Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXOperator 2711

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 144/R

Ședința publică de la 30 Ianuarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE G_______ B_______

Judecător L____ Ani B_____

Judecător C______ I_____ M_____

Grefier A______ B____

Ministerul Public este reprezentat de procuror M______ I______ din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pe rol se află judecarea recursului declarat de partea civilă C__ B___ SA împotriva sentinței penale nr. 3077/13.11.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsește inculpata intimată C______ R_____ V______, pentru care se prezintă avocat din oficiu O______ G______ din cadrul Baroului T____, cu delegație la dosar, lipsind părțile civile intimate BRD – Sucursala Timișoara, R_________ B___ și ___________________, precum și partea civilă recurentă C__ B___ SA.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța constată că s-a emis un mandat de executare a pedepsei închisorii pe numele inculpatei C______ R_____ V______, însă la dosar nu există procesul-verbal de încarcerare și nici o altă dovadă în acest sens, apoi constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Avocatul din oficiu solicită respingerea recursului declarat de partea civilă, prejudiciul fiind corect stabilit de prima instanță.

Procurorul pune concluzii de admitere a recursului declarat de partea civilă și acordarea de dobânzi către aceasta.

INSTANȚA

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 3077 din 13 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în temeiul art. 215 al. 1, 2, 3 C.p., cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, a fost condamnată inculpata C______ R_____ V______, cu antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 293 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.

În baza art. 33 lit. a și art. 34 al. 1 lit. b C.pen. s-au contopit pedeapsele de 3 ani închisoare, 1 an închisoare și 2 ani închisoare aplicate inculpatei în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, inculpata urmând a executa pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

S-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II-a, și lit. b Cod penal, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal.

În baza art. 346 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 14 C.pr.pen. și art. 15 C.pr.pen. cu aplic. art. 998-999 C.civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă _____________________ a fost și obligată inculpata să plătească acestei părți civile suma de 16.345,12 lei, actualizată la data plății, cu titlul de daune materiale; a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă C__ B___ SA și a fost obligată inculpata să plătească acestei părți civile suma de 10.326,83 lei, cu titlul de daune materiale și a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă B____ R_____ de Dezvoltare și a fost obligată inculpata să plătească acestei părți civile suma de 12.184,18 lei, cu titlul de daune materiale.

În baza art. 348 Cod proc. penală, au fost anulate următoarele înscrisuri false: contractul individual de muncă; adeverința de salariu nr. 32/09.01.2007; adeverința de venit nr. 86/30.01.2007 și adeverință de salariu și vechime în muncă nr. 102/12.02.2007.

În temeiul art. 191 alin. 1 C.p.p. a fost obligată inculpata la plata sumei de 3.000 lei cheltuieli judiciare avansate de către stat.

În temeiul art. 189 al. 2 C.pr.pen. s-a dispus plata sumei de 200 lei din fondul Ministerului Justiției către Baroul T____, reprezentând onorariului avocatului din oficiu.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul T____ s-a reținut că în lunile ianuarie-februarie 2007, inculpata C______ R_____ V______ s-a prezentat la C__, BRD și R_________ B___, unde, uzând de actul de identitate al numitei B____ V______ și prezentându-se cu numele acesteia, a contractat mai multe credite de nevoi personale, la obținerea creditelor învinuita uzând de mai multe documente (înscrisuri sub semnătură privată) falsificate.

În fapt s-a reținut că în data de 09 ianuarie 2007, inculpata C______ R_____ V______ s-a prezentat la unitatea bancară C__ - Sucursala Județeană T____, unde a încheiat contractul de credit nr. xxxxxx/09.01.2007, împrumutând suma de 9 500 lei, pentru o perioadă de 10 ani; în data de 31 ianuarie 2007, aceeași inculpată s-a prezentat la BRD - Sucursala Timișoara, unde a încheiat contractul de credit nr. xxxxxxx/31.01.2007, împrumutând suma de 8 600 lei, pe o perioadă de 119 luni, iar în data de 15 februarie 2007, a încheiat cu R_________ B___ - Sucursala Timișoara, contractul de credit nr. RFxxxxxxxxxxx, inculpata împrumutând suma de 1 758 Euro, pentru o perioadă de 48 luni.

Pentru a reține această situație de fapt, în cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: plângerea și declarațiile numitei B____ V______; fotocopii înscrisuri; contracte de creditare, grafice de rambursare a creditelor; documente aflate în dosarele de creditare (fotocopii acte de identitate, asigurări de viață, cereri de credite, adeverințe de venit, copii contracte individuale de muncă, facturi fiscale, etc.); înscrisuri constituire de parte civilă; istoric _____________________ comunicat de ORC de pe lângă Tribunalul T____; adresele nr. 3178/2008 și 9488/2008 ale ITM T____; declarații învinuit; declarații martori; cazier judiciar; raport de constatare tehnico-științifică; procese verbale întocmite de organele de urmărire penală; formalități îndeplinite în vederea trimiterii în judecată în lipsă a învinuitei.

În faza de cercetare judecătorească au fost readministrate probele din cursul urmăririi penale, fiind reaudiați martorii din rechizitoriu.

Inculpata, legal citată, nu s-a prezentat la judecată.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În data de 09 ianuarie 2007, inculpata C______ R_____ V______ s-a prezentat la unitatea bancară C__ - Sucursala Județeană T____, unde a încheiat contractul de credit nr. xxxxxx/09.01.2007, împrumutând suma de 9 500 lei pentru o perioadă de 10 ani. Pentru obținerea creditului, inculpata s-a prezentat ca fiind B____ V______, depunând la dosarul de credit o copie a actului de identitate a numitei B____ V______, a completat cererea de credit nr. xxxxx/05.01.2007, a depus copia contractului individual de muncă care atesta calitatea de angajat a numitei B____ V______ la _____________________, a depus adeverința de salariu nr. 32/09.01.2007 emisă de _____________________, semnată și ștampilată de administratorul societății, precum și două facturi fiscale emise de Orange R______ SA pe numele numitului C______ N______ S____ (soțul inculpatei) și de Enel Electrica Banat pe numele numitei Niculaievici I_____ (bunica inculpatei). Pentru obținerea creditului, inculpata a încheiat și semnat o asigurare de viață, un acord de consultare la Biroul de Credit și o fișă client pentru persoane fizice.

Inculpata C______ R_____ V______ nu și-a onorat obligațiile decurgând din contractul de credit, astfel că C__ a procedat la notificarea numitei B____ V______. Numita B____ V______ a declarat că nu a încheiat niciun contract de credit cu C__ sau altă unitate bancară, nu a solicitat adeverință de salariu de la locul de muncă, actul de identitate al cărui copie se află la dosar l-a declarat pierdut și a obținut un alt act de identitate de la poliția locului de domiciliu, celelalte documente din dosarul de credit nu au fost semnate de ea. A mai arătat că o perioadă de timp, respectiv anii 2007-2008, a locuit în concubinaj cu soțul inculpatei, respectiv numitul C______ N______ S____.

Din declarația martorei M____ E____ A________, ofițer relații clienți la C__ - Sucursala Timișoara în perioada respectivă, rezultă că a prezentat inculpatei pentru semnare graficul de rambursare și contractul de credit. Fiindu-i prezentate fotografiile inculpatei C______ R_____ V______ și a numitei B____ V______, martora a arătat că „nu am văzut-o niciodată pe B____ V______, nu mi se pare cunoscută,…în ceea ce o privește pe numita C______ R_____ V______ nu pot preciza cu certitudine că aceasta este persoana care s-a prezentat în vederea contractării creditului…dar are trăsături care mi-se par cunoscute..”.

Instanța de fond a reținut că în data de 31 ianuarie 2007, inculpata C______ R_____ V______ s-a prezentat la BRD - Sucursala Timișoara, unde a încheiat contractul de credit nr. xxxxxxx/31.01.2007, împrumutând suma de 8 600 lei, pe o perioadă de 119 luni. În vederea contractării împrumutului, inculpata s-a prezentat în fața funcționarilor bancari ca fiind numita B____ V______, a depus la dosar copia actului de identitate a numitei B____ V______, adeverință de venit nr. 86/30.01.2007 emisă de _____________________ pentru B____ V______, precum și copia contractului individual de muncă dintre _____________________ și numita B____ V______ (identică cu cea folosită de inculpată la C__). Totodată, inculpata C______ R_____ a semnat o asigurare de viață, o cerere de credit și graficul de rambursare al creditului.

Inculpata C______ R_____ V______ nu și-a onorat obligațiile decurgând din contractul de credit, astfel că BRD a procedat la notificarea numitei B____ V______. Numita B____ V______ a declarat că nu a încheiat niciun contract de credit cu BRD sau altă unitate bancară, nu a solicitat adeverință de salariu de la locul de muncă, actul de identitate al cărui copie se află la dosar l-a declarat pierdut și a obținut un alt act de identitate de la poliția locului de domiciliu și celelalte documente din dosarul de credit nu au fost semnate de ea.

Martora Bogosav G_______ N_______, angajată la BRD în perioada respectivă, a declarat că nu poate preciza, după fotografii, dacă inculpata C______ R_____ este cea care a semnat contractul de credit în locul numitei B____ V______.

Instanța de fond a mai reținut că în data de 15 februarie 2007, inculpata C______ R_____ V______ a încheiat cu R_________ B___ - Sucursala Timișoara, contractul de credit nr. RFxxxxxxxxxxx, împrumutând suma de 1 758 Euro, pentru o perioadă de 48 luni. În vederea contractării împrumutului, inculpata s-a prezentat în fața funcționarilor bancari ca fiind numita B____ V______, a depus la dosar copia actului de identitate a numitei B____ V______, adeverință de salariu și vechime în muncă nr. 102/12.02.2007 emisă de _____________________ pentru B____ V______, precum și o declarație a administratorului _____________________, numitul Muszcan D___ I___, că numărul de telefon înscris pe adeverința de salariu îi aparține. A mai depus la dosar și o factură fiscală emisă de Cosmote pentru V______ B____. Totodată, inculpata a semnat graficul de rambursare al creditului și o cerere de credit și cont curent pentru persoane fizice.

Inculpata nu și-a onorat obligațiile decurgând din contractul de credit, astfel că R_________ B___ a procedat la notificarea numitei B____ V______. Numita B____ V______ a declarat că nu a încheiat niciun contract de credit cu R_________ B___ sau altă unitate bancară, nu a solicitat adeverință de salariu de la locul de muncă, actul de identitate al cărui copie se află la dosar l-a declarat pierdut și a obținut un alt act de identitate de la poliția locului de domiciliu și celelalte documente din dosarul de credit nu au fost semnate de ea.

Martora C__________ C______, angajată la R_________ B___ în perioada respectivă, a declarat cu nu poate preciza, după fotografii, dacă inculpata C______ R_____ este cea care a semnat contractul de credit în locul numitei B____ V______.

Inculpata C______ R_____ V______ a fost audiată de organele de cercetare penală, după depunerea plângerii penale de către numita B____ V______. Nu a recunoscut comiterea faptelor, arătând că o cunoaște pe numita B____ V______, fiind colege de muncă pentru o perioadă scurtă de timp la _____________________ și fostul soț al inculpatei a locuit o perioadă de timp în concubinaj cu numita B____ V______, dar nu a contractat credite în numele și pe seama acesteia, nu s-a folosit de actul de identitate al numitei B____ V______ și nu a falsificat documente pentru obținerea creditelor bancare. Ulterior, inculpata nu a mai putut fi audiată, fiind plecată în Portugalia.

Instanța de fond a reținut că din adresele nr. 3178/2008 și 9488/2008 ale ITM T____ rezultă că inculpata C______ R_____ V______ a lucrat pentru o perioadă de o lună de zile la _____________________, în cursul anului 2006, iar numita B____ V______ era angajată la aceeași societate în perioada respectivă, figurând ca angajată în continuare, la data întocmirii adreselor de către ITM. Instanța a reținut, de asemenea, că în cursul anului 2011, _____________________ a fost radiată din Registrul Comerțului, în cadrul procedurii de faliment prevăzute de Legea nr. 85/2006.

În cauză a fost audiat ca martor numitul C______ N______ S____, soțul inculpatei. Acesta a arătat, referitor la factura fiscală emisă de Orange R______, folosită de inculpată la obținerea creditului bancar la C__, că acel număr de telefon îi aparține (prin urmare emiterea facturii se făcea la domiciliul martorului, așa cum rezultă și de pe factură), dar nu l-a folosit el, ci o altă persoană. Cu privire la numita Niculaievici I_____, al cărui nume este înscris pe factura fiscală emisă de Enel Electrica Banat, folosită de inculpată la dosarul pentru obținerea creditului de la C__, martorul C______ N______ a arătat că aceasta este bunica inculpatei. Emiterea facturii fiscale se făcea la aceeași adresă la care locuia și inculpata în perioada respectivă și la care se emitea și factura de la Orange R______.

În cauză a fost audiat și martorul V_____ D______ cu privire la care instanța a reținut că în data de 18 aprilie 2007, organele de poliție au încheiat un proces verbal, în urma discuțiilor purtate cu acesta. A rezultat din relatările lui V_____ D______ că, la începutul anului 2007, inculpata C______ R_____ i-a propus acestuia să-i împrumute buletinul de identitate pentru a obține un credit bancar, numitul V_____ D______ urmând să fie „recompensat” cu suma de 1.000 lei pentru că i-a împrumutat actul de identitate, iar inculpata s-a obligat să achite în continuare creditul obținut. Inculpata a venit la domiciliul lui V_____ D______ și a completat mai multe documente în numele acestuia, folosind și o ștampilă pe care a aplicat-o pe acele documente. Numitul V_____ D______ a refuzat să fie complicele inculpatei la activitățile acesteia, rupând documentele întocmite de inculpată.

Instanța de fond a reținut că pentru lămurirea cauzei, s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice grafologice. Astfel, au fost puse la dispoziția expertului din cadrul IPJ T____ - Serviciul Criminalistic, mai multe documente din dosarele de credit, semnate de inculpată. Din raportul de constatare tehnico-științifică grafologică nr. xxxxx/2012, rezultă că aceste semnături au fost efectuate de C______ R_____ V______.

În drept, fapta inculpatei C______ R_____ V______ care a indus în eroare părțile vătămate cu ocazia încheierii unor contracte de credit bancar, prin folosirea de calități mincinoase, în scopul de a obține un folos material injust, faptă care a avut ca urmare cauzarea unui prejudiciu acestor părți, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, fapta inculpatei care a indus în eroare părțile vătămate, în scopul de a obține pentru sine foloase materiale injuste, pricinuindu-le o pagubă, constituie elementul material al infracțiunii de înșelăciune.

Fapta săvârșită de inculpat se prezintă sub formă continuată – art. 41 alin. 2 C.p. întrucât, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a încheiat contracte de credit cu mai multe instituții bancare.

Urmarea imediată a constat în inducerea în eroare a părților vătămate și pricinuirea unei pagube acestora, constând în sumele de bani remise inculpatei.

În ceea ce privește latura subiectivă, fapta inculpatei a fost săvârșită cu vinovăție în modalitatea intenției directe, prev. de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod penal, acesta prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind producerea acestui rezultat prin săvârșirea faptei.

Pentru configurarea laturii subiective a infracțiunii de înșelăciune, trebuie realizată cerința ca intenția făptuitorului de a săvârși acțiunea de inducere în eroare, să aibă ca scop obținerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust. Prin urmare, intenția de a săvârși acțiunea de inducere în eroare trebuie coroborată cu scopul ilicit urmărit și anume, intenția de obține pentru sine un folos material injust, ceea ce se reține în cauză.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a ținut seama, în baza art. 52, 72 C.penal, de faptul că inculpata nu are antecedente penale, precum și de gradul de pericol social ridicat al faptei sale, de împrejurările săvârșirii faptei și de urmarea produsă.

Cu privire la atitudinea inculpatei pe parcursul procesului penal, aceasta nu a recunoscut comiterea faptei și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a participa la judecarea cauzei.

Pentru considerentele expuse mai sus instanța, în temeiul art. 215 al. 1, 2, 3 C.p., cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, a condamnat-o pe inculpata C______ R_____ V______, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În drept, fapta inculpatei care a falsificat mai multe înscrisuri sub semnătură privată (adeverințe de salariu, declarații, contract individual de muncă) și le-a folosit în vederea obținerii de împrumuturi bănești, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C.pen.

Fapta săvârșită de inculpată se prezintă sub formă continuată – art. 41 alin. 2 C.p. întrucât, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a falsificat mai multe înscrisuri sub semnătură privată (adeverințe de salariu, declarații, contract individual de muncă) și le-a folosit în vederea obținerii de împrumuturi bănești la mai multe instituții bancare.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapta inculpatei care a falsificat mai multe înscrisuri sub semnătură privată și le-a folosit în vederea obținerii de împrumuturi bănești la mai multe instituții bancare întrunește elementul material al infracțiunii.

Urmarea imediată a constat în starea de pericol creată cu privire la siguranța circuitului juridic. Sub aspect cauzal, urmarea socialmente periculoasă rezultă chiar din săvârșirea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită de inculpată cu forma de vinovăție a intenției directe.

La individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare, instanța a avut în vedere criteriile generale prescrise de art. 72 Cod penal, în special gradul de pericol social al faptei, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, precum și persoana inculpatei, a poziției procesuale în fața organelor judiciare.

Astfel, instanța a apreciat că o pedeapsă orientată spre minim este o sancțiune corespunzătoare gradului de pericol social concret al fiecărei infracțiuni.

Pentru aceste considerente, în baza art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În drept, fapta inculpatei care s-a prezentat sub o identitate falsă în fața părților vătămate, instituții bancare, pentru a le induce în eroare, în vederea încheierii de contracte de credit și obținerea unor sume de bani întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals privind identitatea, faptă prevăzută de art. 293 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Fapta săvârșită de inculpată se prezintă sub formă continuată – art. 41 alin. 2 C.p. întrucât, în baza aceleiași rezoluții infracționale, s-a prezentat sub o identitate falsă la mai multe instituții bancare.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii de fals privind identitatea, fapta inculpatei care s-a prezentat la instituțiile bancare sub o identitate falsă întrunește elementul material al infracțiunii.

Urmarea imediată a constat în starea de pericol creată cu privire a identitatea reală a persoanelor. Sub aspect cauzal, urmarea socialmente periculoasă rezultă chiar din săvârșirea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită de inculpată cu forma de vinovăție a intenției directe, acesta acționând cu un dublu scop. În primul rând pentru inducerea în eroare a angajaților băncii, iar în al doilea rând în vederea producerii unei consecințe juridice pentru sine, aceea de a obține mai multe sume de bani.

La individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare, instanța a avut în vedere criteriile generale prescrise de art. 72 Cod penal, în special gradul de pericol social al faptei, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, precum și persoana inculpatei, a poziției procesuale în fața organelor judiciare.

Astfel, instanța a apreciat că o pedeapsă orientată spre minim este o sancțiune corespunzătoare gradului de pericol social concret al fiecărei infracțiuni.

Pentru aceste considerente, în baza art. 293 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.

În baza art. 33 lit. a și art. 34 al. 1 lit. b C.pen, reținând că faptele sunt concurente, instanța a contopit pedepsele de 3 ani închisoare, 1 an închisoare și 2 ani închisoare aplicate inculpatei în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, inculpata urmând a executa pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În ceea ce privește aparenta intervenire, în ce privește infracțiunile prev. de art. 293 C.pen. și art. 290 C.pen., a termenului de prescripție a răspunderii penale, potrivit art. 122 alin. 1 lit. d C.pen., instanța a reținut că îndeplinirea unor acte „care, potrivit legii, trebuie comunicate învinuitului sau inculpatului”, respectiv aducerea la cunoștință a învinuirii, vol. 1, f. 180, comunicarea soluției inițiale de scoatere de sub urmărire penală, vol. 1, f. 263-265, au întrerupt acest termen de prescripție, potrivit art. 123 C.pen.

În baza art. 71 Cod penal, instanța a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și în dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În cauză, instanța de fond a reținut că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatei, duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a, teza a II-a și lit. b din C.pen., respectiv dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, astfel că a interzis inculpatei exercițiul acestora pe perioada executării pedepsei. Instanța a apreciat că se impune ca dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice să fie interzis, având în vedere funcția pedepsei accesorii de scoatere din societate a inculpatei, prin interdicția de a participa la viața socială, precum și faptul că din penitenciar condamnata nu și-ar putea îndeplini astfel de funcții și nici nu ar putea reprezenta un model de conduită și moralitate pentru cetățeni.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, instanța a reținut faptul că asemenea activități ce presupun responsabilitatea sa civică, încrederea publică și exercițiul autorității, nu ar putea fi exercitate în conformitate cu natura lor, din penitenciar.

Instanța de fond a reținut că partea vătămată B____ R_____ de Dezvoltare - Sucursala Timișoara, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 12.184,18 lei, reprezentând restanțele la plata ratelor și dobânzile aferente (vol. 1, f. 66), partea vătămată R_________ B___ - Agenția S_____ B_______ s-a constituit inițial parte civilă în cauză cu suma de 1.820,91 Euro (vol. 1, f. 75), după care și-a majorat cuantumul pretențiilor la suma de 2.397 Euro, reprezentând valoarea creditului și dobânda aferentă (vol. 1, f. 117), iar partea vătămată Casa de Economii și Consemnațiuni s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.326,83 lei, reprezentând debit restant (vol. 1, f. 122).

Cu privire la partea civilă R_________ B___ - Agenția instanța a reținut că drepturile acesteia cu privire la inculpată au fost preluate în urma cesiunii de către civilă ____________________, care și-a precizat cuantumul despăgubirilor solicitate.

În ceea ce privește acțiunea civilă exercitată în prezenta cauză de părțile civile instanța a reținut că pentru admiterea acțiunii civile formulată în cadrul procesului penal, este necesară îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 C.civ, respectiv existența unui prejudiciu cert și nereparat, a faptei cauzatoare de prejudiciu, a legăturii de cauzalitate, precum și a vinovăției persoanei în cauză.

Instanța, constatând că sunt îndeplinite în cauză condițiile răspunderii civile delictuale, că prejudiciul nu a fost reparat, având în vedere înscrisurile depuse în probațiune de aceste părți, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă ____________________ și a obligat inculpata să plătească acestei părți civile suma de 16.345,12 lei, actualizată la data plății, cu titlul de daune materiale, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă C__ B___ SA și a obligat inculpata să plătească acestei părți civile suma de 10.326,83 lei, cu titlul de daune materiale și a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă B____ R_____ de Dezvoltare și a obligat inculpata să plătească acestei părți civile suma de 12.184,18 lei, cu titlul de daune materiale.

Având în vedere infracțiunile reținute în sarcina inculpatei, în baza art. 348 Cod proc. penală, instanța a anulat următoarele înscrisuri false: contractul individual de muncă; adeverința de salariu nr. 32/09.01.2007; adeverința de venit nr. 86/30.01.2007; adeverință de salariu și vechime în muncă nr. 102/12.02.2007.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs partea civilă C__ B___ SA, criticând hotărârea penală recurată sub aspectul laturii civile, solicitându-se obligarea inculpatei C______ R_____ V______ la plata întregului prejudiciu cauzat C__ B___ SA în cuantum de 19.479,06 lei rezultat din contractul de credit nr. xxxxxx/9 ian. 2007 încheiat în numele lui B____ V______, instanța de fond dispunând obligarea inculpatei la plata sumei de 10.326,83 lei cu titlu de daune materiale, fără însă a se pronunța cu privire la solicitarea băncii de obligare a acesteia și la plata dobânzilor aferente prejudiciului creat, calculate de la data constituirii ca parte civilă până la plata integrală a debitului restant.

Examinând sentința penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit disp. art. 385 ind. 6 al. 3 C.p.p., instanța constată că recursul formulat de partea civilă C__ B___ SA este fondat, pentru următoarele considerente.

Din actele și lucrările dosarului se poate constata că inculpata C______ R_____ V______ a fost condamnată de către instanța de fond sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în forma prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. la 1 an închisoare și pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea prev. de art. 293 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, iar în urma contopirii pedepselor aplicate a rezultat o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare care urmează a fi executată în regim de deținere, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii de către instanța de fond, întrucât hotărârea primei instanțe a devenit definitivă pe latură penală, astfel că aceste aspecte nu vor fi analizate de către instanța de control judiciar.

În sarcina inculpatei instanța de fond a reținut că a indus în eroare mai multe părți vătămate cu ocazia încheierii unor contracte de credit bancar, prin folosirea de calități mincinoase, în scopul de a obține un folos material injust, faptă care a avut ca urmare cauzarea unor prejudicii acestor părți (infracțiunea prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.), inculpata prezentându-se sub o identitate falsă în fața părților vătămate, instituții bancare, pentru a le induce în eroare în vederea încheierii de contracte de credit și obținerea de sume de bani (infracțiunea prev. de art. 293 al. 1 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.), inculpata a falsificat mai multe înscrisuri sub semnătură privată (adeverințe de salarii, declarații, contract individual de muncă) și le-a folosit în vederea obținerii de împrumuturi bănești (infracțiunea prev. de art. 290 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.).

Din actele și lucrările dosarului, se poate constata că inculpata a încheiat cu partea civilă C__ B___ SA contractul de credit nr. xxxxxx din 9 ian. 2007 sub numele de B____ V______, pentru suma de 9.500 lei, pe o durată de creditare de 10 ani, însă inculpata nu și-a mai onorat obligațiile contractuale conform contractului de credit, motiv pentru care unitatea bancară a notificat-o pe numita B____ V______, persoană reală, care a arătat că nu a încheiat nici un contract de credit cu vreo unitate bancară, nu a solicitat vreo adeverință de salariu de la locul de muncă, iar actul de identitate l-a pierdut, obținând un alt act de identitate de la poliția de domiciliu, iar documentele de la dosarul de credit nu au fost semnate de ea, iar o perioadă de timp, în anii 2007-2008 a locuit în concubinaj cu soțul inculpatei, numitul C______ N______ S____.

Analizând acțiunea civilă exercitată de partea civilă C__ B___ SA se poate constata că în speța de față sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale sub aspectul existenței unei fapte socialmente periculoase și cauzatoare de prejudicii comisă de către inculpata C______ R_____ V______, a existenței unui prejudiciu material cert, legătura de cauzalitate între acestea, dar și vinovăția inculpatei cu privire la existența faptei cauzatoare de prejudicii, astfel că instanța de fond în mod judicios a dispus obligarea inculpatei la plata daunelor materiale.

Analizând însă în detaliu întinderea prejudiciului creat, se poate constata că aceasta se compune din cuantumul creditului principal, care este în sumă de 9.500 lei, la care însă se adaugă dobânzile și comisioanele aferente creditului principal, până la data achitării integrale a acestuia, motiv pentru care se impune admiterea recursului declarat de partea civilă C__ B___ întrucât se impune aplicarea principiului reparării integrale a pagubei.

Astfel, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d C.p.p. se va admite recursul declarat de partea civilă C__ B___ SA împotriva sentinței penale nr. 3077/13.11.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, va fi casată sentința penală recurată și rejudecând, va fi obligată inculpata la plata către partea civilă C__ B___ SA și a dobânzilor și comisioanelor aferente creditului principal de 9500 lei calculate după data de 06.09.2007 și până la achitarea integrală a acestuia. Se vor menține în rest dispozițiile hotărârii penale recurate.

Văzând și disp. art. 192 alin. 3 C.p.p.,

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

În temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d C.p.p. admite recursul declarat de partea civilă C__ B___ SA împotriva sentinței penale nr. 3077/13.11.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Casează sentința penală recurată și rejudecând:

Obligă inculpata la plata către partea civilă C__ B___ SA și a dobânzilor și comisioanelor aferente creditului principal de 9500 lei calculate după data de 06.09.2007 și până la achitarea integrală a acestuia.

Menține în rest dispozițiile hotărârii penale recurate.

În temeiul art. 192 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T____ a sumei de 200 lei, onorariu avocat oficiu.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică din 30.01.2014.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

G_______ B_______ L____ ANI B_____ C______ I_____ M_____

GREFIER,

A______ B____

Red. Gh.B./07.02.2014

Tehnored. A.B.

2 ex./07.02.2014

Prima instanță: N. B______

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXOperator 2711

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

MINUTA DECIZIEI PENALE Nr. 144/R

Ședința publică de la 30 Ianuarie 2014

În temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d C.p.p. admite recursul declarat de partea civilă C__ B___ SA împotriva sentinței penale nr. 3077/13.11.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Casează sentința penală recurată și rejudecând:

Obligă inculpata la plata către partea civilă C__ B___ SA și a dobânzilor și comisioanelor aferente creditului principal de 9500 lei calculate după data de 06.09.2007 și până la achitarea integrală a acestuia.

Menține în rest dispozițiile hotărârii penale recurate.

În temeiul art. 192 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T____ a sumei de 200 lei, onorariu avocat oficiu.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică din 30.01.2014.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

G_______ B_______ L____ ANI B_____ C______ I_____ M_____