R O M Â N I A

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția penală și pentru cauze cu minori

Dosar nr. XXXXXXXXXXX Nr. operator de date cu caracter personal : 3159

DECIZIA PENALĂ NR.157/A/2013

Ședința publică din 16 decembrie 2013

Completul este compus din :

Președinte : Țarcă G_______ -judecător

A____ L______ F_____ - judecător

H_____ M____ -grefier șef secție

Ministerul Public este reprezentat de domnul M__ C______ – procuror șef birou din cadrul Direcției Naționale Anticorupție –Serviciul Teritorial Oradea.

Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor articolului 304 alineatul 1 Cod procedură penală.

Pe rol, fiind pronunțarea deciziei privind soluționarea apelurilor penale declarate de partea civilă B____ F_______ și inculpata I______ I____ M_______ împotriva Sentinței penale nr.144 din 18 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Satu M___, cauza având ca obiect infracțiunea de trafic de influență, prevăzută și pedepsită de art.257 Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care :

Se constată că, dezbaterea apelurilor a avut loc la data de 16 decembrie 2013 când părțile și reprezentantul parchetului au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, pronunțarea deciziei amânându-se pentru data de 19 decembrie 2013, pentru când,

CURTEA DE APEL DELIBERÂND,

Asupra apelurilor penale de față, curtea pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr.144 din 18 iunie 2013 a Tribunalului Satu M___ în baza articolului 257 aliniat 1 Cod penal raportat la articolul 6 din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea articolului 41 aliniat 2 Cod penal și a articolului 320 indice 1 Cod procedură penală, a fost condamnată inculpata I______ I____ M_______, fiica lui I__ și M____, născută la data de 07.06.1973 în mun. București, CNP xxxxxxxxxxxxx, de cetățenie română, studii superioare, necăsătorită, fără copii minori, de profesie jurist, fără loc de muncă, fără antecedente penale, domiciliată în mun. București, __________________ B, Sector 1, fără forme legale în mun. Satu M___, _____________________. 50, jud. Satu M___ pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare.

În baza articolului 215 aliniat 1 Cod penal raportat la articolul 320 indice 1 Cod procedură penală, a fost condamnată aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza articolului 33 litera a, articolului 34 litera b Cod penal au fost contopite pedepsele mai sus aplicate, inculpata I______ I____ M_______ urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 10 luni închisoare.

În baza articolului 71 Cod penal i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de articolul 64 aliniat 1 lit. a teza a 2-a și litera b Cod penal pe durata executării pedepsei.

În baza articolului 350 aliniat 1 Cod procedură penală raportat la articolul 145 indice 1 Cod procedură penală s-a instituit față de inculpata I______ I____ M_______ măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

Potrivit articolului 145 indice 1 aliniat 2 raportat la articolul 145 aliniat 1 indice 1 Cod procedură penală, pe durata acestei măsuri s-a dispus ca inculpata să respecte următoarele obligații:

- se va prezenta la instanța de judecată ori de câte ori este chemată;

- se va prezenta la organele de poliție din cadrul IPJ Satu M___, conform programului de supraveghere întocmit de acestea, sau ori de câte ori este chemată;

- nu își va schimba locuința fără încuviințarea Tribunalului Satu M___;

- nu va deține, nu va folosi și nu va purta nici o categorie de armă;

În baza dispozițiilor articolului 145 indice 1 aliniat 2 raportat la articolul 145 aliniat 2 indice 2 Cod procedură penală, i s-a atras atenția inculpatei I______ I____ M_______ că în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor mai sus stabilite se va lua față de aceasta măsura arestării preventive.

În baza articolului 6 indice 1 aliniat 4 Legea nr. 78/2000 s-a dispus restituirea de către inculpata I______ I____ M_______ a sumelor de 20.000 euro (în echivalent lei) și de 7.000 lei către cumpărătorul de influență B____ F_______, sume care au făcut obiectul infracțiunii de trafic de influență.

În baza articolului 14, 346 Cod procedură penală raportat la articolul 998 Cod civil a fost obligată inculpata I______ I____ M_______ să plătească părții civile B____ F_______, domiciliat în loc. Negrești-Oaș, _____________________/A, jud. Satu M___, suma de 60.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.

Au fost respinse restul pretențiilor materiale formulate de către partea civilă B____ F_______.

În baza articolului 30 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus publicarea hotărârii (dispozitiv), după rămânerea definitivă, într-un ziar local, pe cheltuiala inculpatei.

În baza articolului 191 Cod procedură penală a fost obligată inculpata la plata sumei totale de 1.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza articolului 189 Cod procedură penală s-a dispus virarea din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Satu M___ a sumei de 200 lei, onorariu apărător din oficiu, conform delegației nr. 1036/2013, pe seama domnului avocat P__ A_____.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele :

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial Oradea emis în dosar nr. 10/P/2012 la data de 07.01.2013 s-a dispus, sub punctul nr. 1, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatei I______ I____ M_______ pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de articolul 257 Cod penal raportat la articolul 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea articolului 41 aliniat 2 Cod penal și înșelăciune, faptă prevăzută și pedepsită de articolul 215 aliniat 1 Cod penal, fapte comise în condițiile concursului real de infracțiuni, prevăzut de articolul 33 litera a Cod penal.

În actul de sesizare, s-a reținut cu privire la starea de fapt următoarele:

„1. Denunțătorul B____ F_______ a cunoscut-o pe învinuita I______ I____ M_______ în cursul anului 2003 prin intermediul unei cunoștințe comune. În cursul lunii septembrie 2009, întâlnindu-se cu învinuita lonescu lulia M_______ în București, aceasta i-a relatat denunțătorului B____ F_______ că prin intermediul a doi funcționari - frați, unul care lucrează în cadrul Ministerului Afacerilor Externe și altul care face parte din Baroul București, poate să o ajute pe fiica acestuia - B____ N_______ B_____ să se angajeze în cadrul M.A.E, condiția esențială fiind ca aceasta să fie admisă inițial, în cadrul Baroului București, cu media 10.

În acest sens, învinuita lonescu lulia M_______ i-a creat convingere denunțătorului B____ F_______ că are influență asupra celor doi funcționari (care în realitate nu există), și că poate să-i determine pe aceștia inițial ca unul să o admită cu nota 10 în Baroul București iar ulterior, altul să o angajeze în cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

Pentru această presupusă influență, învinuita lonescu lulia M_______ a pretins de la denunțător suma de 20.000 Euro, sumă care i-a fost remisă învinuitei, în scopul arătat, astfel: 10.000 Euro într-o primă fază iar diferența de 10.000 Euro în mai multe tranșe.

2. În cursul lunii decembrie 2009, învinuita I______ I____ M_______, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a pretins de la denunțătorul B____ F_______, suma de 5.000 Euro, spunându-i că are influență asupra unui funcționar din cadrul TAROM, pe care-l va determina să o angajeze pe cealaltă fiică a denunțătorului, numita B____ F______ A________, în cadrul acestei instituții, la C_____________ de Audit Financiar.

Și în acest caz, învinuita I______ I____ M_______ s-a prevalat de o pretinsă influență, cu toate acestea ea reușind să-i creeze denunțătorului convingerea că poate să-l determine pe acel funcționar, să dispună angajarea fiicei sale la TAROM.

Din totalul sumei de 5.000 Euro pretinse, învinuita I______ I____ M_______ a primit de la denunțător suma de 7.000 lei, acesta refuzând să-i mai dea diferența.

3. În aceeași perioadă, învinuita I______ I____ M_______, l-a indus în eroare pe denunțătorul B____ F_______, spunându-i acestuia că poate să-i faciliteze vânzarea unor active din patrimoniul M.A.E., mai precis trei autoturisme de lux, trei apartamente și trei case situate în București, la un preț de inventar. Pentru a-l convinge de veridicitatea celor susținute, învinuita I______ I____ M_______ l-a dus pe numitul B____ F_______ la mai multe imobile din capitală, despre care i-a spus că sunt în patrimoniu M.A.E. și că urmează să fie scoase la vânzare.

Așa cum declară și învinuita, a procedat la inducerea în eroare a denunțătorului B____ F_______, pentru a obține de la acesta în mod injust sume de bani, dat fiind faptul că în aceea perioadă avea nevoie de bani pentru a-și plăti unele datorii.

Prin activitatea de inducere în eroare mai sus descrisă, învinuita I______ I____ M_______ a obținut de la numitul B____ F_______ suma de 60.000 lei despre care i-a spus că are nevoie pentru înmatricularea celor trei autoturisme.

Cu privire la sumele de bani date învinuitei I______ I____ M_______, denunțătorul B____ F_______ solicită restituirea acestor sume (20.000 euro și 7.000 lei) și se constituie parte civilă cu suma de 60.000 lei”.

Prin același rechizitoriu, sub punctul 2 s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în baza articolului 228 aliniat 6 raportat la articolul 10 litera i indice 1 Cod procedură penală, față de făptuitorul B____ F_______, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de cumpărare de influență, faptă prevăzută și pedepsită de articolul 6 indice 1 din Legea nr. 78/2000, reținându-se că există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege.

Alăturat acțiunii penale instanța a fost sesizată și cu soluționarea laturii civile a cauzei, ca efect al constituirii de parte civilă, formulată încă în cursul urmăririi penale de către numitul B____ F_______.

Trecând la soluționarea cauzei, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, precum și din dosarul de urmărire penală cu numărul 10/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial Oradea și în baza dispozițiilor legale aplicabile speței, instanța de fond a reținut următoarele:

Cauza a fost înregistrată la instanță sub dosar cu număr de mai sus, la data de 16.01.2013, fixându-se primul termen de judecată pentru data de 05.02.2013.

Printr-un înscris depus la dosar la data de 04.02.2013, numitul B____ F_______ arată că se constituie parte civilă față de inculpata I______ I____ M_______ cu suma de 50.000 euro, plus despăgubiri privind daune morale pe care le va prezenta în cursul judecății.

Printr-un nou înscris depus la dosar la data de 04.03.2013, partea civilă B____ F_______ solicită instanței luarea față de inculpata I______ I____ M_______ a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara.

La termenul de judecată din data de 19.03.2013, instanța de fond a constatat regularitatea actului de sesizare, conform dispozițiilor articolului 300 aliniat 1 Cod procedură penală, în prezența inculpatei I______ I____ M_______, după care aceasta solicitat, în prezența apărătorului ales, soluționarea cauzei pe baza recunoașterii vinovăției, în condițiile articolului 320 indice 1 Cod procedură penală, sens în care a fost luată declarația acesteia, aflată la fila 24. Prin această declarație, inculpata a arătat că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, nu solicită administrarea altor probe, cunoaște probele administrate în faza de urmărire penală, fiindu-i prezentat materialul de urmărire penală, pe care și le însușește.

După ce instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de articolul 320 indice 1 Cod procedură penală, a admis cererea inculpatei I______ I____ M_______ prin încheierea ședinței publice din data de 11.06.2013, după care s-a trecut la faza dezbaterilor, fiind luate concluziile pe fond cu privire la această inculpată.

În drept, instanța de fond a reținut că fapta inculpatei I______ I____ M_______ care în perioada septembrie–decembrie 2009, a pretins de la denunțătorul B____ F_______, în baza aceleiași rezoluții infracționale suma de 20.000 euro, respectiv 5.000 euro și din care a primit suma de 20.000 euro respectiv 7.000 lei, lăsându-l pe acesta să creadă că are influență asupra unor funcționari din cadrul Baroului București și Ministerul Afacerilor Externe, respectiv TAROM, pe care poate să-i determine să o admită pe una dintre fiice în Baroul București și mai apoi să o angajeze la M.A.E. iar pe cealaltă fiică s-o angajeze la TAROM, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de articolul 257 Cod penal raportat la articolul 6 din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea articolului 41 aliniat 2 Cod penal.

Fapta aceleiași inculpate, care în aceeași perioadă, l-a indus în eroare pe numitul B____ F_______, prezentându-i ca adevărat un fapt mincinos, respectiv că poate să-i faciliteze vânzarea unor bunuri mobile și imobile din patrimoniul M.A.E. la un preț de inventar, obținând pentru sine un folos material injust în valoare de 60.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, faptă prevăzută și pedepsită de articolul 215 aliniat 1 Cod penal.

Faptele mai sus descrise și reținute în sarcina inculpatei I______ I____ M_______, rezultă din coroborarea probelor ce pot fi reținute ca urmare a administrării următoarelor mijloace de probă: declarațiile denunțătorului B____ F_______, a fiicelor sale B____ N_______ B_____ și B____ C_____ F______ A________ și a soției sale B____ M____, declarațiile inculpatei I______ I____ M_______ de recunoaștere a faptelor, procesul verbal de confruntare dintre denunțător și inculpată, înscrisuri depuse de către denunțător. În consecință, instanța de fond a constatat dincolo de orice îndoială, că fapta de distrugere pentru care inculpatul a fost cercetat în prezenta cauză prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni pentru sancționarea căreia se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea.

Așadar, constatând că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpată, instanța de fond, potrivit articolului 345 aliniat 2 Cod procedură penală, a dispus condamnrea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență în formă continuată și înșelăciune.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de articolul 72 Cod penal, și anume, dispozițiile părții generale ale Codului penal cu privire la concursul de infracțiuni și infracțiunea continuată, limitele de pedeapsă prevăzute de dispozițiile articolului 257, respectiv articolului 215 aliniat 1 Cod penal, gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatei și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În ce privește limitele de pedeapsă prevăzute în cuprinsul legilor de incriminare a faptelor reținute în sarcina inculpatei, instanța de fond a reținut următoarele:

- potrivit dispozițiilor articolului 257 din Codul penal, traficul de influență se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 10 ani, iar potrivit dispozițiilor articolului 215 aliniat 1 Cod penal, infracțiunea de înșelăciune se sancționează cu închisoare de la 6 luni la 12 ani; Urmare a aplicării dispozițiilor articolului 320 indice 1 aliniat 7 Cod procedură penală, instanța de fond a constatat că limitele de pedeapsă reduse cu treime sunt între 16 luni (1 an și 4 luni) și 80 de luni (6 ani și 8 luni), în ce privește infracțiunea de trafic de influență, respectiv între 4 luni și 8 de luni (7 ani și 4 luni), în ce privește infracțiunea de înșelăciune.

În ce privește gradul de pericol social al faptelor comise de inculpată, instanța de fond a apreciat că acesta este unul relativ ridicat și acesta rezultă din modul de săvârșire al faptelor și folosul ilicit obținut de pe urma acestora.

Fără a reține alte împrejurări care să atenueze sau să agraveze răspunderea penală a inculpatei, instanța de fond a aplicat acesteia pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată și pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

Infracțiunile fiind comise în condițiile concursului real, prevăzut de articolul 33 litera a Cod penal, s-a procedat la contopirea celor două pedepse aplicate, în final aceasta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 1 an și 10 luni închisoare.

În ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepselor aplicate inculpatei, instanța de fond a apreciat că scopul preventiv și punitiv al pedepsei, astfel cum acesta rezultă din prevederile articolului 52 Cod penal, poate fi atins în cazul inculpatei I______ I____ M_______ doar prin privare de libertate.

De asemenea, instanța de fond a constatat că aplicarea pedepselor accesorii inculpatei trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64 Cod penal, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a Protocoalelor adiționale la Convenție și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

Astfel, raportat la cauzele C__________ c. României (hotărârea din 1 iulie 2008) și Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), s-a arătat că instanța de fond nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de articolul 64 aliniat 1 litera a teza I Cod penal, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite sau comportamentul inculpatei.

Totodată, față de jurisprudența Curții Europene în materie, instanța de fond a avut în vedere și decizia nr. LXXIV (74) pronunțată în data de 5.11.2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Astfel, în raport de natura faptelor săvârșite, instanța de fond i-a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de articolul 64 aliniat 1 litera a teza a II-a și litera b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza articolului 350 alineatul 1 raportat la articolul 145 indice 1 Cod procedură penală, s-a instituit față de inculpata I______ I____ M_______ măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, la cerea procurorului care a susținut astfel cererea părții civile B____ F_______, cu scopul de a se evita încercarea inculpatei de a se sustrage în continuare de la judecată sau de la executarea pedepsei dispuse.

Potrivit dispozițiilor articolului 6 indice 1 aliniat 4 din Legea nr. 78/2000, bani, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazul prevăzut la aliniatul 2, iar potrivit dispozițiilor articolului 6 indice 1 aliniat 2 din Legea nr. 78/2000, făptuitorul nu se pedepsește dacă denunță autorității fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea faptă. În temeiul acestor dispoziții legale s-a dispus restituirea de către inculpata I______ I____ M_______ către denunțătorul B____ F_______ a sumelor de bani ce au făcut obiectul infracțiunii de trafic de influență, respectiv a sumelor de 20.000 euro (în echivalent lei ) și 7.000 lei.

Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a reținut că partea vătămată B____ F_______ s-a constituit parte civilă în cadrul urmăririi penale, cerere reiterată și mai înainte de începerea cercetării judecătorești în cauză.

Instanța de fond a arătat că legea civilă aplicabilă prezentei cauze este Codul civil intrat în vigoare la 01.12.1865, întrucât, în concordanță cu articolul 103 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, este legea în vigoare la data săvârșirii faptelor ilicite.

Instanța de fond a constatat că, în baza articolului 998 Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite, în mod cumulativ, următoarele condiții: fapta ilicită, prejudiciul produs ca urmare a faptei ilicite, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.

Cu privire la fapta ilicită, așa cum s-a arătat pe parcursul considerentelor, aceasta a constat în inducerea în eroare a părții civile. Consecința faptei inculpatei a constat în plata, în mod succesiv de către partea vătămată către inculpată a sumei de 60.000 lei. Raportul de cauzalitate a fost dovedit prin mijloacele de probă administrate în cauză. Vinovăția inculpatei a fost recunoscută de aceasta.

În consecință, având în vedere că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, instanța de fond a admis în parte, acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă B____ F_______ și, în temeiul articolului 14, articolului 346 Cod procedură penală raportat la articolul 998 Cod civil, a dispus obligarea inculpatei I______ I____ M_______ la plata sumei de 60.000 lei, reprezentând despăgubiri civile, către partea civilă B____ F_______.

Instanța de fond a respins restul pretențiilor civile solicitate reținând că în raport de natura infracțiunilor comise în dauna părții civile nu se impune acordarea de daune morale.

Conform dispozițiilor art. 191 Cod procedură penală, instanța de fond a dispus obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat atât în cursul urmăririi penale, cât și cu ocazia judecății pe fond a cauzei, pe care le-a stabilit în cuantum de 1.000 lei.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel partea civilă Bolos F_______ și inculpata I______ I____ M_______ criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Partea civilă Bolos F_______ a solicitat prin motivele depuse în scris admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și condamnarea inculpatei la o pedeapsă privativă de libertate cu aplicarea unui spor de pedeapsă, iar în subsidiar restituirea dosarului la parchet pentru completarea urmăririi penale.

În motivare, s-a arătat că instanța de fond nu a reținut în sarcina inculpatei toate actele materiale ce constituie infracțiunea de trafic de influență, respectiv nu a reținut că inculpata a pretins pentru ea, respectiv pentru a influența pe frații A_____ în angajarea fiicei părții civile, Bolos N_______, suma de 7000 dolari, aceasta nemairestituind această sumă. S-a arătat că instanța nu a reținut nici suma de 150 milioane lei pretinsă și încasată de inculpată pe motivul de a ridica la data de 9.10.2009 adresa nr.1/9 octombrie 2009 de la Baroul București și care să o predea împreună cu fișa medicală la Ministerul Afacerilor Externe pentru ca Bolos N_______ să fie angajată de directorul A_____ la această instituție.

S-a mai arătat că instanța nu a dat dovadă de rol activ, neprocedând la audierea părții vătămate, a soției și a fiicelor acestora și nici a altor persoane „complicii” inculpatei, iar organul de urmărire penală nu a extins cercetarea penală și față de acești „complici”.

Partea civilă a arătat și faptul că aplicarea articolului 320/1 din Codul de procedură penală este nelegală, inculpata nerecunoscându-și „complicii” și necolaborând cu parchetul și instanța pentru identificarea și tragerea la răspundere penală a acestora, nedepunând interes în recuperarea prejudiciului.

Sub aspectul laturii civile, a arătat că inculpata nu i-a restituit nimic din prejudiciul creat, respectiv cei 50.000 euro plus penalitățile legale aferente sumei, solicitând astfel obligarea inculpatei la plata acestei sume, precum și la plata sumei de 15.000 euro daune morale.

Inculpata I______ I____ M_______ a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul reducerii pedepsei și schimbării modalității de executare a acesteia prin aplicarea dispozițiilor articolului 81 sau articolului 86/1 din Codul penal.

În motivare, s-a arătat că este o persoană fără antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta, are un copil minor, iar aplicarea unei pedepse cu executare este disproporțională în raport cu faptele reținute în sarcina sa. S-a mai arătat că nu a avut posibilitatea de a administra probatoriul din cauză, că o ________ acte esențiale au fost reținute de către Direcția Generală Anticorupție cu ocazia unei percheziții domiciliare din data de 25.11.2010, documente care stau la baza tranzacției realizate între inculpată și partea civilă și dovezii de plată a sumei de 20.000 euro în contul părții vătămate, soției și fiicelor acestuia.

În apel, inculpata I______ I____ M_______ a solicitat și revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara dispusă prin sentința penală nr.144 din 18 iunie 2013 a Tribunalului Satu M___.

S-a arătat că măsura este total nejustificată în raport de atitudinea manifestată de inculpată pe parcursul cercetării judecătorești, aceasta prezentându-se în fața instanței ori de câte ori a fost solicitată.

Curtea, examinând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a motivelor invocate și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform articolului 371 aliniat 2 din Codul de procedură penală și articolului 378 din Codul de procedură penală, constată următoarele :

Cu privire la critica părții civile referitoare la faptul că instanța nu a reținut toate actele materiale ale infracțiunii de trafic de influență, curtea reține că aceasta este neîntemeiată. Instanța a reținut vinovăția inculpatei cu privire la actele materiale reținute în rechizitoriu, respectiv cu privire la ceea ce a fost sesizată. Instanța are obligația să se pronunțe numai cu privire la fapta reținută în rechizitoriu și la persoana arătată în actul de sesizare potrivit dispozițiilor articolului 317 din Codul de procedură penală. De asemenea, instanța procedând la verificarea regularității actului de sesizare mai înainte de a face aplicarea dispoziției articolului 320/1 din Codul de procedură penală, în mod corect a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă și de conținut prevăzute de articolul 263-264 din Codul de procedură penală.

Totodată, inculpata prevalându-se de dispozițiile articolului 320/1 din Codul de procedură penală, recunoscând în totalitate faptele pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, însușindu-și probele administrate în faza de urmărire penală și arătând că nu solicită alte probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere, instanța de fond în mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor privind procedura simplificată luând act de manifestarea de voință a inculpatei, în această situație nefiind posibilă declanșarea administrării probatoriului.

Nemulțumirea părții civile legată de faptul că organul de anchetă nu a extins cercetările penale și față de alte persoane pe care partea civilă îi consideră „complici” nu poate determina restituirea cauzei la parchet pentru completarea cercetărilor, cazurile de restituire a cauzei la procuror fiind reglementate prin lege.

În ce privește latura civilă a cauzei, curtea constată următoarele:

În privința daunelor morale, curtea constată că pentru acordarea daunelor morale este necesar ca cel ce le pretinde să producă un minim de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale i-au fost afectate. Or, în speță, partea civilă nu a adus argumente care să permită instanței găsirea unor criterii de evaluare a întinderii daunelor morale, din simpla existență a faptei ilicite neputându-se deduce un asemenea prejudiciu. În plus, în materie civilă funcționează regula că, nimeni nu poate invoca propria turpitudine sau imoralitate pentru a obține protecția unui drept, în speță partea civilă neputând invoca în susținerea intereselor sale propria vină, incorectitudine și să se apere valorificând un asemenea temei pentru obținerea daunelor morale.

Referitor la daunele materiale, acestea nu pot fi acordate decât în măsura dovedirii lor. Suma de bani acordată părții civile cu titlu de daune materiale a fost corect stabilită, fiind dovedită prin probele administrate în cauză, restul pretențiilor părții civile nefiind justificate.

Față de aspectele arătate, apelul declarat de partea civilă apare ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.

Referitor la apelul declarat de inculpată:

În fața instanței de fond, inculpata a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate în cazul recunoașterii vinovăției, instanța făcând aplicarea în cauză a dispozițiilor articolului 320/1 din Codul de procedură penală.

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut ca temeinic dovedită situația de fapt așa cum a fost expusă în rechizitoriu și recunoscută de inculpată, încadrarea juridică a faptelor fiind de asemenea corect stabilită.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, prima instanță a aplicat pedepse corect individualizate pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatei în raport de criteriile articolului 72 din Codul penal, având în vedere toate criteriile prevăzute de acest articol, respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, circumstanțele personale ale inculpatei și circumstanțele reale urmărind ca atât pedepsele componente cât și pedeapsa rezultantă și modalitatea de executare să fie apte să asigure pe deplin scopul și funcțiile pedepsei menționate de articolul 52 din Codul penal.

Conform dispozițiilor textului de lege anterior menționat, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a inculpatului, scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor pedeapsa trebuie să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptei comise de inculpată. Or, în speță, față de gradul de pericol social al infracțiunilor comise analizat prin prisma modului și împrejurărilor în care s-au comis faptele, caracterul continuat al activității infracționale, urmările produse, respectiv cuantumul prejudiciului cauzat, rămas nerecuperat, persoana inculpatei, pedeapsa stabilită pentru inculpată a fost bine individualizată ca și cuantum, neimpunându-se redusă sau schimbată modalitatea de executare așa cum s-a solicitat în apărare de către inculpată.

Nu se impune nici aplicarea unui spor așa cum a solicitat partea civilă, pedeapsa aplicată fiind adecvată situației de fapt și scopului urmărit de legea penală.

Sub aspectul laturii civile, curtea constată că apelul declarat de inculpată este fondat, chitanțele aflate la filele 85-86 din dosarul de urmărire penală dovedesc fără putere de tăgadă că aceasta a achitat la data de 08.10.2012, respectiv la 11.10.2012, sumele de 970 lei și 1.000 lei în contul datoriei existente față de Bolos M____. Chiar dacă o parte a datoriei a fost achitată către soția părții civile aceasta nu înseamnă că, creanța nu s-a stins atât timp cât nu s-a înlăturat prezumția mandatului tacit de reprezentare reciprocă între soți potrivit căreia fiecare soț poate primi bani sau alte bunuri, poate încheia valabil acte juridice civile în numele celuilalt soț, presupunându-se că are consimțământul acestuia din urmă.

Interpretând cele 2 înscrisuri cu restul probelor administrate în cauză rezultă că suma de 1970 lei a fost plătită în contul prejudiciului cauzat familiei Bolos în prezentul dosar penal, relevante fiind trimiterile din cuprinsul chitanței din 11.10.2012 la tranzacția încheiată la 08.10.2012 între inculpată și soția părții civile B____ M____ prin care se urmărea să se preîntâmpine un proces civil sau penal având ca obiect creanța în valoare de 20.000 euro. Chiar dacă s-ar accepta ideea că cele 2 înscrisuri sunt echivoce cu privire la creanța achitată, această situație profită inculpatei care este debitorul obligației de plată potrivit regulii civile care prevede că clauzele îndoielnice se interpretează în favoarea debitorului.

Instanța concluzionează că afirmațiile părții civile în sensul că nu a primit vreo sumă de bani în contul prejudiciului cauzat de inculpată, sunt infirmate de cele 2 înscrisuri depuse la dosar care dovedesc contrariul.

În schimb, instanța nu poate acorda valoare probantă mențiunilor consemnate în procesul verbal de percheziție domiciliară din 25.11.2010, întrucât aceasta nu dovedește efectuarea unor plăți pentru stingerea prejudiciului cazat în prezenta cauză.

Asupra cererii de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara, Curtea procedând la examinarea acesteia constată că motivele invocate de inculpată nu constituie împrejurări de natură să atragă revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara. Această măsură dispusă de instanța de fond este necesară pentru apărarea ordinii și desfășurarea procesului penal împotriva inculpatei, măsura fiind proporțională cu situația care a determinat-o, respectiv existența indiciilor temeinice că inculpata a săvârșit faptele prevăzute de legea penală pentru care a fost trimisă în judecată, fapte de o gravitate deosebită, motiv pentru care instanța va respinge ca nefondată cererea de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpata I______ I____ M_______.

Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va admite apelul penal declarat de inculpata I______ I____ M_______ împotriva sentinței penale nr.144 din 18 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Satu M___ pe care o va desființa în sensul că va constata că inculpata a achitat suma de 1970 lei conform chitanțelor aflate la filele 85-86 din dosarul de urmărire penală, sumă ce urmează a fi dedusă din creanța principală de 20.000 euro (echivalent în lei) cu privire la care s-a dispus restituirea către partea civilă Bolos F_______.

În baza art.379 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală va respinge ca nefondat apelul penal declarat de partea civilă Bolos F_______ împotriva aceleiași sentințe.

Va obliga partea civilă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Va menține restul dispozițiilor sentinței apelate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge cererea de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpata I______ I____ M_______.

În baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală,

Admite apelul penal declarat de inculpata I______ I____ M_______ împotriva sentinței penale nr.144 din 18 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Satu M___ pe care o desființează în sensul că:

Constată că inculpata a achitat suma de 1970 lei conform chitanțelor aflate la filele 85-86 din dosarul de urmărire penală, sumă ce urmează a fi dedusă din creanța principală de 20.000 euro (echivalent în lei) cu privire la care s-a dispus restituirea către partea civilă Bolos F_______.

În baza art.379 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală respinge ca nefondat apelul penal declarat de partea civilă Bolos F_______ împotriva aceleiași sentințe.

Obligă partea civilă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu părțile.

Pronunțată în ședința publică, azi 16 decembrie 2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

Țarcă G_______ A____ L______ F_____ H_____ M____

Red.dec.judecător Ț.G./18.12.2013

Jud.fond C______ M.

Tehn.HM/2 ex./18.12.2013