ROMÂNIA

TRIBUNALUL TELEORMAN

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 447

RECURS

Ședința publică de la 7 iunie 2013

Tribunalul compus din :

Președinte - F_____ M_______

Judecător - V_____ M______

Judecător - G____ P______

Grefier - Ț_____ N_______

Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurenta-reclamantă V______ S____, domiciliată în V_____, ________________________. 11, ______________, ______________________, împotriva sentinței civile nr. 374 din 27.02.2013 pronunțată de Judecătoria V_____, în contradictoriu cu intimații- pârâți B___ Î__________ N______ și Î__________ Doinița M______, cu sediul în V_____, ______________________, __________________________, județ Teleorman și M_________ Justiției, cu sediul în București, sector 5, _____________________, având ca obiect - plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 15 lit.a Legea 146/1997.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând instanței că intimatul-pârât M_________ Justiției a depus întâmpinare la recursul formulat de recurenta-reclamantă.

În conformitate cu dispozițiile art. 159¹ alin.4 Cod procedură civilă,instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față în raport de disp. art. 2 alin. 1 pct. 3 C. proc. civ.

Tribunalul, față de actele și lucrările de la dosar, constată cauza în stare de judecată și o reține pentru soluționare .

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei V_____ la data de 11.12.2012 sub nr. XXXXXXXXXXXXX petenta V______ S____ în contradictoriu cu intimații Biroul Executorilor Judecătorești Asociați ”Î__________ N______ și Î__________ Doinița M______” și M_________ Justiției, a formulat plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc de a proceda la executarea silită în dosarul de executare nr. 89, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate refuzul executorului de a îndeplini actul de înființare al popririi asupra conturilor intimatului M_________ Justiției și de a efectua însăși executarea silită în dosarul de executare silita nr. 89, precum și să se dispună obligarea executorului să procedeze la îndeplinirea actului de executare imediat următor emiterii somației privind înființarea popririi, respectiv să fie obligat executorul să procedeze de îndată la înființarea popririi asupra conturilor debitorului și de efectua însăși executarea în acest dosar.

În motivare, petenta a arătat că executarea silită din această cauză vizează titlul executoriu având ca obiect plata drepturilor salariale, iar la data de 05.11.2012 executorul judecătoresc a dispus poprirea pe conturile debitorului M_________ Justiției deținute de terțul poprit Trezoreria Municipiului București, acesta refuzând să se conformeze popririi înființate de executor.

Prin adresa emisă la data de 03.12.2012 și primită de petentă la data de 11.12.2012, executorul i-a adus la cunoștință că în urma solicitării debitorului M_________ Justiției, a dispus sistarea de îndată a popririi înființată asupra conturilor debitorului.

Refuzul executorului a fost întemeiat pe dispozițiile OUG nr. 71/2009 care prevăd eșalonarea plăților în perioada 2010-2014 și care arată că ” în cursul termenului prevăzut la alin. 1 orice procedură de executare silită se suspendă de drept”.

Petenta arată că executarea silită este conformă cu Constituția României, cu Codul de procedură civilă și, esențial, cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, petenta susține că se impune constatarea încălcării art. 1 al Protocolului 1 adițional la Convenție, privind dreptul la respectarea bunurilor oricărei persoane, precum și art. 6 CEDO, privind dreptul la un proces echitabil, fiind evident că executarea silită este parte a procesului civil.

Prin urmare, petentul solicită sa se constate ca prevederile OUG nr. 71/2009, cu modificările ulterioare, produc efecte contrarii Convenției Europene a Drepturilor Omului și, drept consecință, să se dispună înlăturarea acestora, dând eficienta dreptului comun în materie de executare silită reprezentat de dispozițiile Codului de procedura civilă.

În drept, petenta a invocat dispozițiile art. 56 alin. 2 din Legea nr. 188/2000.

La data de 21.02.2013 intimatul M_________ Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se pună în vedere creditorului să achite taxa judiciară de timbru de 8 lei, sub sancțiunea anulării plângerii formulate.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea plângerii ca nefondată, arătând că executorul judecătoresc a refuzat efectuarea executării silite în conformitate cu dispozițiile OUG nr. 71/2009.

A mai arătat ca prin Decizia nr. 188/02.03.2010 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor OUG nr. 71/2009.

Prin sentința civilă nr. 374 din 27.02. 2013 Judecătoria V_____ a respins excepția de netimbrare ca neîntemeiată și ca nefondată acțiunea civilă formulată de petenta V______ S____.

Pentru a hotărî astfel a reținut că acțiunea formulată este scutită de timbraj iar refuzul executorului judecătoresc de a continua executarea silită nu a fost nejustificat întrucât acesta a invocat dispozițiile O.U.G. nr. 71/2009, potrivit cărora plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, este eșalonată pe 3 ani (2010, 2011 și 2012), în cursul acestor termene orice procedură de executare silită fiind suspendată de drept.

În ceea ce privește compatibilitatea acestui act normativ cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența Curții Europene, instanța a apreciat că aceasta nu poate fi analizată în cadrul plângerii reglementată de art. 53 din Legea nr.188/2000, care limitează controlul instanței la verificarea caracterului justificat/nejustificat al refuzului executorului, ci numai în cadrul contestației la executare reglementată de art. 399 alin. 1 teza finală Cod procedură civilă.

Astfel, câtă vreme executorul nu avea competența să verifice compatibilitatea OUG nr. 71/2009 cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența Curții Europene, fiind obligat să facă aplicarea dispozițiilor legale în vigoare, instanța a constatat că refuzul său nu poate fi considerat nejustificat, ci dimpotrivă întemeiat pe dispozițiile legale menționate.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta V______ S____, în termen și legal motivat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență pentru următoarele motive:

Printr-un prim motiv de recurs a susținut că în mod greșit prima instanță a reținut că disp. art. 1 alin. 1 și 2 din OUG nr. 71/2009, modificată și completată prin OUG nr. 18/2010 și 45/2010, sunt aplicabile, în speță.

Sub acest aspect, a motivat că prin decizia nr. 1/16.01.2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul în interesul legii privind incidența dispozițiilor legale de mai sus în procedura de executare silită a titlurilor executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

În cadrul aceleiași critici, a susținut că prin neexecutarea creanței de către debitor, se aduce atingere dreptului creditorului la un proces echitabil, măsura reprezentând o ingerință în dreptul acestuia la respectarea bunurilor, incompatibilă cu prevederile art.1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

A mai arătat că, în jurisprudența sa (Cauzele Ș_____ contra României, S________ contra României, Katsyuk contra Ucrainei) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că statul și instituțiile sale nu pot invoca lipsa fondurilor ca motiv de neexecutare a hotărârilor prin care s-au stabilit creanțe împotriva lor, respectiv, că neexecutarea creanțelor aduce atingere dreptului la un proces echitabil, recunoscut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin motivul doi de recurs a susținut că sentința este dată cu încălcarea disp. art. 137 Cod Procedură Civilă, întrucât prima instanță a omis a pune în discuția părților excepția netimbrării acțiunii, invocată de intimatul-pârât M_________ Justiției.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, a arătat că, procedând în acest mod, prima instanță a încălcat principiul contradictorialității și al dreptului la apărare, părțile fiind lipsite de posibilitatea de a pune concluzii cu privire la excepția invocată.

A mai motivat că soluționarea excepției netimbrării s-a făcut cu încălcarea disp. art. 137 alin. 1 Cod Procedură Civilă, în sensul că prima instanță nu a soluționat cu prioritate excepția invocată, înainte de a intra în fondul cauzei.

Sub acest aspect, a concluzionat că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea dreptului la un proces echitabil, impunându-se desființarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin ultimul motiv de recurs a susținut că sentința este nelegală întrucât sistarea executării silite nu a fost motivată, în drept, de către executorul judecătoresc, respectiv că suspendarea executării silite nu putea fi dispusă decât de către instanța de judecată.

În fine, a motivat că adresa nr. xxxxxx/08.11.2012 emisă de intimatul-pârât nu este în conformitate cu normele procedurale în materie.

În drept, recursul a fost încadrat în prevederile art. 304 Cod Procedură Civilă.

Prin întâmpinarea formulată (f.10), M_________ Justiției a cerut respingerea recursului față de incidența în speță a OUG 71 /2009 care a eșalonat plata drepturilor bănești, pe această perioadă executarea silită fiind suspendată de drept.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor aduse, tribunalul constată că recursul este nefondat.

Astfel, plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc de a îndeplini un act de executare silită, este mijlocul procedural de restabilire a legalității executării silite, pus la îndemâna părții interesate în cazul refuzului nejustificat al executorului judecătoresc de a întocmi un act de executare silită.

Deci, obiectul plângerii este limitat la refuzul nejustificat al executorului de a întocmi un act de executare silită.

În speță se constată că sunt întrunite condițiile premisă ale art. 56 din Legea 188 / 2000, respectiv că nu există un refuz nejustificat de a îndeplini vreun act de executare, și anume, refuzul de a executa prin poprire titlul executoriu invocat.

Refuzul executorului judecătoresc sub acest aspect este unul justificat de măsurile dispuse prin OUG 71/ 2009 care prevăd eșalonarea plăților în perioada 2010 – 2014, perioadă în timpul căreia procedura executării silite se suspendă de drept.

Este adevărat că prin decizia nr. 1/16.01.2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind aplicarea disp. art. 1 alin. 1 și 2 din OUG nr. 71/2009, modificată și completată prin OUG nr. 18/2010 și OUG nr. 45/2010 în procedura de executare silită a titlurilor executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

Însă, contrar susținerilor recurentei-reclamante, prin decizia de mai sus, Înalta Curte nu a stabilit că dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 din OUG nr. 71/2009 nu sunt compatibile cu dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului și cu jurisprudența Curții de la Strasbourg.

Astfel, având a analiza recursul în interesul legii, Înalta Curte a constatat că numai pe baza evaluării nemijlocite, directe, de către instanțe, în raport cu circumstanțele fiecărei spețe, se poate stabili compatibilitatea dispozițiilor legale de mai sus, cu dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului și cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, respectiv, că analizarea, în concret, a acestei compatibilități nu poate fi realizată pe calea recursului în interesul legii.

Or, procedând la analizarea, în concret, în raport cu speța de față, a dispozițiilor art. 1 alin. 1 și 2 din OUG nr. 71/2009, modificată și completată, urmează a se reține că acestea sunt compatibile cu prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Astfel, în cauza D______ ș.a. împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins ca inadmisibilă cererea reclamanților prin care invocau încălcarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv, art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, prin aceea că autoritățile interne (M_________ Justiției și M_________ Finanțelor Publice) au refuzat să pună în executare hotărâri judecătorești care le acordau drepturi salariale, respectiv, că există întârzieri la executarea acestor hotărâri.

A amintit Curtea, făcând referire la jurisprudența sa anterioară (Cauza Homsby împotriva Greciei, Boudon împotriva Rusiei) că neexecutarea de către un stat contractant a unei hotărâri judecătorești poate constitui o încălcare a dreptului de acces la un tribunal, respectiv, că o autoritate nu poate invoca lipsa de resurse pentru neplata unei datorii întemeiate pe o hotărâre judecătorească.

Privitor la respectarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, a amintit (cauza SARL Amag – G și Mehachichvili împotriva Georgiei) că eșalonarea plății datoriilor este incompatibilă cu articolul de mai sus, întrucât actul de eșalonare nu avea un statut de „lege”.

Cu toate acestea, amintind jurisprudența sa anterioară și constantă, analizând cererea reclamanților (cauza D______ ș.a.) Curtea Europeană a stabilit că nu există o încălcare a art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, că echilibrul între interesele reclamanților și interesul general al societății a fost menținut, neputându-se reproșa guvernului român că a refuzat să execute hotărârile judecătorești, eșalonarea plăților, printr-o ________ acte normative neaducând atingere dreptului reclamanților la un proces echitabil și nici dreptului de proprietate al acestora.

Cât privește al II – lea motiv de recurs, cel privind încălcarea dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă de către judecătorul fondului care a omis să pună în discuție excepția netimbrării acțiunii invocată de M_________ Justiției, critica este neîntemeiată câtă vreme această omisiune nu a cauzat recurentei- reclamante nici o vătămare care să nu poată fi acoperită decât prin anularea sentinței pronunțate în aceste condiții conform dispozițiilor art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, cu atât mai mult cu cât, din practicaua sentinței rezultă că acțiunea formulată este scutită de timbraj prin dispozițiile art. 15 lit. a din Legea 146 / 1997.

În ce privește motivul trei de recurs:

Prin art. 1 alin. 1 din OUG nr. 71/2009 modificată și completată, plata sumelor prevăzute pentru hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială, a fost eșalonată pe perioada 2012 – 2016.

Potrivit alin. 2 al aceluiași articol în cursul termenului prevăzut la alin. 1, orice procedură de executare silită se suspendă de drept.

Ca atare, în speță, suspendarea executării silite este una legală, ce operează de drept și nu o suspendare în condițiile art. 403 Cod Procedură Civilă, pentru a fi dispusă de către instanța de judecată.

Față de considerentele arătate mai sus, critica vizând nelegalitatea hotărârii, pe motiv că sistarea executării silite nu a fost motivată, în drept, de către executorul judecătoresc, este nefondată.

În fine, critica potrivit căreia adresa nr. xxxxxx/08.11.2012 nu este în conformitate cu dispozițiile legale, este una pur formală, recurenta-reclamantă neindicând, în concret, neregularitățile actului, așa încât, urmează a fi respinsă, ca nefondată.

În consecință, conform art. 312 alin. 1 Cod Procedură Civilă, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă V______ S____.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUM;ELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă V______ S____, domiciliată în V_____, ________________________. 11, ______________, _______________________, împotriva sentinței civile nr. 374 din 27.02.2013 pronunțată de Judecătoria V_____, în contradictoriu cu intimații - pârâți B__ Î__________ N______ și Î__________ Doinița M______, cu sediul în V_____, ______________________, _____________,____________, județ Teleorman și M_________ Justiției, cu sediul în București, sector 5, _____________________.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 7 iunie 2013.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

F_____ M_______ V_____ M______ G____ P______ Ț_____ N_______

Red. FM:- 14.06. 2013

Thred PS.- 27.06. 2013- 2 ex

Df.- XXXXXXXX/ 2012 Jud. V_____

Jf.- N______ A___ V______