R O M Â N I A |
CURTEA DE APEL ORADEA |
Secția penală și pentru cauze cu minori |
Dosar nr. XXXXXXXXXXXX Nr. operator de date cu caracter personal : 3159 |
DECIZIA PENALĂ NR. 285/A/2015
Ședința publică din data de 15 aprilie 2015
Complet constituit din:
Președinte: Țarcă G_______
Judecător: A____ L______ F_____
Grefier: A____ I____
Se constată că dezbaterea pe fond asupra cauzei a avut loc la data de 1 aprilie 2015, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea acesteia amânându-se pentru data de 3 aprilie 2015, 8 aprilie 2015 și 15 aprilie 2015 zi în care s-a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra apelului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
P___ sentința penală nr. 188 din data de 6 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Satu M___, în baza art. 244 al.2 Cod Penal cu aplicarea art. 5 Cod Penal și a art. 41 al.2 Cod penal 1969 a fost condamnat inculpatul D____ A_____ D______, fiul lui O______ C_______ și D______, născut la 17.06.1962 în Satu M___, fără antecedente penale, domiciliat în Satu M___, ___________________/9, jud.Satu M___, CNP xxxxxxxxxxxxx, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art.29 al.1 lit.b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art.41 al.2 C.penal 1969 și a art. 5 Cod penal a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
În baza art.16 al.1 lit.f) Cod de procedură penală s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.271 lit.b) din Legea nr.31/1990, intervenind prescripția răspunderii penale.
În baza art.16 al.1 lit.f) Cod de procedură penală s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzut de art.322 noul Cod penal (art.290 în vechea reglementare), intervenind prescripția răspunderii penale.
În baza art. 34 lit.b) raportat la prevederile art. 33 lit.a) Cod Penal 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea aceea de 4 ani închisoare.
În baza art.65 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit. a) și b) C.penal.
În baza art.67 Cod penal s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit.a), b) și g) Cod penal pe o durată de 3 ani.
În baza art.397 C.proc.pen raportat la prevederile art.25 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească părților vătămate constituite părți civile în cauză N_______ B________ Johannes Wessels și T________ H________ Johannes Wessels suma de 600.000 euro, despăgubiri civile.
S-a constatat că parte din această sumă, 445.000 euro a fost stabilită și de instanța civilă ca despăgubiri datorate de către inculpat.
În baza art.397 Cod de procedură penală și a art.25 C.proc.penală s-a respins constituirea de parte civilă formulată în cauză de numita __________________________, cu sediul în Satu M___, _______________________, prin administrator D_________ C_______.
În baza art.274 al.1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
P___ plângerea formulată în scris și înregistrată pe rolul Tribunalului Satu M___ sub dosar nr.XXXXXXXXXXXX, la data de 15.10.2012, petenții N_______ B________ Johannes Wessels și T________ H________ Johannes Wessels au solicitat desființarea Ordonanței procurorului din data de 11.05.2012 dată în dosar nr. 804/P/2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu M___ privind pe învinuitul D____ A_____ și reținerea cauzei spre judecare sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, faptă prevăzută și pedepsită de art.215 alin.1, 2 și 5 Cod penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută și pedepsită de art.290 Cod penal, uz de fals, faptă prevăzută și pedepsită de art.291 Cod penal și infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.271 pct.2 din Legea nr.31/1990.
P___ sentința penală nr. 62/19.03.2013 pronunțată de Tribunalul Satu M___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, în baza art.278 indice 1 alin.8 lit.c Cod procedură penală s-a admis plângerea formulată de către petenții N_______ B________ JOHANNES WESSELS și T________ H________ JOHANNES WESSELS, ambii cu domiciliul procedural ales în mun.Satu M___, _______________.5, ___________ consecință s-a desființat, Ordonanța procurorului din data de 11.05.2012, dată în dosar nr.804/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu M___, privind soluția de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului D____ A_____ D______, în ce privește săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.290 Cod penal, art.215 alin.1, 3 și 5 Cod penal, art.271 pct.2 din Legea nr.31/1990 și art.23 din Legea nr.656/2002 și s-a reținut cauza spre judecare, în complet legal constituit, fixându-se termen de judecată.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În urma reținerii cauzei spre judecare la Tribunalul Satu M___ – Secția penală, cauza a fost înregistrată sub dosar nr.XXXXXXXXXXXX.
Tribunalul Satu M___, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut în fapt următoarele:
În cursul anului 2006 printr-o plângere penală formulată și înregistrată la P________ de pe lângă Tribunalul Satu M___ sub dosar cu nr.804/P/2006, petenții N_______ B________ JOHANNES WESSELS și T________ H________ JOHANNES WESSELS au solicitat efectuarea de cercetări penale față de numitul D____ A_____ D______, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals și prezentarea cu rea credință acționarilor sau asociaților o situație financiară inexactă în vederea ascunderii situației reale a societății.
Ulterior, la aceeași unitate de parchet a fost înregistrată la data de 18 iulie 2007 sub dosar nr.385/P/2007 și o sesizare penală formulată de către Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, plângere care viza operațiunile suspecte de spălare a banilor efectuată de persoana fizică D____ A_____ D______ prin intermediul _______________________________ SRL.
Printr-o rezoluție a procurorului dată în dosar nr.804/P/2006 din 7 februarie 2007 s-a dispus începerea urmăririi penale față de numitul D____ A_____ D______ sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, faptă prev.și ped.de art.215 alin.1, 3 și 5 Cod.pen., și fals intelectual, faptă prev.și ped.de art.289 Cod penal.
La data de 02 august 2007 s-a dispus conexarea celor două dosare, respectiv 804/P/2006 și 385/P/2007 (cel care viza plângerea penală referitoare la infracțiunea de spălare de bani) sub dosar nr.804/P/2006.
P___ Ordonanța procurorului din 5 martie 2008 dată în acest dosar se dispune scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului D____ A_____ D______ de sub acuzația infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și aplicarea unei sancțiuni administrative în cuantum de 500 lei, scoaterea de sub urmărire penală a aceluiași învinuit de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de înșelăciune și respectiv neînceperea urmăriri penale față de aceeași persoană în ce privește săvârșirea infracțiunilor prevăzute de Legea societăților comerciale.
Împotriva acestei ordonanțe în temeiul art.278 indice 1 Cod de procedură penală petenții au formulat plângere împotriva soluțiilor date de scoatere și respectiv neînceperea urmăririi penale împotriva numitului D____ A_____ D______, plângere care a fost soluționată de instanța Tribunalului Satu M___ prin sentința penală nr.89/2009 rămasă definitivă prin decizia penală nr.480/2009 a Curții de Apel Oradea, sentință prin care a fost desființată ordonanța procurorului și a fost trimisă cauza la P______ în vederea redeschiderii urmăririi penale față de învinuitul D____ A_____ D______, soluție în baza căreia la data de 31.01.2012 se dispune prin rezoluția procurorului, începerea urmăririi penale față de numitul D____ A_____ D______, pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.de art.290 Cod penal, înșelăciune, prev.de art.215 alin.1, 3 și 5 Cod penal, prezentarea cu rea credință a situației societății prev.de art.271 pct.2 din Legea nr.31/1990, și spălare de bani, prev.de art.23 din Legea nr.656/2002.
După începerea urmăriri penale în cauză se procedează la audierea în calitate învinuit a numitului D____ A_____ D______, iar la data de 15.03.2012, este audiat în calitate de martor numitul Overduin Casper Martyn, mandatar al celor două părți vătămate, după această „laborioasă” activitate de urmărire penală se dispune prin ordonanța din 11.05.2012 scoaterea de sub urmărire penală a numitului D____ A_____ și aplicarea sancțiunii administrative de 500 Ron pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, pe motiv că fapta nu există și neînceperea urmăririi penale în ce privește acuzația săvârșirii infracțiunilor de prezentare cu rea credință a situației societății și spălare de bani pe motiv că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
Ca urmare a atacării a acestei a doua ordonanțe de netrimitere în judecată prin sentința penală nr.62/2013 instanța Tribunalului Satu M___ a fost investită cu soluționarea cauzei privind pe D____ A_____ D______, ca urmare a admiterii în baza art.278 indice 1 alin.8 lit.c Cod de procedură penală a plângerii formulate de către petenții N_______ B________ JOHANNES WESSELS și T________ H________ JOHANNES WESSELS a desființării ordonanței procurorului din 11.05.2012 și a reținerii cauzei spre judecare.
Din actele și lucrările dosarului precum și din probele administrate în faza cercetării judecătorești instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
În anul 2003 societatea IGL BV Olanda reprezentată de petenții N_______ B________ JOHANNES WESSELS și T________ H________ JOHANNES WESSELS, a devenit asociata a _______________________________ SRL (denumită în continuare IGN) cu participare de 60 % din părțile sociale, ceilalți asociați fiind ____________________ reprezentată de asociat unic și administrator D____ A_____ D______ și totodată și administratorul societății IGN și cea de-a doua societate ______________ reprezentat de asociatul unic și administrat C_______ Dragotonoiu, fiecare cu o participare de 20%.
Scopul asocierii era acela de dezvoltare a unor afaceri în domeniul imobiliar, asocierea realizându-se scriptic la data de 14.01.2004, care avea ca obiect achiziționarea imobilului „Hotel Europa” din centrul orașului Satu M___. Acest imobil a fost achiziționat în toamna anului 2003, spun petenții, din aportul lor propriu în sumă de 550.000 Euro, întrucât plata către vânzătorul ___________________ făcută în timp scurt, nefiind posibilă tergiversarea plății până la momentul intrării celor doi petenți ca asociați în IGN SRL.
Inculpatul audiat în ședința publică din 24.02.2014, recunoaște că prețul de achiziție la momentul la care s-a luat hotărârea de achiziționare a hotelului era de 645.000 Euro plus TVA, înțelegerea cu partenerii olandezi fiind ca fiecare din cei cinci asociați să aducă un aport la capitalul social de către 80.000 Euro fiecare, cei trei parteneri olandezi plus petenții N_______ B________ JOHANNES WESSELS și T________ H________ JOHANNES WESSELS urmau să înființeze în Olanda societatea IGN care ar fi adus trei părți sociale la firma IGN înregistrată în România la care se adăugau cei doi acționari români, inculpatul și numitul D_________.
În aceeași declarație inculpatul a arătat că negocierea cu privire la achiziționarea acestui imobil a fost destul de dificilă dar în același timp s-a desfășurat destul de repede din cauza tensiunilor existente între asociații vânzători, motiv care a determinat ca achiziționarea clădirii să se facă de către _____________ (societatea aparținând inculpatului) urmând ca ulterior să fie transferată către IGN.
În aceeași declarație inculpatul arată că pentru achiziționarea clădirii lipsea suma de 378.000 Euro bani cu care petenții au fost de acord să-l crediteze pe el personal, bani pe care aceștia i-au trimis inculpatului urmând ca persoana fizică D____ să crediteze societatea ______________________ achiziționării clădirii mai exista un cumpărător pe piață care dorea achiziționarea unei părți din acest imobil în persoana numitului V_____ B__ căruia, declară inculpatul, împreună cu ceilalți 4 asociați, după achiziționarea integrală a imobilului, au căzut de acord să-i vândă 1/3 din întreaga clădire. Vânzarea către acesta a avut loc la câteva săptămâni după ce clădirea a fost achiziționată de parteneriatul româno-olandez, prețul stabilit pentru partea din clădirea înstrăinată fiind 300.000 Euro, sumă care a fost plătită către ________________________ inculpatul, întreaga sumă a fost virată către cei doi frați Wessels.
Cei doi petenți N_______ B________ JOHANNES WESSELS și T________ H________ JOHANNES WESSELS în plângerea pe care au formulat-o au arătat faptul că prezența lor în România fiind sporadică, problema administrării bunurilor societății și a conservării patrimoniului era în sarcina administratorului D____ A_____ D______ care reprezenta și singura sursă de informare despre mersul societății, acesta având obligația ca periodic să transmită informații, analize și evidențe cu privire la derularea activității firmei și deci implicit cele cu privire la imobilul achiziționat.
Petenții au arătat că în timp corespondența comercială purtată pe e-mail sau fax cu numitul A_____ D____ a devenit tot mai anevoioasă și defectuoasă, o parte din documentele și informațiile transmise, dovedindu-se a fi în final falsuri care au fost de natură să-i țină în eroare cu privire la evoluția societății și a patrimoniului acesteia.
Au mai arătat, de asemenea, că nici la momentul formulării plângerilor penale imobilul „Hotel Europa” nu a fost niciodată proprietatea societății IGN SRL, imobilul fiind vândut succesiv, fără ca vreodată să fi fost adus aport în această societate.
Aspectele reclamate de către petenți atât în plângerea penală formulată cât și în declarațiile pe care aceștia le-au dat în fața instanței de judecată în ședința publică din 16 decembrie 2013, nu sunt negate de către inculpat însă acesta încearcă să acrediteze ideea că o parte din vină aparține partenerilor olandezi care la un moment dat, deși, au fost de acord să crediteze operațiunea de valorificare a spațiului în sensul amenajării imobilului pentru a deveni funcțional cu suma de 1.000.000 Euro, ulterior aceștia l-au anunțat că nu sunt de acord să finanțeze aceste lucrări de amenajare.
Din chiar declarația inculpatului, instanța de fond a reținut că de fapt toate aceste plăți urmau a fi făcute în contul _________________________ aparținea integral inculpatului, urmând ca ulterior să se stabilească modalitatea de transfer a dreptului de proprietate către IGN.
Conform declarației inculpatului, deși lucrările de amenajare au fost deja începute, în lipsa finanțării, ________________ nevoită să înstrăineze 1/3 din această clădire către o societate din Cluj, ___________________, în schimbul sumei de 300.000 Euro, bani care, supune inculpatul, au fost trimiși părților vătămate, pentru cealaltă 1/3 din clădire s-a încheiat un contract leasing, care în schimbul sumei de 1.350.000 Euro urma să finanțeze amenajarea celeilalte 1/3 rămase, urmând ca ulterior spațiile astfel amenajate să fie vândute.
Contractul de leasing a fost încheiat de firma ____________________ _______________ care aparținea inculpatului și numitului D_________.
Inculpatul a recunoscut că după terminarea amenajării acestei ultime 1/3 din clădire a fost înstrăinat în schimbul sumei de 1.6000.000 Euro, calculele fiindu-le prezentate părților vătămate, explicându-li-se care ar fi fost partea din profit la care erau îndreptățiți, suma de 820.000 Euro, reprezentând capitalul social, creditul acordat și partea din profit, sumă care le-a fost virată de către IGN.
Părțile vătămate prin plângerea formulată au arătat că toate informațiile și actele primite de la numitul A_____ D____ erau falsificate spre a menține starea de incertitudine cu privire la imobil, ascunzându-li-se în mod deliberat informații cu privire la tranzacțiile comerciale care vizau Hotelul Europa. Arată părțile vătămate că la un moment dat temerile lor cu privire la corectitudinea și legalitatea actelor încheiate de numitul A_____ D____ s-au concretizat în momentul în care s-au deplasat în România și au cules toate informațiile legate de tranzacțiile și operațiunile pe care inculpatul le-a derulat.
Deplasându-se la sediul Băncii Comerciale, părțile vătămate au intrat în posesia extraselor de cont care vizau perioada 2003 – 2006, extrase care au fost confruntate cu cele primite de la inculpat, constatându-se că toate informațiile trimise de către inculpat erau falsificate întrucât înscrisurile prezentau cifre diferite.
În ceea ce privește aceste afirmații făcute de către părțile vătămate, inculpatul nu le-a negat în declarația sa, având cunoștință de deplasarea părților vătămate la bancă și de faptul că în contul societății nu existau bani. De asemenea, inculpatul a recunoscut că, pentru a lămuri toate aspectele a convocat Adunarea Generală a Acționarilor în care a încercat să le explice partenerilor olandezi care a fost situația financiară reală precum și cheltuielile aferente amenajării, cheltuieli pe care inculpatul le-a scăzut din calculul profitului, recunoscând astfel inculpatul, că și la momentul convocării Adunării General partenerii olandezi au declarat că se simt îndreptățiți la o parte mai mare de profit.
La această Adunare Generală din 31.08.2006, inculpatul a recunoscut că o parte din actele comunicate cu partenerii olandezi au fost fictive, false, iar în fața instanței inculpatul a recunoscut oarecum nuanțat aceste chestiuni, pe care le apreciază ca fiind mai mult o chestiune de strategie de marketing, sens în care arată inculpatul „pentru a finanța operațiunea de anvergura celei legate de Hotel Europa, trebuie arătate potențialilor investitori profitabilitatea afacerii, sens în care am încheiat acele contracte de vânzare-cumpărare care erau fictive și care nu s-au derulat de fapt niciodată, am apreciat-o ca fiind o chestiune de marketing”.
Referitor la aceste contracte de vânzare-cumpărare în timpul cercetării judecătorești instanța i-a audiat pe martorii M___ D_____ E___ și N_____ D__ C____, administratori ai unor societăți cu care inculpatul D____ A_____ a încheiat contractele fictive de vânzare-cumpărare a unor spații în Hotelul Europa, una dintre societăți era ___________________ (administratorul acesteia fiind N_____ D__ C____), ambii declarând că operațiunile de transmitere a dreptului de proprietate nu au mai fost finalizate „renunțând la afacere”.
De-a lungul acestei proceduri judiciare în fața instanței au fost invocate mai multe chestiuni de procedură referitoare la infracțiunile pentru care inculpatul D____ A_____ este cercetat în prezenta procedură.
Astfel, s-a apreciat că dintr-o regretabilă eroare de redactare s-au consemnat în dispozitivul sentinței nr.62/2013 care a dispus reținerea acestei cauze spre judecată și infracțiunile prevăzute de art.271 pct.2 din Legea nr.31/1990, precum și cea prev.de art.23 din Legea nr.656/2002 referitoare la infracțiunea de spălare de bani.
În ceea ce privește această chestiune, Tribunalului Satu M___ a apreciat că obiectul dosarului în care s-a pronunțat sentința penală nr.62/2013, sentință care a dat rezolvare plângerii formulate în temeiul art.278 indice 1 Cod de procedură penală, l-a constituit și a vizat desființarea soluției procurorului dată în dosar nr.804/P/2006, dosar care a avut ca obiect cercetarea tuturor faptelor reclamate de către petenții N_______ B________ Johannes Wessels și T________ H________ Johannes Wessels inclusiv infracțiunea prevăzută de Legea societăților comerciale.
Raportat la împrejurarea că sub acest număr de dosar a fost conexat și dosarul nr.385/P/2007 format ca urmare a formulării unei plângeri penale formulată de Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, instanța de fond a apreciat că soluția pronunțată, de admitere a plângerii și desființarea Ordonanței procurorului de netrimitere în judecată a vizat toate faptele cu privire la care procurorul a întreprins cercetări, fiind sesizat în mod legal cu cele două plângeri.
Raportat la toate probele administrate în faza de urmărire penală și cea în faza cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului A_____ D____ în săvârșirea tuturor infracțiunilor pentru care acesta a fost cercetat.
Astfel, instanța de fond a constatat că acțiunile inculpatului D____ A_____ prin care acesta a încercat să inducă în eroare părțile vătămate, cei doi cetățeni olandezi, în scopul obținerii unor sume cu titlu de profit pe care ulterior și le-a însușit, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune. Astfel, analizând conținutul acestei infracțiuni astfel cum este ea este definită în literatura de specialitate instanța de fond a constatat că inculpatul cu intenție, prin prezentarea ca adevărată a unor împrejurări mincinoase, a intenționat să inducă în eroare pe cei doi parteneri olandezi, creându-le acestora o falsă prezentare a realității.
În sprijinul existenței laturii obiective a infracțiunii Tribunalul Satu M___ a constatat că fapta inculpatului de a comunica către cei doi parteneri olandezi extrase de cont și acte contabile care dovedeau existența în contul societății pe care o aveau în comun a unor sume de bani, extrase cont care s-au dovedit ulterior a fi false, se circumscriu definițiilor pe care literatura de specialitate le acordă „mijloacelor de inducere în eroare” pe care le caracterizează ca fiind în funcție de inteligența și fantezia făptuitorului. Mijlocul folosit de către inculpatul, prezentând pentru cei doi parteneri olandezi o mare aparență de veridicitate, literatura de specialitate îl caracterizează ca fiind fraudulos iar folosirea unui astfel de mijloc determină agravarea infracțiunii. În același context infracțional și urmărind același scop inculpatul a încheiat cu cei doi martori audiați în cauză două contracte de vânzare-cumpărare fictive, care de asemenea ar fi trebuit să servească scopului de a-i induce în eroare pe cei doi parteneri olandezi, creându-le acestora aparența „profitabilității firmei” așa cum de altfel s-a exprimat chiar inculpatul.
În concluziile sale, acesta a solicitat achitarea sa de sub învinuirea săvârșirii acestei infracțiuni apreciind că această infracțiune nu poate fi reținută în sarcina raportat la împrejurarea că înșelăciune în varianta tip poate fi reținută numai în măsura în care scopul săvârșirii acesteia este de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și doar dacă s-a pricinuit o pagubă.
În acest context, inculpatul a negat crearea vreunui prejudiciu în patrimoniul partenerilor olandezi, deși în chiar declarația dată și conform actelor depuse la dosarul cauzei, inclusiv sentința civilă pronunțată de Tribunalul Satu M___ prin care acesta a fost obligat la plata către partenerii olandezi a sumei de 391.373 Euro (sentința comercială nr.1745/2009 pronunțată de Tribunalul Satu M___ în dosar nr.XXXXXXXXXXXX), inculpatul recunoaște inclusiv în cadrul Adunării Generale prejudiciul produs și este de acord cu plata către partenerilor olandezi a sumei de 445.000 Euro.
În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, instanța de fond a constatat că procedura judiciară a fost demarată împotriva inculpatului sub imperiul Codului penal din 1969, cercetările desfășurându-se cu privire la săvârșirea de către acesta a infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 alin.1, 3 și 5 Cod penal.
Noul Cod penal incriminează infracțiunea de înșelăciune în textul art.244 Noul Cod penal prin care agravanta prevăzută în fostul alin.5 referitoare la cuantumul prejudiciului cauzat nu mai este prevăzută. Astfel, sub aspectul legii penale mai favorabile aplicabile inculpatului instanța apreciază ca fiind mai favorabilă prevederea din textul art.244 alin.2 Noul Cod penal cu aplic.art.5 Cod penal faptă pentru care urmează să-i aplice inculpatului o pedeapsă de 3 ani închisoare.
Reținând chiar în alin.2 al art.244 Noul Cod penal care preia Teza a II-a din alin.3 al art.215 Vechiul Cod penal „dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune se aplică regulile privind concursul de infracțiuni”. Astfel, instanța de fond a reținut că o parte dintre documentele folosite de către inculpat și comunicate partenerilor olandezi în scopul menținerii acestora în eroare au fost dovedite în cursul acestei proceduri judiciare ca fiind false, lucru pe care de altminteri inculpatul prin declarația dată nici nu l-a negat. Declarația inculpatului în ceea ce privește aceste înscrisuri se coroborează cu declarațiile celor doi martori audiați care confirmă încheierea acelor contracte de vânzare-cumpărare pe care chiar inculpatul le-a denumit ca fiind fictive.
Cu privire la această infracțiune instanța de fond a constatat că raportat la data la care aceste înscrisuri au fost falsificate, precum și la prevederile care reglementează prescripția răspunderii penale, urmează a constata în temeiul art.16 alin.1 lit.f Cod de procedură penală că în ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată incriminată de art.322 Noul Cod penal (art.290 vechea reglementare) a intervenit prescripția răspunderii penale.
Aceeași soluție se impune și cu privire la săvârșirea infracțiunii prev.de art.271 lit.b din Legea nr.31/1990 intervenind de asemenea prescripția răspunderii penale.
În ceea ce privește săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de spălare de bani, instanța de fond a constatat vinovăția inculpatului și în săvârșirea acestei infracțiuni, urmând ca pentru această infracțiune în temeiulart.29 alin.1 lit.b din Legea nr.565/2002 să-i aplice inculpatului o pedeapsă de 4 ani închisoare.
Analizând prevederile normei de incriminare instanța de fond a constatat că litera b a articolului menționat incriminează ca infracțiune de spălare de bani „ascunderea, ori disimularea adevăratei naturi a proveninței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni”. Astfel, instanța constată că sumele vărsate în contul asociatului Investment Lichtenvoorde BV Olanda reprezentând taxă de management și dobândă, se circumscriu intenției inculpatului de disimulare a adevăratei naturi a provenienței a acestei sume de bani, în mod greșit acesta construindu-și apărarea, plecând de la premiza că aceste sume de bani, considerate în mod greșit ca fiind dobândite din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală pentru care inculpatul nu a fost cercetat și vinovăția căreia nu a fost stabilită, determină inexistența infracțiunii de spălare de bani.
Prima instanță a constatat că există infracțiuni premise cum ar fi chiar infracțiunea scop de înșelăciune și infracțiunile de fals ca mijloc, care să determine existența infracțiunii de spălare de bani.
În ceea ce privește legea penală mai favorabilă care ar putea fi aplicată în cauză raportat la concursul de infracțiuni, instanța de fond a constatat că legea penală mai favorabilă și sub acest aspect a fost legea penală veche, sens în care a contopit pedepsele aplicate, în baza art.34 lit.b raportat la art.33 lit.a cu aplic.art.5 Cod penal, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 4 ani închisoare.
În ceea ce privește aplicarea pedepselor complementare și accesorii, instanța de fond a făcut aplic.art.67 Cod penal urmând să interzică inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev.de art.66 alin.1 lit.a, b și g Cod penal pe o durată de 3 ani.
Raportat la interzicerea acestor drepturi ca și pedeapsă complementară, instanța de fond a constatat că interzicerea drepturilor ca pedeapsă accesorie a fost posibilă, urmând ca în temeiul art.65 Cod penal să interzică inculpatului exercitarea drepturilor prev.de art.66 alin.1 lit. a și b Cod penal.
În ceea ce privește constituirile de parte civilă formulată la dosarul cauzei, instanța de fond, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, în temeiul art.397 Cod de procedură penală raportat la art.25 Cod de procedură penală l-a obligat pe inculpat să plătească părților vătămate N_______ B________ JOHANNES WESSELS și T________ H________ JOHANNES WESSELS constituite părți civile în cauză, suma de 600.000 Euro cu titlu de despăgubiri civile, constatând că o parte din această sumă, 445.000 Euro a fost stabilită și de instanța civilă ca despăgubiri datorate de către inculpat.
În ceea ce privește constituirea de parte civilă formulată în cauză de __________________________ instanța de fond a respins solicitările formulate apreciind că între activitatea culpabilă a inculpatului și sumele solicitate de către această societate nu există nicio legătură de cauzalitate, nu s-a demonstrat în cauză săvârșirea vreunei infracțiuni de către inculpatul D____ A_____ D______ care să producă prejudicii patrimoniale acestei societăți.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel părțile civile N_______ B________ Johannes Wessels și T________ H________ Johannes Wessels care au solicitat majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului D____ A_____ D______.
Inculpatul D____ A_____ D______ a solicitat desființarea hotăririi atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivare s-a invocat nelegalitatea sentinței fondului cu încălcarea dreptului la un proces echitabil care garantează exercitarea dreptului la apărare, nelegalitatea hotărârii fondului pentru că realizează în aplicarea legii o lex tertia, soluție necorespunzătoare dreptului român, iar a treia chestiune vizează nelegalitatea hotărârii fondului sub aspectul greșitei soluționări atât pe latură penală cât și pe latură civilă.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate cât și aspectelor care pot fi luate în considerare din oficiu, instanța reține că apelul declarat de către inculpatul D____ A_____ D______ este întemeiat, spre deosebire de apelurile declarate de către părțile civile N_______ B________ Johannes Wessels și T________ H________ Johannes Wessels care vor fi respinse ca atare.
În prealabil, trebuie arătat că prin plângerea declarată împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată părțile civile N_______ B________ Johannes Wessels și T________ H________ Johannes Wessels au criticat în partea finală aspectele privind infracțiunea de spălare a banilor astfel că, în mod corect prima instanța a dat o soluție care a vizat și această infracțiune.
Instanța apreciază că, nu are relevanță faptul că săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor a fost sesizată de către Oficiul de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, după care aceasta nu a mai avut un rol activ în cauză, întrucât în cazul infracțiunilor unde acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, orice persoană poate sesiza organul de urmărire penală cu privire la presupusa comitere a acestora și mai apoi aceasta arătând că a suferit un prejudiciu în cauză are dreptul de a participa în cadrul procesului penal și de a contesta actele vătămătoare care se efectuează în cauză. În speță se reține că petenții au sesizat autoritățile statului cu privire la cauzarea unui prejudiciu prin săvârșirea infracțiunii de înșelăciune care potrivit Oficiul de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor ar fi fost disimulat și ascuns prin acte juridice și reținând că între cele două infracțiuni există o legătură de cauzalitate, părțile civile erau îndreptățite să atace soluția Ministerului Public privind infracțiunea de spălare de bani, altminteri acțiunea civilă a acestora rămânea fără obiect.
Totodată, se constată că procurorul prin rezoluția din 31.01.3012 a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul D____ A_____ D______ pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, înșelăciune, prezentarea cu rea credință a situației societății și spălare de bani și drept urmare nu pot fi acceptate criticile vizând nelegala sesizare a primei instanței.
Întrucât soluția Ministerului Public a fost desființată la data de 19.03.2013 cu reținerea cauzei spre judecare, după care au fost audiate părțile civile și au fost formulate apărări și excepții privind sesizarea instanței, se apreciază că netrimiterea cauzei la data de 24.02.2014 la judecătorul de cameră preliminară nu se impunea și nici nu a cauzat inculpatului vreo vătămare procesuală din moment ce aceste aspecte au fost analizate de către instanță.
De asemenea, se constată că în etapa dezbaterilor asupra fondului cauzei Ministerul Public și părțile au pus concluzii cu privire la schimbarea de încadrare juridică care ulterior a fost reținută în minuta sentinței penale care a combinat însă eronat dispozițiile din 2 textele de lege diferite. Dimpotrivă, în urma aplicării dispozițiilor privind legea penală mai favorabilă și respectând principiul neagravării situației în propria cale de atac, instanța de control judiciar a revenit la încadrarea juridică al infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, cu precizările care urmează să fie arătate mai jos.
Fără a relua integral starea de fapt descrisă corect de către prima instanță, se reține în esență că, în anul 2003 societatea IGL BV Olanda reprezentată de petenții N_______ B________ Johannes Wessels și T________ H________ Johannes Wessels, a devenit asociata a _______________________________-IGN, avand obiect de activitate consultanță în afaceri și management cu participare de 60 % din părțile sociale, ceilalți asociați fiind ____________________ reprezentată de asociat unic și administrator D____ A_____ D______ și totodată și administratorul societății IGN și cea de-a doua societate ______________ reprezentat de asociatul unic și administrat C_______ Dragotonoiu, fiecare cu o participare de 20%, cu precizarea că al doilea administrator al IGN era N_______ B________ Johannes Wessels.
Scopul asocierii a fost acela de dezvoltare a unor afaceri în domeniul imobiliar, asocierea realizându-se scriptic la data de 14.01.2004, care avea ca obiect achiziționarea imobilului „Hotel Europa” în suprafață de 10.000 mp din centrul orașului Satu M___, de la ________________-M___. Potrivit Adresei Oficiului Național al Registrului Comerțului Investment Group Neterlanden a fost înființat la data de 27.11.2003 având ca asociat DC Road și AD Management SRL în proporție de cîte 20% din capitalul social și Investment Group Lichtenvoorde care avea un procent 60% din capitalul social, fiind administrată de către N_______ B________ Johannes Wessels și inculpatul Dânga A_____.
Inculpatul audiat în ședința publică din 24.02.2014, a recunoscut că prețul de achiziție la momentul la care s-a luat hotărârea de achiziționare a hotelului era de 645.000 Euro plus TVA, înțelegerea cu partenerii olandezi fiind ca fiecare din cei cinci asociați să aducă un aport la capitalul social de către 80.000 Euro fiecare, cei trei parteneri olandezi plus petenții N_______ B________ Johannes Wessels și T________ H________ Johannes Wessels urmau să înființeze în Olanda societatea IGN care ar fi adus trei părți sociale la firma IGN înregistrată în România la care se adăugau cei doi acționari români, inculpatul și numitul D_________ C_______.
În aceeași declarație inculpatul a arătat că, negocierea cu privire la achiziționarea acestui imobil a fost destul de dificilă dar în același timp s-a desfășurat destul de repede din cauza tensiunilor existente între asociații vânzători și întrucât legislația nu permitea întocmirea într-un interval scurt de timp a actelor necesare pentru autorizarea noii societăți, s-a decis ca achiziționarea clădirii să se facă de către _____________ (societatea aparținând inculpatului) urmând ca ulterior să fie transferată către IGN.
Astfel, între _____________ și _____________ încheiat un contract de vânzare cumpărare asupra imobilului construcție supraedificată cu o suprafață de 10.054 mp în schimbul sumei de 654.500 euro, TVA inclus.
S-a arătat că, pentru achiziționarea clădirii lipsea suma de 378.000 Euro bani cu care petenții au fost de acord să-l crediteze pe el personal, bani pe care aceștia i-au trimis inculpatului urmând ca persoana fizică D____ să crediteze societatea _______________ după achiziționarea integrală a imobilului, asociații au căzut de acord să-i vândă numitului V_____ B__ care era interesat inițial de achiziționarea întregii clădiri, 1/3 din întreaga clădire cu suma de 300.000 Euro care a fost plătită către _________________ apoi a fost virată către cei doi frați Wessels. S-a arătat că, pentru amenajarea restului de 2/3 din clădire se impunea o investiție de aproximativ 1.500.000 euro din care 1.000.000 euro urma să fie creditată de către frații Wessels către _______________________ au renunțat la afacere.
S-a arătat că, o treime din clădire a fost înstrăinată către ______________________ 300.000 euro și diferența a fost acordată prin contract de leasing firmei Potal Leasing SRL care urma să amenajeze acest spațiu, contract care ulterior a fost încheiat cu societatea C&A în care inculpatul și numitul D_________ erau asociați și în final imobilul a vândut cu suma de 1.600.000 euro.
Inculpatul a arătat că a restituit partenerilor olandezi suma de 820.000 euro reprezentând capital social, credit acordat și parte cuvenită din profitul obținut și că pentru a finanța o operațiune de anvergură celei legate de hotelul Europa, trebuia arătat partenerilor olandezi profitabilitatea afacerii, sens în care a încheiat contracte de vânzare cumpărare care erau fictive și care nu s-au derulat niciodată, fiind o chestiune de marketing. Acesta a mai arătat că cele 2 contracte au fost întocmite și semnate de către inculpat, la fel și extrasele de cont și că investiția nu putea fi transferată pe IGN întrucât mai era nevoie de o lichiditate de 350.000 euro.
În fine, inculpatul a arătat că partenerii olandezi nu au fost de acord cu finanțarea afacerii prin contractul de leasing și că prin firma IGN au fost plătite doar servicii de management către firma IGL.
Cei doi petenți N_______ B________ Johannes Wessels și T________ H________ Johannes Wessels în plângerea pe care au formulat-o au arătat faptul că, prezența lor în România fiind sporadică, problema administrării bunurilor societății și a conservării patrimoniului era în sarcina administratorului D____ A_____ D______ care reprezenta și singura sursă de informare despre mersul societății, acesta având obligația ca periodic să transmită informații, analize și evidențe cu privire la derularea activității firmei și cele cu privire la imobilul achiziționat.
Petenții au arătat că, între timp corespondența comercială purtată pe e-mail sau fax cu numitul A_____ D____ a devenit tot mai anevoioasă și defectuoasă, o parte din documentele și informațiile transmise, s-au dovedit a fi în final falsuri care au fost de natură să-i țină în eroare cu privire la evoluția societății și a patrimoniului acesteia.
Au mai arătat, de asemenea, că nici la momentul formulării plângerilor penale imobilul „Hotel Europa” nu a fost niciodată proprietatea societății IGN SRL, imobilul fiind vândut succesiv, fără ca vreodată să fi fost adus aport în această societate.
Partea vătămată N_______ B________ Johannes Wessels a recunoscut în fața instanței că i s-a restituit investiția inițială în cuantum de 400.000 euro, precum și o parte din profit în sumă de 200.000 euro și că în realitate valoarea reală a profitului a fost de 600.000 euro, reprezentând cei 400.000 euro la care se adaugă dobânda. Aceasta a mai declarat că au renunțat la finanțarea afacerii cu încă 1.000.000 euro întrucât a aflat că o parte din clădire a fost vândută fără ca aceasta să știe.
Din actele de la dosar rezultă că, la data de 16.08.2004 s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare între IGN reprezentată de către inculpat și _________________ prin care prima a vândut 3.775 mp pentru prețul de 550.00 euro plus TVA, după ce anterior la data de 28.06.2004 s-a vândut aceeași suprafață de teren de către _____________ reprezentată de către același inculpat în favoarea ___________________ pentru suma de 300.000 euro, TVA inclus.
Între _____________ reprezentată de către inculpat și IGN s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare pentru suprafața de 6.937 mp în schimbul sumei de 356.000 euro, TVA inclus.
La data de 06.09.2006 IGL reprezentată prin administrator N_______ B________ Johannes Wessels l-a împuternicit pe Casper Martijin Overduin să semneze orice act în numele și pentru IGL, societate care deținea 60% din IGN.
P___ sen.civilă nr.1745/LC/22.12.2009 a Trib. Bihor instanța a obligat pe inculpat și ____________________ să plătească reclamantei IGL 391.373,23 Euro, precum și dobânda contractuală în cuantum de 268.744,50 lei și în continuare reprezentând prețul cesiunii de creanță a 60% din capitalul social al __________ pârâtei ____________________ care a avut la bază hotărârea A__ din 31.08.2006, precum și convenția încheiată la aceeași dată.
În realitate din cuprinsul procesul verbal din 31.08.2006 privind Adunarea Generală a Asociaților rezultă că, părțile au avut în vedere prejudiciul suferit de către partenerii olandezi care în final au dorit să iasă din afacerea imobiliară, inculpatul declarând la data de 06.07.2006 în fața notarului public că își asumă întreaga răspundere pentru toate implicațiile legale, morale și financiare rezultând din posibila administrare defectuoasă a __________ și că administratorul N_______ B________ Johannes Wessels nu are nicio răspundere-fila 172 dosar parchet.
Deși instanța civilă a stabilit prin sen._____________/20.06.2011 a Trib.Satu-M___ că inculpatul nu este responsabil de pasivul societății _______________________________ SRL în cuantum de 228.627 lei față de care s-a deschis procedura insolvenței la data de 18.02.2009 (închiderea procedurii insolvenței s-a dispus prin sen._____________/07.11.2011 a Trib.Satu-M___ ) se apreciază că elementele constitutive ale celor 2 infracțiuni care au dus la condamnarea inculpatului privesc alte aspecte care se întrezăresc în prezenta cauză.
Nu se poate susține că, suntem în prezența unui litigiu civil întrucât inculpatul a fasificat mai multe înscrisuri ( două contracte fictive de vânzare cumpărare încheiate între IGN și _________________ și pe de altă parte între IGN și _________________ și extrase de cont ale societății IGN care atestau un sold de 902.000 lei care în realitate era zero) în scopul obținerii unui avantaj material, respectiv acesta a indus și a menținut în eroare partenerii străini care au investit într-o afacere imobiliară comună crezând că, imobilul cumpărat va fi trecut pe societatea nou înființată și că profitul va fi împărțit echitabil potrivit aportului social, însă niciun moment inculpatul nu a urmărit acest lucru.
În concret, deși partenerii contractuali s-au înțeles ca imobilul cumpărat să fie trecută pe noua societate înființată IGN, inculpatul după achiziționarea clădirii pe numele unei societăți al acestuia nu a întreprins niciun un demers pentru transferarea proprietății imobilului ( deși putea fără niciun impediment ), dimpotrivă acesta a ascuns informații cu privire la tranzacțiile comerciale ale Hotelului Europa care a fost vândut pe părți fără să fie adus ca aport al noii societăți și în final printr-un contract de leasing inculpatul a cumpărat o parte din imobil pe numele unei alte societăți despre care cocontractanții nu aveau cunoștință.
P___ contractul de leasing financiar nr.3009/09.02.2005 încheiat între _____________________ în calitate de finanțator care s-a obligat să cumpere un spațiu comercial de la _____________ în calitate de furnizor și __________________ SRL în calitate de utilizator s-a stabilit o valoare totală a finanțării de 1.305.000 euro, după care la data de 21.07.2005 s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr.2825 între _____________________ și __________________ SRL privind suprafața de 3.162 mp reprezentând spațiu comercial în schimbul sumei de 922.014 lei.
Prezența cauză prezintă elemente atipice unei veritabile infracțiuni de înșelăciune întrucât părțile civile au primit înapoi întreaga investiție realizată în România plus o parte din profit, împrejurări care vor fi luate în considerare la individualizarea judiciară a pedepselor.
În fine, sumele vărsate în contul asociatului IGL reprezentând taxă de managment și dobândă au fost disimulate și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani, fiind vorba despre suma de 704.608 lei echivalentul a aproximativ 200.000 euro potrivit actelor financiare aflate la dosar.
Cu toate că cifra de afaceri era zero și nu deținea mijloace fixe, terenuri sau alte imobile ori stocuri, IGN SRL prin conturile deschise în evidențele Unicredit Ț_____ Bank SA a înregistrat rulaje semnificative și principalii ordonatori și beneficiari au fost societățile controlate de către inculpatul D____ A_____ D______, respectiv Holrom SRL, Ad Management SRL, Berom Lux SRL, Integra România SRL, Knitrom SRL și C&A Association SRL. Totodată, aportul asociatului D____ A_____ D______ ( depus prin bancă de administratorul D____ A_____ în contul IGN în echivalent euro a fost de: 70.580 euro-03.11.2005, 21.300 euro-09.11.2005, 12.050 euro-18.11.2005, 17.520 euro-22.11.2005, 22.150 euro-09.08.2006, 43.xxxxxxxxxxxx06 și 6.100 euro-31.08.2006 ) a fost vărsat prin intermediul __________ către IGL drept taxă de management și dobândă în cuantum de câte 50.000 euro la datele de 18.11.2005 și 28.11.2005, respectiv 20.000 euro, 43.804 euro, 43.863 euro și 6.136 euro la datele de 23.12.2005, 10.08.2006, 24.08.2006 și 31.08.2006.
P___ corespondența purtată pe e-mail la data de 21.10.2005 inculpatul a comunicat părților civile că pentru închiderea IGN SRL este nevoie de suma de 120.953 lei reprezentând aproximativ 33.000 euro, ceea ce nu poate fi real în condițiile în care societatea nu avea activ și implicit nu se impunea efectuarea de activități complexe de lichidare a societății.
Mai mult, prin adresa tradusă din limba engleză din data de 09.11.2006 inculpatul a comunicat societății IGL BV Lichtenvoorde din Olanda printre altele că, Garda Financiară a hotărât că, contractul de managment încheiat între IGL și IGN este anulat cât timp compania IGN nu a dovedit că serviciile de managment stipulate în contract au fost livrate și că suma de 213.803,69 Euro plătită IGL nu a fost justificată, urmând să se efectueze un nou control de către Departamentul Fiscal Satu-M___- fila 302 dosar fond.
Din cuprinsul procesului verbal nr.5314/31.10.2006 întocmit de Garda Financiară Satu-M___ nu rezultă aspectele arătate mai sus de către inculpat, dimpotrivă s-a concluzionat că bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma de 118.883,79 lei reprezentând impozit pe veniturile obținute din România de către un nerezident, soluție care a fost clasată prin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea din 28.02.2012, dosar nr.590/P/2011 când s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de inculpat și cetățeanul olandez N_______ B________ Johannes Wessels pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și fals intelectual.
Instanța apreciază că, profitul obținut în cauză trebuia împărțit între asociați ori reinvestit echitabil și nu simulat și plătit sub forma unei taxe de management și dobândă care nu se mai justifica din moment ce partenerii olandezi au renunțat la efectuarea de investiții la complexul Europa din Satu-M___. Mai mult, aceste cheltuieli preliminare au profitat inculpatului D____ A_____ D______ care în final a cumpărat printr-un contract de leasing o parte din clădire prin C&A Association SRL care era deținută de către acesta și numitul C_______ D_________.
Interesant este faptul că, în octombrie 2003 s-a întocmit un raport de evaluare investiție privind reamenajarea Complexului Hotel Europa de către arhitectul D_____ N_____ și economistul Oliver D________ care a stabilit o investiție estimativă în cuantum de 2.317.000 USD fără TVA, cu o marjă de eroare de 15-20%, iar oferta de proiectare privind reamenajarea Complexului Hotel Europa intocmită de arhitectul N____ Karoly cuprindea o valoare de investiție minimă estimată de 1.574.640 euro, cu un onorariu de proiectare de 64.844 euro-filele 258-262 dosar fond.
Instanța consideră că, prejudiciul cauzat părților civile a fost corect evaluat de către aceștia și ulterior a fost acceptat de către inculpat în limita sumei de 445.000 euro la care se adaugă dobânzile până la diferența de 600.000 euro și văzând datele matematice privind tranzacțiile succesive care au avut loc cu privire la imobilul în cauză (dintre care unele au fost falsificate) raportat la obiectul și valoarea investițiilor efectuate, inculpatul nu este îndreptățit să le conteste.
În mod corect prima instanța a stabilit că pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și cea prevăzută de art.271 lit.b din legea nr.31/1990 a intervenit prescripția răspunderii peale.
Văzând elementele atipice prezente în cauză care inițial au determinat soluții de netrimitere în judecată, lipsa de antecedente penale ale inculpatului, conduita procesuală, modul de comitere a faptelor și împrejurările cauzei, instanța apreciează că se impune reținerea de circumstanțe atenuante care prin efectul prevăzut de codul penal din 1968 sunt mai favorabile în ansamblu decât noile prevederi legale, apreciindu-se că o pedeapsă de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și de 2 ani 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani fără aplicarea unui spor de pedeapsă sunt suficiente pentru realizarea scopului pentru care acestea au fost aplicate, cu precizarea că trebuie aplicată pedeapsa complementară privind interzicerea dreptului de a desfășura activități de administrator în cadrul unei societăți comerciale pe o perioadă de 2 ani întrucât infracțiunile menționate anterior au fost comise în calitate de administrator.
Totodată, impunându-se respectarea anumitor obligații și măsuri de supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, instanța are convingerea că îndreptarea inculpatului se poate realiza și fără privare de libertate și că în acest mod acesta nu va săvârși infracțiuni, motiv pentru care Curtea va dispune potrivit dispozitivului de mai jos.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art.421 pct.2 lit.a cod procedură penală admite apelul declarat de către inculpatul D____ A_____ D______ împotriva sentinței penale nr. 188 din 06.10.2014 a Tribunalului Satu-M___ pe care o modifică și în rejudecare descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în pedepse componente de 3 ani închisoare și 4 ani închisoare.
Recalifică infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.244 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1, 3 și 5 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969 și reținerea art.74 alin.1 lit.a Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal și menține pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune.
Reduce pedeapsa de la 4 ani la 2 ani 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prevăzută de art.29 alin.1 lit.b din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969 și reținerea art.74 alin.1 lit.a Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal.
În baza art.33 raportat la art.34 Cod penal din 1969 contopește pedepsele de mai sus și aplică pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Înlătură dispozițiile art.65, art.66 și art.67 Cod penal.
În baza art. 12 al. 1 din Legea nr. 187/2012, cu ref. la art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969, interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit.b) și lit. c (interzicerea dreptului de a desfășura activități de administrator în cadrul unei societăți comerciale) Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 12 al. 1 din Legea nr. 187/2012, cu ref. la art. 65 alin. 2 Cod penal din 1969, interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit.b) și lit. c (interzicerea dreptului de a desfășura activități de administrator în cadrul unei societăți comerciale) Cod penal din 1969 cu titlu de pedeapsă complementară pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 86 indice 1 Cod penal din 1969, suspendă sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de 5 ani, stabilit în condițiile art. 86 indice 2 Cod penal din 1969.
În baza art. 86 indice 3 Cod penal obligă inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, trimestrial, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Satu-M___;
b) să anunțe Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Satu-M___, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoarcerea;
c) să comunice Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Satu-M___ si sa justifice schimbarea locului de munca;
d) să comunice Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Satu-M___ informatii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.
În baza art. 404 alin.3 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 indice 4 raportat la 83 Cod penal din 1969, privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin .5 Cod penal din 1968 suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
În baza art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondate apelurile declarate de către părțile civile N_______ B________ Johannes Wessels și T________ H________ Johannes Wessels.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă părțile civile la plata sumei de câte 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare în apel, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 15.04.2015.
Președinte, Judecător,
Țarcă GabrielaAntik L______ F_____
Grefier,
A____ I____
Red. dec. A____ L______/15.05.2015
Red. jud. fond. L____ M____
Tehn.red. A.I./15.05.2015/ 7 exemplare
Emise comunicări cu:
- inculpatul apelant D____ A_____ D______
- părțile civile : N_______ B________ JOHANNES WESSELS prin
mandatar Casper Martijn Overduin, T________
H________ JOHANNES WESSELS prin mandatar Casper
Martijn Overduin, ___________________________
- P________ de pe lângă Curtea de Apel Oradea