R O M Â N I A

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția penală și pentru cauze cu minori

dosar nr. XXXXXXXX/P/2013

Număr operator de date cu caracter personal: 3159

DECIZIA PENALĂ NR. 392/A/2014

Ședința publică din 16 septembrie 2014

Complet de judecată compus din

Președinte : R__ A_____ – judecător

Judecător : P______ M______ – judecător

Grefier : C_____ S______

Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art. 369 alineat 1 Cod procedură penală.

S-a luat în examinare apelul penal declarat de către inculpatul P_____ G_______ A_______ cu domiciliul în Oradea, P____ Curcanul, nr. 26, ____________. 46, J____ BIHOR, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență prev. și ped. de art. 257 al. 1 C.pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 33 lit.a și art.34 C.pen, împotriva sentinței penale nr. 212 din data de 11 aprilie 2014 pronunțată de către Tribunalul Bihor.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Se constată că dezbaterea apelului a avut loc la data de 9.09.2014 când părțile și reprezentantul Ministerului Public au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea amânându-se pentru azi, 16.09.2014.

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 212 din data de 11 aprilie 2014 Tribunalul Bihor a respins cererea inculpatului de repunere a cauzei pe rol în vederea reluării cercetării judecătorești. A admis cererea inculpatului de aplicare a procedurii recunoașterii învinuirii prev de art 375 C.pr.pen.

În baza art 386 C.pr.pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptei de la pct 2 din rechizitoriu din infracțiunea prev de art. 257 alin. 1 C.pen. din 1968 rap. la art. 6 din Legea nr 78/2000 în infracțiunea de înșelăciune prev de art 215 alin 1 C.pen. din 1968.

În baza art 5 C.pen., a reținut că pentru infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 257 C.pen. din 1968 rap la art 6 din Legea nr 78/2000 este mai favorabilă incriminarea din legea nouă prev. de art 291 C.pen. rap la art art 6 din Legea nr 78/2000 (modif prin Legea nr 187/2012). În baza art 5 C.pen., a reținut că pentru infracțiunea de înșelăciune prev de art 215 alin 1 C.pen. din 1968 este mai favorabilă incriminarea din legea nouă prev. de art 244 alin 1 C.pen.

Tribunalul Bihor a condamnat pe inculpatul P_____ G_______ A_______, născut la 17.03.1976 în Buntești, Bihor, fiul lui G_______ și M_______, cetățean român, studii 10 clase, divorțat, 1 copil minor, șofer la __________________, stagiu militar satisfăcut, domiciliat în Oradea, ______________________. 26, ___________.46, cu reședința fără forme legale în com. Buntești, _________________, Bihor, fără antecedente penale, CNP xxxxxxxxxxxxx, la o pedeapsă de: 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art 291 C.pen. rap la art art 6 din Legea nr 78/2000 (modif prin Legea nr 187/2012), cu aplic art 396 alin 10 C.pr.pen.- 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev de art 244 alin 1 C.pen. cu aplic art 396 alin 10 C.pr.pen.

În baza art 33-34, 35 C.pen. din 1968 cu aplic art 5 C.pen., a contopit cele două pedepse și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen. din 1968, cu aplic art 5 C.pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 4 ani stabilit conform art. 82 C. pen. din 1968. În temeiul art. 404 C.pr.pen., a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.pen. din 1968. În baza art 291 alin 2 C.pen., a confiscat de la inculpat suma de 250 lei (sumă primită și nerestituită de la denunțătorul D____ A_____ D____). În baza art 272 C.pr.pen., a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Bihor a sumei de 100 lei cu titlu de onorariu parțial, pentru asistența juridică acordată de apărătorul din oficiu, av. M____ I___, până la prezentarea apărătorului ales, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr 1364 din 19.03.2013.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

Inculpatul P_____ G_______ A_______, conducător auto în cadrul Direcției pentru Protecția Copilului Bihor, se cunoștea din copilărie cu D____ A_____-D____.

În acest context, în cursul lunii noiembrie 2010, cei doi întâlnindu-se în sediul Direcției pentru Protecția Copilului Bihor, inculpatul s-a oferit să-l ajute, în schimbul sumei de 1650 lei, pentru a-i rezolva fiicei denunțătorului (D____ A______-L____, în vârstă de 1 an și 8 luni) un certificat de încadrare într-un grad de handicap, în vederea prelungirii concediului maternal al soției sale, spunându-i acestuia că are influență asupra unor medici din cadrul Comisiei de Evaluare pentru Încadrare Într-un G___ de Handicap Bihor.

Fiind de acord, în perioada noiembrie 2010-ianuarie 2011, denunțătorul i-a dat inculpatului în trei tranșe suma de 1650 lei, în scopul stabilit, după care, denunțătorul s-a prezentat cu fiica sa la Direcția pentru Protecția Copilului Bihor, la data de 26.02.2011, comisia respingând însă cererea de încadrare într-un grad de handicap a fiicei sale și, implicit, prelungirea concediului maternal al soției sale.

Ulterior, la începutul lunii martie 2011, inculpatul i-a restituit denunțătorului din suma primită, 1400 lei.

Această situație de fapt a rezultat din autodenunțul și declarațiile martorului D____ A_____-D____ care a arătat că i-a dat inculpatului respectivele sume de bani, în contextul în care se știau din copilărie, știa că inculpatul este șofer în cadrul Direcției pentru Protecția Copilului Bihor, iar inculpatul i-a spus că îl poate ajuta în schimbul unor sume de bani, ceea ce l-a făcut să creadă că are influență asupra membrilor comisiei, acceptând și ulterior remițându-i suma totală de 1650 lei. Ulterior, întrucât inculpatul nu a rezolvat ce a promis, acesta i-a restituit 1400 lei, promițându-i că-i restituie și diferența, ceea ce nu s-a mai întâmplat.

Declarațiile martorului D____ A_____-D____ s-au coroborat cu declarațiile date de inculpat în cursul urmăririi penale și în fața instanței, declarații în cadrul cărora acesta a descris aceeași stare de fapt, recunoscând în fața instanței în totalitate săvârșirea faptei, astfel cum aceasta a fost descrisă în actul de sesizare.

Denunțătorul D____ A_____-D____ nu a solicitat în cursul urmăririi penale restituirea restului de 250 lei, din suma dată inculpatului și nerestituită de acesta.

2.În cursul anului 2010, aflându-se în sediul Direcției pentru Protecția Copilului Bihor în vederea prelungirii certificatului de încadrare în grad de handicap, Ș_____ G_______ a fost abordat de inculpatul P_____ G_______ A_______ care i-a spus că este șoferul directorului instituției și că îl poate ajuta să treacă într-un grad de handicap grav, pentru a putea beneficia de însoțitor, pretinzând suma de 700 euro, pe care i-a spus că o va da membrilor comisiei cu titlu de mită. După primirea sumei de bani, inculpatul și-a însușit respectiva sumă, fără a întreprinde niciun demers în sensul promis.

Această situație de fapt a rezultat din declarația martorului Ș_____ G_______ care a arătat că, fiind în sediul Direcției pentru Protecția Copilului Bihor, în timp ce stătea la rând a fost abordat de inculpat, care, după ce i-a spus că este șoferul directorului și că are influență asupra comisiei, i-a pretins inițial 500 euro și ulterior încă 200 euro, în vederea prelungirii certificatului de încadrare în grad de handicap. Totodată inculpatul i-a spus că această sumă de bani va fi dată membrilor comisiei, reprezentând „șpaga pentru rezolvarea acestei probleme”. Inculpatul nu a menționat niciodată vreun procent din această sumă pe care l-ar opri pentru sine. După ce i-a remis inculpatului sumele de bani, văzând că trec lunile și că acesta nu mai poate fi contactat, în cursul lunii septembrie-octombrie, s-a deplasat din nou la sediul instituției, unde a spus unui funcționar, membru al acelei comisii cele întâmplate, funcționarul respectiv dându-i numărul de telefon de la noul loc de muncă al inculpatului și spunându-i să dea o declarație cu cele relatate pe care a spus că o va duce el personal organelor de poliție. Ulterior, a reușit să se întâlnească cu inculpatul care i-a spus că nu-i poate restitui suma de bani pentru că are anumite probleme, iar în privința actelor că nu știe unde se află. I-a mai spus inculpatului că nu a dat suma de bani respectivă membrilor comisiei ci a folosit-o în interes personal.

Declarația martorului Ș_____ G_______ s-a coroborat cu cea dată de martorul T____ C_____ L_______, care confirmă aceeași stare de fapt.

În cursul urmăririi penale, inculpatul P_____ G_______ A_______ a arătat că a luat sub formă de împrumut suma de 500/600 euro de la Ș_____ G_______. După ce i-a spus acestuia unde lucrează, a fost întrebat dacă nu poate să-i rezolve o pensie de handicap, inculpatul arătând că a refuzat, spunându-i că nu are nicio influență asupra membrilor comisiei. Întrucât a întârziat cu restituirea banilor împrumutați, Ș_____ G_______ a făcut presiuni asupra sa, spunând că va merge la directorul instituției căruia îi va spune că el ar fi promis că îl ajută și că banii i-ar fi dat directorului.

În fața instanței, inculpatul P_____ G_______ A_______ a arătat că recunoaște în totalitate faptele pentru care a fost trimis în judecată, astfel cum au fost descrise în actul de sesizare.

Martorul Ș_____ G_______ nu a solicitat organelor judiciare restituirea sumei de 700 euro.

La termenul de judecată din 28.03.2014 inculpatul a solicitat expres instanței, aplicarea procedurii de judecată în cazul recunoașterii învinuirii, reglementată de art 375 C.pr.pen.

În consecință, instanța a consemnat declarația personală a acestuia prin care a recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței.

Tribunalul Bihor, având în vedere declarația inculpatului de recunoaștere totală a faptelor pentru care a fost trimis în judecată, că din probele administrate în faza de urmărire penală a rezultat că faptele există, constituie infracțiune și au fost săvârșite de inculpat, fiind îndeplinite condițiile cumulative impuse de art 375 C.pr.pen., a admis cererea inculpatului de aplicare a procedurii simplificate.

În drept, fapta inculpatului P_____ G_______-A_______ care, în perioada noiembrie 2010 - ianuarie 2011, a pretins și ulterior primit suma totală de 1650 lei de la denunțătorul D____ A_____-D____, lăsându-l să creadă că are influență asupra unor medici din cadrul Comisiei de evaluare pentru încadrare într-un grad de handicap Bihor, pentru a-și exercita influența asupra acestora în vederea prelungirii concediului maternal al soției denunțătorului, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. și ped. de art. 291 C.pen. rap la art art 6 din Legea nr 78/2000 (modif prin Legea nr 187/2012) cu aplic art 396 alin 10 C.pr.pen.

Fapta aceluiași inculpat care, în scopul obținerii unui folos patrimonial injust, în cursul anului 2010, l-a indus în eroare pe martorul Ș_____ G_______ căruia i-a pretins și de la care a primit suma totală de 700 euro, spunându-i că va da această sumă cu titlu de mită membrilor Comisiei de Evaluare pentru încadrare într-un grad de handicap Bihor, pentru trecerea acestuia într-un grad de handicap grav, ca să poată beneficia de însoțitor, sumă pe care și-a însușit-o, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev de art 244 alin 1 C.pen. cu aplic art 396 alin 10 C.pr.pen.

Tribunalul Bihor a reținut că au fost îndeplinite condițiile constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în primul caz, cât timp inculpatul a pretins și primit banii pentru sine, în schimbul influenței pe care a lăsat să se creadă că o are asupra membrilor comisiei competente să decidă prelungirea concediului maternal al soției denunțătorului, fiind lipsită de relevanță împrejurarea că inculpatul s-a prevalat de o influență inexistentă. În privința acestei fapte, determinantă pentru remiterea sumei de bani a fost prevalarea inculpatului de influența pe care a lăsat să creadă că o are asupra funcționarilor competenți să decidă în sensul dorit și urmărit de denunțător.

Prevalarea de o influență, chiar inexistentă, asupra unui funcționar, deși reprezintă o inducere în eroare, prin voința legiuitorului este incriminată, în mod special, ca infracțiune de trafic de influență, cât timp sumele de bani sunt pretinse, primite, acceptate în schimbul acestei influențe.

În cel de-al doilea caz, aceste elemente determinate pentru infracțiunea de trafic de influență nu se mai regăsesc. Inculpatul P_____ G_______-A_______ nu s-a prevalat în fața martorului Ș_____ G_______ de influența pe care ar avea-o asupra funcționarilor competenți să decidă în sensul dorit și urmărit de martor, în schimbul unei sume de bani, ci a urmărit să obțină un folos patrimonial injust, prezentându-i martorului ca adevărată o faptă mincinoasă, anume că acea sumă de bani va fi remisă cu titlu de mită membrilor comisiei.

Inculpatul nu a pretins și primit în acest caz suma de bani pentru sine, în schimbul vreunei influențe de care să se fi prevalat în fața funcționarului competent, pentru a-l determina pe acesta să întreprindă actul în sensul dorit de martor, ci i-a prezentat martorului, mincinos, că va remite acea sumă funcționarului, urmărind exclusiv obținerea unui folos patrimonial injust pentru sine, în detrimentul martorului.

În acest caz, elementele de specificitate ale infracțiunii de trafic de influență nu se mai regăsesc, valorile sociale lezate fiind astfel diferite.

Pentru aceste considerente, s-a impus schimbarea încadrarării juridice dată faptei de la pct 2 din rechizitoriu din infracțiunea de traffic de influență în infracțiunea de înșelăciune.

La stabilirea încadrărilor juridice, Tribunalul Bihor a avut în vedere legea penală mai favorabilă.

Pentru infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 257 C.pen. din 1968 rap la art 6 din Legea nr 78/2000 a fost mai favorabilă incriminarea din legea nouă prev. de art 291 C.pen. rap la art art 6 din Legea nr 78/2000 (modif prin Legea nr 187/2012), având în vedere că potrivit legii vechi limitele de pedeapsă erau între 2 și 10 ani închisoare, iar potrivit legii noi de la 2 la 7 ani închisoare.

Și pentru infracțiunea de înșelăciune prev de art 215 alin 1 C.pen. din 1968 a fost mai favorabilă incriminarea din legea nouă prev. de art 244 alin 1 C.pen., având în vedere că potrivit legii vechi limitele de pedeapsă erau între 6 luni și 12 ani închisoare, iar potrivit legii noi de la 6 luni la 3 ani închisoare.

În privința pedepselor accesorii și complementare, Tribunalul Bihor a făcut aplicarea art. 12 alin 1 din Legea nr 187/2012, conform căruia în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. Cum instanța Tribunalul Bihor a aplicat pedepse complementare în cazul celor două infracțiuni, nu vor fi aplicate nici pedepse accesorii, față de prev art 65 alin 1 C.pen.

În privința regimului sancționator al concursului de infracțiuni, Tribunalul Bihor a avut în vedere că dispozițiile art 39 C.pen. nu sunt mai favorabile inculpatului, față de dispozițiile art 34 C.pen. din 1968.

La stabilirea și individualizarea pedepselor, Tribunalul Bihor a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 74 C.pen., reținând în acest sens alături de gravitatea faptelor, scopul avut în vedere de inculpat (obținerea unor venituri ilicite) și sumele de bani obținute, faptul că inculpatul a restituit în mare parte sumele pretinse de la denunțătorul D____ A_____-D____, a fost sincer în fața instanței, nu are antecedente penale, are un nou loc de muncă și a fost de acord să restituie în totalitate restul sumelor de bani.

Tribunalul Bihor în raport de toate aceste considerente:a admis cererea inculpatului de aplicare a procedurii recunoașterii învinuirii prev de art 375 C.pr.pen. În baza art 386 C.pr.pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptei de la pct 2 din rechizitoriu din infracțiunea prev de art. 257 alin. 1 C.pen. din 1968 rap. la art. 6 din Legea nr 78/2000 în infracțiunea de înșelăciune prev de art 215 alin 1 C.pen. din 1968. În baza art 5 C.pen., a reținut că pentru infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 257 C.pen. din 1968 rap la art 6 din Legea nr 78/2000 este mai favorabilă incriminarea din legea nouă prev. de art 291 C.pen. rap la art art 6 din Legea nr 78/2000 (modif prin Legea nr 187/2012). În baza art 5 C.pen., a reținut că pentru infracțiunea de înșelăciune prev de art 215 alin 1 C.pen. din 1968 este mai favorabilă incriminarea din legea nouă prev. de art 244 alin 1 C.pen.

A condamnat pe inculpatul P_____ G_______ A_______, la o pedeapsă de:- 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art 291 C.pen. rap la art art 6 din Legea nr 78/2000 (modif prin Legea nr 187/2012), cu aplic art 396 alin 10 C.pr.pen.- 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev de art 244 alin 1 C.pen. cu aplic art 396 alin 10 C.pr.pen.

În baza art 33-34, 35 C.pen. din 1968 cu aplic art 5 C.pen., a contopit cele două pedepse și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

Fiind îndeplinite cumulativ condițiile impuse de lege, în baza art. 81 C. pen. din 1968, cu aplic art 5 C.pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 4 ani stabilit conform art. 82 C. pen. din 1968. În temeiul art. 404 C.pr.pen., a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.pen. din 1968.

În baza art 291 alin 2 C.pen., a confiscat de la inculpat suma de 250 lei, sumă primită și nerestituită de la denunțătorul D____ A_____ D____ și pe care acesta din urmă nu a solicitat-o a-i fi restituită.

În privința sumei de 700 euro primită de la martorul Ș_____ G_______, Tribunalul Bihor nu a procedat la confiscarea acesteia dat fiind că, urmare a schimbării încadrării juridice în infracțiunea de înșelăciune, acestei sume nu-i mai sunt aplicabile prev art 291 alin 2 C.pen., cât timp suma reprezintă prejudiciul cauzat martorului Ș_____ G_______ prin fapta inculpatului, prejudiciu pe care nu l-a solicitat, nici anterior schimbării încadrării juridice. Într-o astfel de ipoteză, devin aplicabile prev art 27 alin 1 C.pr.pen., conform cărora dacă nu s-au constituit parte civilă în procesul penal, persoana vătămată sau succesorii acesteia pot introduce la instanța civilă acțiune pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune. În baza art 272 C.pr.pen., a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Bihor a sumei de 100 lei cu titlu de onorariu parțial, pentru asistența juridică acordată de apărătorul din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr 1364 din 19.03.2013.

Împotriva sentinței penale nr.2122/11.04.2013 a Tribunalului Bihor a declarat apel inculpatul P_____ G_______ A_______, solicitând desființarea acesteia și în urma reevaluării ansamblului probator, reindividualizarea pedepsei și aplicarea unei amenzi penale pentru infracțiunile săvârșite.

În cadrul judecării apelului, apelantul-inculpat s-a prevalat de dreptul la tăcere, arătând că nu dorește să facă declarații.

Examinând apelul declarat prin prisma motivelor invocate și a actelor și materialului din dosarul cauzei, Curtea constată următoarele:

În raport de ansamblul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut o situație de fapt conformă cu realitatea, de altfel recunoscută în întregime de către inculpat care a solicitat să fie judecat potrivit procedurii simplificate prin recunoașterea învinuirii, conform art.375 Cod procedură penală.

Astfel, din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul P_____ G_______ A_______ a fost angajat în calitate de șofer în cadrul Direcției pentru protecția copilului Bihor, iar în cursul lunii noiembrie 2010 s-a oferit să îl ajute pe martorul D____ A_____ D____ să obțină un certificat de încadrare în grad de handicap pentru fiica acestuia, afirmând că are influență asupra unor medici din cadrul Comisiei de evaluare din cadrul instituției menționate. Inculpatul a pretins de la martorul denunțător suma de 1650 lei, pe care a primit-o în trei tranșe, din care a restituit ulterior suma de 1400 de lei. La data de 26.02.2011, martorul denunțător s-a prezentat cu fiica sa la Direcția pentru protecția copilului Bihor, însă Comisia de evaluare a respins cererea de încadrare într-un grad de handicap a fiicei acestuia.

De asemenea, în cursul anului 2010, inculpatul l-a abordat pe martorul Ș_____ G_______, căruia i-a spus că este șoferul directorului instituției și îl poate ajuta să treacă într-un grad de handicap mai grav și i-a solicitat suma de 700 de euro, afirmând că îi va da membrilor comisiei de evaluare. După primirea sumei solicitată, inculpatul și-a însușit-o fără a întreprinde vreun demers în sensul promis.

Inculpatul a recunoscut în întregime acuzațiile aduse și a solicitat să fie judecat în baza art.375 Cod procedură penală, în procedura simplificată a recunoașterii vinovăției.

În raport de situația de fapt expusă, în mod corect instanța de fond a reținut că fapta inculpatului P_____ G_______ A_______, constând în aceea că în perioada noiembrie 2010-ianuarie 2011, a pretins și primit de la martorul D____ A_____ D____ suma de 1650 lei, lăsându-l să creadă că are influență asupra unor funcționari publici din cadrul Comisiei de evaluare pentru încadrare în grad de handicap Bihor și astfel îi va determina pe aceștia să dispună încadrarea în grad de handicap a fiicei denunțătorului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență.

De asemenea, în mod corect instanța de fond a apreciat că fapta săvârșită de același inculpat, constând în aceea că în cursul anului 2010, l-a abordat pe martorul Ș_____ G_______, pe care l-a indus în eroare, pretinzându-i și primind de la acesta suma de 700 de euro pe care a afirmat că o va da membrilor Comisiei de evaluare pentru încadrare în grad de handicap Bihor, întrunește elementele constitutive al infracțiunii de înșelăciune, iar nu de trafic de influență, cum s-a dispus prin actul de sesizare a instanței.

Fără a relua argumentele instanței de fond și pe care și le însușește în întregime, Curtea constată că în cazul faptei comisă față de martorul Ș_____ G_______, din probele administrate nu a rezultat că inculpatul a afirmat că are vreo influență asupra funcționarilor publici din cadrul Comisiei de evaluare pentru încadrare în grad de handicap Bihor, ci doar că va remite cu titlu de mită suma menționată membrilor comisiei. În aceste condiții, nu se poate reține că inculpatul s-a prevalat de o influență, reală sau nu, asupra funcționarilor care își desfășurau activitatea în cadrul comisiei menționate, ci doar că și-a asumat rolul de posibil intermediar al mitei pe care urma să o remită acestora. Pe de altă parte, așa cum a rezultat din probele administrate, inculpatul nu a desfășurat activitatea ilicită promisă, ci doar l-a indus în eroare pe martor însușindu-și suma de bani pe care acesta a plătit-o.

În consecință, în mod corect instanța de fond a reținut că în sarcina inculpatului nu se poate reține o acțiune de prevalare a unei influențe asupra unor funcționari publici, specifică sub aspectul elementului material infracțiunii de trafic de influență, ci doar de inducere în eroare a persoanei vătămate, prin prezentarea ca reală a unei fapte mincinoase, acea de a remite cu titlu de mită suma pretinsă și care a avut drept urmare producerea unei pagube în patrimoniul acesteia, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.

În considerarea modului de aplicare a legii penale mai favorabile pe instituții autonome, consacrat prin jurisprudență anterior Deciziei nr.265/2014 a Curții Constituționale a României, instanța de fond a reținut că sunt mai favorabile dispozițiile noului Cod penal cu privire la infracțiunile săvârșite de inculpat, dispunând condamnarea acestuia pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art.291 Cod penal raportat la art.6 din Legea nr.78/2000 și respectiv, după schimbarea încadrării juridice, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.244 alin.1 Cod penal. Subsecvent, instanța de fond a reținut existența concursului real de infracțiuni și a dispus contopirea pedepselor stabilite în sarcina inculpatului în baza art.33 și 34 Cod penal din 1969, reținând incidența dispozițiilor art.5 Cod penal privind legea penală mai favorabilă.

Prin Decizia nr.265/2014 a Curții Constituționale a României s-a statuat că dispozițiile art.5 Cod penal sunt constituționale numai în măsura în care nu permit combinarea dispozițiilor din legile penale succesive, aplicarea legii penale mai favorabile trebuind să fie apreciată în mod global.

În raport de acest aspect, Curtea urmează să admită apelul inculpatului și va modifica sentința atacată strict în ceea ce privește modul de aplicare a legii penale mai favorabile, după cum urmează:

Reținând sub un prim aspect că instanța de fond a constatat în mod corect încadrarea juridică a infracțiunilor săvârșite de inculpat, respectiv acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de influență și înșelăciune, Curtea are în vedere că spre deosebire de limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal din 1969, de la 2 la 10 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.257 alin.1 Cod penal vechi și 6 luni la 12 ani pentru cea prevăzută de art.215 alin.1 Cod penal vechi, noul Cod penal prevede limite de la 2 ani la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art.291 alin.1 Cod penal și respectiv, de la 6 luni la 3 ani închisoare, pentru cea prevăzută de art.244 alin.1 Cod penal.

Deși reducerea limitelor de pedeapsă este semnificativă în cazul ambelor infracțiuni, Curtea reține că din cauza orientării pedepsei spre minimul special, care nu a fost modificat, nu prezintă relevanță sub aspectul legii penale mai favorabile reducerea maximului special de pedeapsă în cazul celor două infracțiuni menționate, mai ales în contextul în care nu există circumstanțe atenuante ce ar putea avea incidență în cauză. În consecință, aprecierea caracterului mai favorabil urmează a fi realizată în raport de regimul juridic al sancționării pluralității de infracțiuni, în mod evident mai favorabil în baza Codului penal din 1969, prin prisma lipsei obligativității aplicării unui spor de pedeapsă celei rezultante stabilite în urma contopirii pedepselor individuale.

Având în vedere aspectele expuse, Curtea urmează ca în temeiul art.386 Cod procedură penală, să dispună schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpatul P_____ G_______ A_______, din infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art.291 Cod penal raportat la art.6 din Legea nr.78/2000, în cea prevăzută de art.257 Cod penal din 1969 raportat la art.6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art.5 Cod penal și respectiv, din infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art.244 alin.1 Cod penal, în cea prevăzută de art.215 alin.1 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal, reținând că legea penală mai favorabilă apreciată în mod global o constituie vechiul Cod penal.

De asemenea, consecutiv reținerii comiterii infracțiunilor de către inculpat și a vinovăției acestuia la săvârșirea lor, în limitele art.418 Cod procedură penală și cu aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală, Curtea va dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art.257 Cod penal din 1969 raportat la art.6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art.5 Cod penal, și respectiv, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, Curtea are în vedere gradul de pericol social relativ redus al faptelor săvârșite, urmarea produsă, dar și lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și atitudinea procesuală adoptată de acesta, sancțiunile aplicate fiind de natură să corespundă scopului și funcțiilor pedepsei.

Constatând că faptele au fost săvârșite în condițiile concursului real de infracțiuni, în temeiul art. 33 lit. a Cod penal din 1969 raportat la art.34 lit. b Cod penal din 1969, Curtea va dispune contopirea pedepselor stabilite și va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 81 Cod penal din 1969, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest text legal care constituie lege penală mai favorabilă, iar scopul pedepsei poate fi realizat chiar fără executarea acesteia în regim privativ de libertate, Curtea va dispune suspendarea condiționată e executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art.82 Cod penal din 1969.

În ceea ce privește susținerile apelantului-inculpat referitoare la faptul că nu i s-a dat posibilitatea împăcării cu partea vătămată subsecvent operațiunii de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de înșelăciune, Curtea constată că sunt nefondate. Astfel, în mod corect instanța de fond nu a dispus repunerea pe rol a cauzei în vederea împăcării părților, în raport de dispozițiile art.159 Cod penal, care stabilesc în mod explicit că împăcarea părților poate interveni numai până la citirea actului de sesizare a instanței, moment procesual care fusese depășit la data formulării cererii de către inculpat. Chiar acceptând că dispozițiile art.244 Cod penal prevăd cu caracter de noutate posibilitatea împăcării părților în cazul infracțiunii de înșelăciune, o atare cauză de încetare a procesului penal ar trebui invocată în cauzele în care fusese începută cercetarea judecătorească, la primul termen de judecată cu procedura completă de după _____________________ noului Cod penal, respectiv 01.02.2014, în jurisprudența Curții Constituționale fiind statuat în mod constant că de dispozițiilor penale mai favorabile trebuie să beneficieze toate persoanele aflate în situații juridice identice, fără a putea fi făcute distincții în funcție de momentul procesual în care se află cauza, moment care de cele mai multe ori nu depinde de voința subiecților procesuali.

În cauza de față însă, Curtea constată că la termenul de judecată din data de 28.03.2014, instanța de fond a dat citire actului de sesizare, fiind depășit momentul procesual prevăzut de art.159 Cod penal și, la același termen a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a infracțiunii fără ca inculpatul, asistat de apărător să fi solicitat acordarea posibilității de se împăca cu partea vătămată, astfel încât critica inculpatului în sensul expus mai sus este nefondată.

Restul dispozițiilor sentinței atacate urmează a fi menținute, Curtea apreciind că nu există nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie a acestora.

Conform art.275 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat urmează să rămână în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

În temeiul art.421 pct.2 lit. a) Cod procedură penală,

Admite apelul declarat de apelantul – inculpat P_____ G_______ A_______, domiciliat în Oradea, _____________________.26, ___________.46 și cu reședința fără forme legale în comuna Buntești, ______________________ Bihor, împotriva sentinței penale nr.212/11.04.2014 a Tribunalului Bihor, pe care o desființează în parte, numai în ceea ce privește modul de aplicare a dispozițiilor art.5 Cod penal și în consecință:

În temeiul art.386 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică a infracțiunii de trafic de influență reținută în sarcina inculpatului, din cea prevăzută de art.291 Cod penal raportat la art.6 din Legea nr.78/2000, în cea prevăzută de art.257 Cod penal din 1969 raportat la art.6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art.5 Cod penal.

În temeiul art.386 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică a infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.244 alin.1 Cod penal, în cea prevăzută de art.215 alin.1 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal.

Condamnă inculpatul P_____ G_______ A_______, la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art.257 Cod penal din 1969 raportat la art.6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art.5 Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală.

Condamnă inculpatul P_____ G_______ A_______, la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală.

În temeiul art.33 lit. a) Cod penal din 1969 raportat la art.34 lit. b) Cod penal din 1969, contopește pedepsele stabilite prin prezenta sentință și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În temeiul art.81 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.5 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 4 ani.

Menține restul dispozițiilor sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.

Conform art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16.09.2014

Președinte, Judecător, Grefier,

R__ A_____ P______ M______ C_____ S______

Red.dec. judecător R.A./01.10. 2014

Jud.fond. M____ O.

Tehn CS./01.10.2014