Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

4066/2012

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 79

Ședința publică din data de 28 martie 2013

CURTEA COMPUSĂ DIN:

PREȘEDINTE - D_____ D______

JUDECĂTOR - R_____ M_______

GREFIER - C_________ E________

Ministerul Public – P________ de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror M_____ N_____.

Pe rol se află judecarea apelului declarat de P________ de pe lângă Tribunalul Teleorman împotriva sentinței penale nr.170 din data de 20.11.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală, în Dosarul nr.xxxxx/3/2012.

Dezbaterile în cauză au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 22 martie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată - ce face parte integrantă din prezenta - când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv pentru data de astăzi, 28 martie 2013, când, în aceeași compunere,

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 170/20.11.2012 s-a dispus în baza art. 334 Cpp., schimarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriul privindu-l pe inculpatul S_______ C______, din două infracțiuni prev. de art. 257 C.p. rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 33 lit. a Cp., în trei infracțiuni prev. de art. 257 C.p. rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 33 lit. a Cp.

În baza art. 257 Cp. rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 320¹ alin. 7 C.p.p. a fost condamnat inculpatul S_______ C______ F_____, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare (faptă săvârșită în dauna lui G_____ E______ N___).

În baza art. 257 Cp. rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 320¹ alin. 7 C.p.p. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare ( faptă săvârșită în dauna aceluiași G_____ E______ N___).

În baza art. 257 Cp. rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 320¹ alin. 7 C.p.p. a fost condamnat inculpatul și la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare (faptă săvârșită în dauna lui N______ G_______).

În baza art. 86⁵ alin. 1 C.p.,s-a dispus anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, de un an și șase luni închisoare, de care a beneficiat inculpatul prin sent. pen. nr. 139/13 dec. 2011 a Tribunalului Teleorman, definitivă prin dec. pen. nr. 65 /05.03.2012 a Curții de Apel București.

S-a constatat că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu fapta pentru care inculpatul a fost deja condamnat prin sentința sus-menționată.

În baza art. 33 lit. a Cp., art. 34 lit. b Cp., s-a contopit pedeapsa de un an și șase luni închisoare aplicată prin sentința de mai sus cu pedepsele aplicate în prezenta cauză, urmând ca inculpatul S_______ C______ F_____ să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 86⁵ alin. 2 Cp. și art. 86¹ C.p. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 86² C.p. a fost fixat inculpatului termen de încercare de 5 (cinci) ani, ce se va calcula de la data rămânerii definitive a primei condamnări, respectiv de la 05.03.2012, conform art. 86⁵ alin. 2 Cp .

S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a doua și lit. b C.p.

În baza art. 71 alin. 5 C.p., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se suspendă și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 86³ C.p., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) – să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman conform programului stabilit de acest serviciu.

b) – să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) – să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 86⁴ C.p. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 6¹ alin. 4 din Legea 78/2000 s-a constatat că inculpatul a restituit sumele datorate denunțătorilor G_____ E______ N___ și N______ G_______.

În baza art. 191 alin. 1 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2000 lei, cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, prin sentința penală nr. 144/20.12.2012 Tribunalul Teleorman a condamnat pe inculpatul S_______ C______ F_____ în baza art. 257 Cod penal cu aplic. art. 33 lit . a Cod penal combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 320/1 Cod procedură penală și art 74-76 Cod penal, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare ( cazul G_____ E______ N___ ) .

În baza art. 257 Cod penal cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 320/1 Cod de procedură penală și art. 74-76 Cod penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare (cazul N______ G_______ ).

În baza art. 33 lit. a - 34 lit. b Cod penal a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 (un) an închisoare .

În baza art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, iar în baza art. 82 Cod penal a fixat termen de încercare pe o perioadă de 3 ani .

A atras inculpatului atenția asupra disp. art. 83 Cod penal .

În baza art. 350 alin. 3 lit. b) Cod de procedură penală a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului S_______ C______ F_____ de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 45/U.P.din 08.11.2011 emis de Tribunalul Teleorman în baza încheierii nr. 39/C/08.11.2011, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză .

În baza art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsă durata prevenției (reținere și arestare preventivă ) de la 07.11.2011 la zi.

În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a ll - a , lit. b Cod penal , iar în baza art. 71 alin 5 Cod penal a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

A luat act că inculpatul a restituit suma de 750 lei și suma de 180 lei denunțătorului G_____ E______ N___, precum și suma de 1.600 denunțătorului N______ G_______.

A obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman nr. 515/P/2011 DIN 28 noiembrie 2011 a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul S_______ C______ F_____, pentru două infracțiuni prevăzute de art. 257 C.pen., cu aplic. art. 33 lit. a C.pen., comb. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

În actul de sesizare a instanței se menționează că inculpatul S_______ C______ F_____, licențiat al Facultății de D____ – Universitatea Ecologică București și-a desfășurat activitatea în cadrul Serviciului Public Salubritate din mun. Tr. M_______, având funcția de consilier juridic.

Deși era deja trimis în judecată pentru o faptă identică, procesul fiind în curs de desfășurare (ds. nr. XXXXXXXXXXXX al Tribunalului Teleorman) inculpatul, total indiferent față de acest aspect, fără o minimă precauție, a continuat să facă, probabil ceea ce știa cel mai bine: să obțină câștiguri materiale ilicite.

Astfel, în a doua jumătate a lunii octombrie 2011, inculpatul S_______ C______ F_____ a pretins și primit de la martorul G_____ E______ N___, suma de 180 lei, promițându-i că are relații la un Service Auto autorizat și, prin intermediul unui salariat, îi va obține actul doveditor al efectuării inspecției tehnice periodice auto pentru un autoturism, fără a fi necesară și examinarea propriu-zisă, a autoturismului.

Inculpatul i-a motivat că, 90 lei reprezintă „taxa legală” și 90 lei îi va înmâna „omului” său de la I.T.P. din cadrul unității de service respective.

În acest sens, martorul i-a înmânat actele autoturismului în cauză.

În aceeași perioadă, inculpatul a aflat de la martor că a urmat cursurile unei școli auto în mun. Roșiori de Vede și intenționează să susțină examenul pentru obținerea permisului de conducere.

Realizând că situația în care se află martorul G_____ E______ N___ reprezintă o oportunitate ideală pentru a-și etala din nou „relațiile” sale la instituțiile statului, pentru inculpat a fost suficient să afle „problema” martorului pentru că imediat l-a abordat, întrebându-l „dacă are pe cineva la permise auto”, pentru că el cunoaște lucrătorii de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor–Teleorman și, datorită acestui fapt îi garantează promovarea examenului pentru obținerea permisului de conducere auto.

Mai mult, inculpatul i-a mai relatat că „are un om in interior care îi dă sala” (examenul teoretic). Din acest moment, S_______ C______ F_____ s-a implicat efectiv, solicitându-i lui G_____ E______ N___, pentru a fi cât mai credibil, „dosarul de școlarizare auto”, pentru a-l depune el personal.

După ce i s-a adus „dosarul”, inculpatul „l-a răsfoit” în prezența martorului, comunicând telefonic cu o altă persoană despre valabilitatea actelor respective, împrejurare în care i-a mai cerut să achite „la primărie o taxă de 5 lei și să o depună la dosar”.

Desigur, demersul lui S_______ C______ F_____ nu era gratuit și i-a pretins lui G_____ E______ N___ suma de 1.500 lei, „jumătate acum și jumătate după ce ia sala” .

Pentru a-l determina pe martor să-i înmâneze banii, aflând că acesta „nu prea are”, s-a oferit „să-l împrumute pe loc cu 750 lei”, urmând ca în foarte scurt timp să-i restituie banii.

A doua zi, după discuțiile relatate, inculpatul s-a prezentat la locul de muncă al lui G_____ E______ N___ și a luat de la acesta suma de 750 lei, sumă împrumutată la rândul său de la colegii de serviciu.

Au continuat o ________ convorbiri telefonice între cei doi, inclusiv o deplasare a lor în mun. A_________, unde S_______ C______ F_____ i-a prezentat locația unde va susține examenul teoretic pentru obținerea permisului auto (Casa de cultură din mun. A_________), spunându-i ... că: „joi 27 oct. 2011 să fie la sală”.

După două amânări „inventate” de inculpat, la data de 1.11.2011, i-a comunicat telefonic: „Felicitări, ai luat sala!”.

Sceptic cu privire la „reușita” sa, știind că nu a susținut nici un examen, martorul a solicitat „amănunte” inculpatului, acesta relatându-i „că nu e treaba lui” și să se pregătească „pentru traseu” (examenul practic).

În zilele care au trecut, inculpatul i-a cerut stăruitor lui G_____ E______ N___ să-i înmâneze și restul de bani pentru a-l ajuta în continuare și la examenul practic.

Realizând că inculpatul, doar s-a prevalat de influența sa față de salariații de la S.P.C.R.P.C.Î.V.-Teleorman, pentru a-l determina să-i dea suma de 1.500 lei, G_____ E______ N___ a denunțat la data de 7.11.2011 faptele la D.G.A.- Biroul Anticorupție Teleorman.

Pentru obținerea unui probatoriu cert, concludent și pertinent s-a dispus prin ordonanța nr. 515 P/7 nov. 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman autorizarea provizorie a interceptării și înregistrării discuțiilor purtate în mediu ambiental dintre G_____ E______ N___ și inculpatul S_______ C______ F_____, precum și autorizarea provizorie a interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice purtate între cele două persoane, ordonanță confirmată de Tribunalul Teleorman prin Încheierea nr. 113 I din 8.11.2011 .

În ziua de 7.11.2011, în jurul orelor 15⁰⁰, inculpatul a fost surprins în flagrant, după ce a primit de la G_____ E______ N___ suma de 700 lei pe raza comunei Putineiu, jud. Teleorman, lângă __________ – punct de alimentare cu carburant .

În această împrejurare, inculpatul a avut o atitudine sinceră recunoscând faptele săvârșite (infracțiunea prev. de art. 257 C.pen.), în împrejurările relatate mai sus.

Spre sfârșitul lunii septembrie 2011, martorul N______ G_______ s-a întâlnit întâmplător cu „vecinul său de cartier” S_______ C______ F_____, căruia printre altele i-a relatat că o cunoștință (V_____ C________) are necazuri, în sensul că „poliția economică din T____ M_______ i-a confiscat cântarul cu care vindea struguri” .

Inculpatul S_______ C______ F_____, a reacționat imediat, convingându-l pe N______ G_______, că are relații la „poliția economică” și „problema este ca și rezolvată”, dar trebuie să-i dea 1.600 lei, pentru a-i înmâna unor polițiști.

N______ G_______ a luat legătura cu V_____ C________, care a fost de acord și după câteva zile i-a și adus cei 1.600 lei, pe care N______ G_______ i-a înmânat lui S_______ C______ F_____.

În luna octombrie 2011, N______ G_______, de mai multe ori a luat legătura telefonic cu S_______ C______ F_____, care de fiecare dată i-a spus „să mai aibă puțină răbdare că se rezolvă”, amânând însă „soluționarea” pentru alt termen.

Realizând că motivele invocate de inculpat sunt nereale, martorul N______ G_______ a convenit cu V_____ C________ să-l denunțe la D.G.A.- Biroul Anticorupție Teleorman la 10.11.2011, situație în care inculpatul a recunoscut integral fapta.

În fața instanței de judecată, inculpatul S_______ C______ F_____ a declarat că recunoaște faptele astfel cum au fost reținute prin actul de inculpare, solicitând să fie judecat potrivit art. 320/1 Cpp., pe baza probelor administrate la urmărirea penală.

Aceeași situație de fapt, a fost reținută, în condițiile arătate și de instanță care a pronunțat hotărârea sus-menționată (sentința penală nr. 144/20.12.2012).

Prin dec. pen. nr. 108/A/05.04.2012, Curtea de Apel București a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, a desființat sentința în întregime, trimițând cauza spre rejudecare în fond la aceeași instanță. A luat act de retragerea apelului inculpatului.

Se reține din considerentele instanței de apel, că deși în dispozitivul rechizitoriului, trimiterea în judecată a inculpatului se face pentru două infracțiuni de trafic de influență, prev. de art. 257 Cp., comb. cu art. 6 din Legea 78/2000, în concurs real, din partea expozitivă a actului de inculpare, conform art. 263 Cpp., este descrisă întreaga activitate infracțională, iar instanța trebuia să se considere sesizată cu toate cele trei fapte de trafic de influență.

În rejudecare, în baza dispoziției instanței de control judiciar, a descrierii faptelor prin actul de sesizare și a recunoașterii integrale din partea inculpatului potrivit art. 320/1 Cpp., în temeiul art. 334 Cpp., s-a pus în discuția părților și s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor, conform celor de mai sus.

Astfel, s-a reținut că faptele săvârșite de inculpatul S_______ C______ F_____ întrunesc elementele constitutive a trei infracțiunii de trafic de influență, prevăzute de art. 257 Cp., comb. cu art. 6 din Legea 78/2000, două fiind comise în dauna denunțătorului G_____ E______ N___ și cealaltă în dauna denunțătorului N______ G_______, aflate în concurs real, potrivit art. 33 lit. a Cp.

La individualizarea pedepsei, potrivit art. 72 Cp, instanța a avut în vedere limitele pedepsei prevăzute de textele de lege incriminatoare, dispozițiile referitoare la reducerea acestora cu o treime potrivit art. 320/1 alin. 7 Cpp., dar și împrejurările comiterii faptelor, împrejurări legate de persoana inculpatului care este tânăr, a avut o atitudine sinceră, nu are antecedente penale, are un copil minor în întreținere, dar există dovezi cu privire la obișnuința sa de a obține bani de la alte persoane, tot prin traficarea influenței sale, profitând de problemele oamenilor legate în special de lipsa unui loc de muncă și de naivitatea acestora că inculpatul le poate rezolva situația. De asemenea, s-a avut în vedere că inculpatul a comis prezentele fapte în timp ce deja era cercetat și trimis în judecată tot pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 Cp., comb. cu art. 6 din Legea 78/2000, faptă săvârșită în același mod, în dauna unei alte persoane și pentru care a fost condamnat la pedeapsa de un an și șase luni închisoare cu art. 86/1 Cp., prin sent. pen. nr. 139/13 dec. 2012 a Tribunalului Teleorman, definitivă prin nerecurare la 19.03.2012.

În aceste condiții, se apreciază că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 Cp., poate fi atins prin condamnarea inculpatului la pedepse cu închisoarea, pentru fiecare infracțiune, în cuantum orientat deasupra minimului pedepsei, respectiv câte o pedeapsă de trei ani închisoare pentru fiecare infracțiune.

Întrucât faptele din prezenta cauză au fost săvârșite înainte de pronunțarea sentinței sus-menționate, se constată că toate au fost săvârșite în concurs real, motiv pentru care, în raport de dispozițiile art. 85 alin. 1 Cp. și art. 86/5 alin. 1 Cp., s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și șase luni închisoare de care a beneficiat inculpatul potrivit sent. pen. nr. 139/13 dec. 2012 a Tribunalului Teleorman, definitivă prin dec. pen. nr. 65/05.03.2012 a C__, pedeapsa de un an și șase luni urmând a fi contopită potrivit art. 33 lit. a, 34 lit. b Cp., cu pedepsele aplicate în prezenta cauză. În consecință, inculpatul S_______ C______ F_____ va executa o pedeapsă rezultantă de trei ani închisoare.

Avându-se în vedere că acesta s-a reîncadrat în muncă, potrivit adresei nr. 35/08.02.2012 emise de __________________ T____ M_______ (f.13), se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea suspendării executării sub supraveghere, în condițiile art. 86/5 alin. 2 și art. 86/1 Cp.

Împotriva sentinței penale a formulat apel Ministerul Public – P________ de pe lângă Tribunalul Teleorman solicitând reindividualizarea pedpesei aplicate inculpatului în sensul executării acesteia în regim de detenție.

Examinând sentința penală în raport de motivele de apel invocate de Ministerul Public și în raport de dispozițiile art. 320 ind.1 C.p.p., Curtea constată că apelul declarat de parchet este fondat.

Inculpatul s-a prevalat în fața primei instanțe de dispozițiile art. 320 ind.1 C.p.p., recunoscând în totalitate faptele comise și renunțând la administrarea probelor. În consecință, temeiul pentru care poate exercita calea de atac a recursului este individualizarea pedepsei aplicate, iar nu existența vinovăției.

Curtea constată că situația de fapt și încadrarea juridică au fost corect stabilite de prima instanță, în mod corect reținând prima instanță că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 al.1 C.p.

Astfel, inculpatul recunoaște comiterea infracțiunii, recunoaștere ce se coroborează cu declarațiile martorilor, cu procesul verbal de depistare în flagrant, aspecte necontestate de inculpat ori de Ministerul Public în calea de atac.

Potrivit art. 320 ind.1 C.p.p., în cazul procedurii recunoașterii vinovăției, instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.

Din punct de vedere al legalității, Curtea constată că pedeapsa stabilită de prima instanță respectă limitele prevăzute de art. 320 ind.1 C.p.p.

Astfel, pentru infracțiunea de prev. de art. 257 al.1 c.p., minimul special al pedepsei închisorii este de 2 ani.

Reiese din coroborarea dispozițiilor legale că, în aplicarea art. 320 ind. 1 al.7 C.p.p., instanța nu putea stabili pedepse mai mici de 1 an și 4 luni închisoare și mai mari de 6 ani și 8 luni.

În consecință, pedeapsa aplicată inculpatului, de 3 ani închisoare pentru fiecare dintre cele trei infracțiuni de trafic de influență respectă limitele prevăzute de lege.

Din punct de vedere al cuantumului pedepsei, Curtea constată că fapta prezintă un grad de pericol social concret care nu justifică majorarea cuantumului stabilit de prima instanță.

Prima instanță a apreciat în mod corect că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 Cp., poate fi atins prin condamnarea inculpatului la pedepse cu închisoarea, pentru fiecare infracțiune, în cuantum orientat deasupra minimului pedepsei, respectiv câte o pedeapsă de trei ani închisoare pentru fiecare infracțiune.

Astfel, așa cum temeinic s-a arătat în apărare, inculpatul a regretat și recunoscut fapta în mod sincer pe tot parcursul procesului penal, atât în fața organului de cercetare penală, cât și în fața instanței de judecată, iar la primul termen de judecată inculpatul a înțeles să se prevaleze de disp. art. 320¹ Cod procedură penală.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, Curtea constată că prima instanță a dispus prin sentință suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, apreciind că sunt întrunite condițiile potrivit art. 86 ind.1 C.p.

Curtea apreciază că din acest punct de vedere prima instanță a stabilit în mod greșit că se impune suspendarea executării pedepsei pentru inculpat, deoarece datele cauzei conduc la concuzia că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executare în regim de detenție.

Astfel, la data la care inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat în prezenta cauză, împotriva sa se începuse urmărirea penală tot pentru o infracțiune de trafic de influență, iar în luna octombrie 2011, cand inculpatul a comis traficul de influență privind pe martorul N______ G_______, acesta era deja trimis în judecată pentru comiterea acelei infracțiuni de trafic de influență, ulterior fiind condamnat la pedeapsa de un an și șase luni închisoare cu suspendarea executării potrivit sent. pen. nr. 139/13 dec. 2012 a Tribunalului Teleorman, definitivă prin dec. pen. nr. 65/05.03.2012 a C__. Inculpatul a fost trimis în judecată la data de 14.09.2011 fiind înregistrat dosarul nr. XXXXXXXXXXXX pe rolul Tribunalului Teleorman.

Cu alte cuvinte, deși era cercetat și chiar trimis în judecată pentru o infracțiune de trafic de influență acesta a continuat să săvârșească același tip de infracțiune nu o dată, ci de trei ori, până la data de 07.11.2011 când a avut loc flagrantul, numai acțiunea organelor de poliție oprindu-l pe inculpat în a comite și alte fapte ilicite.

Este evident în aceste condiții că perspectiva unui proces penal, a unei sancțiuni penale nu l-au oprit pe inculpat în a continua activitatea infracțională astfel că o pedeapsă cu suspendarea executării nu este, în opinia Curții, suficientă pentru a se atinge scopul preventiv și educativ al acesteia.

De altfel chiar prima instanță a reținut la individualizarea pedepsei, potrivit art. 72 Cp, faptul că există dovezi cu privire la obișnuința sa de a obține bani de la alte persoane, tot prin traficarea influenței, profitând de problemele oamenilor legate în special de lipsa unui loc de muncă și de naivitatea acestora că inculpatul le poate rezolva situația. De asemenea, s-a avut în vedere că inculpatul a comis prezentele fapte în timp ce deja era cercetat și trimis în judecată tot pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 Cp., comb. cu art. 6 din Legea 78/2000, faptă săvârșită în același mod, în dauna unei alte persoane și pentru care a fost condamnat la pedeapsa de un an și șase luni închisoare cu art. 86/1 Cp., prin sent. pen. nr. 139/13 dec. 2011 a Tribunalului Teleorman, definitivă prin nerecurare la 19.03.2012.

Curtea constată că la data la care a săvârșit faptele inculpatul ocupa funcția de consilier juridic la Serviciul Public de Salubritate – Consiliul Local al Municipiului T____ M_______, acesta având pregătire juridică și cunoscând consecințele faptelor sale.

Împrejurarea că acesta s-a reîncadrat în muncă, potrivit adresei nr. 35/08.02.2012 emise de __________________ T____ M_______ (f.13), nu este un argument suficient pentru a aprecia că scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea suspendării executării sub supraveghere, în condițiile art. 86/5 alin. 2 și art. 86/1 Cp.

Pentru considerentele expuse, Curtea urmează a admite apelul declarat de Ministerul Public – P________ de pe lângă Tribunalul Teleorman împotriva sentinței penale nr.170/20.11.2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman.

Va desființa în parte sentința și rejudecând, în fond va înlătura aplicarea dispozițiilor art.86/1-5 Cod penal și art.71 alin.5 Cod penal, astfel că pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului S_______ C______ se execută în condițiile art.57 Cod penal.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.

În temeiul art.192 alin.3 C. proc. pen. cheltuielile judiciare în apelul parchetului rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art.379 pct.2 lit.a C. proc. pen. admite apelul declarat de P________ de pe lângă Tribunalul Teleorman împotriva sentinței penale nr.170/20.11.2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman.

Desființează în parte sentința și rejudecând, în fond:

Înlătură aplicarea dispozițiilor art.86/1-5 Cod penal și art.71 alin.5 Cod penal, astfel că pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului S_______ C______ se execută în condițiile art.57 Cod penal.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

În temeiul art.192 alin.3 C. proc. pen. cheltuielile judiciare în apelul parchetului rămân în sarcina statului, din care suma de 50 lei onorariul parțial al apărătorului din oficiu se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

D_____ D______ R_____ M_______

GREFIER

C_________ E________

Red.RM

Ex.2/02.05.2013

Tribunalul Teleorman

Jud. D_______ L.