Acesta nu este document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:JDTIM:2015:001.xxxxxx

R O M A N I A

JUDECATORIA TIMISOARA

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR.XXXXXXXXXXXXXX

SENTINTA CIVILA NR. xxxxx

Ședința publică din 17.12.2015

P_________ A______ L____ D_______

GREFIER F______ T______

Pe rol fiind judecarea cererii formulată de către reclamantul H______ S____ în contradictoriu cu pârâta _____________________, având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită, fiind dată fără citarea părților.

Mersul dezbaterilor si concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 08.12.2015, ce face parte integranta din prezenta sentință, când instanta a amânat pronunțarea pentru azi, din lipsă de timp pentru deliberare.

INSTANTA

Deliberând asupra cauzei civile de fata, constata:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, reclamantul H______ S____ în contradictoriu cu pârâta _____________________, a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 868 lei, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume,calculate de la data plății până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamantul a arătat că la data de 11.07.2015, a oprit regulamentar autoturismul cu nr. de înmatriculate XXXXXXXXX pentru aproximativ 3-4 minute în parcarea magazinului M______ Instal, având o urgență. În mașină a rămas soția sa însărcinată în luna a 7-a și copilul de 4 ani.In timpul acestei scurte staționări (mai puțin de 3 minute) au apărut reprezentanții pârâtei cu o autoutilitară mica (dubiță) galbenă și o platformă specială pentru transport mașini cu macara care au blocat ieșirea din parcare și au început demersurile de blocare și ridicare a autoturismului, și el a sosit imediat la fața locului și a încercat să explice că nu a știut că este parcare privată, dar că nu le-a produs niciun neajuns, iar soția sa care era în mașină cu cheile putea pleca oricând dacă nu ar fi fost împiedicată să plece cu mașina din acea parcare. Aceștia au fost deosebit de agresivi verbal atât cu el cât și cu soția sa însărcinată și, datorită comportamentului și a modalității brutale prin care reprezentanții pârâtei au ridicat mașina de familie, soției sale i s-a făcut rău și a început să aibă sângerări nazale, iar fiul său a fost foarte traumatizat, a început să tremure și să plângă necontrolat

S-a arătat comportamentul angajaților pârâtei a fost inadmisibil și ilegal, comportându-se ca niște adevărate brute, recurgând la amenințări și șantaj.

Reclamantul arată că el consideră că un asemenea comportament, precum și ridicarea abuzivă și cu forța a autoturismului reprezintă adevărate activități infracționale, care sunt inadmisibile. Mai mult decât atât, ridicarea autoturismului i-a cauzat grave prejudicii atât acestuia cât și familiei sale, fiind lăsați în plină stradă pe vreme caniculară, cu soția gravidă la care i s-a făcut și rău și copilul mic.

Reclamantul susține totodată ridicarea autoturismului de către societatea _____________________ este în realitate o activitate infracțională, iar aceste cazuri sunt foarte bine cunoscute la nivelul orașului, fiind adevărate excrocherii.

S-a menționat că la solicitarea s-a deplasat la fața locului un echipaj de poliție, dar acesta a ajuns după ce mașina a fost deja ridicată, iar locul unde a fost transportată mașina sa și modul cum o poate recupera l-a aflat de la aceștia, întrucât reprezentanții pârâtei au refuzat să-i dea aceste informații.

Problema aceasta cu pârâta nu este una nouă, fiind de notorietate că angajații pârâtei procedează în mod frecvent la ridicarea de autoturisme din Timișoara în diferite parcări, iar împotriva acestor practici ilegale, Primăria Timișoara a adoptat o ________ hotărâri de Consiliu Local, care prevăd interdicția societăților neautorizate de a ridica, bloca sau depozita autoturisme, iar centrele comerciale au obligația de a asigura parcările cu bariere.

Faptul că intre părți nu a existat niciun contract, explicit sau tacit rezultă din prevederile art.1281 Cod Civil, potrivit cărora un contract produce efecte doar între părțile contractante, terților (cum este reclamantul) fiindu-le opozabilă situația juridică, dar fără a dobândi în patrimoniul propriu drepturi și obligații. Cu alte cuvinte, reclamantul arată că,fiind terț față de contractul pârâtei cu proprietarul parcării, nu dobândește drepturi sau obligații derivate din acest contract și de altfel intre reclamant și pârâtă nu a existat niciun acord de voințe, nici cu privire la ridicarea autoturismului, nici cu privire la depozitare ori alte taxe de urgență, aceste servicii fiind prestate fără acordul său, iar acordul dintre pârâtă și firma M______ Instal nu îi poate fi opozabil, deoarece nu este parte a contractului respectiv, care așa cum a menționat nu poate produce efecte pentru terți , iar prin intermediul clauzelor sale s-a reglementat o justiție privată ce funcționează paralel cu cea publică (care est singura recunoscută pe teritoriul țării) , iar pârâta (însărcinată cu ducerea la îndeplinire a acestei justiții) se erijează în autoritatea statului.

S-a mai susținut de asemenea că pârâta _____________________ nu are dreptul de a ridica mașina, proprietate privată, și să o depoziteze într-o locație unde proprietarul nu are acces direct la bunul său, aceasta reprezentând o încălcare a dreptului de proprietate, garantat de Constituție și de prevederile europene. Blocarea, ridicarea și depozitarea autovehiculului în conditiile arătate mai sus, corelat cu condiționarea predării de plata unei sume de bani, în absența unui temei legal pentru luarea unor astfel de măsuri echivalează cu o lipsire de libertate, cu o ingerință ilegală, abuzivă, disproporționată asupra dreptului de proprietate.

Mai mult decât atât, "serviciul" menționat în factura, are natura unei atingeri a dreptului de proprietate asupra autoturismului, garantat de art. 555-556 Cod civ, art. 44 din Constituție, și art. 1 din Protocolul Adițional nr. l la Convenția Europeana a Drepturilor Omului, având natura unei justiții paralele invocată de pârâtă. Natura plății facturii emise de pârâta este nedatorată, făcuta sub imperiul constrângerii, generată de nepredarea autoturismului și de curgerea în continuare a costurilor de depozitare, astfel încât nu poate exista nici un dubiu cu privire la situația juridică a plății. Aceasta reprezintă o plata nedatorata, în sensul art.1341 NCC, pârâta având obligația legală de a o restitui întrucât din punct de vedere juridic nu există un titlu în baza căruia el să fie obligat a achita aceasta suma, un contract sau un raport juridic prin care sa se fi născut o obligație față de pârâtă.

Dupa cum bine se știe, pentru a se naște raportul juridic în temeiul căruia accipiensul va obligat la restituirea către solvens a ceea ce a primit este necesara întrunirea a trei condiții: Prestația pe care solvensul a executat-o să fi fost făcuta cu titlu de plată; datoria în vederea căreia s-a făcut plata să nu existe din punct de vedere juridic,. în raporturile dintre solvens si accipiens (indebilum); Plata să fi fost făcută din eroare.

Reclamantul menționează că cele 3 condiții sunt îndeplinite în mod cumulativ, plata nu a fost determinată de lege sau un contract, serviciul nu a fost solicitat și a fost abuziv și forțat, astfel încât se impune obligarea paratei la restituirea sumei de 968 lei cu titlul de plata nedatorata cat si a dobânzii legale de la data încasării și până la data restituirii.

Totodată s-a susținut că i s-a facturat un serviciu pe care nu l-a cerut, fără contract, fiindu-i sechestrată mașina firmei, ceea ce întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de șantaj, înșelăciune și furt, astfel, a fost în fapt constrâns să dea bani pentru a-și recupera mașina și a fost supus unei atitudini extrem de agresive. Mașina a fost în mod injust tractată, deși nu a cerut acest lucru, iar serviciul nu a fost consemnat în nici un contract. Sechestrarea mașinii și returnarea contra cost, în plus mărind taxa sub un pretext, în contextul amenințărilor, este inadmisibilă într-un stat de drept și în mod cert injust.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1341 Cod civil.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecată formulată de către reclamant, ca fiind netemeinică, nefondată și nedovedită, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, s-a arătat că HCLMT nr. 146/25.03.2014 pe care iși fundamentează reclamantul solicitările și argumentele reprezintă, într-adevăr, un act administrativ care prevedea faptul că activitățile de blocare, ridicare ori depozitare a autovehiculelor sunt interzise, precum și faptul că centrele comerciale au obligația de a asigura parcările cu bariere. Această hotărâre a fost însă anulată de către Curtea de Apel Timisoara prin Decizie definitivă, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, la data de 22.09.2015.

S-a arătat că mașina reclamantului a fast parcată in parcarea _____________________, iar nu in parcarea M______ Instal, motiv pentru care nu au relevantă argumentele reclamantului cu referire la această din urmă societate și la contractul de prestări servicii la care face referire. Reclamantul invocă o încălcare a principiului relativității efectelor contractului civil, motivând ca acesta nu dobândește drepturi sau obligații derivate dintr-un eventual contract de prestări servicii încheiat între subscrisa și _______________________ SA. Acel contract de prestări servicii nu are incidentă ori relevanță în prezenta cauză și nu i-a fost solicitat reclamantului să îndeplinească vreo obligație conform acestui contract.

Pârâta menționează că în parcarea privată _____________________ accesul este permis doar personalului și colaboratorilor săi, fiind interzisă ocuparea acestor locuri de parcare sau a căii de acces către acestea, de către alte persoane. Prin Regulamentul de parcare sunt oferite condițiile în care se poate parca, prevăzându-se în mod expres că persoanele care nu sunt colaboratori ai societății pârâte și care nu fac pane din personalul societății nu au dreptul de a parca. Această ofertă este comunicată conducătorilor auto prin afișare, atât la ________________________ și în interiorul parcării (un astfel de panou este instalat chiar în fata locului în care a parcat reclamantul (astfel cum reiese din fotografiile depuse) la nici un metru de autovehiculul reclamantului. Prin staționarea autovehiculului, conducătorul auto manifestă consimțământul său raportat la conditiile oferite, încheindu-se, în acel moment, un contract între cele două părți, în funcție de conduita conducătorului auto, acesta fie obține dreptul de a staționa, fie îi sunt prestate serviciile descrise în ofertă, anume blocarea, ridicarea, relocarea și depozitarea autovehiculului. În momentul in care reclamantul a parcat în parcarea _____________________, acesta a înțeles să fie de acord cu condițiile oferite, iar prin părăsirea parcării (lăsând autovehiculul parcat în acea locație) au devenit aplicabile prevederile contractuale privind prestarea serviciilor de blocare, ridicare, relocare și depozitare a autovehiculului. Prin urmare, prin acțiunea de parcare, urmată de părăsirea parcării, reclamantul a manifestat, in mod tacit, consimțământul său privind condițiile oferite, angajându-se într-un raport juridic cu subscrisa.

S-a mai arătat că prin Decizia nr. 620/2014 (definitivă), pronunțată de Tribunalul T____ în dosar nr. xxxxx/325/2013, într-o speță având ca obiect o situație similară în care subscrisa a prestat serviciile de blocare, ridicare, relocare și depozitare a unui autovehicul, în temeiul manifestării de consimțământ a conducătorului auto, s-a stabilit faptul că într-o astfel de situatie in care se intră într-o parcare semnalizată ca fiind privată, „ între cele două pârti a luat naștere un raport juridic, în momentul în care conducătorul auto a săvârșit fapta de încălcare a dreptului de proprietate al proprietarului parcării, parcând autoturismul proprietatea sa pe un teren proprietate privată, fără acordul proprietarului".

S-a menționat faptul că parcarea în cauză reprezintă o parcare privată a unui subiect privat de drept și că în conformitate cu art. 3 si art. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997, parcarea _____________________ se încadrează in categoria drumurilor închise circulației publice, aparținând domeniului privat al unui subiect privat de drept, fiind un drum semnalizat ca atare la intrare, precum și in interiorul acesteia, cu inscripții vizibile.

Totodată, conform art. 6 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, este recunoscută posibilitatea ca anumite drumuri să nu fie deschise circulației publice, în această situație fiind necesar a fi semnalizat acest lucru, la intrare, prin inscripții vizibile. Fiind un drum aparținând domeniului privat, proprietarul, administratorul ori deținătorul dreptului de folosință asupra parcării își poate rezerva dreptul de a tarifa orice staționare a mașinilor cu alt stop decât acela de a vizita unitățile comerciale sau poate transmite acest drept unei alte persoane juridice.

S-a susținut că Primăria Municipiului prin adresa depusă de reclamanta a tras niște concluzii greșite respectiv că în cazul în care publicul are acces la obiectiv (la drum) acesta este drum public deschis circulației publice și că ridicarea și depozitarea vehiculelor în locuri special amenajate se realizează de către administrațiile publice locale sau de către administratorul drumului public, concluzii care l-au indus în eroare pe reclamant, deoarece, așa cum am arătat anterior, Hotărârea de Consiliu Local nr. 145/2014 a fost anulată prin Decizie definitivă a Curții de Apel Timișoara, iar obiectivul deservit de parcare nu este unul public, parcarea fiind privată și aparținând societății noastre, nedeservind vreun loc destinat publicului. Interpretarea data în răspunsul Primăriei Timișoara nu poate fi reținută atât timp cât aceștia nici măcar nu cunosc și nu au verificat situația faptică dedusă atenției acestora, ci au oferit un răspuns fără existenta vreunei analize a cererii reclamantului, a regimului juridic al parcării sau a destinației acesteia.

În conformitate cu art. 1196 Cod civil, „orice act sau fapt al destinatarului (ofertei) constituie acceptare dacă indică în mod neîndoielnic acordul său cu privire la ofertă, astfel cum aceasta a fost formulată". Având în vedere că în speță este vorba de acțiunea de staționare a autovehiculului într-o parcare administrată în regim de proprietate privată, considerăm că specificul situației faptice conduce la concluzia că acțiunea de parcare a reclamantului constituie un fapt care indică în mod neîndoielnic acordul acestuia cu privire la condițiile de parcare.

Prin acceptarea condițiilor de parcare, manifestată de către reclamant, părțile contractante s-au angajat la executarea unui contract sinalagmatic, in care orice pres4e are și o contraprestație. Pentru prestarea serviciilor de blocare, ridicare, relocare și depozitare a autovehiculului reclamantul este dator a îndeplini obligația proprie de plată a contravalorii acestora, conform bonului facturii _________ nr. 31/11.07.2015 și a bonului fiscal emis.

Astfel, litigiul de fată are ca obiect raportul de drept născut ca urmare a parcării autovehiculului reclamantului în parcarea B____ Tractări și, implicit, acceptarea condițiilor de parcare oferite. Prin urmare, există două raporturi de drept distincte respectiv raportul de drept dintre societatea pârâtă și reclamant, survenit ca urmare a acțiunii reclamantului de parcare a autovehiculului în parcarea închiriată de către pârâtă, cunoscând dispozițiile Regulamentului de parcare și încălcând aceste dispoziții. Ca urmare, subscrisa a procedat la blocarea autovehiculului conform condițiilor oferite și acceptate de către reclamant, în mod neîndoielnic, prin acțiunea de staționare a autovehiculului, precum și la ridicarea, relocarea și depozitarea acestuia. Și totodată raportul de drept dintre pârâtă și _____________________ (contractul de închiriere nr. xxxxx.08.2014), în temeiul căruia pârâta în calitate de locatar, închiriată imobilul constând în spațiu comercial și parcarea aferentă (7 locuri de parcare), situate în mun. Timișoara, ___________________, jud. T____. Acest raport de drept nu face obiectul prezentului litigiu, dar este relevant pentru a se dovedi calitatea de locatar pe care pârâta o deține și din care reiese dreptul de folosință pe care îl are asupra acestei parcări. Prin urmare, este esențial a se delimita în mod categoric raportul de drept dintre pârâtă și _____________________ de raportul de drept survenit între pârâtă și reclamant, precum și de a se delimita în mod clar etapele inerente acestui ultim raport juridic (oferta condițiilor de parcare, acceptarea condițiilor de parcare, prestarea serviciilor convenite si plata prețului pentru serviciile prestate}.

S-a menționat că orice drum închis circulației publice trebuie să fie semnalizat în acest sens, astfel încât conducătorii auto să fie avertizați cu privire la faptul că intră pe proprietatea privată a unui alt subiect de drept și, implicit, încalcă dreptul de proprietate al acestuia prin acțiunea lor, prin urmare, sunt instalate panouri care atenționează asupra faptului că parcarea respectivă reprezintă proprietate privată, precum și asupra faptului că orice parcare abuzivă constitute tulburare de posesie, urmând ca autovehiculul respectiv să fie blocat, iar ulterior ridicat, relocat și depozitat, contra cost, la parcul de depozitare al pârâtei.

Conform dispozițiilor Regulamentului de parcare, afișate pe Panourile de informare menționate anterior, „aceste locuri de parcare (7locuri) sunt destinate strict personalului colaboratorilor _____________________, ocuparea acestor locuri de parcare, delimitate prin marcaj terestru numerotat sau a căii de acces către acestea este considerată parcare abuzivă și tulburare de posesie (art. 256 CP) și atrage blocarea autovehiculului (maximum 10 min.) urmată de ridicarea acestuia și depozitarea în parcul propriu, aflat în Timișoara, P-ta Sf. N______, nr. 10."

Pe dreptul de proprietate privată se grefează Regulamentul de parcare pe care subscrisa este în drept să îl instituie în vederea aplicării în interiorul parcării proprietate privată. S-a subliniat faptul că acest Regulament de parcare este emis și instituit în vederea asigurării posibilității desfășurării activităților societății în condiții normale și civilizate, deoarece s-a constatat că, în caz contrar, multe persoane își parcau autovehiculele pe acele locuri de parcare și le lăsau acolo pe perioade de timp ce variau de la 1 zi la câteva săptămâni de zile, făcând imposibilă parcarea personalului și a colaboratorilor subscrisei. Prin urmare, subscrisa a decis să limiteze în mod strict accesul la acele locuri de parcare si să informeze conducătorii auto in acest sens prin intermediul panourilor de informare la care am făcut referire anterior si a căror existentă este probată.

Pârâta a mai menționat că deține, cu drept de folosință, doar 7 locuri de parcare în respectiva locație, iar activitatea pe care o desfășură este realizată cu utilaje de dimensiuni foarte mari, fiind vorba despre autoutilitare de ridicat autovehicule care pot ocupa chiar toate cele 7 locuri de parcare, prin urmare, blocarea chiar și parțială a parcării în cauză și lipsirea pârâtei de dreptul de folosință asupra acestora provoacă prejudicii acesteia și împiedică activitatea pe care o desfășură, motiv pentru care a fost necesară instituirea unui Regulament de parcare prin care să atenționeze conducătorii auto asupra interdicției de a parca, cu excepțiile anterior enunțate.

S-a mai arătat că reclamantul nu dovedește in niciun fel afirmațiile sale din cererea de chemare in judecată, fiind evident, din imaginile fotografice, faptul că în mașina blocată nu se afla nimeni, precum si faptul că între blocarea mașinii si ridicarea acesteia au trecut mai bine de 20 de minute, timp în care nici reclamantul si nici o altă persoană nu s-a prezentat pentru a solicita deblocarea autovehiculului.

Cu privire la prezența echipajului de politie la locul din care a fost ridicat autovehiculul reclamantului, pârâta arată că aceștia au învederat reclamantului faptul că este vorba despre o parcare proprietate privată, precum și faptul că aceștia nu au competența de a interveni, fapt ce contrazice afirmațiile reclamantului din finalul cererii de chemare in judecată, cu privire la presupusa natură infracțională a activității pârâtei, întrucât în cazul în care ar fi desfășurat o astfel de activitate, echipajul de poliție ar fi constatat și chiar sancționat activitatea pârâtei, însă prezența echipajului de poliție cumulată cu desfășurarea activității de ridicare a autovehiculului dovedește tocmai contrarul celor susținute de către reclamant. În orice caz, dacă reclamantul ar fi considerat că s‑ar fi săvârșit o infracțiune, ar fi sesizat organele de urmărire penală abilitate și nu instanța de judecată în civil.

S-a susținut că nu sunt îndeplinire condițiile plății nedatorate, prev. de art. 1341 Cod Civil, astfel că nu se poate dispune restituirea prețului serviciilor prestate de pârâtă, având în vedere că potrivit art. 1341, alin. (3), „se,prezumă, până la proba contrară, că plata s-a făcut cu intenția de a stinge a datorie proprie", iar reclamantul nu face dovada contrară, conform căreia nu ar fi fost dator a plăti serviciile prestate de câtre pârâtă, ca urmare a parcării abuzive, în cunoștință de cauză asupra dispozițiilor Regulamentului de parcare, motiv pentru care pârâta consideră că temeiul legal invocat de către reclamant nu este aplicabil. Totodată este evident faptul că plata efectuată de către reclamant nu a fost făcută din eroare astfel încât nu poate fi aplicabilă instituția plătii nedatorate. Pe factura și pe bonul fiscal emise de către subscrisa, sunt precizate clar serviciile achitate de către reclamant subscrisei, astfel încât este evident că acesta a știut ce achită și că plata efectuată subscrisei nu poate fi o plată nedatorată. Mai mult, din cuprinsul cererii de chemare în judecată reiese faptul că reclamantul a știut ce servicii i-au fost prestate, precum și motivul pentru care i-a fost solicitată plata contravalorii acestora, astfel că este exclusă existenta erorii;

Pârâta susține că prin acțiunea de parcare neregulamentare, reclamantul și-a exprimat acordul tacit cu privire la Regulamentul de parcare deci această manifestare a consimțământului din partea reclamantului a generat un raport juridic între cele două părți, care exclude existența unei plăți nedatorate, plata prețului fiind efectuată în contraprestația serviciilor prestate.

În drept s-au invocat dispozițiile art. dispozițiile ari. 205, art. 453, Cod procedură civilă, art. 552, art. 553, art. 554, art. 555, art. 556, art. 561, art. 858, art. 859, art. 1196, art. 1208, art. 1341, art. 2495 Cod civil, art. 3 și art. 4 din Ordonanța nr. 43/1997, art. 6 din OUG xxxxxxxx, precum și ale art. 44 și art. 136 din Constituția României.

La dosar s-au depus în probațiune în fotocopie următoarele înscrisuri: adresa nr.SC2015-xxxxxx CDT2015-204,extras M.Oficial,practica judiciară,contract de închiriere,listă tarife parcare,procedură de lucru,fotografii,proces verbal de predare-primire,contract de vânzare-cumpărare,CI,carte de identitate,factură,extras de CF.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În data de 11.07.2015 autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX condus de reclamant a oprit în parcarea aflata în folosința _____________________, situata mun. Timisoara, ___________________, jud. T____ interval în care unul dintre angajații societății pârâte a blocat roata de la autovehiculul, iar ulterior acesta fiind ridicat și depozitat într-una parc auto al pârâtei, stare de fapt necontestată de pârâtă.

Din factura fiscală depusă de reclamant dosar rezultă că acesta a plătit pârâtei suma de 868 lei, pentru ridicarea autovehiculului indisponibilizat și depozitarea acestuia.

Pârâta a susținut că temeiul blocării/ridicării autovehiculelor parcate în incinta parcării _____________________ situata mun. Timisoara, ___________________, îl constituie contractul de închiriere nr. 87/28.08.2014 încheiat de societatea pârâtă și ______________________ care pârâta în calitate de locatar a închiriat imobilele - spatii comerciale nr. 7 și 8 (constând în două birouri din cadrul clădirii de birouri din mun. Timișoara, ___________________, jud. Timis), precum și parcarea aferentă, compusă din 7 locuri de parcare, situate la aceeași adresă.

S-a stipulat în “Procedura de lucru degajare și eliberare parcare proprie” faptul că va proceda la ridicarea și depozitarea autovehiculelor staționate abuziv în parcarea ce face obiectul contractului de închiriere, tarifele percepute pentru deblocarea, ridicarea și depozitarea a autovehiculelor parcate în parcarea menționata anterior urmând a încasate de pârâtă de la conducătorii auto.

Instanța reține însă că parata nu se poate prevala de dispozițiile contractului de închiriere încheiat de pârâtă cu _____________________ și de regulamentul menționat anterior pentru a proceda la încasarea de la diverse persoane fizice/juridice, in general, de la reclamant in cazul de fata, a tarifului de deblocare a autovehiculului acestuia din urmă, proprietate privată, pe considerentul staționarii în incinta parcării private a _____________________, contrar regulamentului menționat anterior, elaborat de către aceasta din urmă. Instanța reține că potrivit principiului relativității efectelor contractului civil, prevăzut si de Codul civil din 2009 la art. 1280,un act juridic civil dă naștere la drepturi si obligații doar intre părțile contractante, terților fiindu-le doar opozabilă situația juridica astfel creată, in sensul că aceștia sunt obligați sa respecte drepturile si obligațiile stabilite (art.1281), fără insa a dobândi in propriul patrimoniu respectivele drepturi si obligații.

În plus,se reține că regulamentul menționat anterior nu poate produce efecte fata de terți si pentru motivul ca prin intermediul clauzelor lui se reglementează o justiție privata ce funcționează paralel cu cea publica, singura recunoscută pe teritoriul României, iar pârâta, însărcinată cu aducerea la îndeplinire a acestei justiții, se erijează in autoritate a statului.

În privința susținerilor pârâtei potrivit cărora între reclamant și pârâtă s-ar fi născut un raport obligațional sinalagmatic, ca urmare a parcării abuzive a acestuia in interiorul parcării pârâtei, iar plata efectuată de către reclamant reprezintă o contraprestație pentru serviciile prestate de pârâtă,constând in indisponibilizarea autovehiculului, instanța reține că intre cele două părți neexistând nici o convenție prin care reclamantul să-și fi asumat o atare obligație si caz nu se poate considera că indisponibilizarea autovehiculului reclamantului este o prestație efectuată în beneficiul acestuia care să justifice o contraprestație.

În plus,se observă că ,chiar daca reclamantul a parcat autovehiculul in parcarea privata aflată în folosința pârâtei, pârâta nu este îndreptățită să procedeze la sancționarea lui prin indisponibilizarea autovehiculului si nici sa perceapă o sumă de bani în schimbul eliberării autovehiculului, întrucât asemenea conduită aduce atingere dreptului de proprietate privata al titularului autovehiculului si are un caracter ilicit, antrenând, potrivit art. 1357 Cod civil,răspunderea civilă delictuală pârâtei.

Se constată în plus că deși pârâta plătește o chirie lunara de 300 de EUR pentru spatiile comerciale nr. 7 și 8 (constând in două birouri din cadrul clădirii de birouri din mun. Timișoara, ___________________, jud. T____) și pentru 7 locuri de parcare, aceasta a perceput de la reclamant, un tarif de deblocare, pentru o lipsa de folosință de 10 minute a unui singur loc de parcare, o sumă de 488 lei. Așadar vătămarea adusa reclamantului prin fapta ilicită a pârâtei este una substanțiala raportat la vătămarea produsa pârâtei prin fapta reclamantului, care este una minima.

Instanța consideră că parata avea posibilitatea de a preîntâmpina săvârșirea unor fapte de genul celei comise de către reclamant prin utilizarea altor mijloace legale cum ar fi montarea unei bariere sau a unui punct de control sau a unei alte soluții tehnice dar ,fără însă a fi îndreptățită sa procedeze la indisponibilizarea autovehiculului reclamantului.

Referitor la dreptul de retenție asupra autoturismului,instanța reține că acesta nu are o existență autonomă, ci este accesoriu față de un alt raport juridic, în temeiul căruia creditorul retentor are anumite creanțe născute în legătură cu bunul reținut, fiind necesar ca bunul să fi intrat în detenția creditorului în mod licit urmare a raporturilor juridice preexistente, condiție neîndeplinită în situația de față. Totodată, potrivit art. 2496 alin. 2 C. civ, dreptul de retenție nu poate fi exercitat dacă deținerea bunului este abuzivă sau nelegală.

Potrivit art 1357 Cod civil ,pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu,existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul. Fapta ilicită a pârâtei constă în aceea că autovehiculul proprietatea reclamantului a fost indisponibilizat în mod nelegal de reclamant, fiind eliberat doar în schimbul unei sume de bani.

Indisponibilizarea autovehiculului in condițiile arătate mai sus corelat cu condiționarea predării lui de plata unei sume de bani, in absența unui temei legal pentru luarea unor astfel de măsuri echivalează cu o lipsire de proprietate, cu o ingerința ilegala, abuzivă, disproporționată asupra dreptului de proprietate al reclamantului, o atare conduită fiind una ilicită. Prejudiciul constă suma de 868 de lei plătita de reclamant pentru recuperarea autovehiculului blocat de pârâtă. Existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu rezultă din însăși materialitatea faptei și din cele expuse cu privire la caracterul ilicit al faptei pârâtei.

În dreptul civil, răspunderea civilă delictuală operează, în principiu, pentru cea mai ușoară culpă, iar obligația de reparare a prejudiciului este integrală, indiferent de gravitatea vinovăției. Vinovăția reprezintă atitudinea psihică pe care autorul a avut-o în momentul săvârșirii faptei ilicite sau, mai exact, la momentul imediat anterior săvârșirii acesteia, față de faptă și urmările acesteia.

Instanța reține că pârâta este un profesionist al domeniului său, iar criteriul obiectiv de apreciere a culpei - al omului normal și prudent - trebuie avut în vedere cu maximă exigență, deoarece acesta are ca obiect de activitate acest gen de operațiuni, respectiv activitatea în domeniul tractărilor auto și degajării parcărilor private de autoturismele parcate abuziv si ca atare aceasta ar trebui sa cunoască caracterul ilicit al faptelor sale Acesta este un criteriu obiectiv de apreciere a culpei, al omului normal, avizat, prudent (bonus pater familias), precum și elemente subiective, cum ar fi calitățile și pregătirea subiectului activ și împrejurările în care a fost săvârșită fapta.

Pentru toate aceste considerente, in temeiul dispozițiilor legale evocate, instanța va admite cererea formulată și va obliga pârâta la restituirea sumei de 868 de lei achitată de reclamant conform bonului fiscal depus la dosar, aceasta sumă reprezentând prejudiciul produs reclamantului de către pârâtă prin fapta sa ilicita precum si dobânda legala calculata de la data plătii, 04.11.2015 si pana la data restituirii sumei de 868 de lei ,având in vedere că, potrivit art. 1523 alin 2 lit e Cod civil, pârâta, ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite extracontractuale, se afla de drept în întârziere.

In baza art. 453 Cod pr civilă instanța va obliga pârâta, la plata in favoarea reclamantului a sumei de 1065,76 lei constând in taxa judiciară de timbru în și onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Admite acțiunea formulată de reclamantul H______ S____ în contradictoriu cu pârâta ______________________.

Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 868 lei, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume,calculate de la data plății până la data restituirii efective.

Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1065,76 lei,reprezentând contravaloare taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat,cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel,în 30 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică azi, 17.12.2015.

P_________ GREFIER

A______ L____ D_______ F______ T______

Red A.L.D/FT

5 ex/sm/3com

06.02.2016