R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA PENALĂ NR. 165/A/2013

Ședința publică din 05 septembrie 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE : M_____ R_____, judecător

JUDECĂTOR : A____ D____ L____

GREFIER : L_______ A_______ S_____

Ministerul Public reprezentat prin A______ S____ – procuror,

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj

S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul F_____ V_____ împotriva sentinței penale nr. 103 din data de 26 martie 2013 pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX al Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, dat în dosar nr. 184/P/2011, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 alin.1 Cod penal.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpatul F_____ V_____, asistat de apărător ales, avocat B_____ A____, din cadrul Baroului Cluj, cu delegație la dosar ( f. 14 ) și partea civilă C_____ C____ S_____.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care,

Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului.

Apărătorul ales al inculpatului F_____ V_____, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale pronunțată de instanța de fond și, rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 alin. 1 lit. a din Codul de procedură penală. Totodată, solicită exonerarea inculpatului de la obligația de plată a sumei de 10 000 lei stabilită prin sentința penală apelată. În acest sens, arată că la filele nr. 10 – 13 sunt detaliate motivele de apel și evidențiază, cu privire la latura civilă, existența Deciziei nr. 59/2007, ca urmare a admiterii unui recurs în interesul legii, conform căreia, în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 257 Cod penal nu se restituie părții pretins vătămate suma confiscată. În acest sens, susține că instanța de fond a obligat inculpatul la plata sumei de xxxxx lei, reținând că în cauză s-ar aplica dispozițiile unei decizii a fostului Tribunal Suprem, respectiv Decizia nr. 3/1976. În acest context apreciază că legea a fost aplicată în mod greșit raportat la existența deciziei din anul 2007, care este obligatorie pentru instanță și prin care se stabilește că restituirea se efectuează doar în situația în care inculpatul este trimis în judecată sau condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în Legea nr. 78/2000.

De asemenea, susține că inculpatul nu a primit suma de bani și că aplicarea legii nu comportă discuții.

Cu privire la starea de fapt, fără a relua aspectele evidențiate în scris, opinează că s-a efectuat condamnarea inculpatului în baza declarației sau a mărturiei doar a celui care are calitatea de martor și care îmbină și calitatea de parte civilă prin pretențiile deduse judecății. Astfel, arată că la dosar există denunțul, declarația martorului și a mamei acestuia, care servește și la rezolvarea laturii civile și care, potrivit Codului de procedură civilă, n-ar putea fi audiată, precum și înregistrarea efectuată de către același martor C_____ C____ S_____ pe telefonul propriu, care ar putea fi probă, în baza art. 91⁶ din Codul de procedură penală, dar doar cu privire la ceea ce dânsul a declarat. Raportat la situația expusă susține că toată condamnarea sau toată probațiunea s-a rezumat, în ansamblu, pe declarațiile martorului C_____ C____ S_____, pentru că martorul C_____ I___ C_______ nu a fost prezent la vreuna din situațiile în care părțile să fi discutat. Astfel, susține că fiecare a redat spusele martorului C_____ C____ S_____, care a avut grijă să precizeze în pagina nr. 5 din denunț, respectiv la fila nr. 5 din dosar, că a și înregistrat convorbirea pentru a se folosi de aceasta în cazul în care se va ajunge la un proces.

Raportat la faptul că efectele procesului penal sunt deosebit de grave pentru o persoană apreciază că nu se poate dispune condamnarea și că nu este legală condamnarea doar într-o astfel de situație.

De asemenea, cu privire la faptul că plângerea și suma care s-ar fi dat era pentru ca inculpatul F_____ V_____ să intervină pe lângă funcționarii tribunalului pentru ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care unitatea de asigurare să fie obligată să plătească despăgubirea urmare a unui accident de circulație, apreciază că acest aspect este îndoielnic pentru că art. 49 din Legea nr. 136/1995, în vigoare la vremea respectivă, cunoscută sau prezumată a fi cunoscută și de către partea civilă, prevede în mod expres faptul că în cazul în care s-a produs un accident de circulație și nu sunt cele patru ipoteze reglementate la art. 58, care să excludă dreptul la despăgubiri, acestea sunt plătite de către unitatea de asigurare părții vătămate. Totodată, susține că dosarul la care se făcea referire nu era la nivelul tribunalului, ci se afla pe rolul Judecătoriei Cluj-N_____. Astfel, în contextul evidențiat, condamnarea vizează faptul că inculpatul i-ar fi comunicat că poate interveni la funcționari de pe lângă tribunal, care nu era instanța de soluționare și fără a se nominaliza funcționarii, pentru a da o hotărâre previzibilă, aspecte care nu sunt credibile. Apreciază că nu se poate afirma că martorul nu ar fi avut pregătirea ca să înțeleagă sau să cunoască prevederile legale, deoarece este fost cadru militar și conducător auto, având promovat examenul de obținere al permisului de conducere, studii liceale și contract de asigurare încheiat, putând lectura polița de asigurare în care erau menționate cazurile și condițiile în care se poate acorda despăgubirea și destinatarul acesteia.

Mai arată că, din declarația inculpatului, dată în dosar, precum și din declarația martorului, rezultă faptul că acesta i-a comunicat că, în cazul în care nu s-a aflat în stare de ebrietate, din cunoștințele sale, instanța îl va condamna pentru fapta de vătămare corporală, dar că despăgubirea va fi achitată de către unitatea de asigurarea în mod direct părții civile.

Precizează că nici declarația martorului nu este consecventă și conține aspecte nereale, respectiv susținerea faptului că „în luna aprilie mi-a cerut 5000 de lei, dar i-am spus că-i voi da după două săptămâni, când voi lua bani de la bancă, că mama mea va lua bani de la bancă”. Ori, contractul de împrumut este încheiat din data de 2 februarie, iar în ipoteza în care aspectul ar fi fost real, în mod evident, acesta ar fi deținut suma respectivă, context în care formulează întrebarea „a mințit atunci sau a mințit mai târziu, în fața instanței de judecată și în fața organelor de urmărire penală”. Astfel, raportat la dubiul cu privire la momentele de veridicitate ale susținerilor martorului, apreciază că acesta nu poate fi decât în favoarea inculpatului trimis în judecată și nu a persoanei parte civilă și martor.

Partea civilă C_____ C____ S_____ solicită respingerea apelului inculpatului.

Reprezentanta Ministerului Public, apreciază că apelul inculpatului este nefondat și solicită respingerea acestuia.

Cu privire la latura penală a cauzei arată că există probațiune în dosar în sensul că partea civilă a comis un accident de circulație, avea un dosar penal și era interesată, pe de o parte, să nu se afle la unitatea militară unde lucrează de acel dosar pentru consecințele care ar fi fost produse, deși ulterior a și fost nevoit să-și dea demisia, iar pe de altă parte pentru plata despăgubirilor.

Raportat la susținerile apărătorului inculpatului cu privire la lipsa valorii juridice a înțelegerii pentru ca asigurătorul să plătească despăgubirile arată că din dosarul penal privind accidentul de circulație, rezultă că polița de asigurare era expirată și doar inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor, fiind practic un interes și în privința evidențiată.

Martorul audiat în cauză, inclusiv la Tribunalul Cluj, C_____ I___ C_______, a confirmat susținerile în sensul că inculpatul era cunoscut în D__ ca o persoană care „rezolvă diferite probleme”, inclusiv de natură judiciară.

De asemenea, mama părții civile, martora C_____ V______, a confirmat practic susținerea acesteia în sensul că dorea să se rezolve problema dosarului de circulație, sens în care a angajat un credit, conform contractului de credit existent la dosar.

Totodată, apreciază ca fiind dovedit faptul că inculpatul a pretins și a primit suma de bani totală de 10 000 de lei, în trei tranșe și evidențiază gravitatea faptului că inculpatul i-a lăsat chiar impresia părții civile că problema poate fi rezolvată, pentru că la una din întâlniri, în autoturism, se afla o persoană care își desfășura activitatea în judecătorie. Astfel, inculpatul a încercat să-i întărească convingerea că problema sa juridică poate fi rezolvată.

În ceea ce privește latura civilă și decizia invocată de către apărătorul ales al inculpatului, nr. 59/2007, arată că aceasta se aplică infracțiunilor de corupție reglementate în legile speciale ori, în cauză, infracțiunea de corupție este din dreptul comun, respectiv art. 257 din Codul penal.

În concluzie, consideră că hotărârea tribunalului este legală și solicită respingerea ca nefondat a apelului.

Inculpatul F_____ V_____, având ultimul cuvânt, arată că nu a săvârșit infracțiunea și menține declarația dată în fața procurorului și a instanței.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 103 din 26.03.2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în baza art. 257 C.pen. a fost condamnat inculpatul F_____ V_____, fiul lui V_____ și F_____, născut la data de 01.09.1958 în Supuru de Jos, jud. Satu M___, cetățean român, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, domiciliat în comuna Mintiu Gherlii, ______________________. 564, jud. Cluj, posesor al CI ________ nr. xxxxxx, CNP xxxxxxxxxxxxx, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 din Codul penal a fost privat inculpatul, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea pedepsei, de dreptul prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a din Codul penal.

În baza art. 81 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, termenul de încercare fiind de 4 ani și 6 luni conform art. 82 C.pen., acesta începând să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art. 71 alin. final C.pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În baza Deciziei de îndrumare a fostului Tribunal Suprem nr. 3/1973 s-a dispus restituirea de către inculpat către denunțătorul C_____ C____ S_____, domiciliat în mun. D__, domiciliat în mun. D__, _______________________, ______________, etaj 3, _________________, CNP xxxxxxxxxxxxx a sumei de 10.000 lei.

În baza art. 359 C.pr.pen. i s-a atras atenția inculpatului că săvârșirea unei noi infracțiuni intenționate în interiorul termenului de încercare are drept consecință revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de mai sus și executarea acesteia în detenție alături de pedeapsa pentru noua infracțiune.

În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj nr.184/P/2011, a fost trimis în judecată inculpatul F_____ V_____, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art.257 alin.1 Cod penal, fapta constând în aceea că în cursul lunii decembrie 2009 a pretins și ulterior primit în mai multe rânduri de la denunțătorul C_____ C____ S_____ suma totală de 10.000 lei prin promisiunea că, prin intermediul relațiilor și cunoștințelor pe care le are în mediul de justiție, indicate prin titulatura „funcționari din cadrul Tribunalului Cluj” îl poate ajuta în „rezolvarea” dosarului penal întocmit pe numele lui pentru vătămare corporală, aceasta fiind recompensa financiară destinată persoanei responsabile de soluționarea favorabilă a problemei.

În faza de judecată a fost audiat inculpatul (f. 12), denunțătorul C_____ C____ S_____ (f. 13), inițial în calitate de parte civilă, iar ulterior în calitate de martor și martorii C_____ V______ (f. 20) și C_____ I___ C_______ (f. 38). La dosar s-a depus și rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 02.07.2012 în ceea ce privește săvârșirea de către același inculpat a infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. 1 C.pen, respectiv a infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 de către actualul martor C______ I___ C_______ (f. 21-22).

Inculpatul nu a dorit să uzeze de procedura de judecată simplificată, nu a recunoscut comiterea infracțiunii de trafic de influență, respectiv că ar fi spus denunțătorului C_____ C____ S_____ că îl poate ajuta să obțină o achitare pentru infracțiunea de vătămare corporală pe care a comis-o acesta, prin funcționarii din cadrul Tribunalului Cluj pe care i-ar cunoaște și nu a luat vreo sumă de bani de la acesta. A susținut că îl cunoaște pe denunțător, pe care l-a întâlnit pe o terasă din mun. D__, ocazie cu care i-a povestit despre problema pe care o are, iar inculpatul i-a spus că despăgubirile vor fi achitate de către societatea de asigurări, să nu-și facă probleme nici pentru locul de muncă pentru că își va găsi altul, iar la domiciliul mamei denunțătorului s-a deplasat pentru că denunțătorul a plecat în Afganistan și i-a spus mamei sale că dacă are nevoie de ceva să îl contacteze pe inculpat, ceea ce ea a făcut cerând acestuia să-i facă rost de medicamente. Mama l-a întrebat cu acea ocazie pe inculpat ce se va întâmpla cu fiul ei, iar inculpatul a liniștit-o spunându-i că despăgubirile vor fi achitate de societatea de asigurări.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele :

Prin rezoluția din 10 septembrie 2012 s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul F_____ V_____ pentru săvârșirea de către acesta a infracțiunii de trafic de influență prev. și ped. de art. 257 al.l Cod penal.

In fapt, la data de 24 martie 2011, la D.G.A. - S.J.A. Cluj s-a consemnat declarația olografă a numitului C_____ C____ S_____ în cadrul căreia acesta denunța comiterea unei infracțiuni de trafic de influență de către F_____ V_____. În sinteză s-a arătat că, în cursul lunii decembrie 2009, urmare a unei solicitări expres formulate în acest sens, F_____ V_____ i-a pretins, a acceptat și primit de la el suma de 10.000 lei, prin promisiunea că, prin intermediul relațiilor și cunoștințelor pe care le are în mediul de justiție, îl poate ajuta în „rezolvarea" dosarului penal întocmit pe numele lui pentru vătămare corporală.

Detaliind, denunțătorul C_____ C____ Sergiua susținut, atât în cuprinsul denunțului și al declarației date în faza de urmărire penală, cât și în cuprinsul declarației date în faza de judecată că, la data de 12.01.2009, a comis un accident de circulație pe _____________________ Cluj-N_____, urmat de vătămarea corporală gravă a victimei Chita M_______, aceasta suferind o fractură la un picior ce a necesitat 110 zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor. Urmare a unor discuții purtate în cursul lunii decembrie 2009 cu colegii de serviciu de la unitatea militară unde și-a desfășurat activitatea până în iulie 2010, denunțătorul a aflat de la colegul C_____ C_______ că un anume F_____ V_____ este o persoană cu multe relații și influență și ar putea să îl ajute în rezolvarea favorabilă a dosarului penal în care era cercetat. Pe de altă parte și din alte discuții purtate cu mult timp în urmă cu alte persoane auzise că acest F_____ V_____ poate rezolva unele probleme de genul celei în care era implicat el.

Arătându-se interesat de rezolvarea în mod favorabil a cauzei sale penale, C_____ i-a spus unde lucrează F_____ V_____ și i-a dat numărul de telefon al acestuia, cu precizarea că, atunci când îl va suna, să se recomande ca fiind din partea sa.

Astfel, în cursul lunii decembrie 2009, aproximativ data de 27 sau 28, undeva în intervalul situat între C______ și Anul Nou, 1-a apelat pe F_____ V_____ pe numărul de telefon indicat, i-a spus că sună din partea lui C_____ și că ar dori să se întâlnească cu el pentru o discuție. A fost de acord și, în cursul aceleiași zile, după aproximativ 2-3 ore, s-au întâlnit în parcarea din fața magazinului Seven, situat pe Dealul Florilor din D__. F_____ a venit cu mașina și s-a urcat în interiorul acesteia unde i-a vorbit despre dosarul penal în care era implicat, întrebându-1 dacă poate să îl ajute în rezolvarea favorabilă a cauzei, respectiv să nu afle cei din unitatea militară în care activa faptul că este urmărit penal pentru că automat era dat afară din serviciu.

Răspunsul a fost unul pozitiv respectiv i-a spus că ar putea să îl ajute în sensul de a apela la cunoștințele sale, funcționari din cadrul Tribunalului Cluj, care ar putea să-i obțină o soluție favorabilă în dosarul penal, precizându-i totodată că rezolvarea costă o anumită sumă de bani pe care ar trebui să o ofere celor care îl ajută. L-a întrebat cât de sigură este problema spunându-i că nu vrea să dea o groază de bani și apoi să nici nu se rezolve nimica, însă răspunsul lui a fost „da, mă, vorbesc și se rezolvă".

In momentul în care i-a spus lui F_____ V_____ despre dosar i-a precizat și faptul că femeia pe care a accidentat-o îi cere 30.000 de lei cu titlu de daune morale plus alte cheltuieli de spitalizare. Prin urmare F_____ V_____ l-a lăsat să înțeleagă că, prin intervenția pe care o face pe lângă funcționarii din cadrul Tribunalului Cluj pe care îi cunoaște, poate obține o soluție favorabilă în sensul că aceste cheltuieli să fie suportate de firma de asigurare. În continuare F_____ V_____ l-a întrebat cât ar fi dispus să plătească pentru această intervenție, lăsând la latitudinea lui stabilirea acesteia și, după un moment de gândire, i-a spus că este de acord să ofere suma de 10.000 lei. F_____ V_____ a spus că va lua legătura cu persoana ce urmează a-1 ajuta, după care îi va comunica dacă suma pronunțată este suficientă. Chiar la momentul acelei discuții i-a înmânat lui F_____ V_____ suma de 1.000 lei pe care o avea asupra sa tocmai pentru că bănuia că serviciul îl va costa, urmând ca diferența să i-o achite în perioada imediat următoare.

F_____ V_____ a afirmat că în următoarele zile va pleca la Cluj și se va întâlni cu persoana care îi va obține sentința favorabilă, fără a preciza însă vreun nume, dar lăsându-1 să înțeleagă că este vorba despre un funcționar din cadrul Tribunalului Cluj. A spus că după finalizarea cauzei penale îi va prezenta și lui persoana care l-a ajutat, lucru care nu s-a mai întâmplat.

După aproximativ 2-3 zile a fost sunat de inculpat care i-a spus că a fost la Cluj, s-a întâlnit cu persoana la care apelează pentru el și că aceasta a fost de acord să îl ajute cum s-au înțeles inițial și că este de acord și cu suma de 10.000 lei (RON) sens în care i-a spus să facă rost de încă 4.000 lei (RON) și ulterior diferența.

Denunțătorul i-a spus că nu are toți banii și a cerut un termen de 2 luni pentru a contracta un credit, inculpatul fiind de acord.

Denunțătorul i-a spus mamei sale, martora C_____ V______ că are nevoie de bani și aceasta a contractat un credit pentru suma de 10.000 lei în luna februarie 2010.

Tot în cursul lunii februarie 2010 denunțătorul 1-a contactat telefonic pe F_____ V_____ și s-a întâlnit de data aceasta în fața UM xxxxx în parcare unde din nou, în interiorul autoturismului acestuia, i-a înmânat suma de 4.000 lei (RON) fără a mai discuta alte detalii despre problema sa. (f. 3-5, 17-19). Denunțătorul nu a dorit să dea toți banii inculpatului pentru că voia să știe sigur că problema lui se rezolvă.

In cursul lunii aprilie 2010 F_____ V_____ 1-a contactat telefonic și 1-a întrebat dacă are restul de bani, respectiv cei 5.000 lei, el răspunzându-i că îi va da și suma restantă. Întâlnirea a avut loc în apropierea magazinului Carrefour de pe Dealul Florilor din D__ și nici de această dată nu au discutat amănunte privind situația dosarului. Deși ar fi vrut să-1 întrebe despre acest lucru, inculpatul nu a dorit discuții pe tema respectivă fiind însoțit de o altă persoană, despre care denunțătorul știa că este procuror sau judecător în D__ - R___ S_____. S-a dat jos din mașină, a deschis portbagajul și denunțătorul a pus banii în locul indicat de el, pentru a nu fi văzuți probabil de acea persoană.

La finalul lunii mai 2010 1-a contactat pe F_____ V_____ pentru a discuta problema dosarului și s-au întâlnit la un bar, ocazie cu care din nou a spus că problema se va rezolva așa cum s-au înțeles și să nu-și facă nici un fel de probleme. I-a spus și că la începutul lunii iunie 2010 va pleca în misiune în Afganistan pentru șase luni, acesta asigurându-1 că, până se întoarce, se rezolvă.

La data de 6 iunie 2010 denunțătorul a plecat în misiune, dar după o lună și 5 zile a fost nevoit să se întoarcă în țară din cauză că la data de 19.05.2010 fusese condamnat în primă instanță și acest lucru s-a aflat la unitatea militară unde denunțătorul era angajat, astfel încât a fost nevoit să-și dea demisia. După revenirea în țară s-a deplasat la locul de muncă al lui F_____ V_____ relatându-i ce s-a întâmplat, acesta spunându-i din nou să se liniștească și să nu-și facă probleme că, foarte curând, situația sa va fi rezolvată.

Precizează și că, de la acel moment până la data denunțului, luna martie 2011, a mai avut 4-5 întâlniri cu F_____ V_____, însă de fiecare dată îi spunea același lucru, respectiv să nu-și facă probleme că situația se va rezolva în scurt timp, lăsându-1 totodată și în același timp să înțeleagă că banii dați au ajuns la funcționarul de la Cluj la care a intervenit să îl ajute pentru obținerea sentinței favorabile.

Prin ordonanța din 2 iulie 2012 s-a dispus efectuarea unei expertize asupra comportamentului simulat de către un expert din cadrul IPJ Cluj - SERVICIUL CRIMINALISTIC - Laboratorul Poligraf, avându-1 ca subiect pe C_____ C____-S_____, pentru a se stabili dacă, la întrebările relevante ale cauzei, în răspunsurile date, acesta prezintă note specifice ale comportamentului simulat, (f. 34-36 d.u.p)

Conform concluziilor raportului întocmit sub nr. 6787/07.08.2012, la întrebările relevante ale cauzei:

Minți când spui că ți-a cerut F_____ V_____ senior o sumă de bani pentru a
interveni pe lângă funcționari de la Tribunalul Cluj ? Răspuns NU

Minți când spui că i-ai dat lui F_____ V_____ senior 10.000 de lei pentru a-ți
rezolva favorabil dosarul penal 7 Răspuns NU

Mama d-tale a luat credit pentru a-i putea da o parte din bani lui F_____ V_____ senior? Răspuns DA

Ai mințit în declarațiile date ? Răspuns NU

interpretarea diagramelor poligraf a evidențiat faptul că răspunsurile lui C_____ C____ S_____ nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat, ceea ce constituie un indiciu că denunțătorul a spus adevărul.

Aceeași poziție a fost menținută de denunțător și pe fondul confruntării cu inculpatul. Aceasta a uzat inițial de dreptul la tăcere susținând că numele denunțătorului nu-i spune nimic. Confruntat vizual cu acesta a susținut că îl cunoaște sub numele de C______ dar nimic din ce afirmă acesta nu este corespunzător adevărului. C_____ C____ S_____ arată însă că numele de C______ este cel pe care i 1-a indicat inculpatul să-1 folosească asemenea unui nume de cod, că în luna august a anului 2011 a fost contactat de acesta și, după ce i-a relatat ce probleme are - că pe fiul lui l-au dat afară de la pompieri și că la domiciliul lui au fost mascații - i-a spus că a auzit că are dosar penal și, dacă cumva îl cheamă cineva, să spună că nu știe nimica, nici nu îl cunoaște. L-a întrebat ce se întâmplă cu problema lui, care este situația, el zicând din nou să stea liniștit că este rezolvată și să aștepte acasă actele. De asemenea, denunțătorul a dat aceeași declarație cu ocazia ascultării sale de către instanță.

Potrivit art. 257 Cod penal, traficul de influență constă în primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-1 determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.

Din cuprinsul definiției date de legiuitor în textul de incriminare rezultă, așadar, că traficul de influență nu este altceva decât o vânzare sau o speculare a influenței pe care făptuitorul o are sau lasă să creadă că o are asupra unui funcționar. Deci, în cazul traficului de influență făptuitorul nu face altceva decât să uzeze de influența sa reală sau pretinsă asupra unui funcționar, influență pe care o vinde unei persoane în perspectiva unei intervenții în favoarea acesteia la acel funcționar, pentru a-1 determina să facă sau să nu facă un anumit act de serviciu, în interesul său.

Faptele descrise mai sus au fost probate prin : denunțul formulat de C_____ C____ S_____ (f.3-5), procesul verbal de identificare (f. 9), fișa de cazier judiciar a denunțătorului C_____ C____ S_____ (f. 10-11), sentința penală nr. 513 din 19 mai 2010 pronunțată de Judecătoria Cluj-N_____ în dosar penal nr. 24.XXXXXXXXXXXX în copie certificată pentru conformitate (f. 12-15), declarațiile denunțătorului C_____ C____ S_____ (f. 17-19,33), declarația martorei C_____ V______ și actele puse la dispoziție de aceasta (f.43-58), declarația inculpatului F_____ V_____ (f. 69), procesul verbal de verificare și actele anexate (f. 71-77), declarația martorului C_____ C____ S_____ (f. 84-87), procesul verbal întocmit pe fondul procedurii de confruntare a martorului C_____ C____ S_____ cu inculpatul F_____ V_____ (f. 88-89), declarația martorului C_____ I___ C_______ (f. 90), procesele verbale de transcriere a discuției în mediu ambiental dintre denunțător și martorul C_____ I___ C_______, precum și prin probele administrate în faza de judecată.

Instanța de fond a reținut că apărătorul inculpatului a solicitat achitarea acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap.la art. 10 lit. a C.pr.pen. pentru că fapta de traficare a influenței nu ar exista.

În motivarea acestei cereri, în concluziile scrise, a arătat în primul rând că declarațiile martorului C_____ C____ S_____ nu pot servi la aflarea adevărului deoarece acestea reflectă dorința martorului de a obține suma de 10.000 lei, cu care s-a și constituit parte civilă în cauză, iar pe de altă parte declarațiile acestuia sunt contradictorii sub aspectul lunii în care s-a luat creditul de la bancă pentru a se achita suma stabilită drept preț al „rezolvării problemei”, fiind contrazise și de declarațiile mamei.

S-a arătat că este firesc ca denunțătorul să încerce măcar să recupereze suma de bani pe care a predat-o inculpatului pentru care mama sa plătește lunar ratele. Faptul că a făcut-o impropriu din punct de vedere al procedurii penale în astfel de situații (el neavând calitatea de parte vătămată), prin constituire de parte civilă, și nu așteptând pur și simplu finalul procesului pentru a vedea cum se termină acesta și dacă își recuperează banii, nu are nicio relevanță.

De asemenea, s-a susținut că nu are relevanță nici data exactă când a fost contractat creditul de la Alpha Bank, în februarie sau aprilie 2010. Declarațiile denunțătorului nu sunt contradictorii ci el nu a spus adevărul inculpatului atunci când acesta i-a pretins toată suma spunând, în luna aprilie 2010, atunci când s-a cerut ultima tranșă, că va trebui să contracteze un credit deși acesta era contractat deja. Denunțătorul a spus instanței că a făcut acest lucru pentru a trage de timp ca să vadă și o finalitate a demersurilor întreprinse de inculpat, procedând cum procedează orice om precaut când se pune problema plății în avans a unui serviciu. Astfel, atât denunțătorul cât și mama sa afirmă că suma de 10.000 lei s-a achitat în 3 tranșe și că acestea au fost de 1000 lei, 4000 lei și 5000 lei. În privința sumei de 1000 lei denunțătorul spune doar că o avea la el la momentul primei discuții cu inculpatul pentru că se aștepta ca serviciul pe care acesta i-l face să coste. Mama sa a spus că a solicitat acești bani împrumut de la o vecină și că i-a restituit din împrumutul bancar pe care l-a contractat în februarie 2010. Suma de 4000 lei a fost achitată în februarie 2010. Mama denunțătorului a specificat că a luat suma de bani împrumut de la o vecină și că i-a restituit acesteia din creditul contractat. Precizează că banii din credit au fost primiți de martora C_____ V______ în data de 02.02.2010, deci indiferent că a cerut suma de 4000 lei de la vecină și apoi i-a restituit acesteia din credit sau a luat banii direct din credit și i-a dat fiului ei, ea avea banii la dispoziție și ceea ce contează este dacă i-a dat sau nu. Dacă la acel moment creditul nu ar fi fost contractat puteau să existe dubii cu privire la existența unei surse de bani și implicit asupra faptului dacă denunțătorul a dat banii inculpatului. În condițiile în care mama denunțătorului avea suma de bani discuțiile nu își mai au sensul.

În privința sumei de 5000 lei a arătat deja că motivul pentru care denunțătorul nu a predat-o odată cu suma de 4000 lei a fost acela de a se asigura că ceva din ce a promis inculpatul se va înfăptui până când va pleca el în misiune în Afganistan în luna iunie și a dorit să tragă de timp pentru a vedea rezultatele.

S-a apreciat că este relevant faptul că mama denunțătorului a contractat un credit de 10.000 lei adică exact suma pe care denunțătorul trebuia să o achite inculpatului și nu o altă sumă, iar destinația ei a fost clară.

Apoi, se invocă faptul că motivul pentru care denunțătorul susține că a dat bani inculpatului, în opinia inculpatului acela de a plăti firma de asigurări despăgubirile solicitate de persoana accidentată, este neverosimil pentru că denunțătorul trebuia să știe, fiind absolvent de liceu, șofer și militar, că firmele de asigurări cu acest lucru de ocupă, aspect ce din nou ar demonstra faptul că denunțătorul nu ar fi avut motiv să dea bani inculpatului. Evident că motivul respectiv pare neverosimil, pentru că nu acest lucru îl interesa pe denunțător în primul rând. Ceea ce înțelegea el prin rezolvarea situației era ca cei din conducerea unității militare al cărei angajat era să nu afle că are dosar penal pentru că este general știut că personalului din structurile militare cazierul judiciar trebuie să-i fie curat, nefiind permise nici măcar infracțiunile din culpă. Ori, conducerea respectivă nu ar fi aflat de dosar dacă denunțătorul nu era condamnat. Cum anume urma inculpatul să rezolve problema, pe denunțător nu îl interesa. De altfel, atunci când martorul C_____ i-a povestit denunțătorului că a dat bani la rândul său inculpatului pentru ca acesta să rezolve să nu fie condamnat pentru o infracțiune de conducere sub influența alcoolului, denunțătorul nu a cerut detalii asupra modului concret în care inculpatul l-a scăpat de condamnare pe martorul C_____ ci l-a interesat doar rezultatul. În plus, asigurările pe care inculpatul le-a dat atât denunțătorului cât și mamei sale, atât înainte cât și după condamnarea în primă instanță, au fost de genul să stea liniștit că totul se rezolvă și, ori că cei de la unitatea militară nu vor afla de condamnare, ori că se rezolvă în sensul că până la final tot va rămâne cu cazierul curat, deci va scăpa de condamnare. Prin urmare, totul se învârte în jurul unității militare la care era angajat denunțătorul. Miza pentru acesta era să nu-și piardă locul de muncă și acest lucru se putea întâmpla doar dacă nu era condamnat. Consideră că denunțătorul nici măcar nu ar fi apelat la ajutorul inculpatului dacă nu era angajat al unei unități militare, știut fiind că dacă în urma accidentului nu se produce decesul ci doar vătămarea unei singure persoane, iar șoferul nu este sub influența alcoolului, cum a fost cazul concret al denunțătorului, condamnarea primită era cu suspendarea executării pedepsei. Spune că este general cunoscut acest lucru deoarece atât în presă cât și în televiziune sau în zvonul public astfel de lucruri se discută frecvent.

Mai departe, s-a susținut că învinuirea din rechizitoriu face referire, la modul general, la „funcționari” din cadrul Tribunalului Cluj, ori strict funcționarii din cadrul respectivei instanțe (de ex. contabilii sau grefierii) nu aveau cum să influențeze soarta unui dosar, acesta fiind judecat de anumiți judecători. Prin urmare, în opinia apărătorului inculpatului, referirea la funcționari nu este suficientă pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență cu atât mai mult cu cât nu pe rolul Tribunalului Cluj se afla dosarul denunțătorului.

Mai mult, faptul că dosarul se afla la momentul finelui anului 2009 pe rolul Judecătoriei Cluj-N_____ și nu al Tribunalului Cluj iar nu are relevanță cât timp se știe că există un sistem ierarhizat al instanțelor, Tribunalul Cluj este instanță superioară față de Judecătoria Cluj-N_____, iar dosarul, în apel, trebuia soluționat de către Tribunalul Cluj. De altfel, dosarul denunțătorului a fost soluționat în apel de către Tribunalul Cluj, instanță care putea să desființeze sentința de condamnare a inculpatului de către Judecătoria Cluj-N_____ și putea deci dispune achitarea atât de mult dorită de denunțător.

Instanța de fond a reținut că dacă inculpatul nu ar fi primit bani de la denunțător pentru a rezolva problema acestuia era lipsit de sens ca denunțătorul să aducă acuzații mincinoase unei persoane care nu i-a făcut vreun rău sau deserviciu vreodată. Faptul că inculpatul nu este total străin de astfel de infracțiuni s-a apreciat că este indicat și de împrejurarea că pe rolul Tribunalului Cluj mai există un dosar în care inculpatul este trimis în judecată pentru trafic de influență, precum și de rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din dosarul nr. 183/P/2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de același făptuitor pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, în condițiile în care modul de operare este identic cu cel din speța dedusă judecății.

În ceea ce privește înregistrarea efectuată de denunțător a unei discuții în mediu ambiental avute cu martorul C_____ potrivit art. 91⁶ alin. 2 C.pr.pen. înregistrările prevăzute în secțiunea interceptările și înregistrările audio sau video din Titlul III al Părții generale a Codului de procedură penală, efectuate de părți sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terții. Respectiva înregistrare se referă la propria convorbire a denunțătorului cu martorul C_____ I___ C_______ iar textul reprodus nu consideră ilegale astfel de mijloace de probă, fără să restrângă valabilitatea lor la afirmațiile denunțătorului. Art. 91⁶ C.pr.pen. a suferit modificări prin Legea nr. 202/2010, anterior doar interceptările și înregistrările efectuate de părțile în proces fiind valabile și că jurisprudența depusă la dosar se referă la art. 91⁶ C.pr.pen. nemodificat.

S-a invocat și faptul că înregistrările nu sunt valabile, fiind probe obținute ilicit deoarece martorul C_____ I___ C_______ nu a știut că discuția sa cu denunțătorul este înregistrată și că abia dacă terțul – martorul C_____ I___ C_______ – ar fi știut că este înregistrat atunci s-ar fi pus problema unei fraude și a unei discuții pro causa.

Instanța de fond a reținut că procesul verbal de la filele 25-31 din dosarul de urmărire penală este mijloc de probă în sensul art. 90 C.pr.pen. și nu în sensul art. 91³ C.pr.pen. deoarece înregistrarea nu este efectuată pe baza autorizației emise de judecător (doar înregistrările efectuate în conformitate cu art. 91¹ C.pr.pen. trebuie redate de procuror sau lucrătorul din cadrul poliției judiciare delegat de procuror și certificate de procurorul care supraveghează urmărirea penală). Conform art. 90 C.pr.pen. procesele verbale încheiate de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată sunt mijloace de probă, prin urmare și procesul verbal menționat.

În drept, fapta inculpatului F_____ V_____ care, în cursul lunii decembrie 2009 a pretins și ulterior a primit în mai multe rânduri de la denunțătorul C_____ C____ S_____ suma totală de 10.000 lei prin promisiunea că, prin intermediul relațiilor și cunoștințelor pe care le are în mediul de justiție, indicate prin titulatura „ funcționari din cadrul Tribunalului Cluj", îl poate ajuta în „rezolvarea" dosarului penal întocmit pe numele lui pentru vătămare corporală, aceasta fiind recompensa financiară destinată persoanei responsabile de soluționarea favorabilă a problemei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. și ped. de art. 257 al. 1 Cod penal.

Având în vedere cele de mai sus s-a apreciat că vinovăția inculpatului a fost dovedită dincolo de orice dubiu și că se impune condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii; la individualizarea căreia, în temeiul art. 72 C.pen, instanța a avut în vedere dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială – de la 2 la 10 ani închisoare, lipsa de antecedente penale, vârsta inculpatului, faptul că nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, împrejurarea că este cunoscut în mun. D__ ca o persoană care rezolvă astfel de „probleme”, precum și gradul de pericol social concret al acestei infracțiuni în cadrul căreia se pune la îndoială incoruptibilitatea magistraților, inculpatul lăsând impresia nu numai denunțătorului dar și martorului C_____ I___ C_______ că soluțiile proceselor pot fi influențate prin achitarea unor sume, la urma urmelor chiar modice.

Prin urmare, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat deoarece sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C.pen, iar instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate. În conformitate cu art. 82 C.pen s-a fixat termen de încercare de 4 ani și 6 luni care va începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe. Consideră că nu se impune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei cum a solicitat reprezentanta Ministerului Public deoarece inculpatul are 55 de ani și are un loc de muncă, obținând venituri și din surse legale, iar cuantumul pedepsei nu este ridicat, inculpatul nesuferind condamnări anterioare pentru fapte concurente.

În baza art. 71 din Codul penal instanța a privat pe inculpat, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea pedepsei, de dreptul prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a din Codul penal.

În baza art. 71 alin. final C.pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În baza Deciziei de îndrumare a fostului Tribunal Suprem nr. 3/1973 s-a dispus restituirea de către inculpat către denunțătorul C_____ C____ S_____ a sumei de 10.000 lei deoarece fapta a fost denunțată de către acesta organelor de urmărire penală înainte ca acestea să afle despre ea. În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6¹ alin. 2 și 4 din Legea nr. 78/2000 privind restituirea banilor, valorilor sau oricăror alte bunuri care au făcut obiectul infracțiunii deoarece potrivit deciziei nr. 59/2007 a ÎCCJ, pronunțată în recurs în interesul legii, acestea sunt aplicabile doar infracțiunilor prevăzute în legea specială. Însă, decizia de îndrumare la care a făcut referire (care are aceeași valoare ca și recursul în interesul legii, în fapt anterior recursurile în interesul legii numindu-se decizii de îndrumare), are dispoziții similare cu art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 și chiar dacă datează din anul 1973 este de actualitate și în acest moment.

În baza art. 359 C.pr.pen. i s-a atras atenția inculpatului că săvârșirea unei noi infracțiuni intenționate în interiorul termenului de încercare are drept consecință revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de mai sus și executarea acesteia în detenție alături de pedeapsa pentru noua infracțiune.

În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul F_____ V_____ solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței apelate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea sa în baza prev. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a C.pr.pen. susținând că nu a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată.

În susținerea apelului, acesta a reiterat, în esență, toate apărările formulate în fața instanței de fond, respectiv că a fost condamnat în baza declarației sau a mărturiei celui care are calitatea de martor și care îmbină și calitatea de parte civilă prin pretențiile deduse judecății. S-a susținut că ar fi nelegale probele constând în audierea mamei acestuia în calitate de martoră, deoarece aceasta servește și la rezolvarea laturii civile precum și înregistrarea efectuată de către același martor C_____ C____ S_____ pe telefonul propriu, care ar putea fi probă, în baza art. 91⁶ din Codul de procedură penală, dar doar cu privire la ceea ce dânsul a declarat.

De asemenea, cu privire la faptul că plângerea și suma care s-ar fi dat era pentru ca inculpatul F_____ V_____ să intervină pe lângă funcționarii tribunalului pentru ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care unitatea de asigurare să fie obligată să plătească despăgubirea urmare a unui accident de circulație, s-a arătat că acest aspect este îndoielnic pentru că art. 49 din Legea nr. 136/1995, în vigoare la vremea respectivă, cunoscută sau prezumată a fi cunoscută și de către partea civilă, prevede în mod expres faptul că în cazul în care s-a produs un accident de circulație și nu sunt cele patru ipoteze reglementate la art. 58, care să excludă dreptul la despăgubiri, acestea sunt plătite de către unitatea de asigurare părții vătămate. S-a mai arătat că nu se poate afirma că martorul nu ar fi avut pregătirea ca să înțeleagă sau să cunoască prevederile legale, deoarece este fost cadru militar și conducător auto, având promovat examenul de obținere al permisului de conducere, studii liceale și contract de asigurare încheiat, putând lectura polița de asigurare în care erau menționate cazurile și condițiile în care se poate acorda despăgubirea și destinatarul acesteia.

Analizând apelul declarat în cauză, prin prisma actelor de la dosar, a motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie Curtea apreciază că acesta este nefondat.

Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și al judecății, pe care l-a interpretat coroborat și în mod judicios, analizând de asemenea toate susținerile și apărările inculpatului.

Fără a relua argumentația amplă a primei instanțe care a condus la condamnarea inculpatului, argumentație pe care Curtea și-o însușește în totalitate, vom reitera ideea că în ciuda poziției sale de nerecunoaștere vinovăția inculpatului a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Nu pot fi primite susținerile apărării în sensul că „intervenția” inculpatului pe lângă „funcționari” din cadrul Judecătoriei ar fi fost inutilă deoarece în cazul accidentelor rutiere societatea de asigurare este cea care suportă oricum plata despăgubirilor civile fiindcă în speța dedusă judecății denunțătorului îi expirase perioada de valabilitate a asigurării, aspect pe care acesta îl cunoștea cu siguranță și acre ar fi putut conduce la exercitarea unei acțiuni în regres împotriva lui. La fel de nerelevant este că inculpatul a folosit sintagma „Tribunal” în loc de judecătorie, pe rolul căreia se afla dosarul inculpatului (denumirea generică a instanțelor judecătorești, folosită de marea masă a populației, fiind „tribunal”)

Curtea va reține de asemenea că depoziția mamei C_____ C____ S_____ este relevantă mai ales sub aspectele legate de latura penală a cauzei, ea coroborându-se și cu alte probe administrate în cauză. Este cert că mama inculpatului a contractat acel credit în prima jumătate a anului 2010 (luna fiind mai puțin relevantă) pentru a-l ajuta pe acesta să își „rezolve” afacerile judiciare întrucât risca să își piardă locul de muncă.

În privința sumei de 5000 lei, motivul pentru care denunțătorul nu a predat-o odată cu suma de 4000 lei a fost acela de a se asigura că ceva din ce a promis inculpatul se va înfăptui până când va pleca el în misiune în Afganistan în luna iunie și a dorit să tragă de timp pentru a vedea rezultatele.

Relevant este și faptul că mama denunțătorului a contractat un credit de 10.000 lei adică exact suma pe care denunțătorul trebuia să o achite inculpatului și nu o altă sumă, iar destinația ei a fost clară.

Instanța de fond în mod corect a apreciat că procesul verbal de la filele 25-31 din dosarul de urmărire penală este mijloc de probă în sensul art. 90 C.pr.pen. și nu în sensul art. 91³ C.pr.pen. deoarece înregistrarea nu este efectuată pe baza autorizației emise de judecător (doar înregistrările efectuate în conformitate cu art. 91¹ C.pr.pen. trebuie redate de procuror sau lucrătorul din cadrul poliției judiciare delegat de procuror și certificate de procurorul care supraveghează urmărirea penală). Conform art. 90 C.pr.pen. procesele verbale încheiate de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată sunt mijloace de probă, prin urmare și procesul verbal menționat.

De altfel, realitatea acelei discuții a fost confirmată și prin depoziția martorului C_____ I___ C_______ care l-a și pus în legătură cu inculpatul despre care se știa în D__ că este o persoană care poate rezolva diverse „probleme”.

În ceea ce privește dispoziția instanței de fond de restituire a sumei de 10.000 lei în baza Deciziei de îndrumare a fostului Tribunal Suprem nr. 3/1973 către denunțătorul C_____ C____ S_____, Curtea apreciază că în mod corect s-a reținut că dispozițiile acestei decizii sunt aplicabile în cauză deoarece fapta a fost denunțată de către acesta organelor de urmărire penală înainte ca acestea să afle despre ea (f.15). În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6¹ alin. 2 și 4 din Legea nr. 78/2000 privind restituirea banilor, valorilor sau oricăror alte bunuri care au făcut obiectul infracțiunii deoarece potrivit deciziei nr. 59/2007 a ÎCCJ, pronunțată în recurs în interesul legii, acestea sunt aplicabile doar infracțiunilor prevăzute în legea specială. Decizia de îndrumare la care s-a făcut referire (care are aceeași valoare ca și recursul în interesul legii, în fapt anterior recursurile în interesul legii numindu-se decizii de îndrumare), are dispoziții similare cu art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 și chiar dacă datează din anul 1973 este de actualitate și în acest moment.

Din aceste considerente, în baza rt. 379 pct. 1 lit. b C.pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul F_____ V_____ împotriva sentinței penale nr. 103 din 26 martie 2013 a Tribunalului Cluj.

În baza rt. 192 alin. 2 C.pr.pen. va obliga pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul F_____ V_____ (fiul lui V_____ și F_____, născut la data de 01.09.1958 în Supuru de Jos, jud. Satu M___, cetățean român, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, domiciliat în comuna Mintiu Gherlii, ______________________. 564, jud. Cluj, posesor al CI ________ nr. xxxxxx, CNP xxxxxxxxxxxxx) împotriva sentinței penale nr. 103 din 26 martie 2013 a Tribunalului Cluj.

Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 5 septembrie 2013 .

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

M_____ R_____ A____ D____ L____

GREFIER,

L_______ A_______ S_____

Red.A.D.L./dact.L.C.C.

3 ex./9.10.2013

Jud.fond: S_____ T_______