R O M Â N I A

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția penală și pentru cauze cu minori

Dosar nr.XXXXXXXXXXXXX Nr. operator de date cu caracter personal : 3159

DECIZIE PENALĂ NR. 133/A/2014

Ședința publică din data de 25 martie 2014

Complet constituit din:

Președinte: P______ M______

Judecător: V______ D_____-D______

Grefier: S___ A______-F______

Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror S_________ T______ din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor articolului 369 alineatul 1 din Noul Cod de procedură penală.

S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul-apelant B__ A____, fiul lui A____ și al lui S_____, ns. la data de 02.10.1967, domiciliat în Salonta, __________________, jud. Bihor, împotriva sentinței penale nr. 18/P/2014 din data de 28 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul Bihor, inculpatul fiind trimis in judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influentă prevăzută de articolul 257 alineatul 1 raportat la articolul 6 din Legea 78/2000 cu aplicarea articolului 41 alineatul 2 Cod penal de la 1968.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru inculpatul apelant B__ A____, lipsă, apărător din oficiu, av. M_____ D____, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 1388 din data de 03.03.2014 depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:

Instanța, văzând prevederile articolului 10 alineatul 2 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, potrivit cărora recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, se soluționează de către aceeași instanță, conform dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel, a recalificat calea de atac a recursului exercitată de către inculpatul B__ A____, ca fiind apel, urmând ca prezentul complet de judecată să fie format din doamna judecător P______ M______ și doamna judecător V______ D_____ D______.

Instanța pune în discuția părților excepția de tardivitate a căii de atac formulată de inculpatul apelant având în vedere dispozițiile articolului 270 alineatul 1 din Codul de procedură penală.

Reprezentantul Parchetului solicită admiterea excepției de tardivitate invocată din oficiu de instanță și respingerea ca tardiv a apelului formulat de inculpat.

Apărătorul din oficiu al inculpatului apelant B__ A____, av. M_____ D____ solicită respingerea excepției invocată din oficiu de instanță.

Nemaifiind excepții sau chestiuni prealabile, instanța a acordat părților cuvântul asupra apelului, urmând ca acestea să se pronunțe și cu privire la dispozițiile art. 5 Cod penal privind legea penală mai favorabilă, respectiv dacă sunt aplicabile sau nu în prezenta cauză.

Apărătorul din oficiu al inculpatului apelant B__ A____, av. M_____ D____ solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate, iar din reaprecierea întregului probatoriu administrat la dosar, în principal, arată că susține punctul de vedere al inculpatului apelant învederat și în fața instanței de fond. Solicită achitarea acestuia cu motivația că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura subiectivă- intenția. Aduce la cunoștința instanței că era un simplu vânzător de informații, care nu a promis nicio garanție. În subsidiar, în cazul în care se va constata că inculpatul apelant se face vinovat de comiterea infracțiunii, solicită a se avea în vedere circumstanțele atenuante vizavi de stăruința depusă în vederea reparării prejudiciului restituind 70% din cuantumul prejudiciului, conduita bună a acestuia, faptul că nu are antecedente penale, atitudinea și comportamentul sincer care l-a avut inculpatul pe parcursul întregului proces penal. În concluzie, solicită admiterea apelului și aplicarea articolului 5 din Noul cod penal.

Reprezentantul Parchetului solicită, în baza articolului 421 punctul 2 litera a din Codul de procedură penală, admiterea apelului și aplicarea dispozițiilor articolului 5 din Noul cod penal privind legea penală mai favorabilă. De asemenea, solicită înlăturarea pedepselor accesorii astfel cum prevede articolul 65 din Noul cod penal, arătând faptul că inculpatului apelant îi sunt mai favorabile prevederile articolului 257 din vechiul cod penal decât dispozițiile articolului 290 din Noul cod penal, întrucât limitele de pedeapsă prevăzute în vechea reglementare sunt mai mici decât cele prevăzute în noua reglementare. Învederează instanței că pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată este legală și temeinică, inculpatul-apelant fiind vinovat de săvârșirea infracțiunii, acesta de altfel și recunoscând săvârșirea faptei.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND

Asupra apelului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 18 din data de 28.01.2014 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza articolului 257 alineatul 1 Cod penal cu aplicarea articolului 41 alineatul 2 Cod penal și articolului 74 litera b Cod penal, cu referire la articolul 6 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul B__ A____, fiul lui A____ și S_____, născut la 02.10.1967, în Salonta, CNP xxxxxxxxxxxxx, pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată la o pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza articolului 71 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de articolul 64 alineatul 1 litera a teza a II-a, b Cod penal cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza articolului 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 2 ani 6 luni stabilit conform articolului 82 Cod penal, iar în baza articolului 359 Cod de procedură penală i s-a atras atenția acestuia asupra consecințelor prevăzute de articolul 83 Cod penal.

În baza articolului 71 alineatul 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În baza articolului 6¹ alineatul 4 din Legea 78/2000 a fost obligat inculpatul să plătească denunțătorului P___ R_____, domiciliat în C_______ nr. 31, __________________________, echivalentul în lei al sumei de 100 euro și denunțătorului C___ C_______, domiciliată în Vintere nr. 87, ________________________, echivalentul în lei al sumei de 150 euro

În baza articolului 191 alineatul 1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În baza articolului 199 alineatul 3 Cod de procedură penală a fost respinsă cererea de scutire a plății amenzii aplicate prin încheierea din data de 10.12.2013 martorului N__ M_____ N___, domiciliat în C_______ nr. 71, __________________________.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

S-a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor nr. 219/P/2012 din 30.05.2013 a fost trimis în judecată inculpatul B__ A____ pentru comiterea infracțiunii de trafic de influentă prevăzută de articolul 257 alineatul 1 raportat la articolul 6 din Legea 78/2000 cu aplicarea articolului 41 alineatul 2 Cod penal, reținându-se în fapt în sarcina sa că în toamna anului 2009 s-a oferit „să-i ajute” pe denunțătorii C___ C_______ și P___ R_____, în schimbul sumelor de 900 euro, respectiv 850 euro și 2000 lei, susținând că are influență asupra unor medici din cadrul Comisiei de Pensionare din cadrul Spitalului M______ Bihor în vederea aprobării dosarelor de pensionare pe motive medicale.

În data de 20.03.2012, martorii P___ R_____ și C___ C_______ au formulat câte un denunț la organul de urmărire penală împotriva inculpatului B__ A____ susținând că în anul 2009 acesta le-ar fi promis că în schimbul unor sume de bani va interveni pe lângă un medic din Oradea și Comisia de Pensionare pentru „rezolvarea” pensionării „pe caz de boală” (fila 6, 13 up).

Potrivit declarației martorului denunțător P___ R_____, în cursul lunii octombrie 2009, a discutat cu mai multe cunoștințe încercând sa afle cine l-ar putea ajuta „își rezolve pensionarea pe caz de boala” și, în acest fel, a aflat de la martorul N__ M_____ că inculpatul este în măsură să se ocupe de problema sa întrucât „a ajutat și alte persoane cu aceeași problemă”. La aceeași dată martorul N__ l-a și sunat pe inculpat căruia i-a spus în prezenta martorului denunțător „că are un vecin care dorește să se pensioneze pe caz medical”, iar inculpatul i-a transmis că îl va costa 2.000 lei, sumă pe care trebuie să o achite medicului. După câteva zile, inculpatul și denunțătorul s-au întâlnit acasă la martorul N__ M_____ (rudă de-a inculpatului) și, cu această ocazie, inculpatul a afirmat că „are relații bune cu un medic din Oradea prin intermediul căruia poate să-mi rezolve întocmirea dosarului de pensionare pe caz medical, inclusiv aprobarea dosarului de către comisia de pensionare” pe timp de 1 an (fila 8 up).

Cu ocazia unei întâlniri ulterioare stabilite de către inculpat telefonic, acesta i-a spus denunțătorului că va „rezolva pensionarea definitivă”, însă acest lucru va costa 1.000 euro. Martorul denunțător a acceptat condițiile prezentate și, în luna decembrie 2009, cei doi s-au întâlnit din nou în Oradea, în zona Spitalului M______ unde a fost predată suma de 850 euro împreuna cu un set de acte cerute de către inculpat pentru dosarul de pensionare, diferența de bani urmând să fie achitată după aprobarea dosarului și obținerea pensiei.

Martora denunțătoare C___ C_______ a arătat în declarațiile sale că, în toamna lui 2009, martorul N__ M_____ i-a spus că un verișor de al său – inculpatul B__ A____, ar putea să o „ajute” pentru a se putea pensiona pe motive medicale, iar după 2-3 săptămâni s-a întâlnit cu inculpatul în Oradea lângă Spitalul M______ unde acesta i-a cerut 600 euro pentru pensionarea pe perioadă determinată (fila 29 up) sau 900 euro pentru a-i „rezolva pensia definitivă”, sume pe care, pretindea inculpatul, trebuie „să le dea medicilor”. Denunțătoarea a fost de acord cu condițiile prezentate și, la o dată ulterioară, s-a întâlnit din nou cu inculpatul căruia i-a predat suma convenită de 900 euro și care i-a spus că „el se va ocupa de toate demersurile necesare întrucât are relații atât la medici cât și la unele persoane cu putere de decizie și care îmi vor rezolva pensionarea fără ca eu sa mă mai prezint nicăieri. A____ mi-a mai spus că nu pot sa ajung la medicul respectiv, deoarece acesta nu dorește să aibă contact cu persoanele cărora le rezolva pensionarea, pentru a nu avea probleme cu acestea” (fila 15 up). De asemenea, martora a mai arătat că inculpatul i-a spus că a „lăsat actele la medicul ce se va ocupa de întocmirea dosarului de pensionare” (fila 29 up).

Potrivit articolului 56 din Legea 19/2000, în vigoare la data comiterii infracțiunii, încadrarea sau neîncadrarea într-un grad de invaliditate se face prin decizie emisă de medicul specializat în expertiză medicală și recuperarea capacității de muncă, denumit medic expert al asigurărilor sociale.

S-a mai reținut că martorul N__ M_____ confirmă contactele dintre denunțători și inculpatul B__ A____, respectiv interesul primilor de a-și „rezolva dosarele de pensionare pe caz medical” (fila 24, 25 up), precum și afirmația inculpatului ca i-ar putea ajuta în acest sens.

Inculpatul, în prima declarație dată în cursul urmăririi penale în data de 11.03.2013 a susținut ca le-a spus martorilor N__ M_____ și P___ R_____ că „cunosc o persoană pe care o știu pe numele de Blondu care m-a ajutat și pe mine cu obținerea concediului medical”, persoană cu care le-a făcut cunoștință denunțătorilor, fără însă a-i cere vreo sumă de bani și fără a asista la discuțiile dintre denunțător și „Blondu” (fila 44 up). Mai mult, inculpatul a susținut că pe denunțătoarea C___ C_______ nu s-a oferit să o ajute în niciun fel și, de altfel, nici nu o cunoaște.

În declarația din data de 15.03.2013, după ce a fost confruntat cu denunțătoarea C___ C_______, inculpatul a revenit asupra poziției inițiale și a arătat că „mi-am amintit cine este aceasta și este adevărat că am încercat să o ajut cu pensionarea în schimbul sumei de 900 euro pe care trebuia ca Blondu s-o dea la un medic” (fila 43 up).

În ce privește identitatea persoanei numită Blondu, inculpatul a susținut inițial că „nu știu care este numele său întrucât nu mi s-a prezentat cu numele real și nici nu pot preciza locul său de munca. De aproximativ un an de zile nu l-am mai văzut pe acesta și nici numărul lui de telefon nu-l mai dețin”, pentru ca după confruntarea cu denunțătorii să revină și asupra acestei poziții obligându-se să furnizeze organelor de urmărire penală datele acestuia de identitate (nu a mai furnizat însă nici aceste date).

Caracterul contradictoriu al poziției inculpatului se menține și în cursul judecații, când inculpatul a negat că ar fi primit bani de la denunțători, că le-ar fi spus acestora că ar cunoaște pe cei din comisia de pensionare și că ar putea să rezolve pensionarea pe motive medicale (fila 16 fond).

Ca atare, având în vedere lipsa de sinceritate manifestată de către inculpat pe parcursul urmăririi penale și al judecății, iar pe de altă parte, împrejurarea că declarațiile martorilor denunțători se coroborează pe deplin între ele, precum și cu declarațiile martorului N__ M_____, instanța de fond a înlăturat declarațiile inculpatului și a reținut ca fiind dovedită fapta inculpatului de trafic de influență constând în pretinderea de bani pentru sine lăsând să se creadă că are influență asupra medicului expert pentru a-l determina să emită decizia de încadrare în grad de invaliditate, conform articolului 56 din Legea 19/2000, în vigoare la data comiterii infracțiunii.

Instanța de fond a reținut, totodată, ca fiind dovedită împrejurarea că inculpatul a susținut că îl cunoaște pe medicul în măsură să decidă asupra dosarului de pensionare și, în condițiile în care în comunitate era cunoscut ca o persoană care a mai „rezolvat” astfel de solicitări, convingerea martorilor denunțători a fost reală, fapt ce i-a și determinat să achite inculpatului sumele solicitate.

Deși inculpatul a negat și că ar fi primit în mod direct vreo sumă de bani de la martorii denunțători, pretinzând că acești bani au fost predați unui intermediar „Blondu”, instanța a reținut că și această apărare este nejustificată câtă vreme ambii martori au arătat atât în cursul urmăririi penale cât și al judecații că banii au fost dați inculpatului. S-a subliniat de către instanța de fond că ambii martori au susținut că în momentul predării banilor nu mai erau alte persoane de față, reținându-se astfel că trebuie înlăturată afirmația inculpatului că banii ar fi fost dați lui „Blondu”.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de articolul 74 Cod penal, respectiv modalitatea de comitere, numărul persoanelor vizate prin acțiunile sale, sumele solicitate cu acest titlu, poziția sa procesuală contradictorie ce a evoluat în funcție de probatoriul administrat în cauză, dar și lipsa antecedentelor penale și, mai ales, împrejurarea că până la dezbaterile în fond a cauzei a restituit cea mai mare parte a sumelor primite de la martorii denunțători, astfel încât instanța a apreciat ca fiind justificată reținerea circumstanței atenuante judiciare prevăzute de articolul 74 alineatul 1 litera b Cod penal privind stăruința depusă pentru înlăturarea rezultatului infracțiunii.

Față de cele de mai sus, Tribunalul, în baza articolului 257 alineatul 1 Cod penal cu aplicarea articolului 41 alineatul 2 Cod penal și articolului 74 litera b Cod penal, cu referire la articolul 6 din Legea nr. 78/2000 l-a condamnat pe inculpatul B__ A____ pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată la o pedeapsă de 6 luni închisoare, iar în baza articolului 71 Cod penal i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de articolul 64 alineatul 1 litera a teza a II-a, b Cod penal cu titlu de pedeapsă accesorie.

Apreciind că scopul pedepsei aplicate poate fi atins și fără executarea acesteia, în baza articolului 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 2 ani 6 luni stabilit conform articolului 82 Cod penal, iar în baza articolului 359 Cod de procedură penală i s-a atras atenția acestuia asupra consecințelor prevăzute de articolul 83 Cod penal.

În baza articolului 71 alineatul 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În baza articolului 6¹ alineatul 4 din Legea 78/2000 a fost obligat inculpatul să plătească denunțătorului P___ R_____, domiciliat în C_______ nr. 31, __________________________, echivalentul în lei al sumei de 100 euro și denunțătorului C___ C_______, domiciliată în Vintere nr. 87, ________________________, echivalentul în lei al sumei de 150 euro

În baza articolului 191 alineatul 1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În ce privește cererea martorului N__ M_____ de scutire a plății amenzii aplicate prin încheierea din data de 10.12.2013, instanța a reținut că motivele invocate nu au fost dovedite deși i s-a pus în vedere să depună certificatul de deces al persoanei la înmormântarea căreia a pretins că a fost în data stabilită pentru audierea sa, astfel încât, în baza articolului 199 alineatul 3 Cod de procedură penală i-a respins cererea.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul B__ A____, cale de atac nemotivată.

Examinând hotărârea apelată prin prisma dispozițiilor articolului 17 alineatul 2 și Art. 420 alineatul 8 cod de procedură penală, Curtea de Apel constată că, calea de atac ordinară exercitată de inculpatul B__ A____ s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 410 cod de procedură penală și, în consecință, în baza dispozițiilor art. 421 alineatul 1 punctul 1 litera 1 teza I din codul de procedură penală va fi respinsă ca tardivă.

Apelul formulat de către inculpat este tardiv.

Prealabil examinării pe fond a apelului, curtea de apel are obligația verificării respectării condițiilor formale ale exercitării căii de atac.

În ședința publică din 25.03.2014, instanța de control judiciar a pus în discuția părților tardivitatea apelului, având în vedere că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată la 28.01.2014, iar apelul a fost declarat la 11.02.2014 ( a se vedea filele 2, 5 dos. Curții de Apel Oradea), respectiv prin e-mail la data de 10.02.2014, orele 19.53 (filele3, 4 dosarul Curții de Apel Oradea).

Potrivit dispozițiilor art. 363 alineatul 1 și 3 din vechiul cod penal, termenul de declarare a apelului este de 10 zile și curge de la pronunțare pentru partea prezentă la dezbateri.

În speță, inculpatul a fost prezent la dezbaterea pe fond a cauzei (fila 43 dosarul instanței de fond) și, prin urmare, termenul de declarare a apelului era de 10 zile de la pronunțarea hotărârii, ori în raport cu data pronunțării -28.01.2014- inculpatul putea exercita calea de atac ordinară până la data de 10.02.2014, și conform declarației de apel de la dosar, calea de atac a fost înregistrată la instanță la data de 11.02.2014, cu depășirea termenului legal.

În cazul declarării apelului prin mijloace electronice, data presupusei emiteri a mesajului electronic nu are relevanță juridică, esențială fiind data înregistrării cererii de apel la registratura instanței.

Spre deosebire de alte comunicări, trimiteri de documente sau cereri, pentru declararea unei căi de atac legiuitorul a prevăzut condiții speciale, care reflectă o concepție extrem de riguroasă, dispozițiile respective vizând exercitarea căilor de atac de către titularul prevăzut în art. 362 cod de procedură penală, respectiv actualmente articolul 409 cod de procedură penală.

Această concepție este reflectată și în jurisprudența Curții de la Strasbourg, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în cauză De Virgiliis c/a contra Italiei nr. xxxxx /1988 din data de 20.04.1999, în care se arată că reglementările relative la forma actelor procesuale este necesară asigurării unei bune administrări a justiției, iar reclamantul trebuie să se aștepte ca aceste reguli să îi fie aplicate. Este adevărat că astfel de reglementări nu trebuie să împiedice justițiabilul să se prevaleze de o cale de atac disponibilă, însă în raport de specificitatea rolului instanței de control judiciar, Curtea Europeană a considerat că se poate admite ca o astfel de instanță să impună reguli ce țin de un formalism mai ridicat.

Acest formalism rezultă din dispozițiile art. 187 alineatul 1 și 2, art. 366 și art. 385 indice 4 din codul de procedură penală cu referire la art. 366 din vechiul cod de procedură penală și se impun atât participanților la procesul penal, cât și părților, exercitarea căii de atac prin e-mail nefiind prevăzută de legiuitor.

Ori, curtea de apel apreciază că sub aceste aspect, atât vechea reglementare, menționată anterior cât și actualele dispoziții legale –art. 270, art. 412, art. 413 și art. 437 Cod de procedură penală - sunt clare, neechivoce și previzibile.

În consecință, atâta timp cât apelul a fost declarat prin mijloace electronice, pentru stabilirea respectării condițiilor exercitării în termen a căii de atac, instanța de control judiciar trebuie să verifice data înregistrării cererii de apel la registratura instanței, dată care este 11.02.2014, ceea ce demonstrează că apelul a fost declarat cu depășirea termenului legal prevăzut de lege.

Pentru considerentele ce preced, curtea de apel, în baza dispozițiilor art. 421 alineatul 1 litera a C.pr.pen., va respinge ca tardiv apelul declarat de inculpatul B__ A____.

Având în vedere aspectele anterior relevate, instanța de apel nu va examina fondul cauzei.

Din fondurile Ministerului Justiției se va vira în favoarea Baroului Bihor suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, avocat M_____ D____ conform delegației nr. 1388/02.03.2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. a C.pr.pen. respinge ca tardiv apelul declarat de inculpatul B__ A____ împotriva sentinței penale nr. 18/28.01.2014 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în totul, obligând pe apelant să plătească suma de 50 lei, cheltuieli judiciare în apel.

Din fondurile Ministerului Justiției se va vira în favoarea Baroului Bihor suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, avocat M_____ D____ conform delegației nr. 1388/02.03.2014.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 25.03.2014.

Președinte, Judecător,

P______ M______ V______ D_____ D______

Grefier,

S___ A______-F______

Redactat decizie P.M.E./31.03.2014

Red. jud. fond. F.F.

Tehn.red. S.A.F./4 exemplare/31.03.2014

Emise comunicări cu:

- Inculpatul apelant B__ A____

- P________ de pe lângă Curtea de Apel Oradea