ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția penală și pentru cauze cu minori

DOSAR NR.XXXXXXXXXXXXXX

Număr operator de date cu caracter personal: 3159

DECIZIA PENALĂ NR.42/A/2013

Ședința publică din 14 mart.ie 2013

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE:P______ M______

JUDECĂTOR: V______ D_____ D______

GREFIER:H_____ M____

Ministerul Public este reprezentat de procuror S_________ T______ din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea

Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală.

S-a luat în examinare apelurile penale declarate de part.ea civilă A___ București prin Direcția Generală a Finanțelor Publice și inculpata O___ F_____ împotriva sentinței penale nr.1 din 4 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, cauza având ca obiect infracțiunea de evaziune fiscală /Legea nr.241/2005).

La apelul nominal făcut se prezintă inculpata apelantă O___ F_____ asistată de av.S___ I___ potrivit delegației depusă la dosar, lipsă fiind part.ea civilă A___ București prin Direcția Generală a Finanțelor Oublice Bihor și intimata S.C. E____ D_____ S.R.L prin administrator judiciar _______________________.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care :

Inculpata apelantă refuză să dea declarații în fața instanței de control judiciar, arătând că își menține declarațiile anterioare date în cursul urmăririi penale precum și cele date în fața instanței de fond.

Apărătorul inculpatei apelante nu are alte cereri de formulat.

Reprezentantul Ministerului Public nu are cereri sau excepții de formulat.

Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra apelurilor declarate în cauză.

Apărătorul inculpatei apelante solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii și trimiterea cauzei la P________ de pe lângă Tribunalul Bihor pentru sesizarea legală a instanței. În esență, arată că rechizitoriul întocmit la data de 27 octombrie 2011 în dosar nr.2371/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de către prin procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, astfel fiind sesizat Tribunalul Bihor cu judecarea pe fond. Arată că în fața instanței de fond a fost ridicată această problemă a legalității și temeiniciei rechizitoriului, judecătorul fondului constatând că verificarea rechizitoriului s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale, apreciind că au fost interpretate eronat dispozițiile tranzitorii în ceea ce privește alin.5 al art.24 din Legea nr.202/2010. Mai arată că în aceeași zi există pronunțate două încheieri prin care Tribunalul Bihor trimite dosarul la P________ de pe lângă Judecătoria Oradea, acesta din urmă trimite în aceeași zi, 28 februarie 2012 rechizitoriul pentru verificarea de către prim procurorul de la P________ de pe lângă Judecătoria Oradea. Învederează faptul că dispozițiile alin.5 al art.24 din Legea nr.202/2010 se referă expres la sesizarea instanțelor în cauzele aflate în cursul urmăririi penale, sesizarea făcându-se potrivit normelor de competență, astfel apreciază că în mod greșit a fost trimisă cauza la P________ de pe lângă Judecătoria Oradea, verificarea rechizitoriului sub aspectului legalității și temeiniciei efectuându-se de un procuror ierarhic inferior.

În situația aprecierii că nu subzistă excepția invocată, solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii și achitarea inculpatei considerând că nu sunt nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune sub aspectul laturii subiective. În esență, susține că operațiunile comerciale referitoare la transport, materiale de construcții sunt reale, inculpata arătând cum a găsit transportatorii și faptul că aceștia aduceau facturi după o anumită perioadă. Arată că majoritatea facturilor au fost ridicate de la organele fiscale și acele societăți menționate nu au desfășurat activități cu firma inculpatei. Arată că, conform unei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție facturile sunt justificate în situația în care chiar dacă au carențe, țin locul unui contract. Pe de altă part.e, arată că la o activitate de producere de alcool, totul era controlat și în data de 24 a fiecărei luni era obligatoriu achitarea obligațiilor. Solicită a se avea în vedere raportul întocmit de lichidator de unde rezultă că inculpata nu și-a putut recupera sume mari de bani și a rămas în incapacitate de plată, încheindu-și activitatea cu o lipsă, ori astfel nu se poate reține vreun profit, mai mult TVA-ul nu a fost ridicat de către inculpată. De asemenea, arată că societatea inculpatei a part.icipat la târguri ocazie cu care au fost împărțite materiale publicitare și s-a făcut reclamă produselor vândute.

Formulează și o a treia concluzie față de încadrarea juridică și intervalul săvârșirii faptei, consideră că răspunderea pentru faptă este prescrisă invocând dispozițiile art.124 și 122 litera e Cod penal, având în vedere că activitatea infracțională a fost încheiată la data de 30 aprilie 2004, iar termenul de 7 ani 7 luni s-ar fi împlinit în 30 mart.ie 2012 condiții în care reținerea vinovăției inculpatei nu poate fi angajată. Consideră că, prescrierea este îndeplinită având în vedere Deciziile Curții Constituționale nr.63/2012 și 1092/2012 în care se arată că, fiind începută prescrierea sub imperiul vechilor dispoziții ale art.122-124 Cod penal, acestea își produc efectele în timp fără să fie oprite prin intervenția legii.

Cu privire la apelul părții civile solicită respingerea acestuia ca nefondat.

În situația încetării procesului penal solicită să nu fie inclusă întreaga sumă reținută ca sustragere de la impozit, arătând că nici TVA-ul nu trebuia inclus.

Reprezentantul Ministerului Public solicită raportat la cererea de trimitere a cauzei la parchet, solicită respingerea acesteia întrucât neregularitățile invocate au fost reparate în conformitate cu art.300 Cod procedură penală, instanța de fond constatând că rechizitoriul a fost contrasemnat de prim procurorul de la P________ de pe lângă Tribunalul Bihor a acordat un termen, neregularitatea fiind înlăturată în data de 28 februarie 2012. Apreciază că modalitatea dispusă de instanța de fond este legală și instanța a fost legal sesizată.

Pe fond formulează concluzii pentru respingerea apelurilor ca nefondate și a menține hotărârea apelată ca legală și temeinică . Arată că vinovăția inculpatei a fost dovedită prin probele legal administrate, pedeapsa fiind corect stabilită în conformitate cu art.72 Cod penal Referitor la despăgubirile civile, arată că acestea au fost judicios acordate.

Inculpata apelantă având cuvântul, arată că este de acord cu susținerile avocatului său. Mai arată că activitatea sa a fost încheiată cu pierdere pentru că în data de 25-a fiecărei luni trebuia plătită acciza, ori nu știe de ce trebuia să plătească impozitul pe pierdere. Arată că în 24.11.2004 trebuia să plătească acciza motiv pentru care a luat un împrumut de 30.000 euro și întrucât trebuia să achite împrumutul a primit o înștiințare să mai plătească 900 milioane lei, ori neavând banii necesari, autorizația i-a fost retrasă. Precizează că a fost declarată în incapacitate de plată, iar hala a fost cumpărată neprimind procesele verbale în original și nici facturile în original.

CURTEA DE APEL DELIBERÂND,

SENTINȚA PENALĂ NR. 1/P/2013

Ședința publică de la 04 Ianuarie 2013

Asupra apelurilor penale de față, curtea pe baza actelor și lucrărilor de la dosar a constatat următoarele :

Prin Sentința penală nr.1/P din 4 ianuarie 2013 Tribunalul Bihor în baza art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal a condamnat-o pe inculpata O___ F_____, la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În temeiul art. 65 alin. 1 Cod penal i s-a interzis inculpatei dreptul prevăzut la art. 64 lit. c Cod penal cu titlu de pedeapsă complementară pe o perioadă de 3 ani, calculată potrivit art. 53 alin. 2 lit. a Cod penal raportat la art. 66 Cod penal.

În baza art. 71 Cod penal, i s-a interzis inculpatei drepturile prevăzute la art. 64 lit. a teza II, b și c Cod penal cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 Cod penal.

În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 998 Cod civil, cu aplicarea art. 17, art. 119-120 ind. 1 Cod procedurp fiscală, a admis în parte pretențiile civile ale părții civile A___ – prin DGFP Bihor și în consecință a fost obligată inculpata la plata sumei de 585.820 lei - din care 252.968 lei reprezentând TVA și 332.852 lei reprezentând impozit pe profit - , la care se adaugă majorări de întârziere ce vor fi calculate până la data plății efective și a respins în rest celelalte pretenții ca nefondate.

În baza art. 359 Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83-84 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 191 alin. 1, 3 Cod procedură penală a fost obligată inculpata la plata sumei de 11.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 13 din Legea 241/2005, s-a dispus comunicarea unui exemplar al hotărârii către ORC Bihor în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a acesteia.

În temeiul art. 190 alin 1, 5 Cod procedură penală s-a dispus plata din fondurile speciale alocate către martorul F____ G_______-V_____, a sumei de 286,8 lei reprezentând contravaloarea transportului pe ruta București Oradea tur retur, ocazionat de prezentarea sa în fața instanței.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele :

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea înregistrat la Tribunalul Bihor la data de 03.11.2011 sub dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX, a fost trimisă în judecată inculpata O___ F_____ pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal.

În fapt s-a reținut că inculpata O___ F_____, administrator de fapt a S.C. E____ D_____ S.R.L., cu sediul social în Oradea, _______________________, _____________, jud. Bihor, în perioada 2003 - 2004, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a înregistrat în contabilitatea societății facturi fiscale emise în numele mai multor firme din București care nu au la bază operațiuni reale, fiind fictive, cauzând astfel bugetului general consolidat un prejudiciu în sumă de 585.820 lei, apreciindu-se că această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit. c din Legea nr.241/2005.

În fața instanței, inculpata a arătat că nu solicită aplicarea procedurii prevăzută de art.320 ind.1 Cod procedură penală.

Conform copiei cazierului judiciar, inculpata nu figurează înscrisă în evidențe cu antecedente penale.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

În fapt, S.C. E____ D_____ S.R.L. Oradea, a fost înființată în anul 2001, cu nr. de înregistrare J 05/103/05.02.2001, cod fiscal R xxxxxxxx și cu sediul declarat în Oradea, _______________________, _________________________, având ca obiect de activitate fabricarea și îmbutelierea băuturilor alcoolice distilate, activitatea desfășurându-se la punctul de lucru de pe Șoseaua Borșului.

Conform comunicărilor O.R.C. Bihor, calitatea de administrator și asociat unic al societății a fost deținută inițial de către numitul Caramba M_____ în perioada 14.02.xxxxxxxxxxxxx02, ulterior fiind desemnat (prin rezoluția nr. 9564 din data de 09.07.2002 a ORC Bihor) administrator O___ C______ F______ (fiica inculpatei O___ F_____), după care devine asociat și administrator numita Ianceu D_____ F______ (prin rezoluția nr. 7307 din 09.04.2003), ulterior, din data de 16.01.2004 (potrivit încheierii 595/2004 a O.R.C. Bihor) redevine administrator O___ C______ F______, funcție deținută de către aceasta până la 30.08.2005, dată de la care potrivit încheierii nr. xxxxx, administrator și asociat unic devine inculpata O___ F_____.

În fapt, în perioada 2001-2005, S.C. E____ D_____ S.R.L. a fost administrată de către inculpata O___ F_____ (fiind numită în acest sens, prin decizia nr. 1 din 01.07.2002 a S.C. E____ D_____ S.R.L. Oradea, de către O___ C______ F______, în funcția de manager general al societății cu atribuțiuni de administrare).

Martorele O___ C______ F______, H____ V_______, V_____ N___ și C______ O___ dar și inculpata O___ F_____ (audiate fiind toate și în fața instanței) confirmă calitatea și rolul pe care aceasta din urmă le-a avut în cadrul societății pe tot parcursul funcționării acesteia.

În declarațiile sale (filele 512-526 dosar urmărire penală, filele 171-172 dosar instanța), inculpata O___ F_____ a confirmat că în perioada 2001-2004 a administrat în fapt S.C. E____ D_____ S.R.L. Oradea, beneficiind în acest sens de împuterniciri de la foștii administratori, a efectuat producție alcool și îmbuteliere, a coordonat întreaga activitate de la punctul de lucru de pe Șoseaua Borșului, fiind răspunzătoare de toată activitatea firmei, inclusiv de raportarea și evidențierea operațiunilor comerciale.

Ulterior, față de S.C. E____ D_____ S.R.L., prin sentința nr. 237/F/12.04.2005 a Tribunalului Bihor s-a deschis procedura reorganizării judiciare și a falimentului, societatea fiind radiată din data de 18.02.2011 (adresa O.R.C. Bihor, fila 15 dosar instanța).

Din probatoriul administrat în cauză rezultă că în perioada octombrie 2003 - septembrie 2004, au fost înregistrate în evidența contabilă a societății S.C. E____ D_____ S.R.L. Oradea facturi fiscale care atestau operațiuni comerciale fictive.

Astfel, în perioada 15.11.xxxxxxxxxxxxx04 au fost înregistrate în contabilitatea S.C. E____ D_____ S.R.L un număr de 23 de facturi fiscale consemnând operațiuni comerciale fictive, în care se regăsesc ca societăți furnizoare: Caspian Boys Impex S.R.L. București, S.C. Interconsulting Trading S.R.L. București, S.C. Tovab Corn S.R.L. București, S.C. Marcom Impex S.R.L. București, S.C. Astral P___ Comexim S.R.L. București, S.C. Sagger Corn S.R.L. București, S.C. Mercury Standard S.A. București, S.C. Pegas Star S.R.L. București, S.C. Migaan Impex S.R.L. București, S.C. Textin Cotton S.R.L. București, S.C. Iristar Impex S.R.L. București, S.C. D’ ART. Impex S.R.L. București, _________________. București, S.C. Variolain Comimpex S.R.L. București și S.C. S & T România S.R.L. București. Aceste facturi fiscale sunt evidențiate și analizate la punctul A și în anexa nr. 1 din procesul-verbal de inspecție fiscală nr. xxxxx din 27.03.2007, fiind identificate facturile fiscale nr.xxxxxxx din 30.11.2003; nr.xxxxxxx din 28.11.2003; nr.xxxxxxx din 28.11.2003; nr. xxxxxxx din 15.11.2003; nr.xxxxxxx din 24.02.2004; nr. xxxxxxx din 18.12.2003; nr.xxxxxxx din 26.03.2004; nr.xxxxxxx din 30.03.2004; nr.xxxxxxx din 29.03.2004; nr. xxxxxxx din 31.03.2004; nr. xxxxxxx din 16.07.2004; nr. xxxxxxx din 30.04.2004, nr. xxxxxxx din 30.04.2004; nr. xxxxxxx din 29.06.2004; nr. xxxxxxx din 31.05.2004; nr. xxxxxxx din 10.09.2004; nr. xxxxxxx din 27.03.2004; nr. xxxxxxx din 20.07.2004; nr. xxxxxxx din 30.07.2004; nr. xxxxxxx din 30.09.2004; nr. xxxxxxx din 30.09.2004; nr. xxxxxxx din 21.09.2004; nr. xxxxxxx din 23.09.2004.

În același interval de timp, au fost înregistrate în evidența contabilă a societății S.C. E____ D_____ S.R.L. Oradea alte 4 facturi fiscale care atestau operațiuni comerciale fictive, în care se regăsesc ca societăți furnizoare: S.C. R___ Trade S.R.L. Oradea, S.C. Z___ Impex S.R.L. Oradea și S.C. Alcom Trade S.R.L. Oradea, reprezentând contravaloare transport. Aceste facturi fiscale sunt evidențiate și analizate la punctul C din procesul-verbal de inspecție fiscală nr. xxxxx din 27.03.2007, fiind identificate facturile fiscale nr. xxxxxxx/31.07.2004, nr. xxxxxxx/20.12.2003, nr. xxxxxxx/29.12.2003, nr. xxxxxxx/29.12.2003.

Din cuprinsul aceluiași proces-verbal de inspecție fiscală nr. xxxxx din 27.03.2007, din cuprinsul adreselor A___ și din cuprinsul proceselor-verbale încheiate de inspectorii fiscali (filele 20-87, dos urmărire penală), rezultă caracterul fictiv, nereal, al operațiunilor comerciale consemnate în facturile fiscale expuse anterior, rezultând că: la sediul S.C.Caspian Boys Impex S.R.L. București nu funcționează nicio societate comercială, existând doar un apart.ament aparținând unei persoane fizice, iar pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice, la accesarea codului fiscal al furnizorului indicat pe facturile fiscale apare informația „nu există agent economic cu acest cod”; S.C. Interconsulting Trading S.R.L. București nu a avut relații comerciale cu ___________________ Oradea; S.C. Tovab _________. București nu a ridicat factura fiscală care face obiectul cauzei, aceasta fiind achiziționată de la distribuitorul autorizat de către o persoană fizică autorizată; S.C. Marcom Impex S.R.L. București nu are atribuit codul fiscal xxxxxxx și nr. de înregistrare J XXXXXXXXXXXX, acestea fiind atribuite unei alte societăți comerciale, respectiv S.C. Modalis Prod S.R.L., iar facturile fiscale emise în numele acestei societăți către S.C. E____ D_____ S.R.L., au fost achiziționate de alte societăți comerciale; S.C. Astral P___ S.R.L. București nu a achiziționat facturile fiscale care fac obiectul cauzei penale, nu le-a emis și nici nu le-a înregistrat în evidența contabilă; _______________.R.L. București, _______________.R.L. București, _______________.București și _______________________.R.L. București nu figurează în evidențele Oficiului Registrului Comerțului București, iar facturile fiscale emise în numele acestor societăți către S.C. E____ D_____ S.R.L. Oradea au fost ridicate de alte societăți; _____________________.A. București, _________________.R.L. București și __________________.R.L. București au fost dizolvate; __________________.R.L. București nu a achiziționat, nu a emis și nu a înregistrat în evidența contabilă factura fiscală care face obiectul cauzei; datele de identificare menționate pe facturile fiscale emise în numele _______________ S.R.L. București și _______________. București sunt atribuite altor societăți comerciale iar facturile au fost ridicate de alți agenți economici; S.C. S & T România S.R.L. București nu a ridicat, nu a emis și nici nu a înregistrat factura fiscală care face obiectul cauzei.

De asemenea, din cuprinsul procesului-verbal nr. xxxxx/10.03.2005 (fila 76 dosar urmărire penală) rezultă că: S.C. R___ Trade S.R.L. Oradea figurează radiată din data de 22.10.2003, iar factura fiscală ________ ACB nr. xxxxxxx poart.ă data emiterii 31.07.2004, ulterior datei radierii acestei societăți; S.C. Zecara Impex S.R.L. nu mai funcționează la sediul declarat, iar documentele fiscale figurează ca fiind ridicate de o altă societate; ________________. Oradea nu figurează ca fiind înregistrată în evidențele Oficiului Registrului Comerțului Bihor, iar documentul fiscal a fost ridicat de o altă societate.

Aceste procese verbale se coroborează și cu datele rezultate din adresele Oficiului Registrului Comerțului, caracterul fictiv al operațiunilor comerciale trecute în aceste facturi fiscale rezultând și din declarațiile martorilor – reprezentanți ai societăților comerciale care apar ca fiind furnizoare de bunuri și servicii către S.C. E____ D_____ S.R.L. în cuprinsul facturilor fiscale sau proprietari ai imobilelor la care figurează sediile respectivelor societăți sau ai autovehiculelor care figurează în aceleași facturi fiscale – audiați în cursul urmăririi penale sau în fața instanței.

Potrivit declarației martorei P____ M_______ (fila 88 dosar urmărire penală) rezultă că ______________________ S.R.L. nu a avut relații comerciale cu S.C. E____ D_____ S.R.L., nu a deținut auto cu nr XXXXXXXX, nu a avut ca obiect transport marfă, factura fiscală ce apare ca fiind emisă de societate nu a fost achiziționată de ______________________ S.R.L., iar numitul Tor G_____, care apare ca delegat, nu a fost angajat al societății.

Potrivit declarației mart.orei C______ E____ (filele 120, 127 dosar urmărire penală), la domiciliul ei din București, __________________ 69, ____________, ________________, cumpărat de martoră în anul 1994, nu funcționează și nici nu a funcționat nicio societate, imobilul nu a fost închiriat, nu știe nimic legat de _____________________ SRL și nu are cunoștință de S.C. E____ D_____ S.R.L.

Martorul F____ G_______ V_____ (fila 121 dosar urmărire penală și fila 166 dosar instanță), administrator al _______________ SRL București, a arătat că nu a desfășurat niciodată vreo relație comercială cu S.C. E____ D_____ S.R.L., nu o cunoaște pe inculpata O___ F_____ și nici pe C______ O___, niciodată societatea nu a desfășurat activități de comercializare sau transport marfă, societatea având ca obiect de activitate exclusiv producție articole papetărie.

Potrivit martorei B____ E______ L_____ (fila 126 dosar urmărire penală, fila 116 dosar instanță), la domiciliul său din București, _____________________ nr. 139-143, ___________, _______________, nu funcționează și nici nu a funcționat nicio societate și nu are cunoștință de S.C. Marcom Impex S.R.L.

Potrivit declarației martorului I__ T_____ A_____ (fila 146 dosar urmărire penală), ______________.R.L. nu a avut relații comerciale cu S.C. E____ D_____ S.R.L., nu a deținut auto cu nr. XXXXXXXX, societatea respectivă nu a desfășurat niciun fel de activități comerciale în perioada 2003-2006.

Martorul I___ A_______ L____ (fila 160 dosar urmărire penală, fila 58 dosar instanță) a arătat că _________________ Oradea a fost dizolvată în anul 2001, astfel încât nu este reală factura fiscală ________ ACB nr. xxxxxxx/31.07.2004 emisă de _________________ către S.C. E____ D_____ S.R.L., nu a desfășurat relații comerciale cu inculpata O___ F_____ și nu i-a prestat activități de transport băuturi alcoolice.

Potrivit mart.orului N_____ A_____ M____ (fila 493 dosar urmărire penală, fila 95 dosar instanța), a fost proprietarul autoturismului marca Dacia 1300, care figurează la rubrica „mijlocul de transport ” a facturii fiscale ________ ACB nr. xxxxxxx/20.12.2003, însă nu a efectuat niciodată transport de marfă, deci nici cel menționat în factură în favoarea ___________________, nu a lucrat niciodată pentru cele două societăți trecute în respectiva factură, nu cunoaște delegatul care apare în aceeași factură, arătând că în intervalul de timp 2001-2004, a folosit exclusiv el acel autoturism, în taximetrie, nefiind împrumutat sau folosit de alte persoane.

Caracterul fictiv al operațiunilor comerciale trecute în aceste facturi fiscale rezultă și din procesul verbal din 31.07.2007 de verificare și identificare a delegaților menționați pe aceste facturi fiscale (fila 489 dosar urmărire penală) și din procesul verbal din 23.05.2007 de consultare a bazei naționale de permise auto și înmatriculări din cadrul IPJ Bihor-Dispecerat, din cuprinsul cărora rezultă că datele de identificare ale delegaților cât și ale mijloacele de transport sunt fictive, actele de identitate fiind atribuite altor persoane, iar numerele de înmatriculare fiind atribuite unor autovehicule înmatriculate în diferite județe din țară, autovehicule care prin natura lor sunt improprii transportului de băuturi alcoolice.

Din cuprinsul aceluiași proces-verbal de inspecție fiscală nr. xxxxx din 27.03.2007, dar și din cuprinsul proceselor verbale și adreselor organelor fiscale întocmite cu ocazia controalelor încrucișate efectuate la societățile care figurează ca emitente ale acestor facturi fiscale (filele 57-87 dosar urmărire penală) rezultă că facturile fiscale expuse anterior, evidențiate în contabilitatea ___________________, nu au fost achiziționate, emise și înregistrate în contabilitate de către societățile înscrise la rubrica „Furnizor", parte din aceste facturi fiscale nu au completate rubricile referitoare la semnătura furnizorului, semnătura de primire, datele de identificare ale persoanelor care au participat la expediere, mijloacele de transport folosite, societățile care apar ca fiind emitente nu funcționează la sediul declarat, la denumirea produsului sau serviciilor apar mențiuni generice (de exemplu „transport aferent lunilor septembrie-noiembrie 2004”, „transport efectuat în luna mai"), astfel că aceste facturi nu constituie documente justificative pentru evidența contabilă a societăților comerciale.

De altfel, modalitatea în care au fost întocmite și înregistrate în contabilitate aceste facturi fiscale rezultă și din Raportul de constatare tehnico-științific nr xxxxx/22.11.2007 (filele 467-474, dosar urmărire penală), în ale cărui concluzii se arată că scrisul de completare depus pe copiile facturilor fiscale nr. xxxxxxx din 18.12.2003; nr.xxxxxxx din 29.03.2004; nr. xxxxxxx din 30.04.2004; nr. xxxxxxx din 10.09.2004; nr. xxxxxxx din 27.03.2004; nr. xxxxxxx din 20.07.2004; nr. xxxxxxx din 30.07.2004; nr. xxxxxxx din 30.09.2004; nr. xxxxxxx din 30.09.2004; nr. xxxxxxx din 21.09.2004; nr. xxxxxxx din 23.09.2004, nr. xxxxxxx/20.12.2003, nr. xxxxxxx/29.12.2003, reproduce scrisul executat de numita O___ C______ F______.

Toate aceste probe infirmă veridicitatea declarațiilor, susținerilor și apărărilor inculpatei O___ F_____ (reiterate inclusiv în cadrul notelor depuse la dosar în cadrul termenului de pronunțare) în sensul realității și veridicității operațiunilor comerciale evidențiate în facturile fiscale ce fac obiectul cauzei, care au fost înregistrate în contabilitatea ___________________ și în sensul respectării exigențelor legale la completarea facturilor fiscale.

Inclusiv martora C______ O___ (fila 496 dosar urmărire penală, fila 59 dosar instanță) infirmă realitatea acestor operațiuni comerciale și apărările inculpatei cu privire la acestea, inculpata O___ F_____ arătând în fața instanței că recepția mărfurilor din facturile fiscale despre care se susține că ar fi fictive se făcea de către șeful de producție, la hala de producție de pe Calea Borșului.

Ori în calitatea de șef de producție la ___________________, martora C______ O___ a arătat că nu a avut cunoștință de facturile fiscale care reprezintă achiziții de materiale de construcții sau reclame publicitare, prestări servicii sau marketing și că în perioada 2001-decembrie 2004, nu a cunoscut nimic în legătură cu facturile fiscale emise de firmele din București reprezentând contravaloare transport, nefiindu-i cunoscute societățile emitente și niciunul din delegații menționați pe respectivele facturi fiscale.

Aceeași martoră (care apare ca delegat pe factura fiscală nr. xxxxxxx din 24.02.2004) a mai arătat că nu are cunoștință de factura fiscală din 24.02.2004 emisă de ________________ SRL București, în care ea apare ca delegat, arătând că preformele 42 g, reprezentând materie primă pentru flacoane, (care apar ca fiind achiziționate de ___________________ de la această societate, potrivit facturii fiscale), au fost achiziționate de ___________________ în perioada 2001-2004 de la o societate din B_____.

Martora confirmă astfel veridicitatea declarațiilor martorului F____ G_______ V_____ (care a arătat că societatea sa are un alt obiect de activitatea și nu are nicio legătură cu factura fiscală respectivă) și infirmă astfel apărările inculpatei (de altfel neprobate) în sensul că e posibil ca emitenta acestei facturi să fi fost o altă firmă cu aceeași denumire tot din București (martora C______ O___ arătând că preformele se achiziționau de societate în acea perioadă din B_____).

De altfel, în legătură cu aceeași factură fiscală ce apare ca fiind emisă de _______________ SRL București, inclusiv declarațiile inculpatei sunt contradictorii, aceasta arătând în fața instanței fie că ___________________ nu a cumpărat mărfuri de la _______________ SRL București, ci a achitat contravaloarea transportului efectuat de această firmă (fila 171), fie că hala de pe Calea Borșului a făcut-o cu materialele de construcții achiziționate de la _______________ SRL (fila 172).

În contradicție cu probatoriul analizat anterior, inculpata O___ F_____, inclusiv în declarația dată în fața instanței, a susținut că facturile fiscale în legătură cu care a fost trimisă în judecată nu sunt fictive, consemnând operațiuni comerciale reale, că nu este adevărat că respectivele facturi nu erau însoțite de contracte, că nu sunt adevărate concluziile Raportului de constatare tehnico-științifică în sensul că scrisul de completare de pe acele facturi ar aparține fiicei sale O___ C______ F______, că reabilitarea halei de pe Calea Borșului s-a făcut cu materialele de construcție achiziționate de la _______________ SRL București (o altă firmă cu aceeași denumire, tot din București, alta decât cea administrată de martorul F____).

Având în vedere că declarațiile inculpatei în sensul expus anterior nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, conform art. 69 Cod procedură penală, acestea au fost înlăturate.

Prin înregistrarea de către inculpata O___ F_____ a facturilor fiscale menționate în contabilitatea ___________________, reprezentând, din punct de vedere contabil, cheltuieli care nu au avut la bază operațiuni reale, s-a realizat o diminuare nelegală a bazei de calcul pentru obligațiile fiscale către stat, având drept consecință diminuarea profitului impozabil și deducerea nelegală a taxei pe valoare adăugată.

Procedând în acest mod, inculpata O___ F_____ a încălcat prev art. 21 alin 4 lit f din Legea nr 571/2003 privind Codul fiscal (în forma în vigoare în perioada faptelor) conform cărora nu sunt deductibile fiscal cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor, prev.de art. 21 alin. 2 lit d din același act normativ, conform căruia sunt considerate cheltuieli deductibile și cheltuielile de reclamă și publicitate efectuate în scopul popularizării firmei, produselor sau serviciilor, în baza unui contract scris, precum și costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare. Se includ în categoria cheltuielilor de reclamă și publicitate și bunurile care se acordă în cadrul unor campanii publicitare ca mostre, pentru încercarea produselor și demonstrații la punctele de vânzare, precum și alte bunuri și servicii acordate cu scopul stimulării vânzărilor, prev art. 21 alin 4 lit m din același act normativ conform cărora nu sunt deductibile fiscal cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul desfășurării activității proprii și pentru care nu sunt încheiate contracte.

Raportând aceste prevederi legale la probatoriul administrat în cauză din care rezultă în mod neechivoc caracterul fictiv al operațiunilor comerciale consemnate în cele 27 de facturi fiscale (enumerate la punctele A și C ale procesului-verbal de inspecție fiscală), se degajă concluzia că s-a realizat, prin înregistrarea acestora în contabilitatea ___________________, o diminuare nelegală a bazei de calcul pentru obligațiile fiscale către stat.

De altfel, din cuprinsul prevederilor legale anterior expuse rezultă că și dacă ar fi fost reale, cheltuielile cu prestări servicii ori publicitate ar fi devenit deductibile fiscal numai dacă s-ar fi realizat în baza unui contract scris.

Ori în prezenta cauză, dincolo de caracterul fictiv al cheltuielilor, acestea nu au avut la bază contracte încheiate în formă scrisă, astfel de contracte nefiind nici identificate în cadrul verificărilor efectuate de organelor fiscale și nici depuse de inculpată în cadrul apărărilor formulate în fața instanței, declarația inculpatei în sens contrar (filele 171-172 dosar instanță) neavând nicio susținere probatorie.

Lipsa unor astfel de contracte scrise nu poate fi suplinită de depunerea de către inculpată, la dosarul cauzei, a materialelor publicitare sau diplomelor de participare la diferite expoziții în domeniu, servicii de publicitate confirmate și de martorele C______ O___ și V_____ N___ (în declarațiile date în fața instanței, fila 59, fila 98).

De altfel, din cuprinsul probelor administrate în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, nu rezultă dacă au avut loc efectiv astfel de campanii publicitare, perioada în care acestea s-ar fi desfășurat, firmele prestatoare, costul acestor campanii și nu rezultă în niciun fel existența unei corespondențe între aceste înscrisuri depuse la dosar de inculpată (fără relevanță contabilă) și facturile fiscale înregistrate de aceasta în contabilitatea ___________________ ce fac obiectul prezentei cauze. Nici cel puțin din declarațiile martorelor C______ O___ și V_____ N___ care fac referire la participarea ___________________ la diferite campanii publicitare nu rezultă o astfel de corespondență.

Având în vedere probele analizate anterior și faptul că inculpata nu a dovedit lipsa de temeinicie a acestora, conform art. 66 alin 2 Cod procedură penală, instanța de fond a apreciat că, în privința faptei inculpatei, există probe certe de vinovăție, prezumția de nevinovăție instituită de art. 23 alin. 11 Constituție, art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.5², art. 66 Cod procedură penală fiind răsturnată.

Fapta inculpatei O___ F_____ care, în calitate de administrator de fapt al S.C. E____ D_____ S.R.L., în perioada 2003-2004, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a înregistrat în contabilitatea societății cele 27 de facturi fiscale (descrise la punctele I și II din rechizitoriu și la punctele A și C din procesul-verbal de inspecție fiscală) care au la bază operațiuni comerciale fictive, cauzând astfel bugetului general consolidat un prejudiciu în sumă de 585.820 lei reprezentând TVA și impozit pe profit, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 (conform căruia constituie infracțiune de evaziune fiscală evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive) cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal.

La stabilirea și individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzută de art. 72 Cod penal, reținând în acest sens perioada de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat, conduita nesinceră a inculpatei, dar și faptul că aceasta nu este cunoscută cu antecedente penale (din cuprinsul copiei cazierului judiciar, fila 579 dosar urmărire penală rezultând doar că a fost arestată preventiv în 2009, de Tribunalul Bistrița Năsăud, într-o altă cauză în care este cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 Cod penal, iar din cuprinsul bazei de date portal.just.ro rezultând că a fost trimisă în judecată împreună cu alți cinci inculpați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr 39/2003, cauza fiind pe rolul Tribunalului Bistrița Năsăud sub nr. dosar XXXXXXXXXXXXX).

Instanța de fond a avut în vedere, dincolo de atitudinea procesuală a inculpatei, că aceasta s-a prezentat la majoritatea termenelor de judecată, manifestând interes pentru judecarea cauzei, dar și situația familială și starea de sănătate precară a acesteia, date rezultate din cuprinsul Referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita și din cuprinsul actelor medicale depuse de inculpată la dosar.

Față de toate aceste criterii și circumstanțe concrete, reale și personale în baza art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal, a dispus condamnarea inculpatei O___ F_____ la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În considerarea acelorași criterii avute în vedere la individualizarea pedepsei principale, în temeiul art. 65 alin. 1 Cod penal i s-a interzis inculpatei dreptul prevăzut la art. 64 lit. c Cod penal cu titlu de pedeapsă complementară pe o perioadă de 3 ani, calculată potrivit art. 53 alin. 2 lit a Cod penal raportat la art. 66 Cod penal, având în vedere calitatea de administrator (de fapt), respectiv manager general, de care s-a folosit aceasta la săvârșirea faptei, iar în baza art. 71 Cod penal i s-au interzis și drepturile prevăzute la art. 64 lit. a teza II, b și c Cod penal cu titlu de pedeapsă accesorie.

Fiind îndeplinite cumulativ condițiile impuse de art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 Cod penal.

În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

Instanța de fond a reținut că în cursul urmăririi penale A___ – prin DGFP Bihor s-a constituit parte civilă cu suma de 585.820 lei, reprezentând 252.968 lei (TVA) și 332.852 lei (impozit pe profit).

Ulterior, în fața instanței de fond, și-a majorat pretențiile civile la suma de 644.753 lei și majorări de întârziere până la data stingerii sumei datorate (fila 41 dosar instanță).

Având în vedere modul de calcul detaliat al prejudiciului, expus în procesul-verbal de inspecție fiscală nr. xxxxx din 27.03.2007, astfel cum acesta a fost completat cu adresa nr xxxxx/30.11.2007, înscrisuri care se coroborează cu facturile fiscale enumerate în cuprinsul acestora, care au stat la baza calculării impozitului pe profit și TVA-ului, rezultă că prin înregistrarea în contabilitatea S.C. E____ D_____ S.R.L. a celor 27 de facturi fiscale consemnând operațiuni comerciale fictive, societatea și-a diminuat profitul impozabil, implicit impozitul pe profit, în urma recalculării acestuia rezultând un impozit pe profit de plată în cuantum de 301.339 lei și TVA dedusă nelegal în cuantum de 229.018 lei (obligații fiscale aferente facturilor fiscale enumerate la lit. A din procesul-verbal de inspecție fiscală și la punctul I din rechizitoriu) și un impozit pe profit de plată în cuantum de 31.513 lei și TVA dedusă nelegal în cuantum de 23.950 lei (aferente facturilor fiscale enumerate la lit. C din procesul-verbal de inspecție fiscală și la punctul II din rechizitoriu).

Față de aceste date, instanța de fond a reținut că în prezenta cauză, față de prevederile art. 14 coroborate cu prevederile art. 317 Cod procedură penală, pot fi acordate cu către A___ – prin DGFP Bihor, doar sumele reprezentând prejudiciul rezultat din înregistrarea în contabilitate a facturilor fiscale enumerate la punctele I și II din rechizitoriu, în legătură cu care instanța a fost sesizată (în legătură cu celelalte facturi fiscale expuse la punctul III din rechizitoriu dispunându-se o soluție de netrimitere în judecată).

Față de considerentele expuse, constatând că S.C. E____ D_____ S.R.L. a fost radiată din evidențele Registrului Comerțului, din data de 18.02.2011 (adresa ORC Bihor, fila 15 dosar instanța), în baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală cu aplicarea art. 998 Cod civil , cu aplicarea art. 17, art. 119-120 ind 1 Cod procedură fiscală, a admis în parte pretențiile civile ale părții civile A___ – prin DGFP Bihor și în consecință a dispus obligarea inculpatei la plata sumei de 585.820 lei - din care 252.968 lei reprezentând TVA și 332.852 lei reprezentând impozit pe profit - , la care se adaugă majorări de întârziere ce vor fi calculate până la data plății efective și a respins în rest celelalte pretenții ca nefondate.

În baza art. 191 alin. 1, 3 Cod procedură penală s-a dispus obligarea inculpatei la plata sumei de 11.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, aferente fazei de urmărire penală și de judecată.

În temeiul art. 13 din Legea 241/2005, s-a dispus comunicarea unui exemplar al hotărârii către ORC Bihor în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a acesteia.

Având în vedere actele justificative depuse de martorul F____ G_______-V_____, în temeiul art. 190 alin 1, 5 Cod procedură penală s-a dispus plata din fondurile speciale alocate către acesta a sumei de 286,8 lei reprezentând contravaloarea transportului pe ruta București - Oradea tur-retur, ocazionat de prezentarea sa în fața instanței la termenul din 12.12.2012.

Împotriva deciziei penale mai sus arătate, în termen legal, au declarat apel partea civilă A___ București prin DGFP Bihor și inculpata O___ F_____.

Prin apelul declarat, partea civilă A___ București prin DGFP Bihor a solicitat să se desființeze sentința în sensul de a se dispune obligarea inculpatei O___ F_____ la plata sumei de 644.753 lei, cu titlul de obligații față de bugetul de stat, plus majorările de întârziere aferente acestor obligații până la data stingerii obligației. S-a arătat că prima instanță a dispus obligarea inculpatei doar la plata sumei de 585.820 lei, cu majorări și nu la suma solicitată prin apel, cu care s-au constituit parte civilă. S-a mai precizat că, în urma controlului efectuat la ___________________, s-a constatat că prejudiciul este în valoare de 644.753 și majorările de întârziere, așa cum rezultă și din procesul verbal nr. xxxxx din 27 martie 2007 întocmit de AIF.

Inculpata O___ F_____, prin apelul declarat, a solicitat în principal, desființarea acesteia și trimiterea cauzei la P________ de pe lângă Tribunalul Bihor, apreciind că suntem în prezența unei nelegale sesizări a instanței. S-a invocat sub acest aspect și împrejurarea că, la termenul de judecată la care s-a dispus trimiterea cauzei la P________ de pe lângă Judecătoria Oradea în vederea verificării legalității și temeiniciei, s-au dat două încheieri.

Prin prima cerere subsidiară s-a cerut să se desființeze hotărârea în sensul ce a se dispune achitarea inculpatei apelante, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, susținându-se că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, lipsind latura subiectivă. Sub acest aspect s-a susținut că operațiunile comerciale referitoare la transport și materiale de construcții sunt reale și s-a cerut să se țină seama de raportul întocmit de lichidator, din care rezultă că inculpata apelantă nu a putut recupera mari sume de bani și a rămas în incapacitate de plată.

Prin cea de-a doua cerere subsidiară s-a cerut să se constate că răspunderea penală a inculpatei apelante s-a prescris, în raport de împrejurarea că activitatea infracțională s-a încheiat în 30 aprilie 2004, iar termenul de prescripție de 7 ani și 7 luni s-a împlinit în 30 martie 2012. În acest sens s-au invocat deciziile Curții Constituționale nr. 63/2012 și nr. 1092/2012, potrivit cărora prescripția începută sub imperiul vechilor dispoziții ale art. 112-124 Cod penal, se împlinește potrivit vechii legi.

Examinând sentința prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 371 și art. 378 alin. 1 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este temeinică și legală, iar apelul declarat de inculpată este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.

În ceea ce privește prima cerere formulată prin apel, de restituire a cauzei la P________ de pe lângă Tribunalul Bihor, curtea va reține că este neîntemeiată.

Astfel, în cauză, prin procesul-verbal din 4 mai 2006, IPJ Bihor – Serviciul de Investigare a Fraudelor, s-a sesizat din oficiu cu privire la comiterea de către inculpata apelantă O___ F_____ a infracțiunii de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 din Legea nr. 241/2005, iar ulterior, în 2 mai 2007, s-a început urmărirea penală față de aceasta sub aspectul comiterii infracțiunii prev. și ped. de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005.

Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea din 1 martie 2011 (fila 548 din dosarul de urmărire penală) s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatei apelante din infracțiunea prev. și ped. de art. 0 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2004 și art. 13 Cod penal în cea prev. și ped. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal.

În data de 27 octombrie 2011, în cauză s-a întocmit de procurorul de caz, din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, rechizitoriul, care a fost verificat și semnat sub aspectul legalității și temeiniciei de către prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor.

În fața instanței de fond, la termenul de judecată din 28 februarie 2012, apărătorul ales al inculpatei apelante a invocat nelegala sesizare a instanței, iar tribunalul, prin încheierea din acea dată a constatat că verificarea rechizitoriului emis de P________ de pe lângă Judecătoria Oradea de către prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 264 alin. 3 Cod procedură penală, condiții în care, în baza art. 300 alin. 2 Cod procedură penală, cu referire la art. 264 alin. 3 Cod procedură penală și cu aplicarea art. XXIV din Legea nr. 202/2010, a dispus înlăturarea acestei neregularități, sens în care a dispus înaintarea dosarului prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea în vederea verificării legalității și temeiniciei actului de sesizare și reluarea dezbaterii cauzei în aceeași zi, la ora 12,30.

Rechizitoriul a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei în aceeași zi, 28 februarie 2012, de către prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, așa cum rezultă din rezoluția din aceeași dată (fila 595 din dosarul de urmărire penală), iar după restituirea dosarului de această unitate de parchet, dezbaterile au fost reluate.

Curtea apreciază că în cauză instanța de fond a procedat în mod temeinic și legal și nu se poate susține că suntem în prezența unei nelegale sesizări.

Astfel, prin Legea nr. 202/2010, intrată în vigoare la 25 octombrie 2010, s-au modificat dispozițiile art. 27 pct. 1 lit. e/1 Cod procedură penală, în sensul că, printre altele, s-a stabilit că revine tribunalelor competența de a judeca în primă instanță infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevederea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare.

Potrivit art. XXIV alin. 5 din aceeași lege, [c]auzele aflate în cursul urmăririi penale rămân în competența organelor de urmărire penală care erau legal sesizate la momentul intrării în vigoare a legii. Sesizarea instanței în aceste cauze se va face potrivit normelor de competență în vigoare la momentul emiterii rechizitoriului.

Cu toate acestea, deși în mod corect cauza a rămas în competența Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, verificarea legalității și temeiniciei rechizitoriului s-a făcut de către prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor.

Or, corect a interpretat prima instanță art. XXIV alin. 5 teza a II-a din Legea nr. 202/2010, constatând că acestea vizează sesizarea instanței potrivit normelor de competență în vigoare la momentul emiterii rechizitoriului și, în niciun caz, necesitatea vizării rechizitoriului de către procurorul ierarhic superior de la parchetului de pe lângă instanța ce urma a fi sesizată.

Câtă vreme, rechizitoriului nu fusese verificat sub aspectul temeiniciei și legalității de către prim procurorul competent, instanța a apreciat că suntem în prezența unei neregularități a actului de sesizare, în condițiile art. 300 alin. 2 Cod procedură penală, dispunând înlăturarea ei de îndată, sens în care a și dispus trimiterea dosarului în acest sens la prim procurorul competent.

Este de precizat că, în acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite prin decizia în interesul legii nr. 9 sin 18 februarie 2008, stabilind că dispozițiile art. 264 alin. 3 din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că, rechizitoriul trebuie să conțină mențiunea „verificat sub aspectul legalității și temeiniciei”, iar lipsa acestei mențiuni atrage neregularitatea actului de sesizare, în condițiile art. 300 alin. 2 din Codul de procedură penală, în sensul că ea poate fi înlăturată, după caz, fie de îndată, fie prin acordarea unui termen în acest scop.

Împrejurarea că în cauză, la termenul de judecată din 28 februarie 2012 s-au dat două încheieri, una anterioară trimiterii dosarului la parchet și una ulterioară acesteia, se circumscrie dispozițiilor art. 344 alin. 2 teza a II-a Cod procedură penală, reluarea dezbaterilor putându-se face în aceeași ședință, dacă este posibil, sau în altă ședință în continuare.

În ceea ce privește fondul cauzei, curtea va constata că prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt și a stabilit vinovăția inculpatei apelante pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comisă de către aceasta încadrarea juridică corespunzătoare.

Elementul obiectiv al infracțiunii prev. de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005 constă în evidențierea în actele contabile a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive.

Or, din probele administrate în cauză, rezultă că, în perioada 15 noiembrie 2003 – 30.09.2004, în contabilitate ___________________ – care în perioada 2001-2005 a fost administrată de inculpata apelantă -, s-au înregistrat un număr de 23 facturi fiscale care consemnau operațiuni fictive, evidențiate la punctul A și în anexa nr. 1 din procesul-verbal de inspecție fiscală. De asemenea, în același interval de timp, în evidența contabilă a societății au fost înregistrate alte patru facturi fiscale care atestau operațiuni comerciale fictive, evidențiate la punctul din procesul-verbal de inspecție fiscală.

Caracterul fictiv al operațiunilor comerciale consemnate în aceste facturi rezultă cu prisosință din procesul-verbal de inspecție la care s-a făcut referire mai sus, cât și din procesele-verbale încheiate de inspectorii fiscali și din adresele A___ (filele 20-87 din dosarul de urmărire penală).

Totodată, martorii care au fost audiați în cauză – reprezentanți ai unora dintre societățile comerciale care figurau pe aceste facturi ca fiind furnizoare de bunuri sau servicii către ___________________, au susținut că nu au avut relații comerciale cu societatea administrată de inculpata apelantă, relevante în acest sens fiind declarațiile martorilor P____ M_______, Frian G_______ V_____, I__ T_____ A_____, I___ A_______ L____.

Martorii C______ E____ și B____ E______ L_____ au arătat că la domiciliile lor nu funcționează și nu a funcționat nicio societate comercială și nu știu nimic legat de societățile comerciale care figurau în facturile emise de ___________________ ca având sediul la domiciliile lor.

De asemenea, martorul N_____ A_____ M____, a arătat că a fost proprietarul autoturismului marca Dacia 1300, care figurează într-una dintre facturi ca „mijloc de transport”, a arătat că nu a efectuat niciodată transport de marfă, că nu a lucrat la niciuna dintre cele două societăți menționate în factură și nu o cunoaște pe persoana care apare menționată ca și delegat în aceeași factură.

Din procesul-verbal din 23 mai 2007 de consultare a bazei naționale de permise auto și înmatriculări din cadrul IPJ Bihor, rezultă, de asemenea, că datele de identificare a delegaților și ale mijloacelor de transport menționate în facturi sunt fictive, actele de identitate fiind atribuite altor persoane, iar numerele de înmatriculare au fost atribuite, tot fictiv, unor autovehicule înmatriculate în diferite județe din țară și că aceste autovehicule, prin natura lor, erau improprii transportului de băuturi alcoolice.

Justificat prima instanță, în raport de probele la care s-a făcut referire mai sus, care se coroborează și cu procesele-verbale și adresele organelor fiscale întocmite cu ocazia controalelor încrucișate efectuate la societățile care figurează ca emitente ale facturilor fiscale și cu raportul de constatate tehnico-științific grafic întocmit în cauză, a reținut că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005, atât sub aspect obiectiv cât și subiectiv.

Sub aspect obiectiv se va reține că elementul material al infracțiunii constă în evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale a unor operațiuni fictive. Potrivit art. 2 lit. f din Legea nr. 241/2005, operațiunea fictivă constă în disimularea realității prin crearea aparenței existenței unei operațiuni care în fapt nu există.

De asemenea, se va reține că, potrivit prevederilor pct. 34 din Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 3055/2009, trebuie coroborate cu prevederile art. 36 din același act normativ, potrivit cărora elementele prezentate în situațiile financiare anuale se evaluează în conformitate cu principiile contabile generale prevăzute în prezenta secțiune, conform contabilității de angajamente. Astfel, efectele tranzacțiilor și ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacțiile și evenimentele se produc (și nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit) și sunt înregistrate în contabilitate și raportate în situațiile financiare ale perioadelor aferente.

Este evident că inculpata apelantă a comis fapta cu intenție directă calificată, având drept scop sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale și, în fapt, prejudiciind bugetul consolidat cu suma de 585.820 lei, prin diminuare nelegală a bazei de clacul pentru obligațiile fiscale către stat.

Apărarea inculpatei apelante în sensul că a făcut campanii publicitare a fost în mod justificat înlăturată de prima instanță, în raport de împrejurarea că la dosarul cauzei nu s-a depus niciun contract scris în acest sens, câtă vreme, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 lit. f din Codul fiscal în vigoare la acea dată, erau deductibile fiscal cheltuielile înregistrate în contabilitate care aveau la bază un document justificativ, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 2 lit. d din același act normativ, în cazul cheltuielilor de reclamă și publicitate efectuate în scopul popularizării firmei, produselor sau serviciilor, acestea erau deductibile tot în baza unui contract scris.

Astfel fiind, nici sub aspectul primei cereri subsidiare, apelul inculpatei nu este fondat, astfel cum s-a arătat, în cauză fiind îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscal, inclusiv sub aspect subiectiv.

Curtea apreciază că pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatei apelante de prima instanță, de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani a fost corect individualizată și corespunde, atât sub aspectul naturii cât și al duratei sale, gravității faptei, pericolului social pe care îl prezintă persoana inculpatei apelante, precum și aptitudinii acesteia de a se îndrepta sub influența sancțiunii penale.

Cât privește cea de-a doua cerere subsidiară, curtea va constata că și aceasta este nefondată.

Într-adevăr, așa cum a constatat și Curtea Constituțională prin decizia nr. 1092 din 18 decembrie 2012, prevederile art. 124 din Codul penal, sunt constituționale în măsura în care nu împiedică aplicarea legii penale mai favorabile faptelor săvârșite sub imperiul legii vechi dar, în cauză, în raport de dispozițiile art. 122 alin. 1 lit. c Cod penal, raportat la art. 124 Cod penal în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 63/2012, prescripția specială a răspunderii penale a inculpatei apelante nu s-a împlinit.

Se mai impune precizarea că apărările inculpatei apelante, în sensul că activitatea societății pe care a administrat-o s-a încheiat în pierdere și că nu a crezut că trebuie să plătească impozit pe pierdere, nu pot fi primite, acestea neavând relevanță în raport cu activitatea infracțională concretă ce i se reține în sarcină.

Cât privește latura civilă a cauzei, curtea va constata că, în cursul urmăririi penale A___, prin DGFP Bihor s-a constituit parte civilă cu suma de 585.820 lei, reprezentând 252.689 lei – TVA și 332.852 – impozit pe profit și că abia în fața instanței de fond și-a majorat pretențiile la suma de 644.753 lei.

Or, în mod corect prima instanță a reținut că, în procesul-verbal de inspecție fiscală nr. xxxxx din 27 martie 2007, astfel cum a fost completat prin adresa nr. xxxxx din 30 noiembrie 2007, rezultă că prin înregistrarea celor 27 de facturi fiscale fictive în contabilitatea ___________________ aceasta și-a diminuat profitul impozabil și implicit impozitul pe profit și că, în urma reclaculării acestuia a rezultat un impozit pe profit de plată în cuantum de 301.399 lei și TVA dedus nelegal în cuantum de 229.019 lei, aferent facturilor fiscale enumerate la lit. A din procesul-verbal de inspecție fiscală și un impozit pe profit de plată în cuantum de 31.513 lei și TVA dedus nelegal în cuantum de 23.950 lei, aferente facturilor fiscale enumerate la lit. C din procesul-verbal de inspecție fiscală.

În raport de cele mai sus arătate, curtea apreciază că prima instanță a soluționat în mod corect latura civilă a cauzei, dispunând obligarea inculpatei apelante la plata sumei ce reprezintă prejudiciul efectiv rezultat prin înregistrarea în contabilitate a celor 27 de facturi fictive, considerent pentru care apreciază că apelul părții civile este nefondat.

Față de cele ce preced curtea, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondate apelurile penale declarate de partea civilă A___ București prin Direcția Generală a Finanțelor Publice și de inculpata O___ F_____, urmând ca, în raport de dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, inculpata apelantă să fie obligată la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare în apel.

În baza art. 189 Cod procedură penală, se va dispune plata onorariului parțial pentru apărătorul din oficiu, în sumă de 100 lei, din fondul Ministerului Justiției, restul cheltuielilor judiciare avansate urmând să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

În baza