Dosar nr. XXXXXXXXXX - contestație în anulare -

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C______

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE RECURS

DECIZIE PENALĂ Nr. 313

Ședința publică de la 15 Februarie 2013

PREȘEDINTE - A_____ I_____ S____ - Judecător

Judecător A_____ C_____ M_______

Judecător T_____ C_____ B_____

Grefier A______ R____

Ministerul Public reprezentat de procuror C_____ N________, de la P________ de pe lângă Curtea de Apel C______.

.....................

Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de condamnatul C____ M_____ E______ împotriva deciziei penale nr. 2389 de la 23 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C______, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori în dosarul cu nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a lipsit contestatorul condamnat, aflat în stare de libertate.

Procedura completă fără citarea părților.

S-a făcut referatul oral al cauzei, învederându-se instanței faptul că, la data de 15.02.2013, prin Serviciul Registratură, contestatorul a înaintat o cerere de acordare a unui nou termen de judecată, în vederea angajării unui apărător.

Reprezentantul parchetului se opune cererii de acordare a unui nou termen de judecată.

Instanța urmează a respinge cererea formulată de contestator, ca neîntemeiată, după care acordă cuvântul reprezentantului parchetului cu privire la admisibilitatea în principiu a contestației în anulare.

Având cuvântul, reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a contestației ca fiind inadmisibilă, motivele invocate de contestator în cerere neîncadrându-se în cazurile expres și limitativ prevăzut de lege.

Dezbaterile fiind încheiate,

C U R T E A

Asupra contestației în anulare de față:

Reține că prin sentința penală nr. 147 din 29 septembrie 2010, Judecătoria Calafat, în baza art. 290 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 74 lit. a și 76 lit. e C.p. a condamnat, printre alții, pe inculpatul C____ M____ E______ la 2 luni închisoare, iar în baza art. 81 C.p. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termenul de încercare de 2 ani și 2 luni. În baza art. 71 alin. 2 C.p. au fost interzise inculpatului drepturile prev. la art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p.; în baza art. 71 alin. 5 C.p. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii și, în final, a fost obligat inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare.

În fapt, s-a reținut că inculpatul C____ M_____ E______ a convenit în cursul anului 2004, cu numitul D____ I____ din mun. C______, ca acesta să-i vândă suprafața de 6,98 ha teren arabil extravilan, situat pe raza ____________________ suma de 5.000 lei, din care i-a achitat ca avans, la data de 10.11.2004, 500 lei iar mai târziu, la 3.03.2005, încă 300 USD, echivalent a 1000 lei, după care, până la decesul lui D____ I____, survenit in 20.04.2007, nu i-a mai achitat nici o sumă de bani, deși telefonic, acesta, întrucât era bolnav, îi cerea mereu să-i achite diferența de bani și să perfecteze actele de vânzare-cumpărare. După decesul numitului D____ I____, inculpatul C____, deși nu i-a achitat diferența de bani de 3500 lei, cuveniți ca preț al vânzării, l-a acționat în judecată la Judecătoria Calafat și a solicitat ca instanța să constate valabilitatea convenției de vânzare-cumpărare încheiată la data de 10.11.2004 cu D____ I____, pentru suprafața de 6,98 ha. Prin sentința civilă nr. 1148/29.06.2007, Judecătoria Calafat i-a respins acțiunea formulată pe motiv că numitul C____ nu a respectat obligația asumată, de a fi întocmit documentația cadastrală și nu a depus documentele la Primărie in termen de 20 de zile stabilit pentru încasarea sumelor acordate cu titlu de renta viageră pe anul 2006. Tribunalul D___ însă a admis recursul inculpatului C____ prin decizia civilă nr.2314/6.12.2007, pe motiv că hotărârea primei instanțe nu a fost motivata în fapt și în drept. Cu ocazia rejudecării cauzei civile, inculpatul C____ M_____ E______ a solicitat proba cu martori, printre care și a numitului Ș_________ G_______ din C______, care a declarat în ședința de judecată că în ziua de 27.03.2008, că i-a dus acasă, la C______, lui D____, suma de 3500 lei de la C____ M_____ E______, pentru o suprafață de pământ cumpărata de acesta, că a încheiat cu el o chitanță și că a mai fost la D____ I____ acasă cu ocazia Paștelui, când i-a dus un miel tot de la C____. Aceasta declarație a fost avută în vedere de instanța de judecată, precum și chitanța din 10.10.2005 semnată de C____ M_____ și Ș_________ G_______ la rubrica „am predat, cumpărător prin Ș_________ G_______” și de către D____ I____ la rubrica „am primit vânzător”.

Numitele D____ A___ si D____ E______, fiica si respectiv soția defunctului D____ I____ au depus plângere la P________ de pe lingă Judecătoria Calafat, prin care au sesizat că chitanța din 10.10.2005, prezentată la instanța civilă de către C____, este falsă, întrucât acesta nu i-a predat suma de 3500 lei numitului D____ I____ iar semnătura de pe respectiva chitanță depusă la rubrica „vânzător” nu este a defunctului, întrucât la 10.10.2005, era bolnav si imobilizat la pat și nu mai putea să scrie si să semneze. De asemenea, petentele au depus plângere și împotriva numitului Ș_________ G_______, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, constând in aceea că acesta, când a compărut ca martor al lui C____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, al Judecătoriei Calafat, în ședința din 27.03.2008 a declarat mincinos și anume că i-a predat numitului D____ I____, suma de 35.000.000 lei vechi din partea lui C____ și că a încheiat o chitanță cu acesta. Petentele D____ A___ și D____ E______ au mai susținut că nu l-au cunoscut pe inculpatul Ș_________, că acesta nu le-a vizitat niciodată la domiciliu și că nu i-a predat lui D____ I____ nici o sumă de bani, întrucât din cauza paraliziei, D____ I____ nu mai putea să semneze și că semnătura de pe chitanța încriminată, depusă la rubrica „Am primit, vânzător” este falsă și prin urmare, nu a fost executata de către tatăl, respectiv soțul acestora.

Prin s.p. nr.166 din 08.12.2009 inculpatul C____ M_____ E______ a fost condamnat în baza art. 290 alin. 1 C.p. la 3 luni închisoare cu aplicarea art. 81 C.p., inculpatul Ș_________ G_______ a fost condamnat în baza art. 290 alin. 1 C.p. la 3 luni închisoare și în baza art. 260 alin. 1 C.p. la 1 an închisoare.

Prin decizia penală nr. 119/24.03.2010 pronunțată în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX au fost admise apelurile declarate de inculpații C____ M_____ E______ și Ș_________ G_______, a fost desființată sentința și a fost trimisă cauza spre rejudecare la Judecătoria Calafat.

În rejudecare, instanța de fond a constatat că fapta inculpatului C____ M_____ E______ întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de art. 290 alin. 1 C.p. iar faptele inculpatului Ș_________ G_______ întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. 1 C.p. și mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. 1 C.p.

Prin decizia penală nr. 3 din 7 februarie 2012, Tribunalul D___ a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei comise de inculpatul Ș_________ G_______ din infracțiunea prev. de art. 290 alin. 1 C.p. în infracțiunea prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 290 alin. 1 C.p. și a admis apelurile declarate de P________ de pe lângă Judecătoria Calafat și inculpatul Ș_________ G_______, respingând ca nefondat apelul declarat de inculpatul C____ M_____ E______.

Astfel, s-a desființat în parte sentința atacată și s-au descontopit pedepsele aplicate inculpatului Ș_________ G_______; în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. rap. la art. 10 lit. c C.p.p. s-a dispus achitarea inculpatului Ș_________ G_______ pentru infracțiunea prev. de art. 290 alin. 1 C.p.; în baza art. 348 C.p.p. și art. 14 alin. 3 lit. a C.p.p. s-a dispus anularea totală a înscrisului denumit "chitanță" datat 10.10.2005, aflat la fila 44 din dosarul de urmărire penală; s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate; în final, a fost obligat fiecare dintre inculpați la plata sumei de 500 lei către partea vătămată D____ A___, reprezentând cheltuieli judiciare; a fost obligat inculpatul C____ M_____ E______ la 200 lei cheltuieli judiciare statului; restul cheltuielilor judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.

Prin decizia penală nr. 2389 de la 23 noiembrie 2012, Curtea de Apel C______ a respins ca nefondate recursurile declarate de P________ de pe lângă Tribunalul D___ și inculpații C____ M_____ E______ și Ș_________ G_______ împotriva deciziei penale nr. 3 din 7 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul D___, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX și a obligat fiecare recurent inculpat la plata a câte 120 lei, cheltuieli judiciare statului.

Pentru a decide astfel, instanța de recurs a constatat în esență că din analizarea probelor administrate în cauză (declarații martori, înscrisuri sub semnătură privată, raport de constatare tehnico-științifică nr. xxxxxx din 21 august 2008, raport de expertiză criminalistică nr. 377 din 8 decembrie 2011 al Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice București), instanța de apel a stabilit o corectă stare de fapt și deși inculpatul Ș_________ G_______ a susținut că s-a prezentat la domiciliul vânzătorului, pe care îl cunoștea, fiindu-i profesor, prezența inculpatului în domiciliu nu a fost confirmată de soția și fiica defunctului, respectiv D____ E______ și D____ A___, întrucât, fiind paralizat și imobilizat la pat, orice vizită a unei alte persoane nu se putea face decât în prezența în casă a uneia dintre cele două persoane sus-menționate. În ceea ce privește înscrisul sub semnătură privată datat 10 octombrie 2005, s-a constatat că în mod corect s-a reținut caracterul fals al semnăturilor persoanelor care figurează ca vânzător și persoana prin care i s-ar fi predat vânzătorului suma de 3.500 lei, întrucât, pe de o parte, potrivit rapoartelor de constatare, semnătura de la rubrica „vânzător” nu a fost executată de către D____ I____, fiind contrafăcută prin imitație servilă, după cum nici semnătura de pe mențiunea chitanței „Serbulescu G_______” nu a fost executată de către inculpatul Ș_________ G_______, în condițiile în care chiar inculpatul Ș_________ G_______ a confirmat că semnătura nu-i aparține iar pe de altă parte, raportat la momentul în care acel înscris sub semnătură privată a fost folosit, cel care avea interes în vederea producerii consecințelor juridice, respectiv consfințirea achitării restului de preț, este inculpatul C____ M_____ E______. Deși a invocat dubiul privind executantul semnăturilor, apărările inculpatului C____ M_____ E______ s-au apreciat nefondate, în condițiile în care circuitul acelui înscris susținut de către inculpatul C____ M_____ a fost numai între acesta și inculpatul Ș_________ G_______, care a negat faptul că ar fi fost vreodată în posesia acestui înscris. Mai mult inculpații s-au contrazis în depozițiile date pe parcursul desfășurării procesului penal, existând probe indirecte care să permită instanței efectuarea unor raționamente logice ce determină stabilirea autorului falsului, inclusiv depozițiile martorelor D____ E______ și D____ A___. De asemenea, cu privire la conținutul înscrisului, deși s-a invocat de către inculpatul C____ M_____ E______ realitatea celor consemnate privind plata restului prețului, potrivit notificării Cabinetului avocat V______ C_________, care recunoaște achitarea sumei, totuși potrivit adresei aceluiași cabinet de avocatură din 20 februarie 2008, a reieșit că referirea privind achitarea contravalorii terenului este o greșeală de dactilografiere, prețul nefiind achitat nici până la acea dată. Mai mult, nu există nici o dovadă că avocatul ar fi fost mandatat de D____ I__ pentru a înainta notificare inculpatului C____ M_____ E______. De altfel, s-a apreciat nerelevantă împrejurarea că prețul vânzării ar fi fost achitat integral, în condițiile în care ceea ce s-a contestat a fost realitatea semnăturilor de pe înscrisul sub semnătură privată denumit „chitanță”. Ca atare, instanța de recurs a constatat că în mod corect a fost reținută în sarcina inculpatului C____ M_____ E______ vinovăția privind săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 C.p., inculpatul acționând cu intenție directă, întrucât a urmărit producerea consecințelor juridice.

Împotriva acestei din urmă decizii pronunțată în recurs de Curtea de Apel C______, condamnatul C____ M_____ E______ a formulat prezenta contestație în anulare, cauza fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 10.01.2013, sub nr. XXXXX/2012.

Contestatorul a invocat în drept dispozițiile art. 386 - 391 cod procedură penală, fără a dezvolta în scris motivele.

Contestația în anulare este inadmisibilă și urmează a fi respinsă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 386 C.p.p., cazurile în care se poate formula contestație în anulare sunt următoarele:

a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. f) - i¹), cu privire la care existau probe în dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

e) când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385¹⁴ alin. 11 ori art. 385¹⁶ alin. 1.

Potrivit art. 391 alin. 2 C.p.p., instanța constatând că cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute în art. 386 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.

Or, în cuprinsul contestației în anulare formulată nu a fost indicat nici unul dintre motivele enumerate mai sus, astfel că, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 391 alin. 2 C.p.p., instanța va respinge ca inadmisibilă contestația formulată, urmând ca, în temeiul art. 192 alin. 2 C.p.p., să oblige contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnatul C____ M____ E______, domiciliat în com. Poiana M___, ______________________. 1, jud. D___ împotriva deciziei penale nr. 2389 de la 23 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C______, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori în dosarul cu nr. XXXXXXXXXXXXX.

Obligă contestatorul la 50 lei cheltuieli judiciare statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 15 Februarie 2013.

Președinte, Judecător, Judecător,

A_____ I_____ S____ A_____ C_____ M_______ T_____ C_____ B_____

Grefier,

A______ R____

Red. jud.: A. I. S____

Dact. 2 ex./A.T - 18 Februarie 2013