Cod operator: 3171

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA IAȘI

SECȚIA CIVILĂ

Ședința publică din data de 29 mai 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE - C_____ E___

GREFIER - A______ E_____

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7349/2015

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. A_______ H______ S.R.L., ÎN INSOLVENȚĂ în contradictoriu cu pârâta E______ P______ S.A., având ca obiect ,,plata lucrului nedatorat’’.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile litigante.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, pentru acest termen de judecată, procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică din data de 18.05.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru azi, 25.05.2015, când pentru aceleași motive a amânat pronunțarea pentru astăzi, 29.05.2015, când în aceeași compunere, a hotărât următoarele.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauze civilei de față, instanța constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 10.02.2015, sub nr. XXXXXXXXXXXXX reclamanta _______________________, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta _____________________, ca prin hotărârea ce se va pronunța în prezenta cauză, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 7.333,58 lei, reprezentând plată nedatorată, precum și a dobânzii legale de la data introducerii acțiunii până la data plății efective a debitului. S-a solicitat și plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta arată, în esență, că între părți a fost încheiat un contract de difuzare carte în regim de consignație. La data de 09.07.2014 pârâta a informat-o că figurează în evidențele sale cu un debit de 4.522,71 lei și, deși în evidențe sale contabile reclamanta figura cu un debit către pârâtă în sumă de 5.102,32 lei, a achitat suma pe care aceasta din urmă a solicitat-o. Susține reclamanta că în evidențe sale a rămas un sold de 579,51 lei.

Se învederează că s-a creat o confuzie, în sensul că s-a crezut că plata efectuată a reprezentat o plată parțială, aferentă facturii nr. 191/15.05.2014, astfel că la data de 05.09.2014 a efectuat o nouă plată în sumă de 7.913,19 lei. Constatându-se că această ultimă plată a fost făcută din eroare, solicită restituirea sumei de 7.333,58 lei.

În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, fiind atașate în copie, certificate conform cu originalul, următoarele: notificare , fișă de cont furnizor, ordine de plată, contract de furnizare carte în regim de consignație nr. 2845/17.05.2012, notificare nr. 295/E/09.07.2014, chitanțe și facturi fiscale.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1341, 1469, 1470 Cod Civil și art. 194 Cod procedură civilă.

Cererea este scutită de taxă de timbru în temeiul art. 115 din Legea nr. 85/2014.

Legal citată, pârâta _____________________ nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a-și formula apărări.

În cadrul cercetării judecătorești instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru reclamantă.

Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor invocate de reclamantă, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:

În fapt, între părți a fost încheiat contractul de difuzare de carte în regim de consignație nr. 2845/17.05.2012 (filele 19-25), având ca obiect vânzarea de către reclamantă, în calitate de consignator, a producției de carete a consignatului, respectiv pârâta, în spațiile cu această destinație aparținând celei dintâi. Contractul a fost însușit de ambele părți prin semnătură și ștampilă.

În baza acestui contract societatea pârâtă a emis o ________ facturi fiscale către reclamantă (filele 75-410).

Totodată, la data de 09.07.2014 pârâta a transmis reclamantei o notificare nr. 295/E (fila 26) cu privire la obligația de plată a sumei de 4.522,71 lei, reprezentând contravaloarea cărților vândute în regim de consignație, precum și a sumei de 8.046,56 lei, reprezentând contravaloarea drepturilor de autor cesionate.

La data de 17.07.2014 reclamantă achită prin ordin de plată nr. 3 (fila 27) suma de 4.522,71 lei. De asemenea, la data de 05.09.2014 reclamanta achită prin ordin de plată nr. 9 (fila 28) suma de 7.913,19 lei către pârâtă.

Cu privire la această ultimă sumă menționată reclamanta solicită obligarea pârâtei la restituire, fiind o plată nedatorată.

În drept, conform art. 1341 Cod Civil: „cel care plătește fără a datora are dreptul la restituire. Nu este supus restituirii ceea ce s-a plătit cu titlu de liberalitate sau gestiune de afaceri. Se prezumă, până la proba contrară, că plata s-a făcut cu intenția de a stinge o datorie proprie”.

Art. 1470 Cod Civil prevede că „orice plată presupune o datorie”.

Astfel, plata nedatorată poate fi definită ca un fapt juridic licit, care costă în executarea de către o persoană, solvens, din eroare, a unei prestații la care nu era obligată și fără intenția de a plăti pentru altul, accipiens. În toate cazurile, pentru a ne afla în prezența unei plăți nedatorate este necesar a fi îndeplinite o ________ condiții, după cum urmează: să existe o plată, această plată să fie nedatorată și să existe o eroare.

Cu privire la prima condiție, respectiv să existe o plată, aceasta trebuie să constea în remiterea unei sume de bani, a unui bun individual determinat ori determinat prin caractere generice. În plus, este necesar ca solvensul să facă plata cu voința fermă de a stinge o datorie.

În al doilea rând trebuie ca datoria ce s-a urmărit a fi stinsă să nu existe, condiție ce este îndeplinită fie în situația în care între părți nu există niciun raport juridic obligațional pe care s-ar putea întemeia plata (inexistența absolută), fie în situația în care ceea ce s-a plătit nu forma obiectul obligației dintre solvens și accipiens sau când obligația concretă a cărei stingere s-a urmărit prin executarea acelei prestații nu exista între părți, fără a fi exclusă existența unei alte obligații de altă natură (inexistență relativă).

În fine, cea din urmă condiție vizează ca plata să fie făcută din eroare, legiuitorul instituind cu privire la aceasta o prezumție relativă, constând în aceea că o plată făcută este considerată a fi efectuată cu intenția de a stinge o datorie. Mai mult de atât, este suficient ca doar solvensul să se afle în eroare, iar această eroare să aibă un caracter determinant, în sensul că în lipsa ei solvensul nu ar fi făcut plata.

Având în vedere cele de mai sus, instanța urmează a analiza dacă în cauza concret dedusă judecății sunt întrunite condițiile legale cu privire la existența plății nedatorate.

Referitor la existența unei plăți, în sens obiectiv, constată instanța că această condiție este întrunită, fiind efectuată plata sumei de 7.913,19 lei de către reclamantă, la data de 05.09.2015 prin ordinul de plată nr. 9 (fila 28).

În ceea ce privește condițiile inexistenței datoriei, dar și a erorii în care s-a aflat reclamanta, consideră că trebuie analizate împreună. Astfel, reclamanta invocă faptul că suma de 7.913,19 lei a fost plătită din eroare, considerându-se că este aferentă facturii nr. 191/15.05.2014.

Din înscrisurile depuse de reclamantă constând în fișă cont furnizor (filele 7-11) se observă că în contabilitatea acesteia a fost înregistrată, ca și debit, factura fiscală nr. 191/15.05.2014, în sumă de 7.913,19 lei. Factura a fost în fapt primită de reclamantă, fiind depusă tot de aceasta la dosar (filele 98-109 vol. II).

Tot în fișa cont furnizor s-a înscris la data de 18.07.2014 plata către pârâtă a sumei de 4.522,71 lei, reprezentând contravaloare factura 191/15.05.2014; iar la data de 08.09.2014 plata sumei de 7.913,19 lei, reprezentând, de asemenea, contravaloarea facturii 191/15.05.2014. Așadar, ambele plăți efectuate de reclamantă reprezintă contravaloarea facturii fiscale nr. 191/15.05.2014, fapt ce reiese și din mențiunile efectuate pe ordinele de plată: nr. 3/17.07.2014 (fila 17 vol. II) – „parțial factură 191” și nr. 9/05.09.2014 (fila 18 vol. II) – „factura 191”.

Ori, în aceste condiții, se constată că pentru factura nr. 191 s-au efectuat în total plăți în valoare de 12.435,9 lei, deși cuantumul său total era de 7.913,19 lei, astfel că diferența în sumă de 4.522,71 lei nu era în fapt datorată pentru aceasta.

În această situație, se observă să sunt îndeplinite condițiile cu privire la plata nedatorată în ceea ce privește suma ce excede contravalorii facturii fiscale nr. 191, respectiv 4.522,71 lei: fiind efectuată plata sumei prin ordinele de plată anterior individualizate; obligația concretă a cărei stingere s-a urmărit prin executarea acelei prestații nemaiexistând între părți, fără a fi exclusă existența unei alte obligații de altă natură (inexistență relativă), iar reclamanta s-a aflat în eroare cu privire la această obligație de plată.

Totodată, deși legea stabilește ca punct de plecare în analiza unei astfel de cereri o prezumție relativă, constând în aceea că până la proba contrară, se prezumă că plata s-a făcut cu intenția de a stinge o datorie proprie, consideră instanța că în ceea ce privește suma de 4.522,71 lei s-a făcut această dovadă contrară, așa cum s-a arătat mai sus.

Pe de altă parte, nu este de neglijat faptul că pârâta a avut o atitudine procesuală pasivă, prin aceea că nu a depus întâmpinare și nu și-a formulat niciun fel de apărări, așa încât nu se poate considera că suma achitată în plus, respectiv 4.552,71 lei ar reprezenta contravaloarea unei alte obligații a reclamantei către pârâtă.

În ceea ce privește susținerile reclamantei conform cărora atunci când a fost notificată de pârâtă să efectueze prima plată, în sumă de 4.552,71 lei, în contabilitatea sa avea înregistrat un debit către aceasta mai mare, de 5.102,32 lei, iar după plata efectuată a rămas un rest de 579,61 lei, instanța le consideră neîntemeiate. Astfel, așa cum s-a detaliat anterior, din înscrisurile atașate cererii a reieșit situația de fapt pe care instanța a expus-o mai sus, nefiind identificată suma de 5.102,32 lei și nici debitul restant de 579,61 lei.

În concluzie, constatând că a fost efectuată o plată nedatorată, instanța urmează a admite în parte cererea reclamantei și, în consecință, va obliga pârâta să achite acesteia suma de 4.522,71 lei cu titlu de plată nedatorată.

În ceea ce privește capătul de cerere privitor la obligarea pârâtei la plata dobânzii legale de la data introducerii acțiunii până la data plății efective a sumei, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 1522, alin. 1 Cod Civil conform cărora „debitorul poate fi pus în întârziere fie printr-o notificare scrisă prin care creditorul îi solicită executarea obligației, fie prin cererea de chemare în judecată”, precum și ale art. 1535, alin. 1 Cod Civil, care stabilesc că „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune interese moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu”. Astfel, având în vedere faptul că în prezenta cauză pârâta a fost pusă în întârziere cu privire la obligația de plată prin introducerea cererii de chemare în judecată, instanța, față de soluția ce urmează a se pronunța, va dispune obligarea pârâtei și la plata dobânzii legale cu privire la debitul în sumă de 4.522,71 lei, de la data introducerii acțiunii, 10.02.2015 și până la plata efectivă.

Referitor la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, instanța constată faptul că raportat la art. 453 Cod procedură civilă, aceasta se află în culpă procesuală, însă față de dispozițiile art. 452 Cod procedură civilă, constată că reclamanta nu a făcut dovada efectuării niciunei cheltuieli cu prezentul proces, așa încât solicitarea sa va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte cererea formulată de reclamanta _______________________, în insolvență, cu sediul în București, _______________________, nr. 21, parter, Sector 2, reprezentată legal prin Administrator special D_____ T____, în contradictoriu cu pârâta _____________________, cu sediul în ___________________, jud. Iași.

Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 4.522,71 lei cu titlu de plată nedatorată. Obligă pârâta la plata către reclamantă a dobânzii legale cu privire la debitul principal, în sumă de 4.522,71 lei, de la data de 10.02.2015 până la plata efectivă.

Respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiat.

Cu drept de a formula apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea pentru formularea căii de atac a apelului se depune la Judecătoria Iași.

Pronunțată în ședință publică, azi 29.05.2015.

Președinte, Grefier,

C_____ E___ A______ E_____

Red./Tehnored. C.E./A.E.

4 ex./03.06.2015