Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA I CIVILĂ

Ședința publică din 16 Mai 2013

Președinte - E____-C_______ P____

Judecător G_______ C____

Judecător A____ M______ C_______

Grefier I______ B_____

ECIZIA CIVILĂ Nr. 1201/2013

Pe rol judecarea recursul formulat de recurenta HUSTEA D____ împotriva sentinței civile nr16274/04.10.2012 a Judecătoriei Iași.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.

Procedura este completă.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 8 mai 2013 , susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,

T R I B U N A L U L

Asupra recursului civil de față:

Prin sentința civilă nr. xxxxx/04.10.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, s-au respins excepțiile tardivității și inadmisibilității plângerii iar pe fond s-a respins plângerea formulată de petenții Hustea D____ și Hustea M_____, în contradictoriu cu intimații B__ M______ I___ și M______ L__________ și C__________ A__-M____; au fost obligați petenții să plătească, în solidar, intimatului B__ M______ I___ și M______ L__________, suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că prin plângerea înregistrată la instanță sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petenții Hustea D____ și Hustea M_____, în contradictoriu cu intimații B.E.J. M______ I___ și M______ L__________ și C__________ A__-M____, au solicitat să se constate refuzul executorului de a îndeplini actul de vânzare la licitație a apartamentului nr. 3, situat în Iași, ____________________, _________________________ să se dispună obligarea executorului să procedeze deîndată la vânzarea imobilului către contestatoarea H_____ D____, contra sumei oferite de 2500 euro și încheierea actului de adjudecare și a actelor aferente.

În motivarea plângerii se arată că nu este prevăzut în Codul de procedură civilă un al 3-lea termen pentru vânzarea la licitație, vânzarea imobilului făcându-se la a doua licitație, în condițiile în care se înscriu la licitație cel puțin două persoane și se achită cauțiunea, refuzul executorului de a proceda la vânzarea imobilului fiind nejustificată, că oferta contestatoarei H_____ D____ reprezenta 27% din prețul de pornire a licitației, diferența față de procentul de 30 % fiind nesemnificativă, iar presupunerea executorului că ea este reprezentanta debitorului la licitație fiind mama debitorului, nu are nici un temei legal, singura ei calitate, în care a participat la licitație, fiind aceea de coproprietar al imobilului, calitate în virtutea căreia executorul a și admis participarea sa la licitație, fără plata unei cauțiuni.

Legal fiind citați, intimații au depus la dosar întâmpinări.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul B.E.J. M______ I___ și M______ L__________, prin reprezentant legal, a solicitat respingerea plângerii și a invocat excepția inadmisibilității plângerii, deoarece nu sunt îndeplinite cerințele art. 53 din Legea nr. 188/2000, iar, raportat la valoarea imobilului, prețul oferit de către contestatoare la licitația din data de 01.08.2012 este derizoriu, reprezentând aproximativ 20 % din valoarea de circulație a imobilului, fiind stabilit un alt termen de licitație, avându-se în vedere și cererea creditoarei C__________ A__-M____ de a nu adjudeca imobilul la prețul de 2.500 euro oferit de către contestatoare, ci să se continue vânzarea imobilului la licitație, în vederea acoperirii integrale a creanței.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata C__________ A__-M____ a solicitat respingerea plângerii și a invocat excepțiile inadmisibilității și tardivității plângerii, deoarece plângerea a fost formulată cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de art. 53 din Legea nr. 188/2000, existând posibilitatea formulării unei contestații la executare și nu o plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc, iar prețul de 2.500 euro oferit de către contestatoare la licitația din data de 01.08.2012 nu era un preț serios, ci unul derizoriu, ce ar fi privat pe creditoare de posibilitatea recuperării creanței sale, în condițiile în care imobilul scos la licitație este singurul bun al debitorului.

Instanța a pus în discuția contradictorie a părților excepțiile invocate în cauză și a dispus unirea lor cu fondul cauzei.

În probațiune s-au depus la dosar acte și înscrisuri, printre care și copii conforme cu originalul ale actelor din dosarul de executare nr. 424/2011 al B.E.J. M______ I___ și M______ L__________.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că plângerea de față a fost formulată în baza dispozițiilor art. 56 alin. 2 din Legea nr. 188/2000 republicată, care prevede că, în cazul refuzului nejustificat al executorului judecătoresc de întocmire a unui act, partea interesată poate introduce plângere în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoștință de acest refuz la judecătoria competentă. Plângerea a fost trimisă prin poștă la data de07.08.2012, în interiorul celor 5 zile libere prevăzute de art. 56 alin. 2 din Legea nr. 188/2000 republicată.În consecință, instanța a respins excepțiile invocate în cauză, ca neîntemeiate.

Pe fond, însă, instanța a constatat că plângerea de față nu este întemeiată. Potrivit dispozițiilor art. 1660 și 1665 din Noul Cod civil, prețul vânzării trebuie să fie serios, iar vânzarea este anulabilă când prețul este într-atât de disproporționat față de valoarea bunului, încât este evident că părțile nu au dorit să consimtă la o vânzare. Prin adresa din data de 31.07.2012, aflată la fila 9 din dosarul de executare, apărătorul creditoarei a precizat că nu este de acord ca imobilul să fie adjudecat la prețul de 2.500 euro, așa cum reiese din ofertele înaintate. Principiul disponibilității guvernează și faza executării silite a procesului civil, iar executorul judecătoresc nu putea depăși limitele mandatului său, astfel că refuzul său de a întocmi actul de adjudecare a imobilului pe numele contestatoarei este justificat.

Față de aceste considerente, instanța a respins excepțiile invocate în cauză, iar pe fond a respins plângerea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, petenta Hustea D_____, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În expunerea de motive, depusă la dosarul cauzei la data de 21.11.2012, petenta a arătat că în Codul civil, există reglementări exprese cu privire la executarea silită a obligațiilor, respectiv Capitolul II – Executarea silită a obligațiilor art. 1516 ș.u., care prevăd: „(1) În cazul neexecutării unei obligații de a face, creditorul poate, pe cheltuiala debitorului, să execute el însuși ori să facă să fie executată obligația. (2) Cu excepția cazului în care debitorul este de drept în întârziere, creditorul poate să exercite acest drept numai dacă îl înștiințează pe debitor, fie odată cu punerea în întârziere, fie ulterior acesteia.” În ceea ce privește executarea silită, sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă cu privire la executarea silită, inclusiv dispozițiile art. 509 Cod procedură civilă privind vânzarea la licitație.

Art. 1650 Cod civil conține definiția vânzării (Titul IX): „(1) Vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preț pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească. (2) Poate fi, de asemenea, transmis prin vânzare sau dezmembrământ al dreptului de proprietate sau orice alt drept.”

Art. 1651- Aplicarea unor reguli de vânzare: „Dispozițiile prezentului capitol privind obligațiile vânzătorului se aplică, în mod corespunzător, obligațiilor înstrăinătorului în cazul oricărui al contract având ca efect transmiterea unui drept, dacă din reglementările aplicabile acelui contract sau din cele referitoare la obligații în general nu rezultă altfel”.

În materia vânzării silite la licitație, nu sunt aplicabile dispozițiile din Titlul IX și, pe cale de consecință, nu operează principiul potrivit căruia prețul trebuie să fie serios, această cerință pentru valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare fiind prevăzută numai în cazul contractelor de vânzare-cumpărare voluntare, încheiate prin acordul de voință al părților.

În materia executării silite, adjudecarea bunului se poate face la orice preț oferit, în condițiile prescrise de textele de lege aplicabile.

Mai mult, dispozițiile art. 1665 Cod civil, invocate de instanță, nu sunt aplicabile speței de față.

Art. 1665 – Prețul fictiv și prețul derizoriu: „(1) Vânzarea este anulabilă atunci când prețul este stabilit fără intenția de a fi plătit. (2) De asemenea, dacă prin lege nu se prevede altfel, vânzarea este anulabilă când prețul este într-atât de disproporționat față de valoarea bunului, încât este evident că părțile nu au dorit să consimtă la o vânzare”.

În ce privește alin. (1) nu s-a pus problema că petenta-recurentă ar fi avut intenția de a nu plăti prețul oferit. În ce privește alin. (2), respectiv că:

a) „vânzarea este anulabilă dacă prin lege nu se prevede altfel”, arată că în speță, legea prevede altfel și invocă dispozițiile art. 509 alin. 5 Cod procedură civilă: „(5) În cazul în care nu este oferit nici prețul la care imobilul a fost evaluat, vânzarea se va amâna la un alt termen, de cel mult 60 de zile, pentru care se va face o nouă publicație în condițiile art. 504 alin. 3. La acest termen licitația va începe de la prețul de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat. Dacă nu se obține prețul de începere a licitației, la același termen bunul va fi vândut la cel mai mare preț oferit. Vânzarea se va putea face chiar dacă se prezintă o singură persoană care oferă prețul de la care începe licitația”.

Atât timp cât dispozițiile exprese ale Codului de procedură civilă nu prevăd un al treilea termen pentru vânzarea la licitație, vânzarea imobilului făcându-se la a doua licitație în condițiile în care se înscriu la licitație cel puțin 2 persoane și se achită cauțiunea, refuzul executorului judecătoresc de a proceda la vânzarea imobilului este nejustificat.

b) „prețul este într-atât de disproporționat față de valoarea bunului”: Oferta petentei-recurente reprezintă 27% din prețul de pornire (43.452 lei = 9.400 euro).

Diferența față de procentul invocat de executor (de 30%), ala care acesta pretinde că ar fi adjudecat imobilul, este nesemnificativă, astfel încât, susținerile instanței și ale intimatei precum și că „prețul este derizoriu” nu pot fi luate în considerație. Faptul că prețul oferit este inferior valorii stabilite prin raportul de expertiză nu constituie un motiv de neadjudecare, deoarece dispozițiile legale prevăd că adjudecarea se poate face la cel mai mare preț oferit (nu stabilit prin evaluare) chiar la a doua licitație.

c) „părțile nu au dosit să consimtă la o vânzare”. Acest aspect nu poate intra în discuție, atât timp cât nu putem vorbi de o vânzare propriu-zisă, potrivit art. 1650 Cod civil.

A susținut petenta și că sentința este netemeinică. În mod eronat a apreciat instanța că în speță ar fi vorba de o vânzare, în accepțiunea dispozițiilor din Codul civil – Titlul IX.Tot în mod greșit, a considerat instanța că „executorul judecătoresc nu putea depăși limitele mandatului său, astfel că refuzul său de a întocmi actul de adjudecare a imobilului pe numele contestatoarei este justificat”. În materia vânzării silite la licitație, nu operează principiul potrivit căruia prețul trebuie să fie serios, această cerință pentru valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare fiind prevăzută numai în cazul contractelor de vânzare-cumpărare voluntare, încheiate prin acordul de voință al părților. În materia vânzării silite, adjudecarea bunului se poate face la orice preț oferit, în condițiile prescrise de textele de lege aplicabile. Nu se poate invoca nici prejudicierea creditorului prin vânzarea la un preț inferior valorii evaluate, deoarece textul de lege permite vânzarea la orice preț începând cu a doua licitație, de altfel valoarea reală a bunului este valoarea de piață, stabilită de ofertă și nu de cea de evaluare. În sarcina de serviciu a executorului este și faptul de a fi imparțial, de a acționa echidistant, ca persoană investită cu autoritate de stat. Pe de altă parte, nici susținerile executorului precum că „ofertele formulate nu reprezintă nici măcar 30% din prețul de evaluare” nu au nici un fundament legal. Oferta petentei-recurente Hustea D____ reprezintă 27% din prețul de pornire (43.452 lei= 9400 euro) Diferența față de procentul invocat de executor de 30% este nesemnificativă, astfel încât, susținerile precum că „prețul este derizoriu” nu pot fi luate în considerație. Faptul că prețul oferit este inferior valorii stabilite prin raportul de expertiză nu constituie un motiv de neadjudecare, deoarece dispozițiile legale prevăd că adjudecarea se poate face la cel mai mare preț oferit (nu stabilit prin evaluare) chiar la a doua licitație.

Pe fondul cauzei, recurenta a susținut că executarea silită în această cauză vizează titlul executoriu – sentința penală nr. 2061/08.07.2010 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. xxxxx/245/2009, prin care Hustea A______-G______, coproprietar în cotă de 1/2 al apartamentului nr. 3 situat în Iași, ____________________, _____________, parter a fost obligat la plata de daune morale către C__________ A__-M____. Refuzul executorului judecătoresc de a vinde imobilul în condițiile art. 509 alin. 5 Cod procedură civilă este nejustificat. Atât timp cât dispozițiile exprese ale Codului de procedură civilă nu prevăd un al treilea termen pentru vânzarea la licitație, vânzarea imobilului făcându-se la a doua licitație în condițiile în care se înscriu la licitație cel puțin 2 persoane și se achită cauțiunea, refuzul executorului judecătoresc de a proceda la vânzarea imobilului este nejustificat. Susținerile executorului precum că „ofertele formulate nu reprezintă nici măcar 30% din prețul de evaluare” nu au nici un fundament legal. Totuși, oferta petentei-recurente Hustea D____ reprezintă 27% din prețul de pornire (43.452 lei = 9400 euro). Diferența față de procentul invocat de executor de 30% este nesemnificativă, astfel încât, susținerile precum că „prețul este derizoriu” nu pot fi luate în considerație. În ceea ce privește ultimul „motiv” al executorului, care a condus la refuzul vânzării la licitație a imobilului, și acesta este neîntemeiat. Arată executorul că „ofertanta Hustea D___ este coproprietară în cotă indiviză cu debitorul dar este și mama debitorului”, presupunând fără nici un temei legal că îl reprezintă pe debitor la licitație. De asemenea, executorul reține în mod eronat textul art. 507 alin. 2 Cod procedură civilă prin care se interzice debitorului să participe la licitație. Astfel, în mod eronat reține executorul conținutul articolului ca fiind. „debitorului îi este interzis să participe la licitație personal sau prin persoane interpuse”, textul real precizând că: „debitorului îi este interzis să participe la licitație personal sau prin alte persoane”. Pentru ca debitorul să participe la licitație „prin alte persoane”, trebuie ca acea persoană să aibă o împuternicire expresă, dată în conformitate cu dispozițiile legale (mandat, contract de asistență juridică, acord dat în fața unei instanțe de judecată). Ori, Hustea D____ nu avea un asemenea mandat, singura sa calitate în care a participat la licitație fiind aceea de coproprietar. De altfel, tocmai în virtutea acestei calități însuși executorul a admis participarea sa la licitație fără plata unei cauțiuni.

În ce privește cheltuielile de judecată la plata cărora au fost obligați petenții,având în vedere că instanța a respins excepțiile tardivității și inadmisibilității plângerii invocate de intimatul B__ A. M______ a solicitat reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată solicitate de intimată.

Legal citată C__________ A__-M____ nu a depus întâmpinare dar prin concluziile formulate cu prilejul închiderii dezbaterilor a solicitat în principal constatarea nulității recursului și în subsidiar, respingerea acestuia. În concluziile scrise depuse în termenul de amânare a pronunțării, intimata C__________ A__-M____ a arătat că prin publicația de vânzare imobiliară nr. 2/423 emisă la data de 28.06..2012 s-au fixat data, locul și ora la care va avea loc vânzarea imobilului supus executării silite situat în Iași, ____________________, ____________, parter, _______________ proprietatea debitorului intimat H_____ A______ G______, prețul de pornire al licitației fiind stabilit la suma de 43.425,37 lei și reprezenta 75% din prețul de valoare stabilit de raportul de evaluare întocmit la data de 24.05.2011. trebuie precizat că imobilul a fost scos la licitație ca urmare a unei condamnări definitive pentru săvârșirea infracțiunii de „viol”, de către debitor și obligarea acestuia la plata de despăgubiri morale către victima infracțiunii. Mai mult, decât atât imobilul este singurul bun al debitorului, fiind încarcerat nu are posibilitatea obținerii altor venituri pentru a acoperi prejudiciul cauzat.Din procesul verbal de licitație publică încheiat la data de 01.08.2012 rezultă că s-a oferit inițial suma de 2000 euro de numitul Gugoasa P____, iar cel mai mare preț pentru imobilul suspus vânzării a fost oferit de H_____ D____ și anume suma derizorie de 2500 euro. S-a consemnat în cuprinsul procesului verbal că prețul cel mai mare oferit pentru imobil, în baza art. 1606 Cod civil și a situației pieței imobiliare nu este un preț serios, fapt pentru care nu poate fi declarat adjudecat imobilul la licitația din 01.08.2012.

În drept, potrivit dispozițiilor art. 509 alin. 5 Cod procedură civilă, în cazul în care nu este oferit prețul la care imobilul a fost evaluat, vânzarea se va amâna la alt termen iar, în condițiile art. 504 alin. 5 Cod procedură civilă, licitația va începe de la prețul de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat. Dacă nu se obține prețul de începere al licitației, la același termen bunul va fi vândut la cel mai mare preț oferit, vânzarea putându-se face chiar dacă se prezintă o singură persoană care oferă prețul de la care începe licitația. În condițiile în care practic, creditorul s-a opus adjudecării, executorul judecătoresc care acționează în baza contractului încheiat chiar cu creditorul, în interesul acestuia din urmă, a dat eficiență principiului disponibilității titularului cererii de executare silită. Principiul disponibilității, care guvernează și faza de executare silită, impune obligația executorului judecătoresc, investit prin cererea creditorului, de a opri executarea când constată din poziția creditorului faptul că acesta nu dorește continuarea executării silite.Ca atare, executorul judecătoresc nu poate depăși limitele mandatului sau nu poate trece peste voința părții în interesul căreia acționează. De asemenea, opoziția executorului judecătoresc a fost justificată, neputând fi considerată abuzivă, în condițiile în care evaluarea inițială stabilește valoarea bunului imobil supus executării silite la suma de xxxxx lei, iar oferta se ridică la cca. 20% din valoarea de circulație, iar interesul urmărit este satisfacerea creanței, situație în care, executorul judecătoresc trebuie să acționeze tocmai în interesul creditorului, în vederea realizării creanței sale. Acest refuz al executorului a fost și în interesul debitorului, care astfel și-a putut valorifica ulterior bunul la un preț corect, acoperind aproape integral debitul. Este real faptul că prevederile art. 509 Cod procedură civilă dau posibilitatea vânzării unui bun la cel mai mare preț oferit la licitație, însă procesul verbal de vânzare la licitație publică și implicit actul de adjudecare reprezintă acte juridice care, pentru a putea fi valabile, trebuie să îndeplinească condițiile de valabilitate a oricăror acte juridice, inclusiv cauza. De asemenea, nu se poate contesta faptul că vânzarea la licitație este o sancțiune împotriva debitorului, dar prin aceasta este inadmisibil să se creeze un prejudiciu mai mare decât cel suferit prin vânzarea silită a unu bun, adică prin lipsirea de proprietate asupra unui bun în condițiile în care, scopul executării silite este obținerea unui preț real în vederea acoperirii pe cât posibil a întregii creanțe a creditorului, evitându-se astfel imposibilitatea recuperării creanței dacă debitorul nu mai are alte bunuri, respectiv vânzarea altui bun la licitație aparținând debitorului. Astfel, dacă executorul judecătoresc ar fi declarat ca adjudecatar pe contestator, atât creditorul cât și debitorul ar fi fost prejudiciați, în condițiile opoziției exprese la vânzare manifestate de creditor. Ca atare, executorul judecătoresc a procedat în conformitate cu dispozițiile legale, în data de 01.08.2012, cu ocazia celui de al doilea termen al licitației, nedeclarând adjudecatar pe H_____ D____, respectându-se astfel principiul disponibilității părții care declanșează executarea silită. Trebuie menționat și faptul că la al treilea termen al licitației, s-a depus o ofertă de 34.700 lei, care acoperă întreaga creanță și imobilul s-a adjudecat la acel preț.

Aceleași concluzii au fost formulate cu prilejul închiderii dezbaterilor și de către intimatul B__ M______ I___ și M______ L__________. Prin concluziile scrise, acest intimat a arătat că temeiul de drept indicat de către instanța de fond este corect și temeinic în condițiile în care executarea silită se supune regulilor dispuse de legiuitor în Codul de procedură civilă, dispoziții ce se completează cu normele de drept aferente speței și implicit și Codului civil privind vânzarea-cumpărarea unui imobil în legătură cu caracterul prețului – care trebuie să fie relativ proporțional cu valoarea bunului supus vânzării chiar dacă silită. S-a ajuns la executarea silită a imobilului în condițiile în care debitorul H_____ A______ G______ a refuzat să execute de bună voie obligația impusă de instanța de judecată prin sentința penală nr. 2061/2010 – irevocabilă, debitorul inculpat și găsit vinovat pentru infracțiunea de viol fiind obligat la plata de daune morale către creditoarea C__________ A__-M____. Contrar susținerilor recurentei H_____ D____, este unanim recunoscut în jurisprudență că există un drept al creditorului în a-și exprima opinia cu privire la licitație, în sensul că poate să nu fie de acord cu adjudecarea imobilului la un preț la care nici măcar să nu acopere semnificativ creanța ce o are de recuperat de la debitor, considerând prețul oferit de licitatori ca fiind derizoriu prin raportare la valoarea de evaluare a bunului sau chiar prin raportare la prețul de piață al imobilului suspus executării silite. Ca urmare, criticile recurentei că prețul oferit de ea nu ar fi fost derizoriu și foarte mic în comparație cu prețul pieței de vânzare al unui imobil trebuiesc a nu fi luate în considerare pe lipsa temeiniciei acestora. Este inadmisibil și imoral să susții că 2500-3000 euro pot reprezenta contravaloarea a 1/2 dintr-un apartament cu două camere în Iași. Cu alte cuvinte, H_____ D____ s-a considerat în drept să liciteze un imobil pentru aproximativ 20% din prețul de evaluare al imobilului, preț care a fost stabilit la valoarea de 43.452,37 lei cât reprezenta procentul de 75% pentru cel de-al doilea termen de licitație – procesul verbal de licitație întocmit la data de 01.08.2012.Ca atare, creditoarea s-a opus vânzării la un preț mai mic de 297.755,28 lei cât reprezintă creanța. Executorul judecătoresc care acționează în baza contractului încheiat chiar cu creditorul, în interesul acestuia din urmă, a dat eficiență principiului disponibilității titularului cererii de executare silită și astfel a dat curs cererii creditoare de a nu proceda la vânzarea silită a imobilului la un preț mai mic sau măcar cât mai apropiat de creanța ce trebuia recuperată.

Principiul disponibilității, care guvernează și faza de executare silită, impune obligația executorului judecătoresc, investit prin cererea creditoarei, de a opri executarea când constată din poziția creditoarei faptul că aceasta nu dorește continuarea executării silite.Ca atare, executorul judecătoresc nu poate depăși limitele mandatului său, nu poate trece peste voința părții în interesul căreia acționează.Ori, prin executarea silită interesul urmărit este satisfacerea creanței creditoarei C__________ A__-M____, situație în care executorul judecătoresc trebuia să aibă în vedere realizarea creanței sale. Este real faptul că prevederile art. 509 Cod procedură civilă dau posibilitatea vânzării unui bun la cel mai mare preț oferit la licitație, însă procesul verbal de vânzare la licitație publică și implicit actul de adjudecare, reprezintă acte juridice care, pentru a fi valabile trebuie să îndeplinească condițiile de valabilitate a oricăror acte juridice, inclusiv cauza.

„Vânzarea la licitație este o sancțiune împotriva debitorului, dar prin aceasta este inadmisibil să se creeze un prejudiciu mai mare decât cel suferit prin vânzarea silită a unu bun, adică prin lipsirea de proprietate asupra unui bun în condițiile în care, scopul executării silite este obținerea unui preț real în vederea acoperirii pe cât posibil a întregii creanțe a creditorului, evitându-se astfel imposibilitatea recuperării creanței dacă debitul nu mai are alte bunuri, respectiv vânzarea altui bun la licitație aparținând debitorului” – citat dintr-o sentință definitivă și irevocabilă pronunțată de Judecătoria G______ într-o speță similară.

De aceea trebuie reținut faptul că, atâta timp cât executorul judecătoresc nu avea mandat din partea creditoarei să procedeze la vânzarea imobilului la un preț mai mic decât creanța ce trebuia recuperată pe această cale, B__ M______ a procedat corect și legal prin nedeclararea ca adjudecatară a numitei H_____ D____, respectându-se astfel principiul disponibilității părții care declanșează executarea silită – a se vedea cererea formulată de creditoarea C__________ din data de 31.07.2012 (fila 9 dosar executare), cerere din care rezultă refuzul creditoarei de a se vinde imobilul la un preț de 2500 euro fără a-și putea recupera astfel creanța. Nu în ultimul rând trebuie reținut și faptul că participarea la licitație a recurentei H_____ D____ – atât ca și coproprietară a imobilului dar și ca mamă a debitorului, a creat suspiciuni executorului judecătoresc în ce privește legalitatea și corectitudinea desfășurării licitației din data de 01.08.2012, tocmai pe considerentul că se poate interpreta că, în fapt, tocmai datorită ofertei derizorii făcute, a încercat să liciteze însuși debitorul prin alte persoane (adică prin mama sa), deși legal acesta nu poate participa la licitație în nici un fel. Pe de altă parte, maniera în care a procedat recurenta H_____ D____ ofertând la fiecare termen al licitațiilor progresiv de la 2000 euro la 3000 euro a dovedit fără nici un dubiu că prima ofertă făcută la licitația din 01.08..2012 a fost neserioasă și derizorie. De menționat este și faptul că imobilul a fost adjudecat de către o terță persoană la un preț corect și mai mare decât creanța ce trebuia recuperată. În atare situație, petenții din prezenta cauză nu au formulat odată cu plângerea nici o cerere de suspendare a executării silite, aceasta continuându-se și fiind finalizată prin vânzarea imobilului către alte persoane.

Intimatul a solicitat obligarea petenților la achitarea cheltuielilor ocazionate de judecarea cauzei – însemnând onorariu avocat.

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, pentru nemotivarea în termen, instanța o va respinge având în vedere că sentința primei instanțe a fost comunicată petentei Hustea D____ la data de 07.12.2012 (potrivit dovezii existente la fila 143 dosar fond), expunerea de motive fiind făcută la 21.11.2012, în interiorul termenului de 15 zile prevăzut de art. 303 cu referire la art. 301 Cod procedură civilă.

În această fază procesuală nu au fost administrate probe.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, raportat la prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată neîntemeiat recursul formulat.

Tribunalul notează că prima instanță a fost investită de petenții Hustea D___ și Hustea M_____ cu plângerea formulată împotriva refuzului executorului judecătoresc a a îndeplini actul de vânzare la licitație a apartamentului nr. 3 situat în Iași, ____________________, _____________, parter, plângere prin care s-a solicitat obligarea executorului la vânzarea, de îndată, a imobilului către petenta Hustea D____ pentru suma de 2500 euro.

Se reține în principal că refuzul invocat de petenți vizează neefectuarea de către executorul judecătoresc a unui act de executare silită.

Executarea silită a fost inițiată la solicitarea creditoarei C__________ A__-M____ și vizează creanța de 20.663,28 lei stabilită prin titlul executoriu – sentința penală nr. 2061/02.07.2010 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. xxxxx/245/2009 și cheltuieli de executare, precum și suma de 1092 lei reprezentând contravaloare expertiză, în sarcina debitorului Hustea A______-G______.

În vederea justei soluționări a cauzei, tribunalul consideră că se impune în principal a se analiza incidența dispozițiilor legale invocate de petentă – art. 53 din legea nr. 188/2000, asupra cererilor cu a cărei soluționare a fost investită instanța.

Art. 53 din Legea nr. 188/2000, prevede în alin. 1 că „refuzul executorului de a îndeplini un act sau de a efectua o executare silită se motivează într-un termen iar în alin. 2 se prevede că, în cazul refuzului nejustificat de întocmire a unui act, partea interesată poate introduce plângere, în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoștință de acest refuz.

Cu privire la înțelesul art. 53 sus-menționat, tribunalul apreciază că din interpretarea literală a celor aliniate – în primul se vorbește de acte de executare iar al doilea aliniat se referă la alte acte împotriva cărora se poate face plângere.

Rezultă că împotriva actelor de executare se poate formula doar contestație la executare împotriva refuzului – încadrată în drept în art. 399 alin. 2 teza finală Cod procedură civilă raportat la art. 53 alin. 1 din legea nr. 188/2000, iar împotriva altor acte decât cele de executare, se poate face plângere.

Având în vedere dispozițiile art. 399 alin. 1 teza finală Cod procedură civilă potrivit cărora „(…) se poate face contestație (…) și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege”, o interpretare contrară celor sus-expuse ar crea 2 căi de atac, cu același efect împotriva refuzului de a emite acte de executare – contestație la executare și plângere -, cu termene diferite, situație ce cu siguranță nu a fost urmărită de legiuitor prin dispozițiile legale enunțate.

Toate solicitările formulate de petentă în litigiul de față vizează procedura executării silite astfel că puteau fi valorificate doar în cadrul unei contestații la executare și nu în procedura plângerii reglementată de art. 53 alin. 2 din legea nr. 188/2000. Instanța nu poate recalifica obiectul întrucât acesta a fost expres indicat de petentă prin cererea formulată de avocat, fiind ținută de cadrul procesual astfel stabilit, în considerarea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil. Mai mult, cele două proceduri se diferențiază prin termenul în care pot fi promovate, dar și sub aspectul cuantumului taxei de timbru și nu în ultimul rând, al părților în contradictoriu cu care se impun a fi soluționate.

Tribunalul notează că solicitările formulate de petentă puteau fi valorificate doar în cadrul unei contestații la executare, iar nu în plângerea reglementată de art. 53 alin. 2 din Legea nr. 188/2000, acest din urmă act normativ stabilind pentru executorul care refuză să efectueze un act de executare silită numai obligația de a-și motiva refuzul în 5 zile. Reiese intenția legiuitorului de a scoate din sfera de aplicare a alin. 2 al art. 53 din legea nr. 188/2000, refuzul executorului de a efectua actele de executare silită și din interpretarea istorică a Legii nr. 188/2000 și a O.U.G. nr. 138/2000. Astfel, la data adoptării Legii nr. 188/2000 era publicată O.U.G. nr. 138/2000 privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă care lărgise obiectul contestației la executare în sensul că pe această cale se poate ataca și refuzul executorului de a efectua un act de executare silită; Legea nr. 188/2000 urma să se aplice din februarie 2001, deci după _____________________ O.U.G. nr. 138/2000 care inițial fusese stabilită pentru data de 02.01.2001.

Pentru aceste considerente și nu pentru cele reținute de prima instanță, tribunalul constată că în mod corect plângerea formulată de petentă a fost respinsă, mijlocul procedural ales de petentă nevizând nici unul din actele de competența executorului judecătoresc prev. de art. 7. Această soluție este justificată și de alte considerente: pe de o parte instanța care poate să cenzureze acest refuz este instanța de executare la care se formează dosarul de executare silită, nefiind obligatoriu ca instanța de executare să fie și instanța în raza căreia se află biroul executorului judecătoresc, iar pe de altă parte împiedicarea eludării taxelor de timbru la care este supusă contestația la executare.

Chiar analizate în cadrul plângerii de față, susținerile petentei-recurente cu privire la pretinsul refuz al executorului judecătoresc de a adjudeca imobilul în favoarea sa, nu pot fi reținute. Petenta-recurentă este, astfel cum s-a arătat și în procesul-verbal de rezultat la vânzare din 01.08.2012 coproprietară în cotă de 1/2 cu debitorul Hustea A______-G______ asupra imobilului supus executării silite și mama debitorului.

Independent de aceste calități, petenta nu a îndeplinit ce impuse de art. 509 Cod procedură civilă care stabilesc condițiile de desfășurare a licitației, prețul oferit fiind derizoriu în raport de valoarea bunului suspus executării și insuficient pentru acoperirea creanței creditoarei. Dovadă în acest sens o constituie și faptul că la următorul termen al vânzării adjudecarea a operat în favoarea unei alte persoane pentru suma de 34.700 lei, potrivit procesului-verbal de rezultat la vânzarea la licitație din 20.09.2012.

În raport de cele expuse, susținerile recurentei nu pot fi primite, recursul urmând a fi respins conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă cu consecința menținerii sentinței atacate.

În baza art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurenta la plata sumelor de 1000 lei către intimata C__________ A__-M____ și respectiv 400 lei către intimatul B__ M______ I___ și M______ L__________, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge exceptia nulitatii recursului.

Respinge recursul formulat de petenta HUSTEA D____ impotriva sentintei civile nr. xxxxx/04.10.2012 a Judecatoriei Iasi, sentinta pe care o mentine.

Obliga recurenta HUSTEA D____ sa plateasca cheltuieli de judecata in recurs catre intimata C__________ A__ –M____ in suma de 1000 lei si catre intimatul B___ „MEREUȚA I___ SI MEREUȚA L__________” in suma de 400 lei.

Irevocabila.

Pronunțată în ședința publică din 16.05.2013.

Președinte, E____-C_______ P____	Judecător, G_______ C____	Judecător, A____ M______ C_______
	Grefier, I______ B_____

Red. C.A.M.

Tehnored. M.M.D.

2 ex. /06.01.2014

Judecător fond M______ O_____