Dosar nr.XXXXXXXXXXXX

3809/2014

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.1152/A

Ședința publică din data de 06 octombrie 2014

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE : C_____ V_______ G____

JUDECĂTOR : V_____ B____

GREFIER : D______ S________

Ministerul Public - P________ de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M_____ M_____.

Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de P________ de pe lângă Judecătoria Slobozia și de inculpatul I__ M_____ împotriva Sentinței penale nr.556/F din data de 12 mai 2014, pronunțată de Judecătoria Slobozia în Dosarul nr.XXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a lipsit apelantul intimat inculpat I__ M_____, care a fost reprezentat juridic de apărătorul ales, avocat C_____ G________ P_______, din cadrul Baroului Ialomița, în baza împuternicirii nr.6/2014 (atașată la fila 23 din dosar).

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat depunerea motivelor scrise de apel, formulate de P________ de pe lângă Judecătoria Slobozia (atașate la filele 29-34 din dosar).

Reprezentantul Ministerului Public depune adresa nr.8948/III-2/2014 din data de 17 septembrie 2014, prin care P________ de pe lângă Curtea de Apel București solicită să se ia act de retragerea apelului declarat împotriva Sentinței penale nr.556/F din data de 12 mai 2014, pronunțată de Judecătoria Slobozia, cu privire la inculpatul I__ M_____, în Dosarul nr.XXXXXXXXXXXX (atașată la fila 37 din dosar).

Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului declarat de inculpatul I__ M_____.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat solicită, în temeiul art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, admiterea apelului formulat de acesta, desființarea sentinței penale atacate, iar, în rejudecarea cauzei, admiterea acordului de recunoaștere a vinovăției, astfel cum a fost încheiat cu P________ de pe lângă Judecătoria Slobozia. Susține că, prin acordul de recunoaștere a vinovăției, au fost stabilite pedepse legale, întrucât, în mod corect, limitele speciale din normele de incriminare ale faptelor reținute în sarcina inculpatului au fost reduse cu o treime, iar, în speță, o astfel de reducere este justificată și prin prisma dispozițiilor art.76 alin.1 din Codul penal.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de inculpat, întrucât hotărârea primei instanțe este legală și temeinică. În acest sens, arată că pedepsele stabilite prin acordul de recunoaștere a vinovăției sunt nelegale, fiind sub limitele minime prevăzute de lege. De asemenea, susține că renunțarea la aplicarea pedepsei, în condițiile art.80 din Codul penal, nu se poate dispune concomitent cu stabilirea unor pedepse pentru fiecare dintre infracțiunile concurente reținute în sarcina inculpatului. Totodată, consideră că renunțarea la aplicarea unei pedepse este nejustificat de blândă, în raport cu gravitatea faptelor săvârșite de inculpat și cu valoarea mare a prejudiciului cauzat. În consecință, consideră că acordul de recunoaștere a vinovăției nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, astfel că respingerea acestuia de către prima instanță este corectă.

Pe de altă parte, solicită să se ia act de retragerea de către P________ de pe lângă Curtea de Apel București a apelului declarat în cauză de P________ de pe lângă Judecătoria Slobozia.

C U R T E A

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr.556/F din data de 12 mai 2014, pronunțată în Dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, Judecătoria Slobozia, în temeiul art.485 lit.b din Codul de procedură penală, a respins acordul de recunoaștere a vinovăției, încheiat la data de 12 februarie 2014, cu inculpatul I__ M_____, în dosarul de urmărire penală nr.1853/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia și a dispus trimiterea dosarului la același parchet, în vederea continuării urmăririi penale.

În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare, în cuantum de 40 lei, au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că, în dosarul de urmărire penală anterior menționat, între procuror și inculpatul I__ M_____, față de care s-au efectuat cercetări cu privire la săvârșirea infracțiunilor delapidare și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art.308 rap. la art.295 din Codul penal și respectiv de art.322 alin.1 din același cod și care și-a recunoscut vinovăția, s-a ajuns la următorul acord cu privire la cuantumul pedepselor și modalitatea de executare a acestora:

 pentru infracțiunea de delapidare, prevăzută de art.308 rap. la art.295 din Codul penal - pedeapsa închisorii în cuantum de 320 zile, cu renunțarea la aplicarea pedepsei, conform art.80 din Codul penal;

 pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.322 alin.1 din Codul penal - pedeapsa închisorii în cuantum de 60 zile, cu renunțarea la aplicarea pedepsei, conform art.80 din Codul penal.

Analizând acordul de recunoaștere a vinovăției cu care a fost sesizată, prima instanță a constatat că acesta îndeplinește condițiile prevăzute de art.480-482 din Codul de procedură penală, referitoare la forma, conținutul și condițiile de încheiere.

În schimb, prima instanță a constatat că pedepsele stabilite prin acordul de recunoaștere a vinovăției sunt nelegale, fiind situate, în cazul ambelor infracțiuni, sub limitele speciale minime.

Astfel, limitele speciale de pedeapsă pentru infracțiunea de delapidare, prevăzută de art.308 rap. la art.295 din Codul penal, sunt de 1 an și 4 luni închisoare (limita minimă) și respectiv de 4 ani și 8 luni închisoare (limita maximă).

De asemenea, limitele speciale de pedeapsă pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.322 alin.1 din Codul penal, sunt de 6 luni închisoare (limita minimă) și respectiv de 3 ani închisoare (limita maximă).

În consecință, prima instanță a constatat că, prin acordul de recunoaștere a vinovăției, a fost încălcat principiul legalității sancțiunilor de drept penal, prevăzut în art.2 din Codul penal.

Totodată, prima instanță a constatat că art.187 din Codul penal definește noțiunea de „pedeapsă prevăzută de lege” ca fiind pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită, în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.

În același timp, niciunul dintre textele legale, din Codul de procedură penală, care reglementează procedura specială a acordului de recunoaștere a vinovăției nu prevede posibilitatea reducerii sau majorării limitelor speciale de pedeapsă pentru infracțiunile cu privire la care s-a încheiat respectivul acord.

Pe de altă parte, prima instanță a apreciat că pedepsele stabilite prin acordul de recunoaștere a vinovăției sunt nejustificat de blânde în raport cu gravitatea infracțiunilor la care acesta se referă.

Împotriva sentinței penale anterior menționate, au declarat apel în termenul legal P________ de pe lângă Judecătoria Slobozia (la data de 22 mai 2014) și inculpatul I__ M_____ (la data de 21 mai 2014).

Cele două cereri de apel au fost înaintate de Judecătorie și înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 01 septembrie 2014.

Prin motivele scrise de apel (filele 29-34, d.a.), P________ de pe lângă Judecătoria Slobozia a susținut că pedepsele stabilite prin acordul de recunoaștere a vinovăției sunt legale, întrucât limitele speciale din normele de incriminare incidente au fost reduse cu o treime, potrivit dispozițiilor art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, apreciind că dispozițiile respective, chiar în lipsa unei prevederi legale exprese, sunt aplicabile și în cazul inculpaților care optează pentru această procedură specială, pentru a nu fi discriminați în raport cu inculpații care recunosc săvârșirea infracțiunilor imputate după trimiterea lor în judecată. De asemenea, a susținut că pedepsele au fost stabilite la nivelul limitelor speciale minime astfel reduse, avându-se în vedere că inculpatul nu are antecedente penale și a reparat o mare parte din prejudiciul cauzat.

La rândul său, inculpatul I__ M_____ a susținut, prin motivele scrise de apel (fila 25, d.a.) și cu ocazia dezbaterilor de la termenul de astăzi (consemnate în practicaua acestei decizii), că pedepsele stabilite prin acordul de recunoaștere a vinovăției sunt legale, invocând în acest sens și dispozițiile art.76 alin.1 din Codul penal, în raport cu împrejurarea că a depus eforturi pentru diminuarea consecințelor infracțiunii de delapidare, reparând deja, prin plată, o parte însemnată din prejudiciul cauzat, situație față de care trebuie să beneficieze de circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art.75 alin.2 lit.a din același cod.

Prin adresa nr.8948/III-2/2014 din data de 17 septembrie 2014 (fila 37, d.a.), P________ de pe lângă Curtea de Apel București, sub semnătura Procurorului General al acestuia, a învederat Curții retragerea apelului declarat în cauză de către P________ de pe lângă Judecătoria Slobozia.

Conform dispozițiilor art.415 alin.1, 3 din Codul de procedură penală, până la închiderea dezbaterilor la instanța de control judiciar ordinar, apelul declarat de procuror poate fi retras de către procurorul ierarhic superior.

În speță, constatând că nu a fost depășit momentul procesual la care fac referire dispozițiile legale anterior citate, ținând seama de manifestarea de voință, expresă și explicită, a procurorului ierarhic superior celui care a declarat calea de atac cu care a fost sesizată această instanță și având în vedere că, astfel, s-a produs un act de dispoziție, care, odată exercitat, duce la însăși pierderea dreptului, Curtea va lua act de retragerea apelului formulat de P________ de pe lângă Judecătoria Slobozia, urmând ca, potrivit art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea acestei căi de atac să rămână în sarcina statului.

Cu privire la apelul inculpatului, Curtea, procedând la examinarea acestuia prin prisma dispozițiilor art.488 din Codul de procedură penală, constată că este nefondat, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:

I. Respingerea de către prima instanță a acordului de recunoaștere a vinovăției, încheiat între un procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia, cu avizul prim-procurorului acelui parchet și inculpatul I__ M_____, este corectă, întrucât atât cuantumul pedepselor stabilite, cât și soluția de renunțare la aplicarea acelor pedepse sunt, în mod vădit, nelegale.

a) Astfel, sub primul aspect, Curtea constată, în prealabil, că, la data de 03 octombrie 2013, s-a început urmărirea penală, iar, la data de 06 februarie 2014, a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul I__ M_____, pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare și fals în înscrisuri sub semnătură privată, fiecare în formă continuată, prevăzute de art.308 rap. la art.295 cu aplic. art.35 alin.1 din Codul penal și respectiv de art.322 alin.1 cu aplic. art.35 alin.1 din același cod, ambele cu aplic. art.38 alin.1 și art.5 din Codul penal, în sarcina acestuia reținându-se în fapt că, în perioada septembrie 2011 - iulie 2012, în calitate de facturist la ______________________, a falsificat exemplarul nr.2 de pe 199 de facturi înregistrate în evidența contabilă a societății respective, prin înscrierea de valori mai mici decât valorile reale menționate în exemplarul nr.1 al acelorași facturi, înmânate clienților și înregistrate la aceștia, modalitate prin care a creat o diferență în gestiune în sumă totală de 46.421,62 lei, pe care și-a însușit-o în interes propriu.

Conform acordului de recunoaștere a vinovăției, s-au stabilit o pedeapsă de 320 zile (10 luni și 20 zile) închisoare, pentru infracțiunea de delapidare și respectiv o pedeapsă de 60 zile (2 luni) închisoare, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, ambele pedepse fiind inferioare limitelor speciale minime.

În concret, pentru infracțiunea de delapidare, limita specială minimă a pedepsei prevăzute de lege (art.308 alin.1, 2 rap. la art.295 alin.1 din Codul penal) este de 1 an și 4 luni închisoare, iar, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, limita specială minimă a pedepsei prevăzute de lege (art.322 alin.1 corob. cu art.61 alin.4 lit.c din Codul penal) este de 6 luni închisoare sau 180 zile-amendă.

Reducerea cu o treime a limitelor speciale minime anterior menționate, prin acordarea beneficiului prevăzut de dispozițiile art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, nu este posibilă, deoarece, în Capitolul I al Titlului IV din Partea Specială a codului respectiv (în care este reglementată procedura specială a acordului de recunoaștere a vinovăției), nu există nicio normă de trimitere care să determine reținerea incidenței dispozițiilor respective, iar aplicarea lor, prin analogie, nu este permisă.

Chiar și acceptând contrariul, se constată că pedeapsa stabilită pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată este mai mică decât limita specială minimă, redusă cu o treime, care este de 4 luni închisoare.

Totodată, reducerea cu o treime a acelorași limite speciale minime nu este posibilă nici prin prisma dispozițiilor art.76 alin.1 din Codul penal (invocate în apărare), întrucât nicio normă din capitolul anterior menționat al Codului de procedură penală nu permite procurorului să acorde inculpatului circumstanțe atenuante judiciare, dintre cele prevăzute în art.75 alin.2 din Codul penal, a căror reținere este de competența exclusivă a instanței de judecată.

De altfel, în acordul de recunoaștere a vinovăției, nici nu se face vreo mențiune referitoare la aplicarea unor astfel de circumstanțe.

b) Sub cel de-al doilea aspect, Curtea constată că soluția de renunțare la aplicarea ambelor pedepse, convenită prin acordul de recunoaștere a vinovăției, este incompatibilă cu stabilirea acelor pedepse, în felul și cuantumul anterior menționate.

Astfel, instituția renunțării la aplicarea pedepsei (reglementată de art.80 și urm. din Codul penal), spre deosebire de instituția amânării aplicării pedepsei (prevăzută de art.83 și urm. din același cod), nu permite stabilirea prealabilă a unei pedepse, ci impune aplicarea unui simplu și unic avertisment, inclusiv în cazul unui concurs de infracțiuni.

II. În același timp, respingerea de către prima instanță a acordului de recunoaștere a vinovăției este justă și prin raportare la împrejurarea că soluția convenită, în special prin prisma renunțării la aplicarea oricărei pedepse pentru inculpat, este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracțiunilor.

Astfel, în sarcina inculpatului, a fost reținută săvârșirea, recunoscută de acesta, a două infracțiuni continuate, comise în decurs de 11 luni, prin 199 de acte materiale de delapidare și respectiv de fals în înscrisuri sub semnătură privată, care au cauzat un prejudiciu consistent (46.421,62 lei), nerecuperat încă în întregul său.

Față de toate aceste considerente, având în vedere și dispozițiile art.488 alin.4 lit.a teza a III-a din Codul de procedură penală, Curtea, în temeiul art.421 pct.1 lit.b din același cod, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I__ M_____.

În temeiul art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, inculpatul apelant, aflat în culpă procesuală, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

I. În temeiul art.415 alin.3 din Codul de procedură penală, ia act de retragerea de către P________ de pe lângă Curtea de Apel București a apelului declarat de P________ de pe lângă Judecătoria Slobozia împotriva Sentinței penale nr.556/F din data de 12 mai 2014, pronunțată de Judecătoria Slobozia în Dosarul nr.XXXXXXXXXXXX.

În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

II. În temeiul art.421 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I__ M_____ împotriva aceleiași sentințe penale.

În temeiul art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă pe apelantul inculpat la plata către stat a sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 06 octombrie 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C_____ V_______ G____ V_____ B____

GREFIER,

D______ S________

Red.jud.C.V.G./Th.red.jud.C.V.G./gref.C.V.M.

Ex.4 / 17 octombrie 2014

J.Slobozia - jud.C.L_____