Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA I CIVILĂ

Ședința publică din 10 Februarie 2015

Președinte – M______ D_____

Judecător – B_________ I____ E________

Judecător – M___ M______

Grefier – M____ Getuța

Decizia civilă Nr. 198

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurentul D_____ A_______-C_____ împotriva sentinței civile nr. 7264/21.05.2014 a Judecătoriei Iași ,intimat B_____ E___________ JUDECĂTORESC A_____ C____ ȘI N_______ I_____, având ca obiect plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc .

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile

Procedură legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 03.02.2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 10.02.2015, când

T R I B U N A L U L

Prin sentința civilă nr. 7264/21.05.2014 Judecătoria Iași a dispus în sensul respingerii ca neîntemeiată a plângerii formulate de către petentul D_____ A_______ C_____ în contradictoriu cu intimatul B.E.J.A. A_____ C____ și N_______ I_____,

Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 10 aprilie 2014 pe rolul Judecătoriei Iași a fost înregistrat dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, având ca obiect plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc. Prin cererea formulată la data de 04 martie 2014 în dosarul nr. xxxxx/245/2013, reclamantul D_____ A_______ C_____ a solicitat în contradictoriu cu pârâții B______ M____ și B______ BENEDICT îndreptarea și lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. xxxxx/20.12.2013.

În motivare, reclamantul a arătat că la data 07.02.2014 a procedat la depunerea sentinței civile nr. xxxxx/20.12.2013 la B.E.J.A. A_____ C____ & N_______ I_____ însărcinat cu executarea silită a Sentinței Penale nr 2545/23.09.2011, fundamentul dosarului de executare 493/2013. Prezentă fiind d-na executor I_____ N_______ i-a înmânat originalul Sentinței Civile Nr.xxxxx/20.12.2013 solicitând verbal să procedeze la continuarea executării silite a Sentinței Penale din dosar nr. 493/2013, motivat de faptul că prin Sentința Civilă nr. xxxxx/20.12.2013, pronunțată în urma judecării acțiunii pauliene s-au înlăturat efectele actului fraudulos săvârșit de debitor în prejudiciul său, ce împiedica executarea silita imobiliară. D-na executor a precizat că hotărârea nu este definitivă și nu poate da curs soluționării cererii reclamantului.

Reclamantul se consideră prejudiciat de refuzul de continuare a executării, având convingerea că hotărârea pronunțată în acțiunea pauliană este titlu executoriu ce se poate pune în executare chiar dacă nu este definitivă,

A mai precizat ca este absurd ca reclamantul creditor să procedeze la formularea unei cereri în materia partajului judiciar având ca obiect stabilirea cotei-părți ce se cuvine fiecărui coproprietar din bunul imobil, obiect al litigiului, potrivit prevederilor art. 5 alin. 1 teza a II-a, cerere ce ar urma să fie taxată cu 50 lei pentru fiecare coproprietar adică 100 lei per total, întrucât este inadmisibil și lipsit de rațiune să se procedeze la o nouă partajare paralelă și coexistentă celei deja existente.

Cum din conținutul scriptic al contractului nu există un raport de individualizare a plății procentual sau valoric se înțelege că foștii soți - pârâții au fost deținătorii bunului imobil în cote egale 1/2.

Contractul de partaj voluntar autentificat sub. nr. 834/11.04.2011 partajează imobilul, terța dobânditoare B.M. dobândind în deplină și exclusivă proprietate, cu titlu de bun propriu imobilul în litigiu.

Cum terțul dobânditor nu a plătit creditorului reclamant suma egală cu prejudiciul suferit prin încheierea contractului de partaj voluntar, hotărârea judecătorească de admitere a acțiunii indisponibilizează bunul imobil până la încetarea executării silite a creanței, în integralitate întrucât potrivit art. 813 alin. 1 Cod procedură civilă „Urmărirea imobilelor înscrise în cartea funciară se face pe corpuri de proprietate in întregimea lor".

Cu alte cuvinte bunul imobil ex-deținut de debitor nu se întoarce în integralitate în patrimoniul debitorului ci echivalentul cuantumului creanței se consideră a fi trecut în gajul general al debitorului astfel încât să poată fi executat cu celeritate fără a împovăra creditorul cu o nouă acțiune în partaj.

Apreciază reclamantul că din momentul pronunțării hotărârii, creditorul, în virtutea dispozitivului hotărârii, poate proceda la solicitarea punerii de îndată în executare a prevederilor acesteia necondiționat de motivarea hotărârii or de caracterul nedefinitiv al acesteia.

Măsurile asigurătorii, potrivit art 203 alin. (2) se încuviințează prin încheierea executorie și prin urmare poate fi pusă de îndată ce a fost pronunțată în executare necondiționat de calea de atac de 5 zile reglementată de art 974 alin. (4) întrucât de la momentul pronunțării dovada contrarie încheierii executorii pronunțate îi incumbă debitorului - actori incubit probatio și nu creditorului care a probat necesitatea încuviințării măsurii asiguratorii și obținut încheierea executorie de încuviințare a măsurii asigurătorii.

Creditorul diligent își poate exercita drepturile procesuale instant în limita prevederilor legale.

Faptul că procedural debitorului i s-a pus la dispoziție calea de atac a apelului în circumscripția termenului de 5 zile de la pronunțarea încheierii executorii de încuviințare a măsurii asiguratorii nu interesează creditorul pozitiv.

Creditorul pozitiv diligent întreprinde demersuri pozitive pentru atingerea scopului său pozitiv în minimul de timp și cu minimul de consum energic pozitiv posibil iar pentru asta nu poate fi tras la răspundere într-o eventuală ipoteză in care debitorul negativ ar invoca nefondat/dușmănos/șicanator exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale.

Apreciază reclamantul că hotărârea pronunțată în acțiunea pauliană, rezumându-ne doar la un singur element/obiect component al efectelor admiterii acțiunii, cel al indisponibilizării bunului, este executorie de drept.

Temeiul legal al acestei aprecieri o constituie prevederile art. 203 alin. (2) coroborate prevederile art. 971-974 Cod procedură civilă privitoare la sechestrul judiciar.

Reclamantul D_____ A_______ C_____ a solicitat instanței ca cererea de lămurire, îndreptare dispozitiv sa fie considerata si o cerere având ca obiect „plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc” întemeiată pe dispozițiile art. 56 alin. 2 din Legea 188/2000 si a mai solicitat ca un exemplar de pe cererea considerata cu acest ultim obiect sa fie disjunsa de cererea de lămurire, îndreptare dispozitiv, urmând sa fie soluționată distinct.

Verificând cererea de chemare în judecată, apreciind că în speță sunt aplicabile dispozițiile vechiului cod de procedură civilă, (plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc, fiind formulată într-un dosar de executare înregistrat înainte de data de 14.02.2013, data intrării în vigoare a noilor dispoziții de procedură), instanța a stabilit termen pentru data de 14 mai 2014, dispunând totodată atașarea dosarului de executare nr. 493/2012 înregistrat pe rolul B___ A_____ C____ și N_______ I_____, dar și citarea părților.

La solicitarea instanței petentul a făcut dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în valoare de 20 lei, potrivit dispozițiilor art. 18 OUG 80/2013.

Legal citat, intimatul B___ A_____ C____ și N_______ I_____ nu a formulat întâmpinare și nici nu a mandatat un reprezentat în instanță pentru a formula apărări orale.

În cadrul cercetării judecătorești a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.

Analizând susținerile petentului coroborate cu ansamblul probelor administrate în prezenta cauză, instanța de fond a reținut următoarele:

La cererea petentului – creditor D_____ A_______ C_____ a fost constituit la data de 03.09.2012 dosarul de executare nr. 493/2012, având ca obiect aducerea la îndeplinire, prin executare silită, a titlului executoriu reprezentat de sentința penală nr. 2545/23.09.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, împotriva debitorului B______ Benedict.

Prin procesul verbal încheiat la data de 03.04.2013, anexat în copie la fila 72, B___ A_____ C____ și N_______ I_____ a constat că debitorul este deținut în Penitenciarul B_______, că beneficiază de o pensie de invaliditate grad 3, în valoare de 260/lunar, din care suma de 122 lei, reprezintă debite datorate Direcției Economice și Finanțelor Publice Iași, diferența de 138 lei, revenind debitorului, iar imobilul situat în Iași, ____________________, ________________________________________ fostei soții a debitorului B______ M____, în baza contractului de partaj voluntar autentificat sub nr. 834/11.04.201 la BNP F_____ B_____, în dosarul nr. 0473/12.04.2011. Față de situația de fapt reținută, creditorul a înțeles să promoveze o acțiune pauliană în contradictoriu cu debitorul B______ BENEDICT și fosta sa soție, B______ M____, acțiune care a făcut obiectul dosarul înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. xxxxx/245/2013, soluționat pe fond prin sentința civilă nr. xxxxx/20.12.2013, prin admiterea acțiunii, și declararea ca inopozabil a actului fraudulos, reprezentat de contractul de partaj voluntar autentificat sub nr. 834/11.04.201 la BNP F_____ B_____. Totodată prin aceeași sentință civilă s-a dispus că reclamantul D_____ A_______ C_____ va avea dreptul sa fie despăgubit din prețul cotei din dreptul de proprietate comună asupra bunului urmărit constând in imobil - apartament situat in Iași, ____________________, _____________, _________________________, înscris în cartea funciara nr. xxxxxx-C1-U4, în limita creanței reclamantului creditor D_____ A_______ C_____ în cuantum de 5000 euro (in echivalent în lei la cursul BNR de la data plății), dar și indisponibilizarea cotei din dreptul de proprietate comună asupra aceluiași bun, până la încetarea executării silite a creanței în cuantum de 5000 euro (in echivalent in lei la cursul BNR de la data plății).

Ulterior comunicării sentinței civile nr. xxxxx/20.12.2013, la data de 20 februarie 2014 petentul D_____ A_______ C_____ s-a adresat B___ A_____ C____ și N_______ I_____, cu o cererea de continuare a executării în dosarul nr. 493/2012. Analizând cererea adresat B___ A_____ C____ și N_______ I_____, prin executorul judecătoresc A_____ C____ a formulat la data de 21.02.2014 un răspuns scris, arătând că pentru continuarea executării silite imobiliare este necesară efectuarea formalității de publicitate imobiliară și promovarea uneia acțiuni de partaj a bunului imobil, în vederea stabilirii cotei deținute de debitor.

În conformitate cu prevederile art. 56 alin. 2 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, modificată, „în cazul Partea superioară a macheteirefuzPartea inferioară a macheteiului nejustificat de îndeplinire a atribuțiilor prevăzute la alin. (1), partea interesată poate introduce plângere, în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoștință de acest Partea superioară a macheteirefuzPartea inferioară a machetei, la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc.”

Potrivit prevederilor art. 56 alin. 1 raportat la art. 7 lit. b-i din același act normativ, executorul judecătoresc are ca atribuții următoarele: „b) notificarea actelor judiciare și extrajudiciare; c) comunicarea actelor de procedură; d) recuperarea pe cale amiabilă a oricărei creanțe; e) aplicarea măsurilor asigurătorii dispuse de instanța judecătorească; f) constatarea unor stări de fapt în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă; g) întocmirea proceselor-verbale de constatare, în cazul ofertei reale urmate de consemnarea sumei de către debitor, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă; h) întocmirea, potrivit legii, a protestului de neplată a cambiilor, biletelor la ordin și a cecurilor, după caz; i) orice alte acte sau operațiuni date de lege în competența lui.” În cazul în care refuză îndeplinirea acestor atribuții, refuzul se motivează, dacă părțile stăruie în cererea de îndeplinire a acestora, în termen de cel mult 5 zile de la data refuzului.

Instanța constată că executorul judecătoresc mai are ca atribuție și punerea în executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii (art. 7 lit. a din Legea nr. 188/2000, modificată), însă refuzul acestuia de a – și îndeplini obligația menționată poate fi criticată numai pe calea contestației la executare, potrivit prevederilor art. 399 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data sesizării, conform cărora „se poate formula contestație la executare și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.”

Având în vedere faptul că petentul a susținut că înțelege să formuleze plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc, instanța constată că nu se poate reține neîndeplinirea niciuneia dintre atribuțiile prevăzute de art. 7 lit. b-i din Legea nr. 188/2000, modificată.

Și în situația în care s-ar reține că petentul poate formula plângere împotriva refuzul executorului judecătoresc de a continua executarea silită, instanța apreciază ca neîntemeiată plângerea.

Sentința civilă nr. xxxxx/20.12.2013 este o hotărâre judecătorească pronunțată în temeiul dispozițiilor Noului Cod de procedură civilă, astfel încât caracterul executoriu al acesteia va fi apreciat raportat la dispozițiile art. 632-634 Cod procedură civilă. Potrivit art. 632 Cod procedură civilă „ (1) Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu.(2) Constituie titluri executorii hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.” Art. 633 și art. 634 stabilesc limitativ care sunt hotărârile executorii și care sunt cele definitive: „Sunt hotărâri executorii:1. hotărârile date în apel, dacă prin lege nu se prevede altfel;2. hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, ori cele în legătură cu care părțile au convenit să exercite direct recursul, potrivit art. 459 alin. (2).; Sunt hotărâri definitive:1. hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului;2. hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, neatacate cu recurs;3. hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel;4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs;5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii;6. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.(2) Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării”. Sentința civilă nr. xxxxx/20.12.2013 nu este titlu executoriu, astfel încât nu poate fi pus în executare.

Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 493 Cod procedură civilă „(1) Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate _____________________ să ceară mai întâi împărțeala acestora.(2) Creditorii personali pot urmări însă cota-parte determinata a debitorului lor din imobilul aflat în coproprietate, fără a mai fi necesar să ceară împărțeala.”

Având în vedere că imobilul situat în ____________________, ______________, _____________________ bun deținut de B______ Benedict și B______ M____ în devălmășie, instanța apreciază corectă și legală interpretarea dată de B___ A_____ C____ și N_______ I_____, fiind necesară stabilirea cotei deținute de debitorul B______ BENEDICT, anterior executării silite.

Instanța va respinge, ca neîntemeiate susținerile petentului privitoare la măsurile asiguratorii.

Împotriva acestei hotărâri a promovat cerere de recurs reclamantul D_____ A_______ C_____ solicitând casarea în tot a sentinței civile nr. 7264/21.05.2014 ca fiind nelegală și netemeinică și trimiterea cauzei la instanței de fond spre rejudecarea fondului cauzei potrivit regulilor de procedură reglementate de Legea 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

În motivare a arătat recurentul că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea normelor de drept procesual, dar și a normelor de drept material, în sensul că greșit a soluționat instanța de fond cauza pe temeiul dispozițiilor Codului de procedură civilă din anul 1865, în condițiile în care data la care a formulat plângerea, 26.03.2014, este ulterioară datei intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, anume 15.02.2013.

Totodată, recurentul a arătat că sentința civilă pronunțată în soluționarea acțiunii pauliene pe care a promovat-o, nr. xxxxx/20.12.2013 este un veritabil titlu executoriu, având în vedere dispozițiile art. 1565 din C.civ. privind efectele admiterii acțiunii pauliene.

În privința fondului cauzei, recurentul a invocat excepția existenței partajului voluntar, excepția inadmisibilității unei acțiuni de partaj paralele și coexistent cu cel anterior, nulitatea absolută a adresei din data de 21.02.2014 a B__ A A_____ C____ și N_______ I_____, în raport de dispozițiile de ordine publică prev. de art. 1 și art. 7 lit. a, e din Legea 188/2000, cu consecința recunoașterii caracterului executoriu al hotărârii judecătorești pronunțate în cadrul procedurii privind acțiunea pauliană, punerea în executare a dispozițiilor cu caracter civil din acest titlu executoriu și aplicarea măsurilor asiguratorii.

În drept, a invocat dispozițiile art.2 alin. 2, art. 7 lit. a, e și art 56 alin. 2 din Legea 188/2000, art. 174 alin. 1, 2, art. 178 alin. 1, art. 179 alin. 1, art. 224, art. 453 alin. 1, art. 483 alin. 1, art. 485, art. 490 alin. 1 din Legea 134/2010.

Prin cererea înregistrată la dosar la termenul de judecată din data de 06.01.2015 recurentul a invocat excepția necompetenței materiale a instanței de recurs motivând că apelul este calea de atac prevăzută de lege, anume art. 56 alin. 2 din Legea 188/2000 împotriva hotărârii judecătorești pronunțate asupra plângerii împotriva refuzului executorului judecătoresc.

În ședința publică de la data de 06.01.2015 instanța a pus în discuție excepția invocată de recurent, dat fiind caracterul de ordine publică, calificând-o în raport de dispozițiile art. 129 alin. 4 din C.proc.civ. din anul 1865 ca referindu-se la nelegala compunere a completului.

Deși a fost legal citat, intimatul nu a depus întâmpinare și nici nu a fost reprezentat în instanță.

Examinând sentința civilă criticată, în raport de motivele de nelegalitate și de netemeinicie invocate, raportat la dispozițiile art. 304/1 din C.proc.ci. 1865, tribunalul reține următoarele:

În mod corect a statuat instanța de fond că reglementarea procesual civilă aplicabilă judecății plângerii formulate împotriva refuzului executorului judecătoresc este cea prev. de Codul de procedură civilă din anul 1865, iar nu Legea 134/2010 privind Codul de procedură civilă, în vigoare din data de 15.02.2013, cu consecințele de rigoare privind inclusiv calea de atac, pentru următoarele considerente:

În fapt, dosarul de executare silită nr. 493/2012 având ca fundament titlul executoriu reprezentat de sentința penală nr. 2545/23.09.2011 s-a format ca urmare a cererii recurentului creditor, cerere de executare silită ce a fost înregistrată la B___ A_____ C____ și N_______ I_____ la data de 03.09.2012.

În drept, potrivit dispozițiilor art. 24 C.proc.civ. Legea 134/2010 dispozițiile legii noi de procedură civilă se aplică numai executărilor silite începute după ____________________________, art. 25 alin. 1 din același act normativ stipulând că procesele în curs de judecată și executările silite începute sub legea veche râmân supuse dispozițiilor acesteia.

Prin urmare, pentru ipoteza succesiunii normelor procesual civile în timp, se constată că legiuitorul a optat pentru regula conform căreia faza judecății, în întregul ei, este guvernată de dispozițiile legii în vigoare la momentul începerii ei, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată, iar faza executării silite este guvernată de legea în vigoare la data declanșării executării silite, respectiv data înregistrării cererii de executare silită la executorul judecătoresc.

Prin urmare, dat fiind că data înregistrării cererii recurentul la B__.A A_____ C____ ȘI N_______ I_____ este anterioară datei de intrare în vigoare a Legii 134/2010, anume 15.02.2013, sunt în mod evident aplicabile în speță dispozițiile C.proc.civ. 1865, aceasta fiind legea în vigoare la data respectivă.

În concluzie, corect a stabilit instanța de fond că reglementarea aplicabilă cererii recurentului este cea din C.proc.civ. 1865, criticile de nelegalitate formulate sub acest aspect urmând a fi respinse ca nefiind fondate.

Consecutiv, se impune a se reține că recursul este calea de atac prevăzută de legea aplicabilă, iar nu apelul.

Suplimentar în raport de considerentele expuse pe această chestiune în încheierea de ședință întocmită pentru termenul de judecată din data de 06.01.2015 se impune a se sublinia că modificarea din art. 56 alin. 2 din Legea 188/2000 cu incidență exclusiv în privința cererilor formulate în cadrul procedurilor de executare silită ulterioare datei de 15.02.2013 (în raport de data înregistrării cererii de executare silită la executorul judecătoresc) s-a impus ca urmare a intrării în vigoare a noii reglementări de procedură civilă, în lipsa mențiunii exprese din legea specială urmând a se face aplicarea dispozițiilor art. 7 și 9 din Legea de punere în aplicare a Legii 134/2010.

Distinct de aceste aspecte, Tribunalul reține că excepțiile invocate de recurent – privind existența partajului voluntar, inadmisibilitatea unei acțiuni de partaj paralel cu existența convenției de partaj voluntar anterioare, nulitatea absolută a adresei din data de 21.02.2014 a B__ A A_____ C____ și N_______ I_____ – reprezintă de fapt apărări de fond, urmând a fi examinate ca atare în raport de dispozițiile legale incidente, în vederea stabilirii legalității și temeiniciei sentinței civile criticate.

Astfel, privind caracterul de titlu executoriu al sentinței civile nr.xxxxx/20.12.2013, prin care s-a admis acțiunea pauliană a recurentului, constată instanța că în mod corect judecătorul instanței de fond a confirmat legalitatea susținerilor executorului judecătoresc conform cărora la data la care acesta din urmă a fost sesizat sentința civilă nu era titlu executoriu, nefiind susceptibilă de a fi pusă în executare, în condițiile în care era atacabilă cu apel și, în lipsa unui text de lege care să îi confere caracterul de titlu executoriu de la data pronunțării.

Nu se poate da eficiență poziției recurentului în sensul aplicării dispozițiilor art. art. 114/1 alin. 6 raportat la art. 591 și urm. din C.proc.civ. 1865 echivalentul dispozițiilor indicate, anume art. 203 alin. 2 , respectiv art. 971-974 din Noul Cod de procedură civilă în condițiile în care procedurile sunt distincte nefiind susceptibile de aplicare prin asemănare și, în plus, procedura sechestrului asiguratorului presupune indisponibilizarea bunului proprietatea exclusivă a debitorului, aspect ce nu se regăsește în cauza de față.

În privința efectelor admiterii acțiunii pauliene, conform reglementării Noului Cod civil, sub incidența căruia a fost soluționată cauza, constată tribunalul că, astfel cum just a observat instanța de fond, conform dispozițiilor art. 1565 din Codul civil în vigoare începând cu data de 01.11.2011, principalul efect constă în inopozabilitatea față de creditorul care a introdus acțiunea, în speță recurentul din cauza de față, a actului juridic atacat. În alte cuvinte, în cauza de față, inopozabilitatea actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 834/11.04.2011 se traduce prin reactivarea stării de coproprietate a numiților B______ M____ și B______ Benedict în privința imobilului apartament.

În consecință, reținând că este creditor doar în raport cu unul dintre copărtași, anume B______ Benedict, în mod corect instanța de fond a confirmat justețea argumentării B___ A_____ C____ și N_______ I_____ în sensul că nu se poate proceda la executarea silită a bunului înainte de efectuarea partajului, astfel cum stipulează dispozițiile art. 493 alin. 1 din C.proc.civ. 1865.

Nu se poate reține critica recurentului în sensul inadmisibilității coexistenței a două proceduri de partaj bunuri comune, dată fiind existența convenției anterioare a foștilor soți. Reactivarea stării de coproprietate este efectul admiterii acțiunii pauliene, în raport de situația specifică din speță, iar beneficiul incontestabil al recurentului creditor constă în readucerea imobilului, în limitele cotei cuvenite debitorului său, în patrimoniul acestuia, cu posibilitate de a fi îndestulat ulterior materializării acestei cote prin soluționarea cererii de partaj formulate conform dispozițiilor art. 493 alin. 1 din C.proc.civ.

Nu se poate reține în speță posibilitatea creditorului recurent de a urmări cota-parte a debitorului său din bunul comun, conform dispozițiilor art. 493 alin.2 din C.proc.civ. 1865 pentru simplul motiv că, fiind vorba despre proprietatea în devălmășie a soților, o astfel de cotă nu este determinată.

În atare condiții, se concluzionează că nu se identifică, pe de o parte, un refuz nejustificat al executorului de a proceda la executarea silită, iar pe de altă parte, nicio cauză de nulitate și/sau de netemeinicie a sentinței civile recurate, recurentul creditor personal al unuia dintre cei doi foști soți fiind ținut să solicite partajul bunurilor, urmând a-și îndestul creanța din proprietatea exclusivă a debitorului său, proprietate ce se va determina de instanță în procedura reglementată de dispozițiile art. 493 din C.proc.civ.

În fine, nici criticile recurentului privind caracterul distinct al executării silite pornite în temeiul dispozițiilor sentinței civile nr. xxxxx/20.12.2013 și regimul juridic aplicabil nu se pot reține, în condițiile în care prin chiar cererea înregistrată la dosarul de executare silită nr. 493/2012 datată 20.02.2014 recurentul însuși a solicitat B___ A_____ C____ și N_______ I_____ continuarea procedurii de executare silită în temeiul sentinței civile amintite, recurentul motivând că a dispărut impedimentul generat de existența actului de partaj voluntar conform căruia apartamentul era proprietatea exclusivă a unui terț, anume fosta soție a debitorului, numita B______ M____.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de reclamantul D_____ A_______ C_____ împotriva sentinței civile nr. 7264/21.05.2014 a Judecătoriei Iași, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 10.02.2015.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

M.D. B.I.E. M.M. M.G.

Red./Tehnored. B.I.E.

2 ex/ 18.03.2015

Jud. fond. M______ N_____