Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C______

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE APEL

DECIZIE PENALĂ Nr. 573/2015

Ședința publică de la 22 Aprilie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE - C_________ M______ – JUDECĂTOR

JUDECĂTOR - M_____ M______ Ș____

Grefier - R_____ F________

Ministerul Public reprezentat de procuror N_______ D_____ T_____, de la P________ de pe lângă Curtea de Apel C______

………………….

Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul H______ C_________ B_____ împotriva sentinței penale nr. 383 din data de 11 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul cu nr. XXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat I_______ E____ (în substituire pentru avocat desemnat din oficiu Giucă G_______) reprezentând pe apelantul inculpat (lipsă), lipsind denunțătorul M____ D_____ A________.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a efectuat referatul oral al cauzei, învederându-se că la 22.04.2015, Serviciul Registratură a înregistrat motivele de apel formulate de inculpat, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.

Avocat I_______ E____, având cuvântul pentru apelantul inculpat H______ C_________ B_____, critică sentința pronunțată de instanța de fond pentru netemeinicie, în ceea ce privește pedeapsa de 1 an și 8 luni la care a fost condamnat apelantul inculpat, considerând-o prea aspră față de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, ale pregătirii acestuia, de împrejurarea că a recunoscut și regretat faptele comise și a avut o conduită procesuală sinceră.

Față de aceste considerente, solicită admiterea apelului declarat de către inculpat, desființarea sentinței atacate și, rejudecând, reindividualizarea în sensul reducerii pedepsei de 1 an și 8 luni aplicată inculpatului.

De asemenea, arată că, printr-un ordin de plată, inculpatul apelant a restituit suma de 230 lei denunțătorului.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond, apreciind că pedeapsa aplicată inculpatului este corect individualizată, orientată spre minimul special prevăzut de lege ca urmare a reținerii art. 396 alin 10 CPP, ținând cont și de starea de recidivă potrivit fișei de cazier judiciar, acesta nefiind la primul conflict cu legea penală.

Dezbaterile fiind încheiate;

C U R T E A:

Asupra apelului de față;

Prin sentința penală nr. 383 din data de 11 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul cu nr. XXXXXXXXXXXX, s-a admis cererea inculpatului H______ C_________ B_____ privind judecata potrivit procedurii simplificate, conform dispozițiilor art. 374 alin. 4 raportat la art. 375 C.pr.pen., iar în baza art. 386 C.pr.pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 291 C.pen., în infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 257 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen.

În baza art. 257 C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.pen. și art. 37 lit. b C.pen. din 1969, a fost condamnat inculpatul H______ C_________ B_____ (fiul lui C_________ și C_______, născut la data de 13.09.1981 în București, sector 1, cu domiciliul în Tg. J__, __________________________. 500, județul Gorj, fără forme legale în comuna R____, _______________________, cetățean român, stagiu militar nesatisfăcut, studii 12 clase, profesia – analist programator, fără ocupație, cu antecedente penale, CNP xxxxxxxxxxxxx) la pedeapsa de 1 an și 8 luni (unu an și opt luni) închisoare; în baza art. 71 C.pen. din 1969, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a li lit. b C.pen. din 1969.

În baza art. 257 alin. 2 C.pen. din 1969, s-a confiscat de la inculpat suma de 230 lei, iar în baza art. 274 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare statului, onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, rămânând în sarcina statului și fiind avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Gorj.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 535/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, a fost trimis în judecată - în stare de libertate - inculpatul H______ C_________ B_____ pentru infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 291 C.pen., constând în fapt în următoarele:

Persoana vătămată M____ D_____ A________ este student la Universitatea București, Facultatea de Matematică și Informatică, iar în sesiunea din vara anului 2013 nu a promovat examenul la disciplina algebră, susținut cu profesorul V______ M_____.

În data de 16.08.2013, persoana vătămată l-a cunoscut pe inculpatul H______ C_________ B_____, care s-a prezentat ca fiind procuror D.I.I.C.O.T., susținând că are relații peste tot și care, auzind că persoana vătămată nu a promovat examenul la algebră, s-a oferit să-l ajute, afirmând că poate ajunge la profesorul V______ M_____.

În acest sens, la data de 19.08.2013, inculpatul a sunat persoana vătămată, solicitându-i să se întâlnească pentru a discuta despre examen, iar înainte de a se întâlni i-a trimis un SMS cu textul „Ai 28 euro disponibili?” Cei doi s-au întâlnit la barul BLUES CAFFE, persoana vătămată înmânându-i suma de 130 lei, după ce a fost asigurată de inculpat că va obține informații despre profesorul V______ M_____.

În cursul aceleiași zile, inculpatul a trimis persoanei vătămate mesajul cu textul „Este OK. Mâine dimineață o să te sune omul, să-i zici când ajungi la București. Oricum, ne vedem mai târziu să-ți dau detalii”. În aceeași zi, după cca. o oră, inculpatul i-a mai trimis persoanei vătămate un SMS cu următorul conținut: „Mai fă cumva și mai fă rost de 50 de euro să mă împrumuți pentru câteva ore, re rog mult!”

Seara, în jurul orei 22:00, cei doi s-au întâlnit tot la BLUES CAFFE, iar persoana vătămată i-a mai remis inculpatului suma de 100 lei, iar acesta i-a relatat persoanei vătămate că pentru a rezolva problema cu examenul este necesar să se deplaseze la Tg-Cărbunești.

În data de 20.08.2014 inculpatul a trimis persoanei vătămate alte două mesaje, cu respectiv „mergem până la Cărbunești să rezolv și eu ceva?” și, respectiv „ai vreo sticlă de Whisky?”, la acest din urmă mesaj persoana vătămată răspunzând afirmativ, însă de data aceasta a mers la întâlnire cu inculpatul împreună cu tatăl său, care avea suspiciuni în legătură cu atitudinea inculpatului.

În cursul urmăririi penale, fiind audiată, persoana vătămată a declarat că în momentul în care i-a înmânat inculpatului suma de 230 lei a avut convingerea că banii reprezintă plata pe lângă profesorul V______ M_____.

Inculpatul a recunoscut în mod constant fapta, iar prin ordinul de plată din data de 01.04.2014 a restituit persoanei vătămate suma de 230 lei.

Analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului precum și referatul întocmit de Biroul executări penale al Judecătoriei Tg-J__, instanța de fond a reținut că inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie, potrivit art. 41 alin. 1 și art. 43 alin. 5 C.pen., în luna august 2013, înainte de împlinirea termenului de reabilitare, așa cum a rezultat din fișa de cazier judiciar a acestuia; astfel, prin sentința penală nr. 2860/2004 a Judecătoriei Tg. J__, rămasă definitivă la data de 08.06.2005, a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, iar prin sentința penală nr. 2259/2011 a Judecătoriei Tg. J__, deci înainte de împlinirea termenului de reabilitare pentru sentința anterior menționată, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 500 lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, condamnare la care s-a reținut recidiva postexecutorie; întrucât amenda a fost achitată la data de 25.09.2012, s-a reținut că de la această dată începe să curgă termenul de reabilitare.

Sub aspectul legii penale mai favorabile, instanța de fond a reținut că, în prezent, potrivit art. 291 C.pen. „pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public și care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani”; potrivit art. 257 din vechiul Cod penal, pedeapsa prevăzută de lege pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență este închisoarea de la 2 la 10 ani.

Fapta dedusă judecății a fost săvârșită în stare de recidivă postexecutorie, iar potrivit dispozițiilor art. 43 alin. 5 C.pen., în această situație, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate, astfel că, dând efectivitate acestei dispoziții legale, pedeapsa este între 3 ani și 10 ani și jumătate.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 39 alin. 4 din vechiul cod penal, în cazul recidivei postexecutorii se poate aplica o pedeapsă până la maximul special, iar în situația în care acesta este neîndestulător, în cazul închisorii instanța poate adăuga un spor de până la 10 ani.

Cum în speța de față instanța de fond s-a orientat spre o pedeapsă către minimul special și fără aplicarea sporului de recidivă, s-a conchis în sensul că legea mai favorabilă este legea veche și, potrivit dispozițiilor art. 386 C.pr.pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, din infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 291 C.pen., în infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 257 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen.

S-a constatat așadar de instanța de fond că, în drept, fapta săvârșită de inculpat în condițiile mai sus arătate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 C.pen. din 1969, reținând și faptul că acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață, iar inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate fapta reținută în sarcina sa, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

În ce privește individualizarea judiciară a pedepsei stabilită inculpatului, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 74 și următoarele C.pen., respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Referitor la gradul de pericol social al faptei, prima instanță a reținut că acesta este ridicat, în speță inculpatul fiind cercetat pentru infracțiuni de corupție și de serviciu care, prin natura lor, sunt de natură a compromite prestigiul, autoritatea și credibilitatea organelor și instituțiilor statului, precum și corectitudinea și cinstea funcționarilor publici; în ceea ce privește atitudinea postfactuală a inculpatului, s-a reținut că acesta a recunoscut fapta comisă, iar în cursul urmăririi penale a restituit persoanei vătămate suma de 230 lei.

Dând efectivitate celor de mai sus, cât și bazei factuale, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și prin orientarea acesteia spre minimul special prevăzut de lege, întrucât, chiar dacă inculpatul a săvârșit o infracțiune care aduce atingere unor activități de interes public, în raport de criteriile mai sus-enumerate, având în vedere și suma modică de bani primită, dar și starea de recidivă postexecutorie în care se afla inculpatul la data comiterii infracțiunii, scopul și funcțiile pedepsei pot fi atinse numai prin privarea acestuia de libertate.

Pentru aceste motive, a fost condamnat inculpatul H______ C_________ B_____ la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare, cuantum suficient pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.

La stabilirea pedepsei, instanța a avut în vedere să asigure un echilibru între criteriile de individualizare a pedepsei și a scopurile acesteia, o judecată echitabilă trebuind să aibă ca finalitate realizarea unei proporționalități juste, corespunzătoare faptei comise și vinovăției infractorului, reeducarea și reinserția socială a acestuia, în restabilirea ordinii de drept prin stabilirea pedepsei de o manieră în care să funcționeze ca o forță socială pedagogică în societate; pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate de așa manieră încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte penale similare.

Toate aceste circumstanțe reale și personale au condus instanța de fond la concluzia că stabilirea unei pedepse orientate către minimul special, ținând seama și de limitele prevăzute de textele incriminatorii, va asigura realizarea corespunzătoare a funcțiilor pedepsei și potrivit art. 71 C.pen. din 1969, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a li lit. b C.pen. din 1969.

Conform art. 257 alin. 2 C.pen. din 1969, prima instanță a confiscat de la inculpat suma de 230 lei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul H______ C_________ B_____, criticând-o pentru netemeinicie în ceea ce privește pedeapsa de 1 an și 8 luni la care a fost condamnat, considerând-o prea aspră față de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și pregătirii sale profesionale, de împrejurarea că a recunoscut și regretat faptele comise și a avut o conduită procesuală sinceră.

Față de aceste considerente, a solicitat desființarea sentinței atacate și, în rejudecare, reindividualizarea în sensul reducerii pedepsei de 1 an și 8 luni aplicată.

De asemenea, a arătat că, printr-un ordin de plată, a restituit suma de 230 lei denunțătorului.

Apelul este nefondat.

Curtea constată că instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei, cu respectarea criteriilor generale prevăzute de dispozițiile Codului penal, raportat la circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunii, de gradul de pericol social ridicat al acesteia, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care este recidivist postexecutoriu, conform art. 37 lit. b Cod Penal 1969, având în vedere pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2860/2004 a Judecătoriei Tîrgu J__ pentru săvârșirea unei infracțiuni contra patrimoniului, care evidențiază perseverența infracțională a apelantului – inculpat.

Aceasta, în condițiile în care, anterior acestei pedepse, dar și ulterior, apelantul a mai suferit condamnări tot de 3 ani închisoare și respectiv 500 lei amendă, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev de art. 208, 209 Cod Penal și art. 305 alin. 1 lit. c Cod Penal.

În aceste condiții este evident că nu se poate realiza scopul educativ, dar și de prevenție generală, dacă s-ar dispune schimbarea modalității de executare a pedepsei în sensul prevederilor art. 86¹ Cod Penal anterior, care oricum nu pot fi incidente, având în vedere dispozițiile instituite la lit. b ale textului delege menționat, care prevăd că se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul din cazurile prev de art. 38 Cod Penal.

În aceste condiții, constatând că este neîntemeiată critica vizând netemeinicia sentinței pronunțată de instanța de fond (cauza fiind soluționată potrivit procedurii simplificate instituită de dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală), în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va dispune respingerea apelului, ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală;

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul H______ C_________ B_____ împotriva sentinței penale nr. 383 din data de 11 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul cu nr. XXXXXXXXXXXX.

Obligă apelantul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei, reprezentând onorariu apărător oficiu, se vor vira din contul Ministerului Justiției în contul Baroului D___.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 22 Aprilie 2015.

Președinte, Judecător,

C_________ M______ M_____ M______ Ș____

Grefier,

R_____ F________

Red. jud. C. M______

Jud. fond: R. I______

Dact. 6 ex./A.T. – 10 iunie 2015