Dosar nr. XXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIE Nr. 224/2014

Ședința din Camera de Consiliu de la 01 Aprilie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE -B_____ A_____

JUDECĂTOR -N______ C______ I______

GREFIER -L_______ G____

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

*

La ordine a venit spre soluționare contestația în anulare formulată de contestatorii L______ Ș_____ și P_____ V_______, împotriva deciziei penale nr. 29 din 14.01.2014, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. XXXXXXXXXXX.

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședința din Camera de Consiliu au lipsit contestatorii.

Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.

S-a expus referatul asupra cauzei, după care:

Nefiind alte cereri de formulat s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a rămas în pronunțare asupra contestațiilor pe admisibilitatea în principiu.

S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.

C U R T E A

DELIBERÂND

Sub nr. XXXXXXXXXXX, s-a înregistarat la Curtea de Apel Bacău, contestația în anulare formulată de contestatorii L______ Ș_____ și P_____ V_______ împotriva deciziei penale nr. 29 din 14.01.2013, pronunțată în dosarul nr. 519/xxxxxx de către Curtea de Apel Bacău.

În motivarea contestației, contestatorii au arătat următoarele :

Prin decizia penală nr. 110/25.06.2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, s-a soluționat apelul declarat de inculpatul B___ A., s-au disjuns apelurile declarate de către noi, s-a recalificat calea de atac din apel în recurs și s-a acordat termen de judecată, ocazie cu care a fost format dosarul nr.XXXXXXXXXXX.

Prin decizia penală nr.29/14.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr.XXXXXXXXXXX, s-a respins ca nefondat "recursul" declarat de către noi.

A considerat că în mod nelegal s-a dispus recalificarea căii de atac și s-a soluționat în complet format din trei judecători, apelul declarat de către noi împotriva sentinței penale nr. 122/09.04.2013 pronunțate de Tribunalul Bacău în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Instanța de judecată a motivat recalificarea căii de atac referindu-se la

prevederile art.168 al.2 V.C.pr.pen., conform Cărora Hotărârea instanței de judecată poate fi

atacată separat cu recurs. în opinia noastră acest text de lege nu a fost interpretat și aplicat în mod corect.

Conform prevederilor art.168 al.1 v.c.pr.pen. plângerea împotriva ordonanței prin care s-au luat măsuri asigurătorii se adresează procurorului în cursul urmării penale și instanței de judecată, după sesizarea acesteia. Soluționarea plângerii de către instanța de judecată se poate face, fie în cursul judecății, caz în care hotărârea instanței se ia prin încheiere care poate fi atacată separat cu recurs, ceea ce nu a fost în cazul de față, fie odată CU judecarea pe fond a cauzei, ca în cazul de fată, situație în care împotriva soluției date nu se poate folosi decât calea de atac prevăzută de lege împotriva hotărârii date pe fondul cauzei.

O hotărâre judecătorească are un caracter unitar. Ea nu poate conține prevederi care pot fi atacate cu apel și prevederi care pot fi atacate cu recurs.

În cauza de față, plângerea noastră a fost soluționată o dată cu fondul cauzei, prin sentința penală nr.122/09.04.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX. Din acest motiv, consideră calea de atac împotriva acesteia este apelul și nu recursul.

O situație similară cu cea de mai sus, este cea care privește soluționarea cererii de menținere a măsurii preventive a arestării, pentru cauzele judecată în primă instanță la tribunal. încheierile prin care se dispune menținerea acestei măsuri în timpul judecării cauzei se atacă cu recurs la Curtea de Apel, dar menținerea acestei măsuri dispuse o dată cu soluționarea pe fond a cauzei prin sentința pronunțată, se atacă odată cu formularea apelului la Curtea de Apel.

Prin dec. Penală nr. 29/14.01.2014 pronunțată de Curtea de Appel Bacău în dos. Nr. XXXXXXXXXXX în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, s-au respins ca nefondate recursurile declarate de recurenții L______ Ș_____ și P_____ V_______ împotriva sentinței penale nr.122/D/2013 din data de 09.04.2013, pronunțată de Tribunalul Bacău.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, au fost obligați recurenții să plătească statului suma de câte 350 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune astfel curtea a reținut următoarele :

Examinând admisibilitatea căii de atac extraordinare formulate în cauză, Curtea constată că în cauză, contestația în anulare formulată de contestatori este inadmisibilă în principiu pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 426 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;

b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;

c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;

d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;

e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;

f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;

g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;

h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;

i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Contestația în anulare este mijlocul procesual prin care, în anumite cazuri prevăzute de lege, se poate cere unei instanțe care a pronunțat o hotărâre definitivă să rejudece cauza penală și să revină în total sau în parte asupra soluțiilor date acesteia.

Contestația în anulare este, așadar, o cale de atac îndreptată contra unei hotărâri definitive, deci o cale de atac extraordinară, care nu devine folosibilă decât atunci când o cauză penală a fost definitiv judecată.

Contestația în anulare, ca orice cale de atac, provoacă o amplificare în desfășurarea procesului penal, dincolo de limita ordinară a acestui proces, dar în vederea readucerii lui înlăuntrul acestei limite prin eventuala rejudecare a cauzei penale.

Contestația în anulare se adresează instanței care a pronunțat hotărârea definitivă pentru a provoca un autocontrol judecătoresc, care poate duce la o rejudecare a cauzei de către aceeași instanță, așa încât, contestația în anulare are caracterul de cale de atac de retractare.

Potrivit dispozițiilor art. 426 C. proc. pen., contestația în anulare împotriva hotărârilor penale definitive poate fi făcută numai în cazurile anume prevăzute în aceste dispoziții.

În cadrul procedurii de soluționare a contestației în anulare, instanța este obligată, potrivit art. 431 C. proc. pen., să examineze mai întâi admisibilitatea în principiu a cererii de contestație, în sensul în care cererea este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.

Curtea constată că, deși contestația în anulare a fost introdusă în termenul prevăzut de art. 428 alin. (1) C. proc. pen., motivele pe care se sprijină nu se încadrează în disp art. 426 lit. e C.p.p.

Tribunalul Bacău, s-a pronunțat asupra cererii petenților prin hotărârea pronunțată în cauză, respectiv prin sentința penală nr.122/D din 09 aprilie 2013,prin care, în baza art.168 Cod pr.penală, a respins plângerea petenților împotriva sechestrului asigurator instituit prin Ordonanța nr.269/P/2011, din data de 14 iunie 2012, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău.

Curtea constată că, potrivit art.168 alin.2 Cod vechiul cod pr.penală,”Hotărârea instanței de judecată poate fi atacată separat cu recurs”,

Recursul a fost soluționat în complet de trei judecători, compunere prevăzută de dispozițiile cuprinse în legea de organizare judecătorească.

Curtea nu poate analiza eventuala recalificare greșită a căii de atac de către instanța de recurs, întrucât, pe de o parte, această recalificare este atributul instanței investite cu soluționarea căii de atac, neputând fi cenzurată în cadrul contestației în anulare în lipsa unei reglementări exprese în acest sens, iar pe de altă parte, această recalificare a fost făcută printr-o altă decizie ( 110/2013 a Curții de Apel Bacău ), ce nu a format obiectul prezentei contestații în anulare.

În aceste condiții Curtea va respinge contestația ca inadmisibilă în principiu.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 431 noul Cod Procedură penală, respinge ca inadmisibilă în principiu contestația în anulare formulată de contestatorii L______ Ș_____ și P_____ V_______, împotriva deciziei penale nr. 29/14.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. XXXXXXXXXXX.

În temeiul art.275 alin.2 Cod Procedură Penală, obligă contestatorii la plata a câte 100 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Definitivă.

Pronunțată azi, 01.04.2014, în ședință publică.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

B_____ A_____ N______ C______ I______

GREFIER,

L_______ G____

Red. dec.p. CA Bc . /D.P.

Red.contest. an. N.C.I..

Tehnored. L.G./ 28.04.2014./ 2 ex.