I_____ P____ a primit certificatul de atestare fiscală cu nr. xxxxx din 25.11.2009 de la martora T_____ V______.

În aceiași zi, cei doi inculpați au redactat, in fals, un înscris intitulat „ACORD" din care rezulta că Adunarea Generală a Uniunii Bisericilor Baptiste din România - cultul creștin baptist (sediul fiind indicat ca fiind cel al Bisericii „O Del Si Amenca" București) l-ar fi împuternicit pe inculpatul M____ V_____ să vândă Biserica „Sf. Treime" din satul Cornetu, _________________________________ V______ „cui crede și la un preț avantajos". De asemenea, cei doi inculpați au contrafăcut semnăturile martorilor M____ M____ și V___ M_____ și au aplicat ștampila falsificată reprezentând Biserica Creștină Baptistă „Sf. Treime Prof. I____ Valaori" București.

Având asupra lor actele menționate, inculpații I_____ P____ și M____ V_____ au mers, din nou, la sediul biroului notarului public C_____________ G___, unde au solicitat încheierea tranzacției.

Cu această ocazie, inculpatul M____ V_____ s-a prezentat notarului public C_____________ G___ ca fiind reprezentantul legal al Bisericii „Sf. Treime" din satul Cornetu, _________________________________ V______. După ce a verificat toate actele prezentate, notarul public C_____________ G___ le-a solicitat să depună și o copie legalizată a actului de proprietate din anul 1997 pentru biserica respectivă.

Cei doi inculpați au mers la biroul notarului public D____ G_______ și au solicitat să le elibereze o xerocopie legalizată de pe contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea cu nr. 370 din 25.03.1997, însă li s-a comunicat că doar martorul M____ I__ poate primi acest înscris. În continuare, inculpații M____ V_____ și I_____ P____ au mers la domiciliul martorului M____ I__ pe care l-au rugat să-i însoțească la biroul notarului public D____ G_______ în vederea obținerii unei copii legalizate de pe actul de proprietate pentru Biserica „Sf. Treime" din satul Cornetu, _________________________________ V______.

Astfel în ziua de 26.11.2009, martorul M____ I__ împreună cu I_____ P____ și M____ V_____ au mers în municipiul Focșani, Județul V______, la biroul notarului public D____ G_______. de unde au obținut o copie legalizată de pe contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea cu nr. 370 din 25.03.1997.

După ce a înmânat înscrisul legalizat inculpatului I_____ P____, martorul M____ I__ a plecat acasă.

În aceiași zi, inculpatul I_____ P____ a depus toate actele pe care le avea la martora D___ A______-D______, sora notarului public C_____________ G___, ce era angajată ca secretară. În continuare, martora D___ A______-D______ i-a spus inculpatului I_____ P____ că valoarea reală a imobilului ce urma a fi tranzacționat este de 136.000 lei, conform raportului de expertiză în vigoare și a comunicat valoarea taxelor notariale. Cei doi inculpați au revenit după aproximativ 2-3 ore la biroul notarului public C_____________ G___, unde au aflat că martora D___ A______-D______ a redactat contractul de vânzare-cumpărare.

După ce le-a verificat cărțile de identitate, martora D___ A______-D______ a citit contractul de vânzare-cumpărare celor doi inculpați, care au fost de acord cu cele consemnate.

Cei doi inculpați au fost întrebați de către martora C_____________ G___ dacă prețul stabilit a fost plătit, iar aceștia au confirmat și au fost de acord cu toate mențiunile consemnate în contractul de vânzare-cumpărare redactat de către martora D___ A______-D______. În aceste împrejurări, inculpatul I_____ P____ și M____ V_____ au semnat cele 7 exemplare ale contractului de vânzare-cumpărare și au solicitat martorei C_____________ G___ să le autentifice actul respectiv. În final, inculpatul I_____ P____ a înmânat ștampila falsificată reprezentând Biserica „Sf. Treime Prof. I____ Valaori" București, iar martora D___ A______-D______ a aplicat-o la rubrica „vânzător”.

Prin încheierea din 30.11.2009, pronunțată în dosarul cu nr. xxxxx/2009. Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară V______ - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară V______ a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului reprezentând Biserica Creștină Baptistă „Sf. Treime" din satul Cornetu, _________________________________ V______ în favoarea inculpatului I_____ P____.

Ulterior, la data de 30.12.2009, inculpatul I_____ P____ și soția acestuia, I_____ L____, au încheiat un act de comodat cu reprezentanții legali ai Uniunii Bisericii S___ Penticostală din Europa având ca obiect folosirea imobilului format din teren în suprafață de 298 m.p. și a clădirii locaș de cult, pentru o perioadă de 5 ani de zile.

Conform înțelegerii prealabile, inculpatul I_____ P____ s-a autointitulat pastor al bisericii dată în comodat Uniunii Bisericii S___ Penticostală Europa, inculpatul M____ V_____ a fost numit predicator sau presbiter, iar martorul S_____ C_________ a fost numit diacon.

La data de 05.01.2010, reprezentanții legali de la Biserica lui Dumnezeu A_________ din România - Comunitatea Regională Penticostală București au sesizat organele de poliție pentru a efectua verificări cu privire la împrejurările în care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din data de 26.11.2009 privind Biserica Creștină Penticostală „Betania" din satul Cornetu, _________________________________ V______.

În cursul urmăririi penale, numitul I___ C_____, în calitate de presbiter al Bisericii Creștine Penticostale „Betania" din satul Cornetu, _________________________________ V______, a evaluat biserica menționată la suma totală de 200.000 lei.

Instanța a reținut situația de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești.

Fiind audiați, cu respectarea drepturilor procesuale, inculpații I_____ P____ și M____ V_____ nu au recunoscut comiterea faptelor și au încercat să minimalizeze rolul fiecăruia dintre ei.

Astfel, inculpatul M____ V_____ a precizat că nu a primit vreo sumă de bani din partea inculpatului I_____ P____ și că a semnat contractul de vânzare-cumpărare, fără a i se citi înscrisul respectiv de către martora C_____________ G___.

În faza actelor premergătoare începerii urmăririi penale, inculpatul I_____ P____ a fost audiat de către organele de poliție cu respectarea drepturilor procesuale.

Ulterior, în prezența apărătorului ales, inculpatul I_____ P____ a dat o declarație în calitate de făptuitor în fața procurorului. După ce i s-au adus la cunoștință acuzațiile, inculpatul I_____ P____ s-a prevalat de dispozițiile art. 70 Cod procedură penală.

Deoarece existau contraziceri, s-a procedat la confruntarea celor doi inculpați, însă rezultatul a fost negativ, fiecare parte și-a menținut poziția inițială.

Din materialul probator administrat în prezenta cauză a rezultat în opinia primei instanțe că inculpații I_____ P____ și M____ V_____ au săvârșit faptele așa cum au fost prezentate în rechizitoriu.

Este evident că inculpatul I_____ P____ nu a plătit vreo sumă de bani inculpatului M____ V_____, întrucât avea o situație materială precară.

În fapt, cei doi inculpați au urmărit să devină conducători ai Bisericii Penticostale „Betania" din satul Cornetu, _________________________________ V______, iar în subsidiar, inculpatul I_____ P____ a urmărit să devină proprietarul imobilului în care era amplasată biserica respectivă.

Prin adresa cu nr. 142 din data de 27.04.2012, reprezentanții legali de la Biserica Creștină Baptistă „Sfânta Treime" București au comunicat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G_____ mostre de pe ștampila validă a bisericii pentru anul 2009 din care s-a observat în mod evident că ștampila validă a Bisericii Creștine Baptiste „Sf. Treime" București este diferită de ștampila pe care au confecționat-o cei doi inculpați în municipiul Focșani, Județul V______, la _________________.

În cursul cercetării judecătorești, inculpatul I_____ P____ și-a menținut aceeași poziție de nerecunoaștere a faptelor, în timp ce inculpatul M____ V_____ a solicitat a fi judecat conform dispozițiilor art. 375 Cod procedură penală.

Apărătorul inculpatului I_____ P____ a arătat că nu se poate reține în sarcina acestuia săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 Cod penal întrucât la dosarul cauzei nu a fost depus originalul legitimației nr. 22/1997, pretinsă a fi falsificată.

Această susținere nu putut fi reținută de instanță, întrucât probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarații martori, înscrisuri, sunt relevante pentru existența faptei pentru care este trimis în judecată inculpatul și pentru determinarea vinovăției acestuia.

Nici celelalte susțineri ale inculpatului, menționate de altfel și în cuprinsul concluziilor scrise, nu au fost primite, instanța de fond găsind apărarea acestuia ca lipsită de veridicitate, fiind infirmate de celelalte probe administrate în cauză.

S-a avut în vedere declarația martorilor E______ E____, persoana căreia i s-au adresat inculpații pentru confecționarea ștampilei, T_____ V______, care s-a ocupat de eliberarea certificatului de atestare fiscală și C_____________ G___, notarul la care s-au prezentat inculpații pentru autentificarea contractului de vânzare cumpărare, precum și sentința civilă nr. 3129/28.05.2010 prin care s-a constatat nulitatea contractului încheiat în cauză.

S-a apreciat că în drept, faptele inculpaților I_____ P____ și M____ V_____, astfel cum acestea au fost reținute în actul de sesizare a instanței, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și fals în declarații, prevăzută de art. 290 alin. 1 și art. 292 Cod penal, texte de lege în baza cărora inculpații urmează să răspundă penal.

În raport de conținutul constitutiv, de norma de incriminare și de pedeapsa prevăzută de lege, instanța a apreciat că sunt mai favorabile inculpaților dispozițiile cuprinse în Codul penal de la 1969.

Astfel, în ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, legea penală veche prevedea o pedeapsă cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda, în timp ce pedeapsa prevăzută de art. 322 din Codul penal în vigoare este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.

S-a apreciat că în ceea ce privește infracțiunea de fals în declarații, nu există modificări de pedeapsă, atât sub vechea reglementare, cât și sub reglementarea actuală, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

În ceea ce privește concursul de infracțiuni, s-a apreciat că, dispozițiile Codului penal de la 1969 sunt în mod evident mai favorabile inculpatului.

Pentru aceste motive, instanța a reținut încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, anume fals în înscrisuri sub semnătură privată, art. 290 Cod penal 1969 și fals în declarații, art. 292 Cod penal 1969, cu aplicarea dispozițiilor art. 33 litera a Cod penal 1969 privind concursul de infracțiuni.

Cu privire la incidența dispozițiilor art. 320 indice 1 Cod procedură penală actualmente art. 375 Cod procedură penală, inculpatul M____ V_____ a arătat că solicită a fi judecat potrivit acestor dispoziții legale. Cu toate acestea, după ce instanța a încuviințat ca apărarea să-I adreseze întrebări, date fiind legăturile de indivizibilitate și conexitate existente, acesta a negat săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

În această împrejurare, instanța nu putut proceda la aplicarea dispozițiilor privind procedura de judecată simplificată potrivit art. 375 Cod procedură penală judecata cauzei realizându-se potrivit dispozițiilor de drept comun, și pe cale de consecință, nu s-a putut reține că inculpatul M____ V_____ a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

Pentru a stabili în concret pedepsele, instanța a avut în vedere că aceasta reprezintă o măsură de constrângere, un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În același sens, art. 71 Cod penal prevede că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport de împrejurările comiterii faptelor, gradul de pericol social, urmările produse, dar și circumstanțele personale ale inculpaților, care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 81 alin. 1 Cod penal, conform cărora se poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani sau amendă; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni și s-a apreciat de către instanță că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

Considerând că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 81 alin. 1 Cod penal, pedeapsa ce i s-a aplicat inculpatului fiind de 3 luni închisoare, lipsa antecedentelor penale și convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către inculpat a pedepselor aplicate, instanța, în baza art. 81 Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepselor pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.

În temeiul art. 359 alin. 1 Cod procedură penală, instanța a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare are drept urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepselor și executarea în întregime a acestora. Astfel, această atenționare urmează a avea pentru inculpați semnificația unui avertisment serios asupra consecințelor pe care le vor suporta în eventualitatea nerespectării în viitor a legii și a regulilor de conviețuire socială, nu numai în cursul termenului de încercare, dar și de-a lungul vieții. În acest context, instanța a apreciat că reglementarea acestui text de lege are semnificația creării pentru inculpați a unei profunde conștiințe moral-juridice referitoare la garantarea echilibrului firesc care trebuie să existe între drepturile și obligațiile fiecăruia raportate atât la el însuși, cât și la societate, în ansamblul său.

Privind aplicarea pedepselor accesorii, raportat la cauzele C__________ c. României (hotărârea din 1 iulie 2008) și Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), instanța nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 litera a teza I Cod penal ci a analizat în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.

Astfel, în raport de natura faptelor săvârșite, instanța a apreciat că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată față de scopul limitării exercițiului acestui drept, motiv pentru care, în baza art. 71 Cod penal raportat la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța a interzis inculpaților, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal instanța a suspendat și executarea pedepsei accesorii, pe durata aceluiași termen de încercare.

Împotriva sentinței penale nr. 1193/13.05.2014 a Judecătoriei Focșani a formulat apel, inculpatul I_____ P____, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a arătat în apelul formulat că Judecătoria Focșani nu a analizat sub nicio formă apărările inculpatului, apărări ce vizau atât situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză cât și chestiuni legate de corecta încadrare juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată.

Instanța s-a limitat în a arăta că apărările inculpatului ar fi lipsite de veridicitate, fără a arăta, în concret, argumentele pentru care a decis înlăturarea acestor apărări și pentru care a dat eficiență maximă actului de sesizare, al cărui conținut a fost preluat integral de către instanță în considerentele sentinței pronunțate.

S-a apreciat că procedând într-o astfel de manieră și dând eficiență doar actului de sesizare, fără a se analiza și pronunța asupra apărărilor inculpatului, instanța de judecată a încălcat dreptul la apărare acestuia precum și dreptul la un proces echitabil prevăzut de art.6- din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, determinând pronunțarea unei hotărâri judecătorești nelegale.

De asemenea s-a apreciat soluția de condamnare ca fiind nelegală și pentru următoarele argumente:

Cu privire la pretinsa falsificare a legitimației nr.22/1997.

S-a arătat de către P______ că inculpații I_____ P____ și M____ V_____ ar fi falsificat legitimația nr.22/1997, sens în care s-au deplasat la un birou de copiat acte situat în Focșani, Județul V______ unde au comandat și li s-a întocmit acest document.

Or, biroul de copiat acte nu a putut fi identificat iar persoana care a întocmit legitimația nr.22/1997 pretins falsificată nu a fost nici ea identificată.

Mai mult, la dosarul cauzei nu există depus actul pretins falsificat (legitimația nr.22/1997).

S-a arătat că deși, la solicitarea expresă a apărării, instanța a dispus efectuarea de adrese către postul de poliție Slobozia Bradului (în condițiile în care inculpatul M____ V_____ a arătat că a predat originalul legitimației acestei unități) cât și către P________ de pe lângă Curtea de Apel G_____ (organul care a efectuat urmărirea penală în cauză), ambele instituții au comunicat că nu dețin originalul acestui document.

S-a menționat că la dosar se află depuse doar copii xerox alte legitimației pretins falsificate.

S-a apreciat că instanța de judecată nu poate stabili caracterul fals al unui înscris decât în măsura în care are la dispoziție originalul actului falsificat. Numai în acest fel instanța poate verifica dacă actul prezintă elemente susceptibile a fi rezultatul realizării de către inculpați a acțiunii descrise de verbum regens al art.290 raportat la art.288 Cod penal 1969 -"contrafacerea scrierii, a subscrierii sau alterarea în orice mod a unui înscris".

Or, din chiar actul de sesizare a instanței se observă că nu inculpații sunt cei care au realizat acest act.

Astfel cum se reține, legitimația nr.22/1997 a fost întocmită, la cererea inculpaților, la un birou de copiat acte din Focșani, de către o persoană rămasă identificată.

Această persoană neidentificată este cea care, eventual, ar fi putut realiza acțiunea descrisă de verbum regens, iar faptul că cei doi inculpați au solicitat realizarea acestei legitimații ar putea constitui - cel mult - o formă de participație improprie prevăzută de art.31 alin.1 sau alin.2 Cod penal 1969, însă numai dacă se probează că aceștia au determinat sau au ajutat ca persoana neidentificată de la biroul de copiat acte să ia hotărârea de a săvârși o infracțiune.

În lipsa acestei persoane, s-a considerat că nu se poate stabili atitudinea sa subiectivă în raport de faptă.

S-a apreciat în consecință ca fiind cert că nici unul din cei doi inculpați nu au realizat vreuna din acțiunile ce constituie elementul material al laturii obiective a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, anume contrafacerea scrierii, a subscrierii sau alterarea în orice mod a înscrisului.

Cu privire la pretinsa falsificare a înscrisului intitulat "acord"

S-a arătat de către P______ că cei doi inculpați ar fi falsificat înscrisul sub semnătură privată intitulat "acord" prin care se aproba înstrăinarea imobilului situat în _________________________________ V______.

Ca o primă chestiune, s-a învederat instanței de către apărare că acest înscris nu a produs nicio consecință juridică, nefiind valorificat de notarul public cu prilejul autentificării contractului de vânzare-cumpărare. Notarul public a avut în vedere doar decizia nr.31 din 20.11.2009 (act real, necontestat) și legitimația nr.22/1997 prezentată de M____ V_____. În cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nu se regăsește nicio mențiune cu privire la "acord" și nicio trimitere la acesta.

În opinia apărării inculpații nu au falsificat în niciun mod acest acord. Atât decizia nr.31 din 20.11.2009 cât și acordul au fost întocmite la București de către M____ M____ și M____ Doinița și au fost înmânate inculpaților, pentru a fi folosite la înstrăinarea imobilului.

Inculpații nu aveau niciun interes să plăsmuiască "acordul", deoarece aveau deja consimțământul pentru înstrăinarea imobilului, consimțământ dat de Biserica Creștină Baptistă "O Del Si Amenca" prin decizia nr.31/20.11.2009 (act necontestat).

S-a arătat că, așa cum se recunoaște de către părțile din proces, Biserica” Sf. Treime” din localitatea Cornetu , Județul V______ fusese arondată, din punct de vedere administrativ, Bisericii "O Del Si Amenca" București, astfel încât decizia nr.31/20.11.2009 emisă de aceasta prin care se aproba înstrăinarea imobilului era suficientă pentru a legitima transferul proprietății.

Că inculpații nu au realizat nici una din acțiunile ce constituie elementul material al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată - contrafacerea scrierii, a subscrierii ori alterarea în orice mod a unui înscris - s-a considerat că rezultă și din declarația martorului S_____ C_________ care, audiat de instanța de judecată, a arătat că "când cei doi inculpați s-au întors de la București eu am înțeles că primiseră acceptul pentru vânzarea bisericii. Cred că acel acord l-au obținut de la Uniunea Baptistă, pronunțând totodată și numele lui M____ M____. Ambii inculpați mi-au arătat o hârtie, respectiv un acord și o decizie care să stea la baza înstrăinării".

S-a apreciat de asemenea că declarația martorului S_____ C_________ a confirmat ipoteza enunțată de apărare, în sensul că ambele documente au fost întocmite de către M____ M____ și semnate de către acesta și martora M____ D____ (care, cu acest prilej, a falsificat semnătura secretarului V___ M_____ - aspect recunoscut de către aceasta și de către V___ M_____ în declarațiile date atât în faza de urmărire penală și de judecată) și apoi înmânate celor doi inculpați pentru a fi folosite la întocmirea actului translativ de proprietate.

Împrejurarea că, ulterior, ca urmare a presiunilor efectuate de Biserica Penticostală, M____ M____ nu a mai recunoscut că a întocmit și acordul și a încercat să minimizeze importanța conținutului deciziei nr.31/20.11.2009 susținând că aceasta ar avea un caracter informativ, s-a apreciat că nu rezultă de nicăieri că aceștia aveau nevoie să fie informați cu privire la înstrăinarea bisericii, în condițiile în care tocmai ei solicitau acest acord.

S-a mai amintit faptul că inculpații, în mod ilogic, sunt acuzați că au falsificat semnătura secretarului V___ M_____. Practic, se susține că cei doi inculpați au falsificat o semnătură ce fusese falsificată anterior de către o altă persoană.

Audiată fiind, martora M____ D____ a arătat că, la data când cei doi inculpați s-au prezentat la sediul bisericii "0 Del Si Amenca" și au cerut să li se dea acordul pentru înstrăinarea imobilului din _________________________________ V______, secretarul acestei biserici (V___ M_____) lipsea, astfel încât pentru acesta a semnat martora M____ D____, care „chipurile„ ar fi fost împuternicită să semneze în locul lui V___ M_____ ori de câte ori acesta lipsea (o astfel de împuternicire nu a fost însă prezentata niciodată).

S-a apreciat faptul că P________ nu a avut în vedere faptul că, în momentul semnării, M____ D____ nu a semnat cu propria sa semnătură (cum ar fi fost normal, fie și în ipoteza în care semna pentru o altă persoană), ci imita semnătura lui V___ M_____.

Or, dacă o persoană semnează în locul unei alte persoane, însă scriind numele său și folosind semnătura personală, nu există nicio infracțiune, însă, când o persoană semnează pentru altcineva și imită semnătura persoanei în locul căreia semnează, se săvârșește infracțiunea de fals prin contrafacerea subscrierii.

A se susține că, ulterior falsului realizat de M____ D____, cei doi inculpați au falsificat o semnătură deja falsificată (cea atribuită lui V___ M_____, contrafăcută de M____ D____), s-a considerat în opinia apărării, ca fiind absurd din punct de vedere juridic și nu constituie infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În vederea clarificării acestui aspect și pentru a se dovedi că atât decizia cât și acordul au fost întocmite la București și înmânate inculpaților, s-a solicitat de apărare, proba cu expertiză grafologică, probă ce ar fi putut stabili că semnătura atribuită lui V___ M_____ ce apare pe decizia nr.31/20.11.2009 și cea atribuită acestuia ce apare pe acordul pretins a fi fost falsificat au fost executate de una și aceeași persoană și s-ar fi confirmat, astfel, declarația martorului S_____ C_________, în sensul că ambele înscrisuri au fost întocmite la București de către reprezentanții Bisericii "0 Del Si Amenca,, și înmânate inculpaților pentru a le servi la întocmirea contractului de vânzare-cumpărare.

Proba solicitată a fost însă respinsă de instanța de judecată, deși în opinia apărării era pertinentă, utilă și concludentă pentru soluționarea cauzei.

Cu privire la infracțiunea de fals în declarații

S-a arătat în rechizitoriu că cei doi inculpați, în baza unei rezoluții infracționale comune, la data de 26.11.2009 au semnat cererea prin care au solicitat notarului public G___ C_____________ autentificarea contractului de vânzare-cumpărare, deși nu aveau nicio calitate de a încheia un astfel de înscris și au susținut, în mod nereal, că pentru tranzacția respectivă s-a plătit suma de 136.000 lei în vederea achiziționării imobilului.

Or, în opinia apărării s-a apreciat că nici această acuzație nu este fondată.

Împrejurarea că prețul s-a plătit, s-a considerat a fi dovedită cu mențiunea consemnată în contract privind remiterea acestei sume de către I_____ P____, respectiv încasarea ei de către M____ V_____.

În plus, cu înscrisurile depuse de apărare la dosar, s-a apreciat ca fiind dovedit faptul că, la data autentificării, I_____ P____ dispunea de suma necesară achitării în totalitate a prețului menționat în contract.

Cât privește falsul în declarații constând în aceea că cei doi inculpați au semnat cererea de autentificare "deși nu aveau nicio calitate", s-a învederat instanței că, cel puțin din perspectiva lui I_____ P____ (cumpărătorul), aceasta nu avea nevoie de nicio calitate pentru a cumpăra un bun imobil.

Legea nu prevede calități speciale pentru cel ce dorește să cumpere un bun - conform prevederilor art.1306 din Codul civil de la 1865 ("Pot cumpăra și vinde toți cărora nu le este oprit prin lege "), respectiv excepțiile de la aceasta, prevăzute de art.1308 și 1309 din Codul civil de la 1865 ("Art. 1308 Sub pedeapsa de nulitate, nu se pot face adjudecatari nici direct, nici prin persoane interpuse: 1.tutorii, ai averii celor de sub a lor tutelă; 2. mandatarii, ai averii ce sunt însărcinați să vândă; 3.administratorii, ai averii comunelor sau stabilimentelor încredințate îngrijirii lor; 4.oficianții publici, ai averilor statului ale căror vânzări se fac printr-înșii. Art. 1309 Judecătorii și supleanții, membrii ministerului public și avocații nu se pot face cesionari de drepturi litigioase, care sunt de competința tribunalului județean în a cărei raza teritorială își exercită funcțiunile lor, sub pedeapsa de nulitate, speze și daune-interese").

A solicitat admiterea apelului și achitarea sa, după cum urmează:

- În baza art. 16 alin. 1 litera c Cod procedură penală, în ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, privind legitimația nr 22/1997.

- În baza art. 16 alin. 1 litera a Cod procedură penală în ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în ceea ce privește actul intitulat „Acord”.

- În baza art. 16 alin. 1 litera b Cod procedură penală, în ceea ce privește infracțiunea de fals în declarații.

Analizând apelul formulat din prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, potrivit art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea apreciază că acesta este nefondat, urmând a fi respins, potrivit art. 421 punctul 1 litera b Cod procedură penală.

Săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului I_____ P____ sunt dovedite cu declarația coinculpatului M____ V_____, ale martorilor M____ I__ ( fratele inculpatului M____ V_____ și titularul de drept al legitimației 22/1997), M____ N______, R________ V_____, I______ Merlin, S_____ C_____, S_____ C_________ (care a mers împreună cu inculpatul I_____ P____ la locuința inculpatului M____ V_____ și cunoaște de planul infracțional al acestuia, urmând să fie numit în funcția de diacon), C_____________ G___ (notar public din municipiul Focșani, la care au mers inițial inculpații pentru autentificarea contractului de vânzare- cumpărare și care a atras atenția inculpatului I_____ P____ că legitimația 22/1997 este ilizibilă și nu este ștampilată la zi, cu ștampila Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste – România- Biserica „Sf. Treime Prof. I____ Valaori- București), P______ C_________ (avocat în cadrul Baroului V______, pe care inculpații l-au consultat și care i-a îndemnat să se adreseze notarului public C_____________ M_______, M________ L____ (dactilografă la biroul de copiat și dactilografiat acte, unde cei doi inculpați au confecționat o nouă legitimație nr. 22/1997, pe care au aplicat fotografia inculpatului M____ V_____), E______ E____ (lucrător la biroul de confecționat ștampile al _______________________, Județul V______ , unde inculpații au confecționat două ștampile cu însemnele Bisericii Creștine Baptiste „Sf. Treime Prof. I____ Valaori- București), M____ M____ (pastorul Bisericii Creștine Baptiste "0 Del Si Amenca"), martora M____ D____ ( cea care a redactat la calculator Decizia nr. 31/2009 a Bisericii Creștine Baptiste "0 Del Si Amenca"- București care a fost înmânată celor doi inculpați), martora T_____ V______ (funcționar public la Primăria comunei Slobozia Bradului, Județul V______, cea care a eliberat certificatul de atestare fiscală nr. xxxxx/25.11.2009), a martorei D___ A______ D______ (sora notarului public C_____________ M_______ la care cei doi inculpați au depus toate înscrisurile falsificate, inclusiv înscrisul intitulat „Acord”).

De asemenea, vinovăția inculpatului I_____ P____ este dovedită și de următoarele înscrisuri; sentința civilă nr. 3129/2010 a Judecătoriei Focșani ( dosar nr. XXXXXXXXXXXX,definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 377/R/18.06.2012 a Curții de Apel G_____, actele ridicate de la birourile notarilor publici C_____________ G___ și D____ G_______, mostre de pe ștampila validă, pentru anul 2009 a Bisericii Creștine Baptiste „Sf. Treime Prof. I____ Valaori- București”, comunicate de reprezentanții bisericii către organul de urmărire penală.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, apelantul inculpat I_____ P____ va fi obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul I_____ P____ (fiul lui G_______ și G_______, născut la data de 29.06.1957 în O_______, județul V______, cu domiciliul în comuna Tâmboiești, ____________________________, CNP xxxxxxxxxxxxx), împotriva sentinței penale nr. 1193/13.05.2014 a Judecătoriei Focșani.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe apelantul inculpat I_____ P____ la plata către stat a sumei de 150 lei , cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi 16.01.2015.

Președinte, Judecător,

judecător – D______ P_____ dr. L____ H__________

Grefier,

M_____ P_____

Redactat-23.01.2015- Judecător dr. L____ H__________- 20.01.2015

Tehnoredactat – Grefier M_____ P_____ – 23.01.2015

Judecător fond D___ M_______ A__